1ra-162/18 — Art.201-1 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 25.09.2015 - 20.12.2016;

Instanța de apel: 16.01.2017 - 19.09.2017;

Instanța de recurs: 08.12.2017 - 30.01.2018. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 20 decembrie 2016, Vadaniuc Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani. 2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Vadaniuc Victor, pe perioada a nouăsprezece ani de căsnicie cu Vadaniuc Raisa, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, sistematic manifesta față de soția sa agresiune verbală, exprimată prin adresare cu cuvinte și expresii injurioase, precum și agresiune fizică, cauzându-i suferințe fizice și psihice, exprimate prin provocarea stărilor de tensiune, umilire, frică față de agresor, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice. Tot el, continuând acțiunile sale îndreptate la săvârșirea actelor de violență asupra membrilor familiei, constientizând caracterul prejudiciabil al acestora, la 07 iunie 2015, aproximativ la ora 15.00, a lovit-o pe soția sa, Vadaniuc Raisa cu o bucată de fier în regiunea gâtului, numind-o cu cuvinte necenzurate și înjositoare cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.257/D din 26.08.2015, vătămări corporale medii. 3. Împotriva sentinței au declarat apel: - partea vătămată R.Vadaniuc, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea unei hotărîri de achitare a inculpatului, invocând că instanța incorect a reținut că soțul este violent în familie, că a lovit-o, că o numea cu cuvinte necenzurate, pe când dimpotrivă acesta nu este violent, nu a fost înjosită ori terorizată de acesta și niciodată nu a simțit frică față de el, ba din contra, este stimată de acesta; - inculpatul este nevinovat în cele întâmplate, totul a fost accidental în rezultatul neatenției ei, fiindcă dânsa a alunecat pe o tablă și din viteză s-a lovit de o placă metalică; - avocatul L.David în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii, invocând că cele incriminate inculpatului nu își găsesc confirmare din probatoriul administrat, starea de fapt invocată în învinuirea formulată, reținută de instanța de judecată este întemeiată pe presupuneri; - lipsesc probe ce ar confirma învinuirea adusă inculpatului, inculpatul a fost învinuit de faptele ce nu au avut loc și acesta nu a comis acte de violență psihică sau fizică în familie, iar vătămarea corporală atestată la R.Vadaniuc a fost cauzată accidental de însăși partea vătămată, rezultat al neatenției acesteia; - lipsesc probe ce ar demonstra pretinsele acțiuni de violență psihică și fizică 1 în familie de către inculpat pe parcursul a 19 ani de căsnicie, precum că sistematic manifesta agresiune verbală, exprimată prin adresare cu cuvinte și expresii înjurioase, suferințe fizice și psihice, exprimate prin provocarea stărilor de tensiune, umilire, frică față de agresor, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței, reieșind din faptul că martorii audiați au confirmat că în familie este înțelegere, inculpatul nu este violent în familie, este caracterizat pozitiv; - din declarațiile părții vătămate, a martorilor și expertului medic legist nu se confirmă faptul că la 07.06.2015 în urma acțiunilor lui V.Vadaniuc, partea vătămată ar fi primit leziunea descrisă în raportul de expertiză medico-legală nr.26.08.2015; - nici un martor nu a văzut circumstanțele în care partea vătămată a primit leziunea și nici unul din ei nu a confirmat cauzarea acesteia de către inculpat; - raportul de expertiză medico-legală atestă doar leziunea depistată la partea vătămată, dar nu și circumstanțele în care aceasta a fost cauzată; - atât organul de urmărire penală, cât și prima instanță nu au indicat și constatat locul săvârșirii infracțiunii, ceea ce contravine prevederilor art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 septembrie 2017, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată R.Vadaniuc și avocatul L.David în numele inculpatului V.Vadaniuc. Instanța de apel a constatat că, prima instanță în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului V.Vadaniuc de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal. Concluzia dată instanța de apel și-a bazat-o pe declarațiile: - martorului A.Scrob, date la urmărirea penală, unde a declarat că lucrând felcer la PMAU „Gura Galebenei”, la 07.06.2016 a parvenit un apel