1ra-1620/2017 — art. 190 alin. 5 și art. 352 alin. 3 lit. d CP

1ra-1620/2017 — art. 190 alin. 5 și art. 352 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1620/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători TOMA Nadejda

ȚURCAN Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Șchiopu

Arcadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017 și a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16

decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

PĂLĂRIE Vladimir XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, fără viză de reședință și

domiciliul permanent.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 07.05.2015 – 16.12.2016;

Instanța de apel: 20.01.2017 – 18.04.2017;

Instanța de recurs: 22.09.2017 – 20.12.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani;

- art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare;

Prin prisma art. 84 alin. (l) Cod penal, inculpatului, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Pălărie Vl. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 11

ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani.

De asemenea, în baza art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, lui Pălărie Vl., la pedeapsa aplicată

prin această sentință i-a fost adăugată parțial și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 04 mai 2012, urmînd să execute definitiv pedeapsa de 12 ani

1

închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani.

Inculpatul a fost anunțat în căutare.

Acțiunea civilă înaintată de Grozav N. a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la

Pălărie Vl. în beneficiul acesteia a sumei de 507.122,39 lei, cu titlu de prejudiciul material și

suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest, celelalte pretenții pecuniare înaintate de

Grozav N. au fost respinse, ca neîntemeiate.

Acțiunea civilă înaintată de Cuciev D. a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la

Pălărie Vl. în beneficiul lui Cuciev D. suma de 11636 lei și suma de 1016 euro, convertiți în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul executării plății, cu titlu de

prejudiciul material și suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest, acțiunea civilă

înaintată de Cuciev D. a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

perioada lunii noiembrie 2012-15 martie 2013, folosindu-se de situația de concubinaj în care se

afla cu Grozav N., având intenția dobândirii ilegale a bunurilor altei persoane, acționând prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul deschiderii unei afaceri avantajoase, a convins-o

pe ultima de a lua un credit prin sistemul de finanțare oferit de OM „Credit Profit” SRL și de a

gaja apartamentul nr. 20 amplasat pe XXXXX.

Astfel, la 15 martie 2013, gajînd apartamentul indicat, Grozav N. a primit de la BC

„Comerțbank” SA amplasat pe str. Independenței 1/1, mun. Chișinău un credit în sumă de

40600 dolari SUA, echivalentul a 496505 lei, bani eliberați la 18 martie 2013. La aceiași dată,

la convingerea lui Pălărie Vl., Grozav N. a achitat din banii primiți în credit, suma de 80000 lei

pentru procurarea automobilului de model „Audi A8” cu n/î XXXXX, care ulterior, la fel, la

indicația lui Pălărie Vl., a fost transmis cu drept de proprietate, unei alte persoane, față de care

Pălărie Vl. avea datorii, astfel însușindu-1. Banii rămași, adică suma de 406525 lei, în perioada

lunii martie 2013, data precisă nu a fost posibil de stabilit, Grozav N. aflîndu-se la domiciliu

său, în apartamentul 20, de pe XXXXX, i-a transmis lui Pălărie Vl., care urmau a fi incluși în

afacerea promisă, însă acesta i-a însușit.

Tot Pălărie Vl., la 30 aprilie 2013 și la 18 mai 2013, invocînd pretextul că împrumută

bani pentru cheltuieli curente, aflîndu-se în R. Kazahstan, a primit de la Grozav N. suma de

610,20 dolari SUA, care conform cursului valutar, constituiau 7509,89 lei, precum și suma de

254,25 dolari SUA, echivalenți ai 3107,5 lei, bani transferați de ultima prin intermediul BC

„Banca Socială” SA amplasată pe bd. Dacia 46, mun. Chișinău, în total suma de 10617,39 lei,

bani pe care i-a însușit.

În total, Pălărie Vl. a însușit de la partea vătămată Grozav N. suma de 507122,39 lei, ceea

ce constituie proporții deosebit de mari, cauzîndu-i un prejudiciul material considerabil.

Aceste acțiuni ale lui Pălărie Vl., de către instanța de fond, au fost încadrate în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit de mari.

