1re-16/2018 — art. 233 alin. 1 Cod contravențional
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 233 alin. 1 Cod contravenţional
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-16/2018 — art. 233 alin. 1 Cod contravențional (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1re-16/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte - Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
contravenientul Veștiman Valeriu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 noiembrie 2017,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 16.12.2016 – 17.07.2017;
instanța de recurs: 07.08.2017 – 23.11.2017.
A C O N S T A T A T:
La 05 decembrie 2016 de către agentul constatator Gogoș Sergiu în privința lui
Veștiman Valeriu a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI
03 530206 pentru faptul că cet. Veștiman Valeriu, la data de 27 noiembrie 2016,
aproximativ la orele 21:49, în r-nul Leova, sat. Filipeni a condus mijlocul de transport
de model „Ford Tranzit”, cu n/î xxxxx, aflându-se în stare de ebrietate produsă de
alcool, cu concentrația de alcool etilic în sânge de circa 0.19 mg/l, stabilit prin testarea
alcoolscopică cu ajutorul aparatului „Drager” la data de 27.11.2016, care depășește
gradul minim admisibil stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009,
modificată prin hotărârea Guvernului nr. 966 din 04.1.2.2013 a Republicii Moldova,
care în baza prevederilor Codului contravențional al RM a fost expediat pentru
examinare judecătoriei Cimișlia, sediul Leova conform competenței.
Prin hotărârea judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 17 iulie 2017 Veștiman
Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin.
(1) Cod contravențional, cu stabilirea pedepsei în formă de amendă în mărime de 150
unități convenționale, ce constituie suma de 3000 lei cu privarea de dreptul de a
conduce vehicule pe un termen de 2 ani.
Nefiind de acord cu hotărârea în cauză, contravenientului Veștiman Valeriu, a
declarat recurs prin care a solicitat, casarea acesteia cu emiterea unei decizii, prin care
cauza contravențională să fie restituită pentru rejudecare în aceiași instanță de
judecată în alt complet de judecată.
1
Recurentul a considerat hotărârea contestată ilegală și neîntemeiată, invocând că
la examinarea cauzei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6
CE DO.
A indicat că nu este de acord cu hotărârea emisă în privința sa, invocând în acest
context că la 27 noiembrie 2016, aproximativ pe la orele 21 se afla la volanul
automobilului de model „Ford Tranzit” cu n/î xxxxx și se deplasa pe teritoriul
administrativ al s. Filipeni r-nul Leova pe câmp în apropiere de pădurea, unde
lucrează și locuiește.
În timpul când se deplasa a observat, că în spatele lui se deplasa automobilul
poliției de patrulare și îl urmărea, și deplasându-se i-a făcut semn să se oprească.
El imediat s-a oprit și de automobilul în care se afla s-a apropiat un polițist al
poliției de patrulare, pe care l-a cunoscut, Buraga R. și fără să-i explice ceva, i-a spus
să se urce în automobilul pe care îl conducea pentru a pleca la Dispensarul narcologic
în or. Leova pentru a stabili starea lui de ebrietate.
El i-a explicat polițistului Buraga R. că nu a servit băutură alcoolică și nu are
pentru ce pleca la Dispensarul narcologic. Totodată i-a explicat că în automobilul pe
care îl conducea se afla soția bolnavă în stare gravă, invalid de grupa a II și în acel
moment se deplasa cu ea la medic în satul Filipeni pentru a-i acorda ajutor medical.
Polițistul Buraga R. s-a înfuriat și a început să-l numească cu cuvinte murdare în
prezența soției și a scos arma, amenințându-l că-l va împușca dacă nu va urca în
automobilul pe care îl conducea Buraga R. La ieșire din s. Filipeni, Buraga R., prin
telefon a chemat echipa de patrulare responsabilă în teritoriu de la Inspectoratul de
poliție Leova.
În timpul când se deplasau în întâmpinare venea un automobil al Poliției de
patrulare care s-a oprit. La fel și Buraga R. a oprit automobilul în care se deplasau.
