1ra-60/2018 — art.324 alin.1 Cod penal

1ra-60/2018 — art.324 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-60/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie

Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Pleșca Valeriu în numele inculpatului Prodan Octavian, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 octombrie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în

cauza penală în privința lui

Prodan Octavian XXXXX,

născut la xxxx, originar din r-nul Xxxx, s. Xxxx,

domiciliat în mun. Xxxx, str. Xxxx, ap. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 17 iunie 2016 – până la 18 aprilie 2017

(instanța de apel);

20 octombrie 2017 - până la 13 februarie 2018

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Prodan Octavian a fost condamnat în baza art. 324 alin.(1) Cod penal, la

5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în organele

afacerilor interne pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Octavian activând în baza ordinului nr. 43EF din 07.03.2013 a Inspectoratului

General de Poliție a MAI RM în calitate de ofițer de sector al sectorului de

1

poliție nr. 3 al Inspectoratului de poliție sect.Botanica, fiind persoană publică,

având în virtutea acestei funcții drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, fiind obligat în conformitate cu fișa de post de a

dirija în cunoștință de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste

inițiativă și perseverență, să asigure îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau

în fața sa, să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor de legislația în vigoare,

să fie obiectiv și imparțial, avînd obligații în vederea exercitării obligațiunilor

de serviciu în strictă conformitate cu legislația în vigoare, a comis intenționat

infracțiunea de corupere pasivă în următoarele circumstanțe.

În luna septembrie 2013, Melnic Eugeniu, a înstrăinat lui Lungu Oleg,

un autoturism de model „Xxxx”, anul fabricării xxxx, eliberându-i acestuia și

o procură, în vederea asigurării posibilității celui din urmă de a-și înregistra

dreptul de proprietate asupra automobilului nominalizat. Ulterior, Lungu

Oleg a încercat să-și înregistreze dreptul de proprietate asupra automobilului

indicat, însă a fost în imposibilitate, deoarece i s-a comunicat că acesta este

gajat la o companie de leasing. Despre cele aflate, l-a informat pe Melnic

Eugeniu, la ce ultimul i-a comunicat că va soluționa problema apărută. Din

considerentul că Melnic E. nu a soluționat problema ce ține de scoaterea de

sub gaj a automobilului de model „Xxxc”, la 12 noiembrie 2013, Lungu O., s-a

adresat către Inspectoratul de Poliție sec. Botanica al Direcției Poliției mun.

Chișinău, solicitând verificarea legalității acțiunilor persoanelor care au

înstrăinat bunul mobil nominalizat, aflat sub sechestru. În aceeași zi, Melnic

E., a fost informat de cunoștința sa pe nume Alloiarov E., că Lungu Oleg s-a

adresat către organele de drept, fapt care l-a determinat pe primul să se

deplaseze la 13 noiembrie 2013, la sectorul de poliție nr. 3 al Inspectoratului

de Politie sec. Botanica, mun. Chișinău. În sediul sectorului de poliție nr. 3 al

Inspectoratului de Poliție sec. Botanica, Melnic E., a avut o discuție cu ofițerul

de sector Prodan O., care l-a informat despre faptul că examinează sesizarea

lui Lungu O. prin care se solicită verificarea legalității acțiunilor sale,

manifestate prin înstrăinarea automobilului de model „Xxxx”, care se află sub

sechestru, iar ca rezultat al examinării plângerii date, în privința sa va fi

pornită urmărirea penală. Totodată, Prodan O. l-a informat pe Melnic E. că în

cazul în care dorește ca pe marginea sesizării primului să fie adoptată o

hotărâre favorabilă în privința sa și netransmiterii materialelor organului de

2

urmărire penală pentru a fi atras la răspundere penală, urmează să-i transmită

suma de xxxx Euro.

La 19 noiembrie 2013, în urma unei discuții telefonice între Prodan O. și

Melnic E., ultimul fiind însoțit de Alloiarov A., s-au deplasat la sectorul de

poliție nr. 3 al Inspectoratului de Poliție sec. Botanica al Direcției Poliție mun.