2

De asemenea, Pălărie Vl., aproximativ de la 01 octombrie 2012 și pînă la 12 septembrie

2013, înțelegîndu-se cu Cuciev D. să procure de la acesta un autocamion de model „Volvo FH

12- 420”, cu n/î XXXXX, precum și o semiremorcă-frigider de model „Coegel SVKT 24”, cu

n/î XXXXX, contra prețului de 14000 euro, respectiv 12000 euro, în sumă totală de 26000

euro, ceea ce conform cursului oficial de schimb valutar al BNM constituie suma de 415.927

lei, a dobîndit de la proprietar camionul și remorca indicată, sub pretextul de a efectua o tură

de probă peste hotarele Republicii Moldova, transmițîndu-i acestuia doar 40000 lei din prețul

total al bunurilor, după care acționînd prin intenție directă în mod arbitrar și prin încălcarea

ordinii stabilite a exercitat dreptul de posesie și folosință asupra bunurilor vizate, refuzînd de a

le elibera sau întoarce posesorului legal, cauzîndu-i prin aceasta părții vătămate daune

materiale în valoare de 375927 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului pe acest epizod au fost

încadrate în baza art. 352 alin.(3), lit. d) Cod penal, samavolnicia, adică exercitarea unui drept

legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, soldate cu daune în

proporții deosebit de mari.

402-403 Cod de procedură penală a fost contestată cu apel de către avocatul Șchiopu A. în

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pălărie Vl. să fie achitat

pe ambele capete de acuzare, din motiv că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate acestuia prin rechizitoriu.

În opinia părții apărării, procurorul nu a prezentat în ședința de judecată probe pertinente

și concludente care ar demonstra cu certitudine vinovăția lui Pălărie Vl. Mai mult ca atît, nici

părțile vătămate și nici martorii audiați în ședința de judecată nu au confirmat vinovăția lui

Pălărie Vl. de cele imputate.

Avocatul a specificat că, în acțiunile lui Pălărie Vl. lipsește latura obiectivă a infracțiunii

de escrocherie, care constă în dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor

și acțiunea sau inacțiunea adiacentă de înșelăciune sau abuz de încredere.

În speța dată, reieșind din baza factologică, Pălărie Vl. împreună și cu acordul părții

vătămate Grozav N., au hotărât să deschidă o afacere. La primirea creditului Pălărie Vl. a dat

acordul de a fi garant la încheierea contractului de împrumut. Dînsul nu a prezentat date false

și nu a ascuns careva informații de Grozav N. în ceia ce privește investirea sau cheltuielile

efectuate pentru deschiderea afacerii, pentru procurarea automobilului și reparația acestuia.

Mai mult ca atît, partea vătămată prin declarațiile sale a confirmat că cunoștea despre toate

acțiunile lui Pălărie Vl., la care uneori participa și ea nemijlocit, pentru a iniția afacerea de

prestare a serviciilor de transport, având și o firmă deschisă pe numele ei.

Totodată, apelantul a menționat că în acțiunile inculpatului lipsește și intenția de a însuși

bunurile părții vătămate, deoarece de la bun început Pălărie Vl. primind suma de 406.525 lei de

la partea vătămată, putea să dispară cu aceștia și să nu mai comunice cu dînsa. Infracțiunea de

3

escrocherie se consideră consumată dacă averea a fost dobîndită de la victimă și infractorul are

posibilitate reală de a se folosi sau dispune de ea la dorință. În calitate de probe care

demonstrează nevinovăția lui Pălărie Vl., partea apărării a făcut trimitere la declarațiile

martorilor: Samohvalov Vl., Mărgărint E., Șendețchi I., Macari Ș. și Jimji S., care au confirmat

faptul transmiterii sumei de 200.000-225.000 lei lui Robu C. În opinia părții, relațiile dintre

inculpat și partea vătămată Grozav N. sunt de natură juridico-civile pe care, în caz de

neînțelegere, urmează să le soluționeze instanța de drept civil.

Pe de altă parte, apelantul a menționat că declarațiile părții vătămate Cuciev D. trebuiau

apreciate critic, deoarece de la bun început acesta nu 1-a anunțat pe Pălărie Vl. despre starea

tehnică a autocamionului și a semiremorcii, că acestea erau gajate, că legal nu este proprietar și

la momentul negocierilor privind vînzarea lor, ele erau date în locațiune, iar Cuciev D. nu avea

împuterniciri să le vîndă.

La fel, apărătorul a susținut că urmează a fi apreciate critic și declarațiile lui Robu C. date

în ședința de judecată, deoarece acestea contravin celor declarate de dînsul la etapa urmăririi

penale. Referitor la declarațiile martorilor: Sîrbu Ig., Șeremet N., Bespalicov S., Beșliu S.

apelantul a evidențiat că acestea nu confirmă că Pălărie Vl. a săvârșit careva fapte ilicite.