telefonic, prin care a fost anunțată că R.Vadaniuc a fost lovită cu o bucată de metal în regiunea capului de către soțul acesteia. Deplasându-se la fața locului și transportând pacienta, a anunțat-o că trebuie să declare la poliție despre cazul dat, la ce partea vătămată a fost deacord, comunicându-i că soțul obișnuiește să fie violent cu copiii și cu ea; - martorului A.Barbă, date la urmărirea penală, unde a relatat că în familia Vadaniuc permanent persistă ceartă. În ziua când a avut loc fapta, dânsa împreună cu M.Gîscă s-a apropiat de gospodăria lui Vadaniuc unde a observat că unul din feciorii acestuia era speriat, vorbea la telefon și povestea despre cele întâmplate, iar întrebându-l ce s-a întâmplat, dânsul le-a comunicat că R.Vadaniuc se află în casă, dar în ce stare nu cunoaște, iar când a venit ambulanța, V.Vadaniuc nu permitea la nimeni să intre în gospodăria sa; - martorului Ig.Crețu, care a explicat că a fost anunțat prin intermediul unității de gardă a IP Cimișlia că R.Vadaniuc a primit careva traumă și este transportată la SR Cimișlia. Din spusele vecinilor a aflat că aceasta a fost agresată fizic de soțul ei V.Vadaniuc. Discutând cu feciorul familiei Vadaniuc, acesta i-a comunicat că între părinți a avut loc o ceartă și că tatăl său a aruncat cu o bucată de metal în mama sa, de la care dânsa a căzut jos. La fel, a mai comunicat că, după ce R.Vadaniuc s-a întors de la spital, aceasta i-a mai declarat că între ea și soț au mai fost certuri, însă nu așa grave; - cât și actele cauzei: plîngerea lui R.Vadaniuc din 10.06.2015, informația parvenită de la felcerii A.Scrob și V.Macari, raportul șefului de post al IP Cimișlia, Ig.Crețu, rapoartele de expertiză medico-legală nr.257/D, 148/D și 280 din 22.06.2015, 02.09.2015, 01.07.2015, prin care s-a constatat că lui R.Vadaniuc i-a fost cauzată vătămare corporală medie, cauzată prin acțiunea traumatică a unui corp dur contodent cu suprafața de contact limitată și că cauzarea leziunilor corporale la cădere de la înălțimea corpului și lovire de obiect dur, contodent, este foarte puțin probabilă. 2 La fel, instanța de apel, pe lângă probele acuzării a cercetatat și probele apărării, și anume declarațiile: - părții vătămate R.Vadaniuc, în care neagă faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii, afirmând că vătămarea corporală a fost cauzată accidental din neatenția ei, că plângerea la organele de poliție a fost scrisă sub dictare, iar fiul nu a fost prezent în momentul când totul s-a întâmplat, iar felcerului nu i-a comunicat nimic; - martorilor I.Balaur, A.Barbă și M.Zamurca, care au relatat că nu au auzit niciodată că V.Vadaniuc să-și bată soția, partea vătămată niciodată nu s-a plâns că ar fi fost bătută de soț și acesta nu este o persoană agresivă; - martorului V.Vadaniuc, care a explicat că auzind strigătul mamei sale, s-a speriat și a fugit repede să vadă ce s-a întîmplat, unde a văzut că mama stătea jos, iar tata îi acorda ajutor, atunci a rugat vecinii ca să cheme ambulanța, după care a telefonat la bunica V.Macari. La fel, a mai lămurit că tata niciodată nu a agresat-o pe mama, aceasta din urmă nu s-a plâns la poliție pe tata și nu crede că tata ar fi lovit-o pe mama cu un fier; - martorului A.Scrob, date în ședința de judecată, în care a comunicat că s-a deplasat la solicitare la familia Vadaniuc, unde o persoană având dureri de cap în regiunea coloanei cervicale și a capului a fost spitalizată. A înștiințat partea vătămată că trebuie să informeze poliția, în diagnoză a scris comoții, contuzii ale coloanei cervicale în urma agresiunii; În context, instanța de apel a considerat că sunt juste concluziile primei instanțe și fiind solidară cu aceasta a conchis că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită pe deplin prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal, din care cert rezultă că V.Vadaniuc, continuând acțiunile sale îndreptate la săvârșirea actelor de violență asupra membrilor familiei, conștientizând caracterul prejudiciabil al acestora, la 07.06.2015, aproximativ la ora 15.00, a lovit-o pe soția sa, R.Vadaniuc, cu o bucată de fier în regiunea gâtului, numind-o cu cuvinte necenzurate și înjositoare, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.257/D din 26.08.2015, vătămări corporale medii. Instanța de apel a apreciat nerecunoașterea vinei de către inculpat ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina, garantat de art.66 Cod de procedură penală, iar declarațiile părții vătămate - contradictorii, pe motiv că vin în contradicție cu probele administrate în cauză. La fel, instanța de apel apreciind materialul probator administrat a conchis de a exclude din învinuirea adusă inculpatului constatarea că V.Vadaniuc în perioada a 19 ani de căsnicie cu R.Vadaniuc, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, sistematic manifesta față de soția sa, R.Vadaniuc agresiune verbală, exprimată prin adresare cu cuvinte și expresii înjurioase, precum și agresiune fizică, cauzându-i suferințe fizice și psihice, exprimate prin provocarea stărilor de tensiune, umilire, frică față de agresor, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice”, din motiv că aceste confirmări nu s-au dovedit prin probe, dar sunt bazate pe presupuneri și declarații ale participanților la proces, circumstanță ce nu poate influența la stabilirea pedepsei. De asemenea, instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului date în instanța de apel ce ține de comportamentul său până și după momentul sosirii ambulanței, considerând că acestea se combat prin declarațiile martorului A.Scrob, date în cadrul urmăririi penale, unde aceasta a declarat că venind la fața locului, partea vătămată se plângea de dureri mari în regiunea capului, atunci ei au amplasat-o pe o scândură dură pentru a o transporta la automobil, dar soțul acesteia nu le-a permis. Acesta încerca să convingă soția să rămână acasă, însă ei au transportat-o pînă la spitalul raional Cimișlia, și a martorului A.Barbă care a explicat că V.Vadaniuc a lovit-o pe soția sa Raisa cu un fier, ea împreună cu M.Gîscă s-au apropiat de gospodăria acestora, iar când a venit ambulanța, V.Vadaniuc nu permitea la nimeni să intre în gospodăria sa. La fel, din declarațiile martorilor și actele cauzei, reiese că ambulanța a fost chemată nu de V.Vadaniuc, care primul a văzut trauma soției, ci de vecini la cererea fiului inculpatului, care era foarte speriat. 3 Respectiv, instanța de apel a apreciat critic declarațiile fiului V.Vadaniuc, date în prima instanță, din motiv că acestea vin în contrazicere cu declarațiile lui V.Macari, care din spusele nepotului a comunicat în unitatea de gardă a IP Cimișlia că, la 07.06.2015, aproximativ la ora 15.50, R.Vadaniuc a fost lovită cu un fier după cap de către soțul ei V.Vadaniuc acesta fiind în stare de ebrietate. Faptul că inculpatul săvârșea acte de violență asupra membrilor familiei se confirmă și prin declarațiile martorului A.Scrob, care din spusele părții vătămate R.Vadaniuc nu a fost contra să declare la poliție cazul dat, de unde a și aflat că soțul acesteia obișnuia să fie violent cu copiii și cu ea și a specialistului-expert A.Pascari, care a afirmat că partea vătămată i-a declarat că a fost lovită de către soț și ceea ce este scris în solicitare, este corect, iar leziunile corporale depistate la R.Vadaniuc au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp dur contodent în categoria cărora se încadrează și o bucată de metal și luând în considerație localizarea leziunilor corporale, a ajuns la concluzia că pentru cauzarea acestora este necesar ca obiectul să fie destul de voluminos, dar nu prea tare, și forța cinetică cu care s-a lovit să fie destul de mare, ceea ce practic e imposibil la o cădere de la înălțimea corpului. Regiunea cervicală este apărată de cap și umăr, de mușchi și de la căderea de la înălțimea corpului nu se pot produce astfel de leziuni corporale. Nu este posibil prin accelerare să primești astfel de leziuni, energia cinetică trebuie să fie foarte mare pentru a provoca astfel de leziuni. Afirmații ce coroborează și cu raportul de constatare medico-legală nr.280 din 01.07.2015. Respectiv, instanța de apel a apreciat critic declarațiile ulterioare ale părții vătămate, precum că dânsa s-a lovit singură de un cui la sîiac și a primit leziunile fixate de medici, deoarece acestea nu coroborează cu restul probelor și au fost modificate sub influența lui V.Vadaniuc cu scopul de a evita răspunderea penală. În concluzie, instanța, generalizând cele expuse supra, a conchis că apelurile declarate de partea vătămată și de avocat în numele inculpatului urmează a fi respinse, deoarece probele administrate la caz probează vinovăția inculpatului V.Vadaniuc în comiterea infracțiunii imputate.