Buraga R. a ieșit din automobil și s-a apropiat de echipa de polițiști, care venise
la chemarea lui. După vre-o câteva minute de discuție cu colegii, Buraga R. s-a
apropiat de el și i-a spus că Dispansarul narcologic din Leova nu lucrează și o să aplice
dispozitivul de model „Alcotester”. Polițistul de patrulare, care venise, s-a apropiat
de el și a scos din buzunar dispozitivul de model „Alcotester” și i-a spus să sufle în
tubul dispozitivului.
El a refuzat să sufle, solicitând să se prezinte la Dispanserul narcologic Leova
pentru a stabili starea de ebrietate prin analiza de sânge. Toți trei polțiștii au început
să strige la el, numindul cu cuvinte murdare și amenințându-l cu răfuială fizică.
Totodată le-a spus polițiștilor ca să prezinte un dispozitiv ,,Alcotester” ambalat,
sigilat și să prezinte certificate privind standartizarea și metrologia dispozitivului, și
certificat prin care să se confirme instruirea polițistului la modul de aplicare a
alcotestului conform Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova
nr. 347 din 16.04.2009.
Analizând solicitarea lui, polițiștii s-au înrăit și mai tare și unii au scos arma, iar
el, speriindu-se, de frică, a suflat în dispozitivul „Alcotester” pe care i l-au prezentat.
2
În timpul când sufla în dispozitiv a observat, că polițistul cu un deget a astupat
tubul de la dispozitiv. El i-a făcut observație polițistului ca să nu astupe tubul, însă i-
a reproșat și cu un ton ridicat, i-a spus ca să nu-l învețe cum să se comporte.
După ce a suflat, polițistul i-a dat un formular și i-a spus să-l semneze, însă el a
refuzat și sub amenințare l-a semnat, fără ca să-l citească.
A solicitat polițistului ca să-i elibereze și lui un exemplar, însă a refuzat
neîntemeiat.
După aceasta polițistul Buraga R., i-a spus că aceasta este o pedeapsă pentru
faptul concedierii tatălui său din fucția de pădurar, însă aceasta este începutul. La
rugămintea lui, polițiștii care venise la fața locului l-au transportat până în s. Filipeni.
Pentru data de 05.12.2016 a fost citat pentru a se prezenta la Inspectoratul de
poliție Leova, unde polițistul Gogoș Sergiu a întocmit în privința lui procesul-verbal
cu privire la contravenție, cerându-i ca să-l semneze. El a refuzat să semneze procesul-
verbal de contravenție, explicându-i că nu a făcut cunoștință cu rezultatul
alcotesterului din seara de 27.11.2016. Polițistul Gogoș Sergiu l-a amenințat că o să-l
închidă dacă nu va semna procesul-verbal cu privire la contravenție.
După ce a semnat procesul-verbal și l-a primit a stabilit că în seara de 27.11.2016
„Alcotesterul” a indicat rezultatul de 0,19 mg/l în aerul expirat.
La fel, la indicația polițistului Gogoș Sergiu a scris și o explicație care i-a spus ce
să scrie pe scurt și să nu scrie despre amenințările din partea polițiștilor.
A mai indicat că, la data de 17.07.2017 aflându-se în incinta Judecătoriei Cimișlia,
sediul Leova și prezentându-se la judecătorul Vacula Petru la examinarea cauzei,
grefiera l-a informat, că în aceiași zi la data de 17.07.2017, ora 09.00 s-a examinat deja
cauza contravențională în care este acuzat în baza art. 233 alin. (1) Cod
contravențional, înmânându-i o copie a hotărârii.
A indicat că, în luna aprilie 2017 s-a adresat la avocat pentru a se consulta despre
cauza în care este acuzat, întocmind o cerere în adresa Judecătoriei Leova pentru
încetarea procesului-verbal în legătură cu expirarea termenului de prescripție.
Până la data de 17.07.2017 nu a fost legal citat de instanța de judecată ca să se
prezinte la examinarea cauzei, pe avizele de recepție anexate la materialele dosarului
nu este semnătura lui, ci aparține altei persoane.