Chișinău, unde au purtat o discuție cu Prodan O.. În cadrul discuției avute,

Prodan O. i-a comunicat lui Melnic Eugeniu, să-i transmită suma de xxxx

Euro lui Alloiarov A., pentru ca acesta să i-o transmită, l-a rândul său mamei

sale Alloiarov I., care activează în calitate de vânzătoare în magazinul

amplasat în mun. Xxxx, str. Xxxx, nr. xxxx, pentru a i-o transmite din cele din

urmă primului. Întru realizarea intențiilor sale infracționale, la 19 noiembrie

2013, aproximativ ora 19.00, Prodan O. s-a deplasat la magazinul situat în

mun. Xxxx, str. Xxxx, xxxx, de unde a primit de la Alloiarov I., mijloacele

financiare în sumă de xxxx Euro, care conform cursului oficial al BNM,

constituie xxxx lei, pretinși de la Melnic E.

în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a inculpatului la 5 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în organele afacerilor

interne pe un termen de 5 ani.

A indicat că pedeapsa aplicată în baza art. 90 Cod penal este prea

blândă, contrar prevederilor art. 16, 61 și 75 Cod penal. Astfel, nu au fost

stabilite careva temeiuri care ar concluziona ca Prodan O. să nu execute

pedeapsa sub formă de închisoare prevăzută de lege, considerând că

corectarea inculpatului este posibilă doar prin privarea acestuia de libertate.

- avocatul Pleșca V. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare. În argumentarea apelului a indicat că,

începând cu 19.11.2013, lui Creciun V. i s-a atribuit statutul de ofițer de

urmărire penală, în prezenta cauză.

Creciun V. nu a fost preîntîmpinat în cadrul tuturor acțiunilor de

urmărire penală la care a participat în calitate de specialist, cu excepția

percheziției corporale din 19.11.2013, despre prezentarea cu bună știință a

unei concluzii false în conformitate cu prevederile art. 87 pct.6) CPP și 312 CP.

3

Potrivit art. 87, 33 Cod de procedură penală, specialistul nu poate

participa în această calitate dacă a participat în acest proces în calitate de

persoană care a efectuat urmărirea penală, adică în calitate de ofițer de

urmărire penală.

Astfel, instanța de fond a admis și a pus la baza sentinței de

condamnare probe ilegale prezentate de acuzare.

Totodată, a menționat că instanța și-a întemeiat soluția pe declarațiile

contradictorii ale martorilor Aloiarov A. și Aloiarova I., care în conformitate

cu art. 8 alin.(3) CPP trebuie să fie interpretate în favoarea inculpatului.

Prin urmare, din probele administrate nu s-a confirmat faptul că Prodan

O. a pretins și primit de la Melnic E. suma de xxxx euro, astfel nefiind probate

existența faptului infracțiunii. Versiunea inculpatului că, banii în sumă de

xxxx euro au fost puși în mapă de către vânzătoare, atunci când el servea

cafeaua cu Postolache D. și Creciun V., nu a fost combătută prin probele

pertinente și concludente.

La fel, a menționat că sunt suficiente date care demonstrează că Melnic

E. și Aloiarov A. și-au asumat rolul de agenți provocatori, iar acțiunea de

provocare și înscenare a fost organizată și supervizată de către ofițerii de

investigații ai DASSICC a MAI, motivul fiind că Melnic E. nu avea bani

pentru a-i restituit lui Lungu O., deoarece îi cheltuise.

decembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat, admis

apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

- Prodan Octavian a fost condamnat în baza art. 324 alin.(2) lit.c) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

amendă în mărime de 2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita activități publice în cadrul organelor de drept

pe un termen de 3 ani.

comiterii de către Prodan O. a infracțiunii incriminate prin rechizitoriu

prevăzută de art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal - corupere pasivă, adică

pretinderea și primirea prin mijlocitor de către o persoană publică, bunuri ce

nu i se cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției

sale, totodată a conchis că, instanța de fond eronat a reîncadrat acțiunile

4

inculpatului în baza art. 324 alin.(1) CP – excluzând din învinuire semnul

calificativ prevăzut la lit.c) alin.(2) art. 324 CP, precum că inculpatul nu a

extorcat suma de xxxx euro de la Melnic E. ci doar a pretins-o.

procurorul și avocatul Pleșca V., care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

A menționat că instanța de apel la adoptarea soluției de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului de la art. 324 alin.(1) la cele ale art. 324 alin.(2) lit.c)

Cod penal, urma să țină cont de faptul că acuzarea a contestat sentința doar în

partea individualizării greșite a pedepsei, iar apărătorul inculpatului critică

sentința sub aspectul ilegalității și netemeiniciei, de unde rezultă că instanța a

ieșit din limitele solitărilor invocate de apelanți, adică faptei săvârșite dându-i

o încadrare juridică greșită.