Împotriva hotărârilor judecătorești au declarat recurs ordinar: - partea vătămată care, fără a invoca vreun temei de drept prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, deoarece acesta nu se face vinovat de fapta incriminată, enumerând aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii; - avocatul L.David în numele inculpatului V.Vadaniuc care, invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, deoarece nu s-a constatat existența faptului infracțiuni; -învinuirea incriminată inculpatului conține două episoade - primul cuprinde acțiuni de violență în familie pe parcursul a 19 ani de căsnicie și al doilea - pretinse acțiuni de violență în familie comise la 07.06.2015, instanța de apel a exclus din învinuire primul episod, ca nefiind dovedit, însă nu a casat sentința și nu a dispus achitarea parțială a lui V.Vadaniuc pe acest capăt de învinuire, dar a constatat că sentinața este legală și întemeiată, astfel că motivarea soluției contrazice cu dispozitivul hotărârii; - instanța de apel incorect a menținut soluția primei instanțe și pe al doilea episod, care este bazat pe presupuneri și erori grave de fapt, deoarece din declarațiile părții vătămate, a martorilor și a expertului medic legist, nu se confirmă faptul că partea vătămată a primit leziunea descrisă în raportul de expertiză medico-legală din 26.08.2015 în urma acțiunilor lui V.Vadaniuc; - instanța nu a luat în considerație probele ce confirmă inexistența faptelor incriminate, denaturând conținutul acestora și anume, declarațiile martorilor A.Barbă, care a afirmat că doar din spusele lui R.Vadaniuc cunoaște că a căzut jos și s-a lovit; A.Scrob, din care nu rezultă că partea vătămată i-ar fi relatat despre careva agresiune din partea soțului; V.Vadaniuc, care nu a relatat despre careva acțiuni de violență în familie, pe când instanța le-a pus ca probă ce demonstrează vinovăția inculpatului; - instanța nu a reținut că la materialele cauzei nu a fost anexat ca probă obiectul vulnerabil cu care a fost aplicată lovitura - 4 bucata de fier, iar declarațiile martorului Ig.Crețu, care a indicat că a efectuat cercetarea la fața locului și a ridicat bucata de fier, întocmind procesul-verbal, urmau a fi apreciate critic, pe motiv că acestea lipsesc în actele cauzei.