A considerat, că instanța la examinarea cauzei și emiterea hotărârii i-a încălcat
dreptul în calitate de contravenient prevăzut de art. 384 Cod contravențional, dreptul
la un proces echitabil prevăzut de art. 281 Cod contravențional.
A menționat că procesul-verbal cu privire la contravenție este întocmit fără
respectarea prevederilor art. 443 Cod contravențional, la rubrica locul comiterii
nefiind indicat locul săvârșirii contravenției.
Instanța de judecată la examinarea cauzei și emiterea hotărârii nu a luat în
considerație, că a expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere
contravențională, care conform art. 30 Cod contravențional este de 3 luni.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din data de 23
noiembrie 2017, a fost respins recursul declarat de către Veștiman Valeriu, cu
menținerea hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 17 iulie 2017.
3
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, judecând prezenta
cauză contravențională, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat
complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor
administrate o apreciere legală, just ajungând la concluzia privind recunoașterea lui
Veștiman V. vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod
Ccntravențional, cu stabilirea pedepsei cu amendă în mărime de 150 unități
convenționale, ce constituie suma de 3000 lei cu privarea de dreptul de a conduce
vehicule pe un termen de 2 ani.
Instanța de recurs a menționat că, argumentele recurentului din cererea de recurs
invocate supra nu pot fi reținute, având un caracter pur declarativ, nefiind confirmate
prin careva suport probatoriu.
Mai mult decât atât, instanța de recurs a ținut să menționeze că, din conținutul
procesului-verbal seria MAI 03 530206 întocmit în privința contravenientului
Veștiman V. la 05 decembrie 2016 s-a stabilit că acesta a semnat procesul-verbal
contravențional întocmit în privința lui, ceia ce denotă faptul că el a fost cunoscut cu
conținutul procesului-verbal, la materialele cauzei lipsind probe care ar confirma că
contravenientul a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi de drepturile sale prevăzute
de art. 384 Cod contravențional, și anume, să conteste acțiunile polițiștilor cu care nu
era de acord la organele corespunzătoare, să facă obiecții împotriva procesului-verbal
contravențional și să ceară consemnarea obiecțiilor sale în procesul-verbal, să facă
obiecții asupra corectitudinii procesului-verbal întocmit de către agentul constatator,
să ceară completarea lui cu circumstanțele care, în opinia sa, trebuie să fie consemnate.
Dimpotrivă, în procesul-verbal contravenționl există mențiunea contravenientului:
"obiecții nu am" cu semnătura aplicată în modul corespunzător.
Argumentul recurentului precum că el a fost impus să semneze formularul și lui
i s-a refuzat eliberea unei copii a formularului, la fel, nu a putut fi reținut de către
instanță deoarece nu a fost confirmat prin careva suport probatoriu, purtând un
caracter pur declarativ.
De către instața de recurs nu a fost reținut nici argumentul recurentului referitor
la faptul că în luna aprilie 2017 s-a adresat la avocat pentru a se consulta despre cauza
în care este acuzat, întocmind o cererea în adresa Judecătoriei Leova pentru încetarea
procesului contravențional în privința lui în legătură cu expirarea termenului de
prescripție, din considerentul că la materialele cauzei, la fel, lipsesc careva probe în
acest sens.
Referitor la argumentul recurentului precum că cauza contravențională a fost
examinată în lipsa lui, el nefiind legal citat în instanța de judecată, instanța de recurs
a menționat că nici acest argument nu poate fi reținut, deoarece din materialele cauzei
s-a stabilit cu certitudine că contravenientul Veștiman V. a fost citat legal despre ora,
locul și data examinării cauzei, faptul dat fiind confirmat prin citația din materialele
cauzei și telefonogramele anexate la materialele cauzei, din conținutul cărora a fost
stabilit că contravenientul a comunicat că se află la tratament și nu se va putea
prezenta. Faptele date denotă că contravenientul cunoștea cu certitudine că pe rolul
instanței de fond se află pentru examinare cauza contravențională în privința sa și el,
4
ca persoană interesată în judecarea acestei cauze, urma să întreprindă acțiunile
necesare pentru a-și proteja drepturile sale de acces la instanță, și să dea diligență în
manifestarea interesului față de etapa la care se află cauza.