Astfel, instanța urma să țină cont de prevederile art. 415 Cod de

procedură penală, deoarece în cazul în care au fost declarate mai multe

apeluri, fiecare din aceasta urma să primească rezolvare proprie, iar în situația

data soluția solicitată de acuzator a fost alta decât cea adoptată în decizie.

- avocatul Pleșca V. în numele inculpatului, casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Recurentul a menționat că procurorul în prima instanță a solicitat

recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal la art.

324 alin.(1) CP, a renunțat la circumstanța agravantă prevăzută la lit.c)

alin.(2).

Totodată, extorcarea ca modalitate normativă a faptei prejudiciabile nu

i-a fost incriminată în fapt inculpatului nici la etapa de urmărire penală. La

fel, instanța de fond a exclus din învinuirea inculpatului capătul ce se referă la

primirea sumei inițiale de 200 euro pretinși a fi transmiși la 14.11.2013 de către

Melnic E. prin intermediul lui Alloiarov A..

Procurorul a fost de acord cu aceasta, deoarece nu a contestat

excluderea din învinuire a acestui episod, considerând doar că pedeapsa

stabilită este prea blândă.

Avocatul a indicat aceleași motive în recurs referitor la nevinovăția

inculpatului, care au fost menținate anterior în cererea de apel.

5

24 mai 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și

avocatul Pleșca V. în numele inculpatului, casată total decizia contestată și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a examinat cauza în

condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, nepronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, din care motiv decizia contestată urmează a fi

casată.

Chișinău din 18 aprilie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de

avocat, admis apelul procurorului, casată parțial sentința contestată în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Prodan Octavian a fost condamnat în baza art. 324 alin.(1) Cod penal la

4 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și de a exercita o anumită activitate în organele de ocrotire a

normelor de drept pe un termen de 4 ani. Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just ajungând la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută

la art. 324 alin.(1) Cod penal.

Analizând motivele invocate în apelul avocatului Pleșca V. privind

activitatea organului de urmărire penală în faza urmăririi penale privind

administrarea și aprecierea probelor prezentate în sprijinul învinuirii, instanța

de apel le-a considerat nefondate, menționând următoarele.

Urmărirea penală s-a desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de legea procesual - penală și, respectiv, nu se constată încălcări

care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Astfel, urmărirea penală a fost este începută potrivit ordonanței din 19

noiembrie 2013 în baza articolului 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, urmare a

pretinderii și primirii de către ofițerul de sector al sectorului nr. 3. al IP

Botanica, mun. Chișinău, Prodan O. a mijloacelor financiare ce nu i se cuvin,

6

pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale.

Totodată, ordonanța de punere sub învinuire a lui Prodan O. este

întocmită în conformitate cu prevederile articolelor 52 pct. 23), 281 alin. (1) și

(2), 282 Cod de procedură penală; învinuitului i s-a adus la cunoștință

drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 66 CPP, ultimul a primit copia

de pe ordonanța de punere sub învinuire, informația în scris privind

drepturile și obligațiile lui; astfel, folosindu-se de dreptul procesual, în

prezența apărătorului, a refuzat să depună declarații.

Atât, Prodan O., cât și apărătorul acestuia, au făcut cunoștință cu

materialele cauzei și la acea etapă a procesului penal nu au invocate obiecții

sau cereri cu privire la acțiunile și actele organului de urmărire penală.

Prin urmare, probele administrate, verificate și apreciate de organul de

urmărire penale au avut loc în conformitate cu prevederile legii.

La fel, instanța a conchis că probele administrate cu participarea lui

Creciun V. sunt admisibile, deoarece potrivit ordonanței din 19 noiembrie

2013 acesta avea calitatea și de ofițer de urmărire penală, astfel încadrându-se

conform prevederilor art. 1 alin. (1) al Legii nr. 333-XVI din 10 noiembrie 2006

și articolului 57 alin. (1) și (3) CPP.