Judecând recursul ordinar în raport cu motivele invocate și materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neântemeiat, Colegiul penal concluzionează că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Reieșind din prevederile art.414, 417 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului. Consecvent, potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit conținutului recursului, avocatul în numele inculpatului critică decizia instanței de apel invocând temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar. Instanța de recurs consideră că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întru totul respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. Astfel, după cum rezultă din actele cauzei, conform învinuirii înaintate, acțiunile inculpatului V.Vadaniuc au fost calificate în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic și verbal, comisă de un membru de familie asupra unui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, inclusiv vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății. Prima instanță, în urma cercetării judecătorești, a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de care a fost învinuit V.Vadaniuc a fost confirmată incontestabil prin ansamblul de probe cercetate și a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicând locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, așa precum inculpatul a fost pus sub învinuire, descrisă la pct.2 al prezentei decizii. Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței a considerat că sunt juste concluziile primei instanțe și fiind solidară cu aceasta a reținut că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită pe deplin, din care cert rezultă că „V.Vadaniuc, continuând acțiunile sale îndreptate la săvârșirea actelor de violență asupra membrilor familiei, conștientizând caracterul prejudiciabil al acestora, la 07.06.2015, aproximativ la ora 15.00, a lovit-o pe soția sa, R.Vadaniuc cu o bucată de fier în regiunea gâtului, numind-o cu cuvinte necenzurate și înjositoare, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză medico- legală nr.257/D din 26.08.2015, vătămări corporale medii”. Prin urmare, instanța de apel, a respins apelurile declarate de partea vătămată și avocat în numele inculpatului menținând soluția primei instanței și, totodată, în descriptivul deciziei a conchis că din învinuirea inculpatului urmează a fi exclusă constatarea că „V.Vadaniuc în perioada a 19 ani de căsnicie cu R.Vadaniuc, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, sistematic manifesta față de soția sa, R.Vadaniuc agresiune verbală, 5 exprimată prin adresare cu cuvinte și expresii înjurioase, precum și agresiune fizică, cauzându- i suferințe fizice și psihice, exprimate prin provocarea stărilor de tensiune, umilire, frică față de agresor, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice”, considerând că această acuzare nu s-a dovedit prin probe, dar este bazată pe presupuneri, circumstanță ce nu poate influența la stabilirea pedepsei. Astfel, concluzia instanței de apel referitor la constatatea faptei săvârșite de inculpat, nu corespunde cu fapta constatată de prima instanță, sentința căreia a fost menținută. În cazul, dat instanța urma să dispună casarea sentinței și să pronunțe o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, deoarece a considerat că nu s-a dovedit și stabilit prin probe faptul aplicării de inculpat a violenței pe perioada a 19 ani de căsnicie, abzat ce a fost exclus din volumul învinuirii, de unde se prezumă că instanța a concluzionat că fondul cauzei nu a fost rezolvat, deoarece prima instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând problema vinovăției ori a nevinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Concomitent, Colegiul constată că instanța de apel a făcut concluzii contradictorii în descriptivul deciziei, astfel, pe de o parte a indicat că pe primul capăt de învinuire nu s-a dovedit vinovăția inculpatului și urmează a fi exclus din învinuire, iar pe de altă parte a concluzionat că s-a dovedit faptul că „V.Vadaniuc intenționat, sistematic manifesta față de soția sa, R.Vadaniuc agresiune verbală, exprimată prin adresare cu cuvinte și expresii injurioase, precum și agresiune fizică, cauzându-i suferințe fizice și psihice exprimate prin provocarea stărilor de tensiune, umilire, frică față de agresor, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice” (f.27, 28). Pe lângă aceste erori, instanța de apel, constatând fapta pentru care inculpatul a fost recunoscut vinovat, nu a indicat locul comiterii acesteia, ceea ce contravine prevederilor art.394 alin.(1) Cod de procedură penală. Reieșind din cele expuse, se constată că dispozitivul deciziei instanței de apel nu corespunde concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă. Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414, 415 și 417 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare ce s-au soldat cu o hotărâre nemotivată. Instanța de recurs atestă că o hotărâre trebuie să fie expună în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă o legătură logică cu ea. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Colegiul constată că, în cauză, instanța de apel nu și-a motivat decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel că motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii atacate. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel. Având în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi corectate de către instanța de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță. Cu referire la recursul declarat de către partea vătămată R.Vadaniuc, instanța de recurs menționează că, în circumstanțele în care decizia instanței de apel urmează a fi casată, este inoportună examinarea recursului declarat de aceasta, avînd în vedere că acesta este interdependent de soluția judecării repetate a cauzei penale în instanța de apel. La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere 6 obiectivă probelor administrate în cauză, să se pronunțe argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel și în recursurile declarate de partea vătămată și avocat în limitele competenței, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală. Luînd în considerație că în Curtea de Apel Comrat nu poate fi format un complet nou de judecată pentru rejudecarea cauzei, se dispune strămutarea judecării cauzei în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

În conformitate cu prevederile art.434 și art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de partea vătămată Vadaniuc Raisa și avocatul David Larisa în numele inculpatului Vadaniuc Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 septembrie 2017 în cauza penală în privința lui Vadaniuc Victor, și dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Decizia motivată pronunțată integral la 27 februarie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 7