În partea ce ține de acțiunile lui Pălărie Vl. incriminate în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod

penal, apelantul a menționat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele acestei infracțiuni,

și anume nu s-a confirmat exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin

încălcarea ordinii stabilite, de asemenea lipsesc daunele în proporții mari și legătura cauzală

dintre acțiune și consecințe or, între Cuciev D. și Pălărie Vl. existau raporturi juridico-civile,

care urmau a fi soluționate pe calea adresării părților în instanța de drept civil.

declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără modificări.

administrate de prima instanță și apreciindu-le din toate punctele de vedere a concluzionat ca

fiind dovedită indubitabil vinovăția lui Pălărie Vl. în baza art. 190 alin. (5) și art. 352 alin. (3)

lit. d) Cod penal, imputate acestuia prin rechizitoriu.

Instanța de apel a apreciat că, de facto, inculpatul Pălărie Vl., atunci cînd a dat declarații

în prima instanță, și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate, fiind apreciate

critic afirmațiile lui precum că nu a avut intenția de a o deposeda prin înșelăciune pe Grozav N.

de bani și nu a refuzat de a-i elibera sau întoarce posesorului legal, adică lui Cuciev D.,

autocamionul și semiremorca-frigider. Afirmațiile date nu corespund adevărului și sunt date de

către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru cele comise.

Prin urmare, instanța de apel a consemnat că componența infracțiunii de escrocherie

constituie o modalitate a sustragerii bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de

încredere. Escrocheria, în modalitatea în care este incriminată inculpatului conform

rechizitoriului, prezintă doar trecerea unor mijloace bănești din proprietatea victimei Grozav

N. în proprietatea lui Pălărie Vl., în sumă de 507.122,39 lei. Totodată, s-a reținut că mijloacele

4

bănești menționate au fost transmise de către partea vătămată benevol lui Pălărie Vl. dat fiind

că partea a fost înșelată, dusă în eroare de către inculpat care, folosindu-se de situația de

concubinaj în care se afla cu Grozav N., având intenția dobândirii ilegale a bunurilor altei

persoane, acționând prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul deschiderii unei afaceri

avantajoase, a convins-o pe ultima de a lua un credit și de a gaja apartamentul său, după care a

însușit banii. Acest fapt a fost demonstrat prin probele din dosar, printre care și informația

prezentată de Casa Națională de Asigurări Sociale, conform căreia în perioada 2013-2014 de

către Pălărie Vl. și SRL „Vladiolis” SC nu au fost calculate și achitate contribuții de asigurări

sociale din fondul de salariu, ceea ce dovedește că firma respectivă nu a desfășurat o careva

activitate.

De asemenea, fiind audiat martorul Robu C. a declarat că Pălărie Vl. nu i-a transmis lui

suma de 225.000 lei or, după cum pretinde, mai mult că dânsul nici nu putea primi acești bani,

întrucît înțelegerea de vînzare-cumpărarea a camionului și remorcii a fost făcută cu Cuciev D.,

care este și proprietarul bunurilor.

Respectiv, din aceste probe instanța a conchis că Pălărie Vl. nu avea careva raporturi

reglementate prin acte juridice, care să-i asigure posibilitatea rambursării sumei de bani

primite. Această stare de lucruri era cunoscută făptuitorului, nu însă și părții vătămate, motiv

din care s-a considerat ca fiind nefondat argumentul apelantului precum că între Pălărie Vl. și

partea vătămată Grozav N. au existat relații civile, deoarece nu s-a demonstrat prin nici o probă

că sumele primite de la Grozav N. au fost introduse legal în contul realizării scopurilor

invocate.

Instanța de apel apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, a constatat că pentru a însuși sumele de bani transmise de partea

vătămată, inculpatul folosea diferite pretexte, iar intenția reală a acestuia a fost de a însuși

banii primiți, neexecutând obligațiile asumate și neavând această intenție chiar din momentul

primirii primei tranșe de bani, camuflându-și scopul prin diferite promisiuni irealizabile.

Subsecvent, instanța a consemnat și faptul că potrivit prevederilor art. 1 Protocolul nr. 4

CEDO, „nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură

să execute o obligațiune contractuală”. Însă, aceste prevederi nu se referă la speța dată,

deoarece în cazul cînd una din părți, asumîndu-și angajamente, nu are posibilitate și nici

dorință să le execute (în prealabil, fiindu-i transmise bunurile de cealaltă parte, care astfel își

pierde dreptul de proprietate asupra lor), este necesară intervenția legii penale.

Este evident că, prin acțiunile prejudiciabile ale inculpatului Pălărie Vl., părții vătămate

Grozav N. i-a fost cauzat un prejudiciu în proporții deosebit de mari, iar poziția apelantului în

cazul dat este inacceptabilă. Toate aceste circumstanțe denotă faptul că inculpatul a acționat în

așa mod pentru a duce victima în eroare și pentru a-i căpăta încrederea în faptul că mijloacele

sale financiare vor fi rambursate total. Pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar

ca victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări.