În acest sens, legislația în vigoare, nu impune careva restricții ofițerului

de investigații al Direcției Anticorupție a Serviciului Securitate Internă și

Combaterea Corupției a Ministerului Afacerilor Interne Creciun V. de a

participa în calitate de specialist la efectuarea acțiunilor procesuale respective.

Potrivit art.315 Cod penal, Creciun V. a fost avertizat despre

răspunderea penală pe care o poartă pentru divulgarea datelor urmăririi

penale contrar interdicției persoanelor care efectuează urmărirea penală.

Mijloacele de probă și procedeele probatorii fiind aplicate în limitele

legii, astfel actelele proceduralee fiind întocmite corespunzător.

Presupusele încălcări de lege, invocate de apărător nu cad sub incidența

art. 251 alin.(2) CPP, adică nu atrag nulitatea absolută a actelor procedural

contestate.

Potrivit art.66 alin. (2) pct. 27) Cod de procedură penală învinuitul a

avut dreptul să atace, în modul prevăzut de articolul 313 Cod de procedură

penală, acțiunile și hotărârile organului de urmărire penală, însă din

materialele cauzei rezultă că, acest drept n-a fost utilizat la urmărirea penală

referitor la acțiunile și actele procedurale efectuate.

7

Astfel, pornirea, desfășurarea, terminarea urmăririi penale și trimiterea

cauzei în judecată în speță au fost efectuate în condițiile legii, prin urmare

sunt nefondate motivele invocate de apelant în partea respectivă.

Cât privește motivele invocate de avocat privind administrarea și

aprecierea probelor puse la baza condamnării inculpatului, instanța le-a

apreciat ca nefondate, indicând că în cauza data au fost respectate condițiile

generale și principiile judecării cauzei, astfel, judecarea cauzei în prima

instanță s-a efectuat în limitele învinuirii susținute de procuror, fără a fi

agravată situația lui Prodan O., inclusive fără a fi lezat dreptul acestuia la

apărare.

Prin rechizitoriu lui Prodan O. i-a fost imputată infracțiunea prevăzută

de art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal, însă în ședința de judecată în prima

instanță procurorul a modificat învinuirea inculpatului solicitând

condamnarea acestuia în baza art. 324 alin.(1) Cod penal.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este

confirmată prin probele cercetate în cadrul ședințelor de judecată, din care

motiv instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate afirmațiile avocatului

precum că anumite probe administrtate în cadrul urmăririi penale sunt

impertinente și ilegale, din care motiv urmează a fi respinse.

Referitor la procesul-verbal de consemnare a plângerii din 18 noiembrie

2013 potrivit căruia a fost primită și înregistrată plângerea lui Melnic E., prin

care s-a solicitat verificarea legalității acțiunilor ofițerului de sector al

sectorului de poliție nr. 3 al Inspectoratului de poliție sect. Botanica, mun.

Chișinău, Prodan O., instanța de judecată a reținut cert că conținutul acestuia

constituie o probă pertinentă și legală.

De asemenea, instanța a apreciat critic argumentul avocatului privind că

probele cauzei, și anume: procesele-verbale privind examinarea mijloacelor

bănești, înzestrarea cu tehnică specială, predarea tehnicii speciale,

interceptarea și înregistrarea comunicărilor audio și a înregistrării de imagini,

de examinare și percheziție corporală din 19.11.2013, au fost administrate cu

încălcarea gravă a art. 87, 33 , 1329 alin.(1) CPP, cu participarea în calitate de

specialist a unei persoane, ce concomitent a fost desemnată și în calitate de

ofițer de urmărire penală.

În acest sens, instanța a indicat în temeiul art. 4 alin. (4) al Legii nr. 333-

XVI din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, de către

8

Procurorul General, C. Gurin, a fost emisă ordonanța la 19.11.2013, prin care

s-a dispus efectuarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2013978202, de

către un grup de procurori, ofițeri de investigații ai Direcției Anticorupție a

Serviciului Internă și Combaterea Corupției a Ministerului Afacerilor Interne,

cu atribuirea acestora a statutului de ofițer de urmărire penală. Din grupul de

ofițeri de investigații făcea parte și ofițerul de investigații, V. Creciun.

Astfel, la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, lui Creciun V. i-a fost

atribuit și calitatea de specialist, pentru care a și aplicat semnătura, sub

proprie răspundere.

