1ra-1179/17 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1179/17 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1179/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Anatolie Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpat, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 martie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală în privința

lui

Mihai Marius XXX, născut la XXX, originar din

XXX, domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

XXX a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal și condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare

în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități ce

reglementează relațiile patrimoniale pe termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea de la Mihai Marius în beneficiul lui Solonenco Elena cu titlu de

prejudiciu material suma de 325270 lei și prejudiciul moral în mărime de 20000 lei. În rest,

acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral a fost respinsă.

Tot prin aceeași sentință s-a dispus încasarea de la Mihai Marius în beneficiul SRL

„Teolux Garant” cu titlu de prejudiciu material suma de 561420,46 lei.

manifestând intenție unică, caracterizată prin mai multe acțiuni infracționale identice, comise

în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane, a comis infracțiunea de escrocherie în

următoarele circumstanțe:

Astfel, Mihai Marius, în perioada anilor 2011-2012, la date nestabilite de organul de

urmărire penală, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, susținând prin

înșelăciune că este administratorul mai multor companii de construcții care activează pe

teritoriul Republicii Moldova, sub pretextul de a investi bani în activitatea unei companii

gestionate de el, și anume ÎCS „New Generation Energy” SRL, a convins-o pe Solonenco

Elena Ion să obțină un credit în sumă de 120000 lei și 13000 euro, care conform cursului

oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei de 15,79 lei pentru 1 euro la data primirii

1

banilor constituia suma de 205270 lei, punând în gaj casa din com. Budești, mun. Chișinău și

apartamentul nr. 10 situat pe str. Ginta Latină 5, mun. Chișinău.

Ulterior, după obținerea creditului de către Solonenco Elena și transmiterea banilor către

Mihai Marius, profitând de încrederea acordată, fără a întreprinde careva acțiuni de investiție,

Mihai Marius a însușit banii obținuți, folosindu-i în scopuri personale, cauzându-i în rezultat

părții vătămate Solonenco Elena o daună materială în sumă de 325270 lei, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

Tot el, în perioada lunilor iulie – octombrie 2014, acționând ca director al ÎCS „Sky

Construct” SRL, având intenția dobândirii ilicite a bunurilor SRL „Teolux Garant”, acționând

prin înșelăciune și abuz de încredere, a obținut de la ultima marfă sub formă de materiale de

construcție în sumă totală de 561420,46 lei, cu condiția achitării banilor în decurs de 35 de

zile bancare după primire, însă la expirarea termenului înțelegerii, fiindu-i solicitată onorarea

obligațiilor de achitare, Mihai Marius se eschiva, invocând diverse motive de imposibilitate

a achitării. Astfel, prin fapta sa, Mihai Marius a cauzat SRL „Teolux Garant” un prejudiciu

material în sumă de 561420 46 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

inculpatului, care fără a invoca motive privind ilegalitatea sau netemeinicia sentinței, a

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către prima instanță, în alt

complet de judecată.

pronunțată integral la 19 aprilie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat ca fiind demonstrat

faptul că Mihai Marius, în perioada anilor 2011-2012, la date nestabilite de organul de

urmărire penală, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, susținând prin

înșelăciune că este administratorul mai multor companii de construcții, care activează pe

teritoriul Republicii Moldova, sub pretextul de a investi bani în activitatea unei companii

gestionate de el, și anume ÎCS „New Generation Energy” SRL, a convins-o pe Solonenco

Elena Ion să obțină un credit în sumă de 120000 lei și 13000 euro, care conform cursului

oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei de 15,79 lei pentru 1 euro la data primirii

banilor constituia suma de 205270 lei, punând în gaj casa din XXX și XXX.