5

Toate acțiunile întreprinse de către inculpat denotă intenția directă a acestuia de a dobîndi

ilicit bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, fiind conștient de faptul dat

și de producerea prejudiciului victimei.

La fel, latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie presupune și stabilirea legăturii de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă - dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere și urmarea imediată, exprimată prin prejudiciile cauzate.

Astfel, în cadrul examinării cauzei s-a demonstrat cu certitudine fapta prejudiciabilă săvîrșită

de către inculpat și urmările prejudiciabile survenite pentru partea vătămată. Grozav N. a fost

deposedată prin înșelăciune și abuz de încrede de o sumă excesiv de mare de bani, care pînă la

moment inculpatul nu i-a restituit-o.

Prin oricare dintre cele două modalități - înșelăciunea sau abuzul de încredere -care în

realitate se și pot suprapune, făptuitorul induce victima în eroare, îi creează o falsă reprezentare

a realității, indiferent de mijloacele utilizate, pentru a realiza transmiterea voită, sub incidența

sa ori a altei persoane, a bunului sau dreptului asupra lui, ce aparține celui supus manoperelor

frauduloase.

În cazul dat, instanța a afirmat că suntem în prezența ambelor modalități ale escrocheriei

care se suprapun și anume în acțiunile inculpatului este prezenta atît înșelăciunea cît și abuzul

de încredere. Inculpatul prin faptul că acționând prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul deschiderii unei afaceri avantajoase, pe numele părții vătămate și creditul să fie luat

pe numele firmei, iar pînă la urmă i-a propus ca creditul să fie luat de persoană fizică, adică pe

numele părții vătămate Grozav N. Astfel, contractul de credit a fost întocmit la data de 15

martie 2013, la notar, unde Pălărie Vl. era fidejusor.

Toate aceste circumstanțe denotă faptul că inculpatul a acționat în așa mod pentru a duce

victima în eroare și pentru a-i căpăta încrederea în faptul că mijloacele sale financiare vor fi

rambursate total și mai ales că există o anumită garanție (fidejusiunea). Pentru existența

infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o

prezentare greșită a unei situații sau împrejurări. În cazul de față suntem în prezența unei astfel

de situații cînd Grozav N. era ferm convinsă de faptul că în cazul nerambursării creditului va

putea beneficia de efectele fidejusiunii inculpatului ca parte a contractului de credit.

De asemenea, s-a apreciat, ca nefondat, argumentul apelantului precum că inculpatul nu a

săvîrșit careva acte de samovolnicie față de bunurile ce aparțin părții vătămate Cuciev D., or

reieșind din declarațiile părții vătămare și a martorilor audiați în ședința de judecată s-a

constatat cert faptul că Pălărie Vl. samavolnic a dus la reparație autoturismul în cauză, fără

încuviințarea proprietarului, iar datoriile acumulate pentru reparație nu le-a achitat, astfel fiind

imposibilă eliberarea TIR-lui de pe teritoriul atelierului de reparație al SRL „Politrans”.

Mai mult ca atît, Pălărie Vl. a refuzat în continuare achitarea sumelor datorate, refuzând

totodată și restituirea autocamionului și remorcii în adresa proprietarului, iar atunci cînd a fost

audiat în instanța de fond, partea vătămată Cuciev D., a declarat că fără coordonarea lui,

6

inculpatul a luat camionul și 1-a deplasat într-un alt loc, iar remorca în alt loc. Aceste declarații

ale părții vătămate coroborează cu declarațiile martorului Robu C.

Așadar, instanța de apel a concluzionat că partea acuzării în acest sens a prezentat probe

verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora a fost

demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului Pălărie Vl. de săvârșirea infracțiunilor imputate,

de aceea apelul apărătorului în interesele inculpatului Pălărie Vl., urmează a fi respins, ca

nefondat.

Șchiopu A. acționînd în numele inculpatului, le-a contestat cu recurs ordinar, prin care solicită

casarea acestora și dispunerea achitării în privința lui Pălărie Vl. din motiv că faptele

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunilor de escrocherie și de samavolnicie.

Instanța de apel nu a luat în considerație că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

acumulate probe pertinente și utile din care ar fi posibil de concluzionat că Pălărie Vl. a săvîrșit

infracțiunile prevăzute de art.190 alin.(5) și art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal.

În motivarea deciziei, instanța de apel greșit a menționat că din declarațiile date de

inculpatul Pălărie Vl., se conchide că el recunoaște de facto vinovăția. La fel, recurentul

menționează că instanța de apel nu a ținut cont că, latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie

constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acțiunea principală - dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor și acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă,

în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere. Latura subiectivă a infracțiunii în cauză

se caracterizează prin intenție directă, avînd motiv și scop de profit.

