1ra-43/2018 — Art. 179 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 27 martie 2017, Pașa Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Pașa Ștefan, la 30 aprilie 2016, aproximativ la ora 15:00, în scopul violării domiciliului cet. Creanga Mihaela, a pătruns fără consimțământul acesteia în domiciliul ei amplasat pe adresa xxxxx, unde s-a aflat aproximativ 10-15 min. Aflându-se în domiciliu, fără permisiune, a făcut dezordine, împrăștiind produse alimentare prin casă și aruncând mobila, după care a părăsit domiciliul cet. Creanga Mihaela. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia.

Inculpatul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece prima instanță nu a examinat obiectiv toate probele administrate la dosar, nu au fost audiați toți martorii și nu s-a ținut cont de faptul că dânsul se afla în relații ostile cu polițistul de sector Grițcan Veaceslav.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința. 1 4.1. Pentru pronunțarea deciziei nominalizate, instanța de apel a constatat, că prima instanță la adoptarea sentinței a analizat minuțios toate probele și le-a dat aprecierea cuvenită prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, astfel acestea dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, acțiunile căruia corect au fost încadrate de către instanța de judecată în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi, pătrunderea în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia. Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vinovăția, instanța de apel a ajuns la concluzia că vina acestuia este demonstrată prin următoarele probe: declarațiile martorilor Creangă Iuliana (f.d. 119); Aneste Victor (f.d. 47, 121); Lupu Elena(f.d. 122-123), precum și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 mai 2016, din care rezultă că, obiect al cercetării este domiciliul cet. Creanga Tamara, amplasat pe adresa xxxxx, unde a fost depistat în una din camere dezordine, masa deteriorată, crupe împrăștiate (f.d. 12); procesul-verbal de confruntare din 30 septembrie 2016, între inculpat și martorul Aneste Victor, potrivit căruia, ultimul a confirmat că, la 30 aprilie 2016, l-a văzut pe Pașa Ștefan, cum a întrat în casa cet. Creanga Tamara, iar când a ieșit din ograda acesteia, la întrebarea lui, i-a răspuns că anterior, Creanga Tamara, a fost la el și i-a luat încărcătorul de la telefonul mobil (f.d. 75). Instanța de apel a respins argumentele inculpatului cu privire la nevinovăție, menționând că acesta prezintă versiunea respectivă în scopul evitării răspunderii penale, pe când din cumulul de probe administrate în prima instanță și verificate în instanța de apel, se dovedește cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea faptei incriminate. Instanța de apel a reținut ca fiind corectă aprecierea dată de către prima instanță declarațiilor martorului Aneste Victor, care în ședința de judecată a făcut declarații contradictorii celor date la urmărirea penală potrivit cărora l-a văzut pe inculpat întrând în ograda cet. Creanga Tamara, dar, din locul unde se afla în stradă, nu a văzut dacă Pașa Ștefan a întrat sau nu în casă. La întrebarea lui, ce caută la Creanga Tamara, Pașa Ștefan, i-a răspuns că, aceasta anterior i-a luat încărcătorul de la telefon. Mai mult, declarațiile nominalizate se confirmă și prin declarațiile date de către martor în cadrul confruntării din 30 septembrie 2016. 4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a menționat, că prima instanță a stabilit categoria și termenul pedepsei penale în concordanță cu dispozițiile art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor comise, care se atribuie la categoria celor ușoare, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia, de personalitatea inculpatului care la locul de trai se caracterizează negativ, face abuz de alcool, anterior a fost în conflict cu legea pentru săvârșirea faptelor similare, de comportamentul inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii și după consumarea ei, că nu a recunoscut vina și nu a demonstrat că regretă faptele săvârșite.

Inculpatul, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, la 05 septembrie 2017, fără a invoca careva temeiuri pentru depunerea recursului din cele 16 conținute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței 2 de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, din motivul că nu se consideră vinovat și vinovăția sa nu a fost dovedită. În argumentarea recursului menționează, că s-a trecut cu vederea de către instanțe faptul, că în momentul când martorul Aneste Victor a dat declarații, a fost schimbat grefierul; instanța nu l-a audiat pe martorul Ciobanu Serghei, bazându- se pe certificatul eliberat de Primăria xxxxx, precum că ultimul nu se află în țară, nefiind cerută confirmarea de la poliția de frontieră; instanța de apel greșit a apreciat declarațiile martorului Anesti Victor date la faza de urmărire penală, astfel adoptând o soluție greșită.

Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului declarat de inculpat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Verificând argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 20 iunie 2017 în prezența avocatului Buhna Natalia și inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 148-150), totodată ultimii fiind înștiințați că pronunțarea deciziei motivate urmează să aibă loc la 11 iulie 2017. Cu toate acestea, instanța de recurs atestă că inculpatul și avocatul acestuia la data stabilită nu s-au prezentat în ședința de judecată, din motive necunoscute. Iar ca urmare, depunând recursul peste termenul legal prevăzut de lege. Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că termenul de declarare a recursul a început să curgă din momentul când a primit copia deciziei integrale prin intermediul oficiului poștal, or, din conținutul prevederilor art. 422 Cod de procedură penală rezultă expres că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile din data pronunțării deciziei și nu din ziua când părțile au făcut cunoștință cu conținutul acesteia. La caz, fiind cu certitudine stabilit că termenul de declarare a recursului în speța dată decurge începând cu 12 iulie 2017, ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei motivate și a expirat la 11 august 2017, aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când inculpatul a depus recursul prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei” la 05 septembrie 2017, respectiv cu depășirea termenului de declarare a acestuia. Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. 3 Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul conchide, că recursul inculpatului este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pașa Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018. Președinte Petru Ursache Judecătorii Nadejda Toma Anatolie Țurcan 4