Ulterior, după obținerea creditului de către Solonenco Elena și transmiterea banilor către

Mihai Marius, profitând de încrederea acordată, fără a întreprinde careva acțiuni de investiție,

Mihai Marius a însușit banii obținuți, folosindu-i în scopuri personale, cauzându-i în rezultat

părții vătămate Solonenco Elena o daună materială în sumă de 325270 lei, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind dovedit faptul că Mihai Marius, în

perioada lunilor iulie – octombrie 2014, acționând ca director al ÎCS „Sky Construct” SRL,

având intenția dobândirii ilicite a bunurilor SRL „Teolux Garant”, acționând prin înșelăciune

și abuz de încredere, a obținut de la ultima marfă sub formă de materiale de construcție în

sumă totală de 561420,46 lei, cu condiția achitării banilor în decurs de 35 de zile bancare

după primire, însă la expirarea termenului înțelegerii, fiindu-i solicitată onorarea obligațiilor

de achitare, Mihai Marius se eschiva, invocând diverse motive de imposibilitate a achitării.

2

Astfel, prin fapta sa, Mihai Marius a cauzat SRL „Teolux Garant” un prejudiciu material

în sumă de 561420,46 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat justificată soluția primei instanțe privind vinovăția

inculpatului or, verificând la acest capitol sentința pronunțată, instanța de apel a considerat

că vina lui Mihai Marius de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

este dovedită integral prin probele administrate și apreciate în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a considerat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

este corect efectuată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, concluzie bazată pe probele administrate la

caz, cercetate în ședința primei instanțe și verificate pe parcursul judecării cauzei în instanța

de apel.

La capitolul încadrării juridice a acțiunilor inculpatului drept escrocherie, instanța de

apel a reținut că din declarațiile părții vătămate Solonenco Elena, reiese că aceasta a avut

încredere în Mihai Marius, deoarece el s-a prezentat de la bun început ca fiind o persoană cu

statut financiar bine determinat, avea două întreprinderi și intenționa să se căsătorească cu

fiica sa Solonenco Rodica, având stabilită data nunții.

În cazul de față, instanța de apel a reținut că scopul inițial al inculpatului Mihai Marius

a fost anume de inducere în eroare a părților vătămate Solonenco Elena și „Teolux Garant”

SRL, asupra modalității și scopului primirii banilor, în final abuzând de încrederea părților

vătămate, care au demonstrat o lipsă de prudență, datorită faptului că inculpatul le-a insuflat

încredere.

Instanța de apel a conchis asupra realizării laturii obiective a infracțiunii de escrocherie,

în tot întregul său, și anume prin faptul dobândirii ilicite de către inculpat, de la părțile

vătămate, a unui profit ce nu-i aparține, dobândire care s-a realizat atât prin înșelăciune, cât

și prin abuz de încredere.

Referitor la acțiunea adiacentă, instanța de apel a reținut că inculpatul, prin utilizarea

unor procedee de creare a unei impresii pozitive în vederea obținerii unui profit, în cazul

investirii unor sume de bani, prin intermediul înșelăciunii și abuzului de încredere, a exercitat

o influență psihică asupra conștiinței și voinței părților vătămate, prin dezinformarea

conștientă a acestora, prezentându-le o realitate vădit falsă, inclusiv prin captarea încrederii

acestora, convingându-le în faptul că el este o persoană de bună-credință, demnă, credibilă și

onestă, care deține o funcție de conducere într-o anumită societate comercială.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de apel a menționat că aceasta s-a

manifestat prin vinovăție sub forma intenției directe, de vreme ce inculpatul își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dorind

survenirea acestora.

Instanța de apel a menționat că infracțiunea comisă a fost una continuă, din considerentul

că faptele săvârșite față de ambele părți vătămate, s-au caracterizat prin săvârșirea

neîntreruptă, pe durata unei perioade determinate de timp.