Pe cînd, inculpatul avînd relații de concubinaj cu partea vătămată Grozav N., avea numai

intenția de a porni afacerea lor comună, iar ultima cunoștea despre toate acțiunile concubinului

său Pălărie Vl. Instanța de apel nu a luat în considerație că în acțiunile lui Pălărie Vl. lipsesc și

elementele constituitive ale infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit.d) Cod penal, și anume

latura obiectivă a infracțiunii, la caz, lipsesc daunele în proporții mari și legătura cauzală dintre

acțiune și consecințe, or între Cuciev D. și Pălărie Vl. existau raporturi juridice civile.

Astfel, apărarea consideră că în lipsa unui suport probatoriu, care să demonstreze cu

certitudine vinovăția inculpatului Pălărie Vl. de săvîrșirea faptelor infracționale imputate,

instanța de apel greșit a respins apelul. Declarațiile inculpatului sunt veridice și corespund

realității, acesta pe tot parcursul procesului penal nu a recunoscut vina în infracțiunile

incriminate.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod

de procedură penală.

partea vătămată Grozav N. și procurorul au depus referințe privind opinia lor asupra recursului

ordinar al apărătorului Șchiopu A., care acționează în numele inculpatului, considerând că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

7

Șchiopu A. în numele inculpatului, raportat la actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia pentru următoarele considerente de drept și de fapt.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se întemeiază în

drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recursul este considerat ca fiind

vădit neîntemeiat, atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care nu sunt

subsecvente circumstanțelor cauzei.

Potrivit dispoziției art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent.

Din conținutul cererii de recurs, instanța constată că, în esență, recurentul, făcînd

trimitere la erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură

penală, pledează pentru casarea soluției de condamnare în privința lui Pălărie Vl. pe ambele

capete de acuzare adoptată de prima instanță și menținută de cea de apel, din motiv că relațiile

dintre inculpat și părțile vătămate sunt de natură juridică civilă. De asemenea, recurentul

pretinde că, partea acuzării nu a acumulat suficiente probe pentru confirmarea vinovăției lui

Pălărie Vl. de comiterea infracțiunii de escrocherie și celei de samavolnicie, în particular

eșuînd în probarea laturii obiective și subiective a primei infracțiuni și laturii obiective a celei

din urmă infracțiune.

Verificînd actele cauzei în sensul criticelor invocate, Colegiul constată că, opozabil celor

expuse de recurent, instanțele de fond corect au conchis asupra vinovăției și condamnării lui

Pălărie Vl. pe ambele capete de acuzare, statuînd că în acțiunile acestuia se conțin toate

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal și art. 352

alin. (3) lit. d) Cod penal.

De altfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în hotărîrile judecătorești

contestate notînd că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor

instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul cînd constatările

acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărîrile atacate,

constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal, în speța dată, instanțele de fond rezultînd din

ansamblul probator administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată, corect au respins

alegațiile părții apărării precum că relațiile dintre inculpat și părțile vătămate sunt de natură

civilă, iar Pălărie Vl. urmează a fi achitat, deoarece partea acuzării nu a adus suficiente probe

pentru a confirma vinovăția acestuia.

8

Așadar, instanța de recurs conchide că erorile judiciare semnalate de titularul cererii de

recurs nu sunt subsecvente cauzei, fiind vădit neîntemeiate.

În continuare, în subsidiar la cele expuse de instanțe, vizavi de inexistența unor relații

civile între părți, pe primul capăt de acuzare, Colegiul reiterează că, pentru delimitarea

infracțiunii de escrocherie de un litigiu civil, urmează să se țină seama de statuările doctrinare

și jurisprudențiale în această materie. Astfel, la delimitarea nominalizată trebuie de luat în

considerare că temeiul aplicării răspunderii în baza art. 190 Cod penal, apare în cazul

imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

Or, sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-voință și

fraudă din partea făptuitorului. Nu se supune îndoielii faptul că atunci cînd făptuitorul își arogă

funcții și calități pe care în realitate nu le are sau își asumă responsabilități financiare pe care

nu intenționează să le execute, ducînd victima în eroare, precum a făcut și Pălărie Vl., își

demonstrează rea-voința în raport cu aceasta. Mai mult ca atît că, pentru calificarea faptei în

baza art. 190 Cod penal, nu au importanță metodele sub care se prezintă înșelăciunea vizavi de

victimă.