Potrivit art. 1 alin.(1) al Legii nr. 333-XVI din 10.11.2006, ofițerul de

urmărire penală este persoana care, în numele statului și în limitele

competenței sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale și

exercită alte activități prevăzute expres de lege.

Art. 57 alin.(3) CPP, reglementează că, în procesul penal, ofițerul de

urmărire penală are și alte împuterniciri prevăzute de prezentul cod.

Norma art. 87 alin.(1) CPP prevede că specialistul este persoana

chemată pentru a participa la efectuarea unei acțiuni procesuale în cazurile

prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele procesului

penal.

Reținând cele indicate, instanța de apel a conchis că legiuitorul nu

interzice expres participarea ofițerului de urmărire penală în cadrul efectuării

unei acțiuni procesuale, inclusiv și în calitate de specialist.

Prin urmare, faptul că în calitate de specialist s-a semnat de facto,

ofițerul de urmărire penală, aceasta nu constituie un temei privind anularea

unui șir de acte procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale.

Din materialele cauzei rezultă că, toate măsurile speciale de investigații

au fost legalizate în conformitate cu normele procesual penale în vigoare prin

încheierile judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău,

nefiind contestate. Astfel, argumentele invocate de partea apărării privind

declarării nulității actelor procedurale sunt neîntemeiate, declarative, fără

suport legal, din care motiv urmează a fi respinse.

Totodată, privind motivele invocate în apelul procurorului, referitor la

pedeapsa aplicată inculpatului, instanța le-a apreciat ca fondate, menționând

că instanța de fond, soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal și nu a

9

ținut cont de recomandările date de Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale”.

În speță nu s-au constatat circumstanțe ce justifică suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului,

inclusiv, instanța de fond nu a motivat soluția privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate lui Prodan O.

Astfel, pedeapsa inculpatului nu este în limitele legii, fapt ce determină

de a casa soluția data, iar scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Prodan O., poate fi atins numai prin, aplicarea pedepsei privative

de libertate, cu amendă și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și de a exercita o anumită activitate în organele de ocrotire a

normelor de drept.

La fel, referitor la cererea inculpatului și avocatului acestuia înaintată în

cadrul ședinței instanței de apel, potrivit cărora solicită aplicarea efectului

retroactiv al legii penale, recalificând fapta din art. 324 alin.(1) în cel al art. 324

alin.(4) Cod penal și, respectiv încetarea procesului penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală,

instanța a apreciat-o ca nefondată.

În acest sens, a menționat că incriminarea faptelor în legea penală,

stabilirea pedepsei pentru ele, precum și alte reglementări, țin de competența

Parlamentului.

Prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, norma art. 64 alin.(2) CP a fost modificată, iar valoare

unității convenționale a fost majorată de la 20 la 50 lei.

Astfel, conform art. 64 al. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități

convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material - până la

20000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Reținând prevederile legale, în raport cu care se stabilește cuantumul

proporțiilor pentru acțiunile prevăzute la articolul 324 Cod penal are o

reglementare expressis verbis și, reprezentând caracterul infracțional al faptei,

nu creează incertitudini cu privire la calificarea infracțiunii, în sensul

intervenirii efectului retroactiv al legii penale, prevăzut la art. 10 alin.(1) din

10

Codul penal.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

faptei; totodată, norma art. 10 alin.(2) Cod penal stipulează că, legea penală

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Astfel, instanța a concluzionat că principiul aplicării legii penale mai

favorabile nu este incident speței potrivit Legii nr. 207 din 29.07.2016, care au

instituit cert modalitatea de calcul a proporțiilor în legea penală.

La fel, s-a conchis că raportând prevederile stabilite în decizia Curții

Constituționale relevate la datele speței, atât în cazul art. 64 alin.(3) CP, cât și

în cazul art. 126 alin.(1) și (11) CP, se ia ca bază, mărimea cuantumului în

vigoare, la momentul săvârșirii infracțiunii, din care motiv față de Prodan O.

nu pot fi aplicate efectul retroactiv al legii menționate.