În contextul respectiv, instanța de apel a conchis că infracțiunea de escrocherie a avut

un caracter material și a fost consumată în ambele cazuri, din momentul în care inculpatul

3

Mihai Marius a obținut posibilitatea reală de a dispune de bunuri străine la propria sa dorință,

și anume când a intrat în posesia materialelor de construcție, obținute de la SRL „Teolux

Garant”, când a intrat în posesia sumei de 120000 lei și 13000 euro, adică după ce acestea au

fost oferite în incinta BC „Moldova Agroindbank” SA, inculpatul punând banii în geanta sa

și la momentul când pe str. Alba Iulia din mun. Chișinău, Solonenco Elena personal i-a

înmânat suma de 13000 euro.

În continuare, instanța de apel a reținut că este identificat și scopul infracțiunii și anume

cel de cupiditate, or, inculpatul a urmărit scopul măririi activului său patrimonial de pe seama

pasivului patrimonial al părților vătămate și nemijlocit faptul că acesta a primit prima sumă

de bani în sumă de 120000 lei de la partea vătămată Solonenco Elena, urmare a gajării bunului

imobil, l-a și determinat în continuare să întreprindă aceste acțiuni, fără a avea intenția de a

restitui părților vătămate sumele de bani primite, inclusiv pentru materialele de construcție,

cu atât mai mult că din declarațiile martorului Vozian Tatiana reiese că inculpatul a vândut

un apartament companiei “Glorinal” SRL, la prețul de 58125 euro, iar acești bani nu au fost

incluși în contabilitatea întreprinderii, astfel că deși avea posibilitatea reală, inculpatul nu a

întreprins nici o acțiune în vederea stingerii cel puțin parțiale a datoriilor formate în urma

comiterii infracțiunilor.

Astfel, instanța de apel a considerat apelul declarat ca fiind unul formal, în acesta nefiind

adusă o critică argumentată față de probatoriu și fără a fi invocate aspecte de netemeinicie

sau ilegalitate a sentinței în partea dată.

Instanța de apel a considerat corectă și soluția primei instanțe, adoptată la capitolul

soluționării acțiunii civile, atât timp cât prejudiciul material de 325270 lei, încasat de la Mihai

Marius în beneficiul părții vătămate Solonenco Elena, este pe deplin justificat prin contractul

de fidejusiune nr. XXX din XXX, între ÎCS „Express Leasing” SRL, ÎCS „New Generation

Energy” SRL și Solonenco Rodica privind garantarea rambursării sumei de 13870 dolari

SUA și contractul de ipotecă nr. 6592 din 19.10.2011, încheiat între ÎCS „Express Leasing”

SRL și Solonenco Rodica, Solonenco Mihail, Solonenco Corina, Solonenco Elena și Usatîi

Cristina privind asigurarea executării obligațiilor rezultate din contractul de împrumut cu

dobândă nr. XXX din XXX, prin gajarea imobilului cu suprafața de 70,0 m.p., cu nr. cadastral

XXX, situat în XXX.

De asemenea, instanța de apel a considerat justificată încasarea din contul inculpatului

în beneficiul părții vătămate Solonenco Elena a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei,

această sumă fiind proporțională și corectă, având menirea restabilirii echității sociale și

recuperării suferințelor psihice suportate de către partea vătămată.

Totodată, instanța de apel a considerat necesară menținerea sentinței și în partea

dispunerii încasării prejudiciului material în beneficiul „Teolux Garant” SRL, în sumă totală

de 561420,46 lei, datorită actelor și acțiunii civile formulate la caz de către reprezentantul

părții vătămăte și a actelor de evidență contabilă și de decontare reciprocă.

Referindu-se la chestiunea de individualizare a pedepsei, instanța de apel a considerat

justă poziția primei instanțe privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de

închisoare în mărimea determinată prin sentință, ținând cont de gravitatea faptei comise,

motivul acesteia, particularitățile de personalitate ale inculpatului și de conglomeratul de

circumstanțe ale cauzei, pedeapsa fiind corespunzătoare faptei comise și aptă de atingere a

4

scopului legii penale, de corectare și reeducare a inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor

a careva încălcări a ordinii de drept.