În esență, linia de demarcație dintre infracțiunea de escrocherie și încălcarea normelor de

drept civil trebuie făcută luîndu-se în considerare două aspecte de maximă importanță:

atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; prezența disponibilității

efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

La caz, se poate cu certitudine de afirmat, retrospectiv, că inculpatul chiar de la început

nu a avut intenția să execute obligațiile financiare asumate față de partea vătămată Grozav N.,

iar datorită acestui fapt dînsul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimei,

invocînd diverse motive în acest sens: că i s-a defectat mașina în străinătate și a suportat

cheltuieli neprevăzute, nu-i merge în afacere, dar oricum vrea să lucreze, bani vor fi dar mai

tîrziu, urmează să-i fie achitată o datorie, însă într-un final dînsul totuși a însușit suma de

507.122,39 lei de la Grozav N. cauzîndu-i acesteia un prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Așadar, potrivit bazei factologice constatate în cauza dată rezultă cu certitudine că,

Pălărie Vl. acționînd cu intenție și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

a profitat de relațiile de concubinaj în care se afla cu partea vătămată Grozav N. și a

determinat-o să pună în gaj apartamentul său pentru a lua un credit în sumă de 40.600 dolari

SUA, sub pretextul dezvoltării unei afaceri profitabile. Însă, în realitate, banii din creditul

obținut, inculpatul i-a însușit, nu a dezvoltat nici o afacere și nu a întors pînă în prezent părții

vătămate aceste mijloace financiare. Comportamentul inculpatului și atitudinea acestuia față de

executarea obligațiilor financiare asumate denotă că dînsul chiar de la început nu avea intenția

de a rambursa suma creditată, ceea ce se dovedește prin declarațiile părții vătămate Grozav N.

și a martorului Grozav Ig.

Partea vătămată Grozav N. în ședința instanței de apel a declarat că: „Pălărie Vl. reveni-

se la mijlocul lui iunie fără nimic și era o epopee întreagă, toată vara acestuia nu-i dădeau

bani, dar comunica că prin transfer de la firma care trebuie să-l achite și banii pentru credit

9

se vor achita să nu aibă griji. Ulterior, a aflat de la dna Irina, care era președintele firmei

microinvestiționale de la care a luat creditul, că Pălărie Vl. a comunicat să nu o telefoneze,

deoarece ultima are situație de stres, …. Așa a fost toată perioada, el nu lucra și de fiecare

dată ceva încurca în jur. În luna noiembrie a fost primită avertizarea de la firma de la care a

fost luat creditul că în timp de 9 zile urma să fie achitată diferența și suma neachitată, în caz

contrar va fi luat apartamentul. … Cînd ultima a început să insiste asupra achitării creditului

și executării angajamentului, Pălărie Vl. a dispărut pentru 8 luni…” (vol. IV, f.d. 198-199)

Declarații similare a dat și martorul Grozav Ig., care a specificat în instanța de apel că:

„O întreba permanent pe sora sa dacă se achită creditul, la care ea îi comunica că se achită

de către dl Pălărie Vl. … plecase la compania „Microinvest” unde i-a fost comunicat că din

credit nu a fost achitat nimic, deja trecuse jumătate de an.Văzînd situația dată a început să

achite creditul, ca apartamentul să rămînă să nu fie luat.” (vol. IV, f.d. 204)

Aceste declarații, ca probe, nu au trezit îndoială instanțelor de fond, astfel corect fiind

puse la baza soluției de condamnare în privința lui Pălărie Vl.

Mai mult ca atît, însuși din declarațiile inculpatului, date în cadrul ședinței primei

instanțe, rezultă că acesta recunoaște că urmează să restituie suma creditului, iar Grozav N. nu

este vinovată de situația creată.

Respectiv, corect au statuat instanțele de fond că, acțiunile inculpatului de la bun început

au fost îndreptate spre ducerea în eroare a părții vătămate și determinarea acesteia de a-și

asuma angajamente financiare pe care, ulterior va trebui să le stingă singură, întrucît Pălărie

Vl. însușind banii în sumă totală de 507.122,39 lei s-a eschivat de la onorarea obligațiilor

pecuniare, inclusiv garantate de acesta prin fidejusiune. În această parte, corect au stabilit și

instanțele ierarhic inferioare că, prin înseși acțiunile sale, Pălărie Vl., a demonstrat că el a

urmărit intenția de a însuși sumele primite de la partea vătămată, atunci cînd în fapt nu a

întreprins real careva acțiuni de activitate comercială, nu răspundea la apelurile părții vătămate,

se eschiva de la întîlnirile cu aceasta, după care a dispărut într-o direcție necunoscută.