Pleșca V. în numele inculpatului Prodan O., care invocând temeiurile de drept

prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.8), 12), 13) și 16) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

cu reîncadrarea acțiunilor lui Prodan O. din prevederile art. 324 alin.(1) în

cele ale art. 324 alin.(4) Cod penal, totodată să fie încetat procesul penal, din

motivul expirării prescripției tragerii la răspundere penală.

În argumentarea recursului a indicat că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.(1) Cod penal, iar la baza acuzării și

condamnării inculpatului au fost puse acte procedurale nule, întocmite cu

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului

penal, probe ilegale, administrate cu grave încălcări de procedură penală ce

încalcă drepturile inculpatului, indicând în acest sens faptul că ofițerul de

urmărire penală V. Crăciun a fost atras în același proces penal și în calitate de

specialist.

Mai mult ca atât, V. Creciun nu a fost preîntâmpinat în cadrul tuturor

acțiunilor de urmărire penală la care a participat în calitate de specialist, cu

excepția percheziției corporale din 19.11.2013, depsre prezentarea cu bună

știință a unei concluzii false potrivit art. 87 pct.6) CPP și 312 CP.

Instanța de apel a concluzionat că legiutorul nu interzice expres

participarea ofițerului de urmărire penală în calitate de specialist la

11

efectuarea unei acțiuni procesuale.

Însă, specialistul este o persoană absolut distinctă de partea acuzării,

implicit de ofițerul de urmăîrire penală care la fel reprezintă parzea acuzării,

după cum este indicat în titlul III, cap.I al Codului de procedură penală și în

special în art. 57 CPP.

Potrivit art. 87 alin.(1) CPP, specialistul este persoana chemată pentru a

participa la efectuarea unei acțiuni procesuale în cazurile prevăzute de

prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele procesului penal.

Alin. (3) al normei date prevede că specialistul nu poate fi numit sau în

alt mod implicat în procesul penal ca specialist în probleme juridice.

Art. 132/9 alin.(1) CPP, asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor

se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu asemenea atribuții,

utilizîndu-se mijloace tehnice speciale.

La fel, a indicat că probele care au fost puse la baza condamnării sunt

ilegale, deoarece nu conțin elemente de fapt care ar servi la constatarea

existenței sau inxistenței infracțiunii, la constatarea vinovăției precum și șa

stabilirea altor împrejurări importante la soluționarea cauzei.

Prin procesul-verbal de interceptare și înregistrarea comunicărilor

audio și a înregistrării de imagini din 19.11.2013 cu stenograma discuțiilor nu

se confirmă pretinderea lui Prodan O, de la Melnic E. sau Aloiarov a sumei

de 200 euro sau oricare alte sume de bani.

Totodată, a menționat că în speță a intervenit o lege penală mai

favorabilă inculpatului, menționând că în cadrul judecării apelului inculpatul

și apărătorul său au solicitat recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 324

alin.(1) în cele ale art. 324 alin.(4) Cod penal, cu încetarea procesului penal

din motivul expirării termenului de prescripție.

Astfel, Prodan O. a fost condamnat pentru pretinderea și primirea

sumei de xxxx euro, care conform cursului valutar al BNM constituie xxxx lei.

Potrivit alin.(4) art. 324 CP, acțiunile prevăzute la alin.(1) săvârșite în

proporții care nu depășesc 100 unități convenționale, se pedepsește cu

amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa a numite funcții publice sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 5 ani.

Prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, art. 64 Cod

penal a fost modificat, iar valoare unității convenționale fiind de 50 lei. Prin

12

urmare, 100 unități convenționale potrivit modificărilor operate constituie

5000 lei. Astfel, pretinderea și primirea sumei de 3500,38 lei nu depășește 100

unități convenționale.

Legea penală are efect retroactiv potrivit prevederilor art. 10 CP,

deoarece ameliorează situația inculpatului, prin faptul că acțiunile acestuia

cad sub incidența legii penale mai blânde, iar infracțiunea devine mai ușoară.

Însă, necătând la cele nominalizate, instanța de apel a considerat

cererea drept nefondată.

Consideră, că instanța de apel a interpretat extensiv hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 19.01.2017 privind inadmisibilitatea sesizării nr.

159g/2016 la excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 126

alin.(1) și alin.(11) CP. Din conținutul acestei hotărâri la originea cauzei s-a

aflat excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în vigoare la momentul

săvârșirii faptei” din art. 126 alin.(1) și alin.(11) CP, dar nu și al art. 64 alin.(2)

CP unde este indicată valoarea fixă a unității convenționale.

