1re-26/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1re-26/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Onilă Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procesul penal în privința lui Onilă Dumitru Xxxxx, în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților.

2017, Onilă D., acționând intenționat, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, având acces liber în gospodăria lui Ceapă Antonina, amplasată în or.

Xxxxx, str. Xxxxx, a sustras pe ascuns o bormașină electrică de model necunoscut, cu

prețul de 1.400 lei, un ferestrău electric de model necunoscut cu prețul de 700 lei, un

circulator electric УБДН-1У31 cu prețul de 2.000 lei, un ferestrău electric IE-5107G1,

cu prețul de 1.500 lei, ce aparțineau proprietarei Ceapă Antonina, cauzându-i astfel

acestuia un prejudiciu material considerabil, în suma totală de 5.600 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Onilă D. au fost

calificate de drept în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie încasat de la Onilă D. cheltuielile judiciare suportate

1

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, în sumă de 723, 26

lei.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cere în interesele justiției și condamnații nu

dispun de mijloacele necesare;

- achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare;

- instanța de judecată urma să încaseze de la inculpatul Onilă D., în contul

statului, cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și anume efectuarea expertizei medico-legale biologice, în

suma totală de 723,26 lei.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

de fond corect a apreciat și aplicat normele legale în concordanță cu speța respectivă.

Instanța de apel a reținut, că cheltuielile invocate de procuror au fost necesare

organului de urmărire penală în vederea administrării probatoriului și formulării

învinuirii, cheltuieli ce efectiv sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a reținut, că

astfel de cheltuieli ce sunt suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Nu pot fi recuperate

cheltuielile care, indiferent de existența cauzei penale, ar fi avut loc. Astfel,

activitatea procurorului este remunerată indiferent de numărul cauzelor penale

instrumentate.

Din considerentele respective, instanța de a apel a indicat, că nu va dispune

încasarea cheltuielilor de judecată sub forma salariului procurorului. Același

considerent urmează a fi aplicat și în cazul consumabilelor, utilizarea acestora ar fi

existat indiferent de existența cauzei penale respective.

care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor

de judecată de la inculpat, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- soluția instanței de apel, prin care a fost respins apelul procurorului referitor

la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în

vigoare;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

2

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394,

414 Cod de procedură penală, nu a indicat temeiurile ce au dus la respingerea

apelului declarat de către procuror.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

La temeiurile de drept ale recursului declarat, autorul invocă temeiul de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Totodată din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică

decizia instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută

hotărârea primei instanțe, prin care nu a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat

de a fi încasate din contul inculpatului, cheltuielile de judecată în cauza dată, în

sumă de 723,26 lei.

Așadar, în privința alegaților invocate de procuror se constată, că au constituit

obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus

întemeiat, concluzii pe care le susține și instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 și

229 alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor judiciare suportate, în

sumă de 723,26 lei, motivând că legea prevede ca condamnatul să suporte

cheltuielile judiciare.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția alin. (2) art. 229 Cod de

procedură penală, prevede că, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un

caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra

chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și

suportării acestor cheltuieli.

La fel, Colegiul evidențiază, că instanțele de fond just au menționat, că

cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale, în vedea demonstrării vinovăției

3

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, prin cheltuirea foilor de hârtie,

imprimării acestora, a copertei, a benzinei și altele, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din contul statului.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal conchide că cheltuielile judiciare

solicitate de procuror de a fi încasate de la inculpat în contul statului, sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale, astfel consumabilele, fiind oferite de instituția

procuraturii din bugetul alocat în acest sens, în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, acestea fiind achitate din bugetul de stat, iar activitatea procurorului

este remunerată indiferent de numărul cauzelor penale instrumentate.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de fond referitoare

la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la

inculpatul, Onilă D. a sumei de 723,26 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs, în sensul casării hotărârilor judecătorești contestate, în latura civilă.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Onilă Dumitru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 21 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

4