În același context, Colegiul penal ține să evidențieze că delimitarea infracțiunii de

escrocherie față de încălcarea unor relații civile este subsecventă prezenței sau lipsei scopului

de cupiditate la momentul asumării obligațiilor, iar primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii

unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea

intenția să-și execute angajamentul asumat. Totodată, alături de alte circumstanțe, intenția

făptuitorului se demonstrează prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care-și

asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare economică și

caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii

necesare onorării angajamentului.

Reieșind din informația prezentată de băncile înregistrate în Republica Moldova, inclusiv

de Centru Național Anticorupție, s-a constatat că Pălărie Vl. nu a avut careva conturi sau

10

depozite deschise și nu s-a stabilit efectuarea a careva tranzacții financiare cu implicarea

acestuia.

Mai mult, din actele cauzei, s-a constatat indubitabil că, la 15 martie 2013, Grozav N.

gajând apartamentul său, a primit de la BC „Comerțbank” SA un credit în sumă de 40600

dolari SUA, iar la convingerea lui Pălărie Vl., aceasta a achitat din banii primiți în credit, suma

de 80.000 lei pentru procurarea automobilului de model „Audi A 8” cu n/î XXXXX, care

ulterior, la fel, la indicația lui Pălărie Vl., a fost transmis cu drept de proprietate, unei alte

persoane, față de care Pălărie Vl. avea datorii. Banii rămași, adică suma de 406.525 lei, în

perioada lunii martie 2013, Grozav N. i-a transmis tot lui Pălărie Vl., care urma să-i antreneze

în dezvoltarea unei afaceri profitabile legate de transportul internațional, însă acesta ia însușit

și pînă în prezent nu i-a restituit părții vătămate.

În acest punct de analiză, se notează că infracțiunea de escrocherie se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau de a

dispune de bunurile altuia la propria sa dorință, ceea ce la caz s-a realizat.

Deci, în opinia instanței de recurs s-a constatat cu certitudine că Pălărie Vl. abuzînd de

relațiile de concubinaj în care se afla cu Grozav N., având intenția dobândirii ilegale a

bunurilor altei persoane, acționând prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul

deschiderii unei afaceri avantajoase, a convins-o pe ultima de a lua un credit pe numele său și

de a-și gaja apartamentul, în schimb inculpatul s-a obligat să achite ratele lunare ale creditului

luat. În realitate, după însușirea banilor, Pălărie Vl. nu a efectuat nici o plată pentru

rambursarea creditului, invocînd în acest sens diferite pretexte și nu a dezvoltat nici o afacere,

ceea ce dovedește rea-intenția acestuia și nemijlocit înșelăciunea părții vătămate. Mai mult ca

atît, declarațiile inculpatului vizavi de intenția de a procura un autocamion și o semiremorcă în

sumă de 26.000 euro, în vederea inițierii afacerii comune cu partea vătămată Grozav N. nu sunt

credibile, fiind corect apreciate critic de către instanțe, or din declarațiile martorului Robu C.

se constată că inculpatul nu i-a transmis spre păstrare suma de 225.000 lei, precum pretinde

ultimul, iar partea vătămată Cuciev D. a confirmat că nu a primit de la inculpat suma de 26.000

euro – prețul negociat pentru procurarea autocamionului și remorcii, ceea ce confirmă încă o

dată că banii primiți de la partea vătămată Grozav N. au fost însușiți și folosiți în alte scopuri

de către Pălărie Vl. (f.d. 208, vol IV)

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal ține să puncteze că, prin acțiunile infracționale ale

inculpatului, s-au realizat cumulativ atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii de

escrocherie, care îi este imputată acestuia prin actul de sesizarea a instanței, iar criticele părții

apărării în acest sens sunt vădit nefondate.

Totodată, instanța de recurs nu susține nici poziția părții apărării care pretinde că

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, îl absolvă pe acesta de la răspunderea penală

pentru faptele săvîrșite.

Or, nerecunoașterea vinovăției nu poate echivala cu achitarea persoanei și nu poate fi

reținută de instanța de recurs, în condițiile în care, întrunirea elementelor constitutive ale

11

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal au fost cu certitudine probate prin probe

pertinente, admisibile, utile și concludente, astfel încât, simpla afirmare a unei stări de fapt,

fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar

modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente și justificarea

acțiunilor sale, nu poate influența asupra convingerii instanței bazate pe probe incontestabile.

În continuare, referitor la cel de al doilea capăt de acuzare incriminat inculpatului în baza

art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, Colegiul penal notează că raționamentele instanțelor și în

această parte sunt fundamentate în drept și în fapt pe probe concludente și pertinente, care

confirmă vinovăția lui Pălărie Vl. de săvîrșirea infracțiunii de samavolnicie în raport cu partea

vătămată Cuciev D.