Curtea Constituțională în hotărârea menționată a constatat că prin

Legea nr. 207 din 29.07.2016, prevederile art. 126 alin.(1) CP, care

reglementează proporțiile mari, au fost expuse într-o nouă redacție, precum

și norma nominalizată a fost completat cu alin.(11), care prevede noțiunea de

proporții deosebit de mari.

Astfel, s-a reținut că prin noile reglementări, legiuitorul a renunțat la

concepția de a stabilit în legea penală proporțiile mari și deosebit de mari

conform criteriului unităților convenționale. Prin urmare, la determinarea

proporțiilor mari și deosebit de mari legiuitorul a prevăzut drept bază de

calcul salariul mediu lunar pe economie prognozat prin hotărâre de Guvern,

în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Potrivit prevederilor legale, momentul în raport cu care se stabilește

cuantumul proporțiilor mari și deosebit de mari are o reglementare expressis

verbis și nu creează incertitudini.

Efectul retroactiv al legii ține de aplicabilitatea noii legi penale mai

favorabile în raport cu legea anterioară. Acest principiu indisolubil legat de

cel al legalității, care reprezintă o caracteristică a statului de drept.

În acest sens, norma de drept aplicată în prezenta hotărâre atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție, făcând referire la decizia din 14.03.2017, nr. 1ra-

13

459/2017 în privința lui Dincer L., unde instanța de recurs a casat hotărârile

judecătorești contestate, rejudecând cauza, a pronunțat o nouă hotărâre,

recunoscându-l vinovat de comiterea infracțiunii, totodată fiind încetat

procesul penal, din motivul expirării termenului de prescripție.

Consideră, că în speță, unitatea convențională indicată la art. 324

alin.(4) Cod penal, are mărimea fixă indicată la art. 64 alin.(2) CP în redacția

Legii nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare la 07.11.2016, adică 50 lei. Astfel, la

caz, fiind fixă mărimea unității convenționale, urmează să fie luat în calcul

pentru determinarea proporției indicate la art. 324 alin.(4) Cod penal. Dar nu

mărimea amenzii potrivit art. 64 alin.(3) CP.

Totodată, în temeiul art. 16 Cod penal, infracțiunile ușoare se consideră

faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă

pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani, iar infracțiunea prevăzută

la alin.(4) art. 324 CP este una ușoară.

Potrivit art. 60 alin.(1) lit.a) CP, dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare, persoana se liberează de

răspundere penală. Inculpatul este învinuit că a comis infracțiunea la data de

19.11.2013, astfel până în prezent au trecut 3 ani 5 luni, din care motiv

procesul penal urma să fie încetat, pe motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocatul în numele inculpatului Prodan O.,

considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

În drept, soluția instanței de recurs se bazează pe prevederile art. 435

alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul instanța este în drept să le admită, cu casarea totală sau parțială a

14

hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă

nu se agravează situația condamnatului.

Analizând textul recursului, Colegiul constată, că recurentul critică

decizia contestată invocând că, instanța de apel neîntemeiat nu a reîncadrat

acțiunile lui Prodan O. din prevederile art. 324 alin.(1) în cele ale art.324

alin.(4) Cod penal, în legătură cu modificările parvenite prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 și nu a dispus încetarea procesul penal,

în temeiul art. 60 Cod penal, care erau mai favorabile inculpatului.

Totodată, Colegiul penal menționează că incident speței este temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.13) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului atunci când a intervenit o

lege penală mai favorabilă aplicabilă condamnatului.

Din materialele cauzei se reține că, Prodan O. a fost condamnat pentru

pretinderea și primirea prin mijlocitor de către o persoană publică, de bunuri

ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercițiul funcției

sale, adică infracțiunea prevăzută la art. 324 alin. (1) Cod penal și anume

pentru faptul că: a pretins de la Melnic E., iar ulterior a primit la 19 noiembrie 2013

în magazinul amplasat în mun. Xxxx, str.Xxxx a sumei de xxxx euro, care conform

cursului oficial al BNM, constituia xxxx lei. Prima instanța la condamnat, cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, iar instanța de apel i-a stabilit

pedeapsa închisorii, cu executarea reală a acesteia.