Instanța de recurs nu a reținut nici argumentul recurentului precum că semnătura
de pe avizele poștale nu este semnătura lui, ci aparține unei alte persoane, deoarece
din materialele cauzei a fost stabilit cu certitudine că citațiile au fost expediate de către
instanța de judecată pe adresa la care este domiciliat contravenientul Veștiman V., și
faptul invocării că semnătura de pe avizele poștale nu-i aparține lui, ci aparține altei
persoane, nu poate fi echivalat cu faptul necitării lui Veștiman V. despre ora, locul și
data examinării cauzei. Chiar în recursul său recurentul indică că la data de 17.07.2017
s-a prezentat la judecată însă cauza deja era examinată. Deci despre ședința de
judecată din 17.01.2017 dânsul cunoștea.
Referitor la argumentul recurentului precum că instartța de judecată la
examinarea cauzei și emiterea hotărârii nu a luat în considerație, că a expirat termenul
de prescripție de atragere la răspundere contravențională, care conform art. 30 Cod
contravențional este de 3 luni, instanța de recurs a menționat că în art. 30 din Codul
contavențional, la care face referire recurentul, la 17.06.2016 au fost operate modificări,
care au intrat în vigoare la 01.08.2016, conform cărora termenul general de prescripție
a răspunderii contravenționale este de un an.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, contravenientul Veștiman
Valeriu, declară recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, cu emiterea unei
hotărâri de încetare a cauzei contravenționale prin care acesta a fost recunoscut
vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod contravențional,
din motiv că a expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere
contravențională.
Contravenientul invocă dezacordul cu decizia instanței de recurs pe motiv că,
instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, necătând la faptul că de la data de
09.11.2017 și până la 25.11.2017 s-a aflat în spital la tratament, fapt confirmat prin
certificatul de concediu pe motiv de boală pe care îl anexez, astfel încălcându-i-se
dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 281 Cod contravențional și art. 6 CEDO.
Fiind bolnav și participant la războiul din Afganistan, de două ori pe an face
tratament în spital, și despre aflarea sa la tratament, la data de 22.11.2017 prin
telefonogramă a informat Curtea de Apel Comrat despre imposibilitatea de a se
prezenta în ședință.
Prin urmare, la prima ședință în instanța de apel s-a prezentat cu apărătorul, însă
la cererea agentului constatator a fost amânată ședința.
Totodată, în prezent a stabilit faptul, că agentul constatator - Goguș Sergiu este
finul de cununie a judecătorului - Vacula Petru, și conform legii nu era în drept să
examineze cauza.
În rest invocă argumente similare celor invocate în cererea de recurs (f.d. 43-44).
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
5
Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul
General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în
numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după
epuizarea căilor ordinare de atac.
În conformitate cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii
atacate.
Potrivit dispoziției art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea
cererii.
Reieșind din prevederile normelor legale citate mai sus, instanța de recurs
remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în
privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică
hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal,
după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și
Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului
ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,
poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de
atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.
Astfel, în speța dată a fost examinată contestația lui Veștiman Valeriu, împotriva
procesului - verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare în baza art.
233 alin. (1) Cod contravențional, iar hotărârile adoptate în cadrul procesului
contravențional au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs,
cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici
o derogare.
Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată,
instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care
sa soluționat contestația împotriva procesului - verbal cu privire la contravenție și a
deciziei de sancționare, în baza art. 233 alin. (1) Cod contravențional, iar o atare
hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în
anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute
la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare
la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către
6
recurentul Veștiman Valeriu, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de conținut
prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către contravenientul
Veștiman Valeriu, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din
23 noiembrie 2017, deoarece că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 07 februarie 2018.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
7