Or, corect au conchis instanțele că latura subiectivă a infracțiunii de samavolnicie a fost

realizată de inculpat prin intenție directă. De altfel, în cazul acestui tip de infracțiune persoana

este sigură de apartenența unui drept și săvîrșește anumite fapte, fără depășirea limitelor de

exercitare a dreptului. Fapta nominalizată se realizează pe motiv că subiectul trăiește un simț al

inechității, care este cauzat de încălcarea dreptului său.

În speța dată, reieșind din declarațiile inculpatului se constată că acesta se considera

înșelat de partea vătămată Cuciev D. în legătură cu tranzacția care urma să o încheie cu ultimul

de vînzare-cumpărare a autocamionului și a semiremoricii-frigider, din atare considerente

inculpatul nu i-a întors bunurile la solicitarea părții vătămate, prin aceasta aducîndu-i

prejudicii.

Potrivit celor relatate de Pălărie Vl. în ședința de judecată a primei instanțe: „Față de

Cuciev D. nu recunoaște careva datorii, deoarece el îi era dator. Nu ține minte în ce perioadă

au fost dați banii lui Cuciev Vl. în sumă de 16.000 lei și 40000 lei, acestea nu sunt bani din

credit.”(vol. IV, f.d. 222)

Pe cînd, partea vătămată Cuciev D. pe tot parcursul procesului penal a dat declarații

constante menționînd că: „Pălărie Vl. a dorit să procure automobilul de model TIR Volvo cu

remorca. Acesta a eliberat recipisă precum că în decurs de o lună se obligă să achite suma

stabilită de 26000 euro. De asemenea, pentru a verifica starea tehnică a automobilului acesta

a rugat să facă o tură cu încărcătură în or. Moscova. Se finisa luna, însă Pălărie Vl. nu a

întors suma de bani, tot promitea că va contracta un credit și va achita suma de bani.

Discutînd cu ofițerul de urmărire penală, procurorul, Pălărie Vl. refuza să-i comunice unde

era autocamionul, ultimul a scos anvelopele, dispozitivul frigorific, 2 acumulatoare de la o

remorcă. Pălărie Vl. i-a comunicat ultimului dacă nu dorește să-i achite în decurs de un an, nu

o să vadă automobilul, deoarece deja a investit bani și acesta îi aparține.”

Laturii obiective a infracțiunii de samavolnicie îi sunt proprii trei semne: fapta

prejudiciabilă, urmările prejudiciabile și legătura de cauzalitate dintre acestea, care sunt

prezente și în acțiunile inculpalui.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că, la caz, s-a demonstrat cu certitudine că

inculpatul Pălărie Vl. a primit de la partea vătămată Cuciev D. un autocamion de model

12

„Volvo FH 12- 420”, cu n/î XXXXX și o semiremorcă-frigider de model „Coegel SVKT 24”,

cu n/î XXXXX, care valorau convențional 26000 euro, după care acționînd prin intenție directă

în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, a exercitat dreptul de posesie și folosință

asupra bunurilor vizate, refuzînd de a le elibera sau întoarce posesorului legal, cauzîndu-i astfel

părții vătămate daune în proporții deosebit de mari.

Pe de altă parte, Colegiul penal consideră că sunt întemeiate afirmațiile recurentului

potrivit cărora instanța de apel eronat a menționat în partea descriptivă a deciziei precum că,

inculpatul de facto și-a recunoscut vina de cele incriminate. Întrucît, reieșind din declarațiile

lui Pălărie Vl., date în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, se constată că dînsul a

recunoscut doar datoria față de partea vătămată vizavi de creditul luat pe numele acesteia, dar

nu a recunoscut înșelăciunea ei și comiterea infracțiunii de samavolnicie. Însă, cu toate că

instanța de apel a făcut această remarcă în partea descriptivă a deciziei adoptate, totuși fraza

respectivă nu influențează asupra soluției adoptate de instanță, întrucît reieșind din celelalte

probe din dosar vina lui Pălărie Vl. a fost indubitabil confirmată.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal subliniază că soluția instanțelor de

fond privitor la condamnarea lui Pălărie Vl. în baza art. 190 alin. (5) și 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal, este corectă, iar criticele din recursul ordinar declarat de apărătorul inculpatului sunt

repetitive și vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șchiopu Arcadie în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie

2017, în cauza penală privindu-l pe Pălărie Vladimir XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2018.

Președinte URSACHE Petru

Judecător TOMA Nadejda

Judecător ȚURCAN Anatolie

13