Astfel, Colegiul penal lărgit, constată că instanțele de fond, verificând

cele imputate lui Prodan O. prin rechizitoriu, analizând probele cercetate în

cadrul ședințelor de judecată, corect au stabilit, la momentul condamnării,

starea de fapt, circumstanțele cauzei și just au calificat acțiunile inculpatului

în baza art. 324 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța menționează că, potrivit alin.(4) art. 324 Cod penal,

acțiunile prevăzute la alin.(1), săvârșite în proporții care nu depășesc 100

unități convenționale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000

unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

La acest capitol, Colegiul reține, că prin Legea nr. 207 din 29.07.2016 cu

privire la modificarea și completarea unor acte legislative, care a intrat în

vigoare la 07.11.2016, conținutul art. 64 alin. (2) Cod penal a fost modificat,

15

potrivit cărora, valoarea unității convenționale a fost majorată de la 20 la 50

lei.

Potrivit art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală, care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective pînă la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Colegiul penal constată, că în urma modificărilor operate în legislație a

apărut o situație favorabilă inculpatului.

Astfel, 100 unități convenționale în urma modificărilor operate, potrivit

căreia cuantumul unității convenționale fiind de 50 lei, constituie 5000 lei.

Ținând cont de modificările operate în norma art. 64 alin.(2) Cod penal,

în vigoare din 07.11.2016 în coraport cu circumstanțele cauzei - pretinderea și

primirea sumei de xxxx lei, aceasta nu depășește 100 unități convenționale.

În contextul dat, Colegiul remarcă că inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru corupere pasivă, adică a pretins și primit de la

Melnic E. o remunerație ilicită sub formă de bani în sumă de xxxx euro, care

constituie xxxx lei, și aceasta nu depășește 100 unități convenționale, care în

urma modificărilor parvenite constituie 5000 lei.

Având în vedere cele expuse, Colegiul conchide că acțiunile lui Prodan

O. urmează a fi reîncadrate din prevederile art. 324 alin.(1) Cod penal în cele

ale art. 324 alin.(4) Cod penal.

Respectiv, instanța reține că acțiunile inculpatului cad sub incidența

normei penale prevăzute la art. 324 alin.(4) Cod penal – pretinderea și primirea

prin mijlocitor de către o persoană publică, de bunuri ce nu i se cuvin, pentru sine,

pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, săvârșite în proporții care

nu depășeșsc 100 unități convenționale.

La fel, Colegiul ține să menționeze că, sancțiunea normei art.324 alin.(4)

Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități

convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin.(2) Cod penal, infracțiuni

ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

16

Prin urmare, infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din categoria

infracțiunilor ușoare.

Așadar, în situația dată, potrivit prevederilor art. 60 alin.(1) lit.a) Cod

penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii ușoare a expirat 2 ani până la data rămânerii definitive a hotărârii

instanței de judecată, prevederi ce sunt incidente speței supuse judecății.

Conform prevederilor art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 60 Cod penal, instanța încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Reieșind din materialele cauzei, fapta în baza cărora Prodan O. a fost

recunoscut vinovat, a fost săvârșită la 19 noiembrie 2013, prin urmare, din

ziua săvârșirii infracțiunii până la pronunțarea hotărârii instanței de apel, a

expirat mai mult de 2 ani.

Reținând cele nominalizate, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a

admite recursul ordinar declarat de avocatul Pleșca V. în numele inculpatului

Prodan O., cu casarea parțială a hotărârilor judecătorești, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit căreia acțiunile lui Prodan O. se

reîncadrează din prevederile art. 324 alin.(1) Cod penal în cele ale art. 324

alin.(4) Cod penal, cu încetarea procesului penal, din motivul expirării

termenului de prescripție.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Pleșca Valeriu în numele

inculpatului Prodan Octavian, casează parțial sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 20 octombrie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, după cum urmează:

Acțiunile lui Prodan Octavian se reîncadrează din prevederile art. 324

alin.(1) Cod penal în cele ale art. 324 alin.(4) Cod penal și dispune încetarea

procesului penal, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

17

Prodan Octavian urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Dispozițiile hotărârilor atacate cu privire la corpurile delicte se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

18