De asemenea, instanța de apel a reținut justețea stabilirii față de inculpat a pedepsei

complementare pe termen maxim, de vreme ce aceasta are scopul dea restricționa accesul la

activitatea de antreprenoriat înfăptuită de către inculpat la momentul comiterii infracțiunii.

26 aprilie 2017, 12 mai 2017 și 07 iulie 2017, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, și anume că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, precum și

a apărătorului; art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, și anume că cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată,

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, și anume că faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicită casarea totală a acestora și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele:

- atât judecarea cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel s-a petrecut fără

participarea inculpatului și apărătorului, prin ce a fost încălcat și îngrădit dreptul la apărare,

instanța de apel refuzându-i toate cererile de admitere la examinarea cauzei a unui avocat

ales, fiindu-i desemnat avocat din oficiu, care nu a ținut cont de declarația dată personal

privind refuzul de a fi apărate interesele din motiv că avea încheiat contract de prestare a

serviciilor juridice cu alt avocat;

- ședințele de judecată s-au petrecut fără a fi citat legal, în acest sens instanța de apel

considerând că inculpatul a depus de nenumărate ori cereri de amânare a judecării apelului,

deși nu a refuzat să facă declarații în instanța de judecată, prin ce i s-a încălcat dreptul de a

face cunoștință cu materialele dosarului, de a aduce probe și de a participa în instanța de

judecată;

- hotărârile adoptate s-au redus numai la indicarea conținutului legal al art. 190 alin. (5)

Cod penal, fără menționarea indicilor calificativi ai escrocheriei, nefiind indicată forma

concretă în care a fost săvârșită însușirea, modul de realizare a înșelăciunii sau abuzului de

încredere, existența legăturii cauzale dintre înșelăciune, abuz de încredere și dobândirea ilicită

a bunurilor;

- prima instanță și cea de apel nu au făcut nici o diferență între învinuirea înaintată de

acuzatorul de stat și fapta constatată la examinarea cauzei penale, nefiind confirmat faptul

însușirii averii proprietarului prin escrocherie și cauzării daunelor materiale, ceea ce

constituie o încălcare flagrantă, de către prima instanță, a prevederilor art. 394 alin. (1) Cod

de procedură penală, or aceasta este obligată de a descrie în partea descriptivă fapta constatată

ca fiind dovedită. Probele administrate în prima instanță și cea de apel confirmă lipsa

elementelor infracțiunii, în această ordine de idei nu sunt desfășurate acțiunile inculpatului,

modul de realizare a înșelăciunii, existența legăturii cauzale dintre înșelăciunea realizată și

5

dobândirea ilicită. Învinuirea adusă nu conține data, locul, mijloacele și modul de săvârșire a

infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinei, motivele și semnele calificative pentru

încadrarea juridică a faptei;

- acțiunilor inculpatului le-a fost dată o încadrare juridică greșită, deoarece între “Teolux

Garant” SRL și ICS “Sky Construct” a fost încheiat un contract de furnizare a materialelor

de construcție, raport ce este reglementat de legislația civilă.

6.1. Partea vătămată Solonenco Elena, care a solicitat dispunerea inadmisibilității

recursurilor, cu menținerea deciziei instanței de apel, deoarece potrivit art. 6 pct. 111) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor nu reprezintă o eroare gravă de fapt.

6.2. Procuror, care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor, cu menținerea

deciziei instanței de apel, deoarece potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor nu reprezintă o eroare gravă de fapt.

invocate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să îl respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Colegiul penal lărgit consideră că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-

au găsit confirmare la judecarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent.

Astfel, privind argumentul inculpatului precum că cauza a fost judecată fără a fi citat

legal, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit procesului-verbal al instanței de apel,

inculpatul a fost citat legal, refuzând de a fi escortat și de a participa în ședințele de judecată

din 16.06.2016, 08.09.2016, 06.10.2016, 10.11.2016, 06.12.2016, 15.02.2017 și 15.03.2017.

Astfel, pentru nu a admite încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, determinată

de refuzul continuu al inculpatului de a participa la ședințele de judecată, instanța de apel a

considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa inculpatului.

În prezența acestor circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră că pretinderea de către

inculpat a faptului că nu a fost citat nu și-a găsit confirmare, inculpatul s-a prezentat la ședința

din 19.01.2017, iar pentru cea din 22.03.2017 a fost dispusă escortarea forțată a acestuia

pentru ședința de judecată din instanța de apel, la care acesta la fel s-a prezentat și a refuzat

de a participa în continuare la judecarea cauzei, solicitând amânarea ședinței de judecată pe

motivul lipsei avocatului său, cererea fiind respinsă de către instanța de apel pe motivul

tergiversării de către inculpat a procesului de judecată și lipsei dovezii încheierii unui contract

cu un avocat, iar în cele din urmă inculpatul a părăsit sala de ședințe, pe motivul dezacordului

cu desemnarea unui avocat din oficiu.

În acest sens, Colegiul penal constată că inculpatul cunoștea despre petrecerea ședințelor

de judecată, fapt confirmat prin refuzurile de a participa la ele, ceea ce indică că citarea legală

6

a acestuia a avut loc, astfel temeiul pentru recurs, invocat de recurent, negăsindu-și

confirmare.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că pe parcursul examinării cauzei inculpatul a

solicitat în repetate rânduri amânarea judecării cauzei pentru a contacta și încheia contract de

asistență juridică cu un avocat ales, însă până la urmă nu a probat încheierea a careva contract,

fiindu-i desemnat un avocat de către oficiul teritorial al Consiliului Național pentru Asistență

Juridică Garantată de Stat. În aceste circumstanțe, prezența avocatului desemnat din oficiu la

judecarea cauzei în apel denotă că a fost respectat dreptul inculpatului la apărare, nefiind

confirmată pretinsa eroare de drept, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal constată că celelalte argumente ale recurentului vizează problema

aprecierii probelor de către instanța de apel, în acest sens invocându-se nevinovăția

inculpatului. Sub acest aspect, Colegiul penal reține că critica aprecierii probelor, la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, este inadmisibilă.

În acest context, Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în

ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu

se înfăptuiește de către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței

temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului, ca fiind

de jure inadmisibile.

În același context, Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentul privind lipsa

motivelor pe care se întemeiază soluția adoptată de către instanța de apel și neîntrunirea

elementelor infracțiunii, or aceste temeiuri pentru recurs sunt nemijlocit invocate în legătură

cu chestiunea aprecierii probelor, care este inadmisibilă.

În mod corespunzător, Colegiul penal apreciază netemeinicia invocării existenței

temeiului pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, și

anume că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, or invocarea acestui temei

pentru recurs este contrară propriei poziții a recurentului, care pledează pentru nevinovăția

sa.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit constată că recurentul a omis de a desfășura acele

motive, asupra cărora pretinde că instanța de apel nu s-a expus, precum și de a menționa în

7

ce constă presupusa eroare gravă de fapt, care în opinia sa a afectat soluția adoptată de către

instanța de apel. În prezența acestor circumstanțe, Colegiul penal apreciază că temeiurile

pentru recurs, invocate în partea respectivă, la fel nu și-au găsit confirmare.

În plenitudinea circumstanțelor constatate, reieșind din considerentul că temeiurile

pentru recurs, invocate în cereri, nu și-au găsit confirmare, iar alte erori de drept, care ar

impune necesitatea casării hotărârilor judecătorești atacate, nu au fost identificate, Colegiul

penal lărgit conchide asupra necesității respingerii recursurilor ordinare declarate, ca

inadmisibile, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de inculpatul Mihai Marius

XXX, în propria cauză penală, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 martie 2017.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

8