1ra-1705/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d, 192 alin. 1 CP

1ra-1705/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d, 192 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1705/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte URSACHE Petru

Judecători ȚURCAN Anatolie

TOMA Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cristea Valentin în numele inculpatului Sîrbu Veaceslav, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

SÎRBU Veaceslav xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.10.2014 – 17.12.2015;

Instanța de apel: 22.01.2016 – 29.01.2016;

Instanța de recurs: 29.07.2016 – 22.11.2016;

Instanța de apel: 09.01.2017 – 31.01.2017;

Instanța de recurs: 02.11.2017 – 13.12.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 82 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani.

Tot prin aceeași sentință, Sîrbu Veaceslav a fost condamnat în baza art. 192 alin. (1)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 82 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an.

1

Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă lui Sîrbu Veaceslav sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

de 12 mai 2014, aproximativ la ora 18:00, Sîrbu Veaceslav, deplasându-se cu troleibuzul de

pe ruta nr. 24, în direcția sect. Ciocana, mun. Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, în timp ce troleibuzul ajungea în stația bd. Mircea cel Bătrân, pe ascuns, a

sustras din geanta lui Chitic Tatiana un portmoneu la prețul de 300 lei, în care se aflau

pastile „Alactin” la prețul de 200 lei, bani în sumă de 300 lei, 50 dolari SUA, care conform

cursului BNM constituie 678,96 lei și un card bancar de la banca „Moldindconbank”.

Ulterior, continuându-și acțiunile criminale, dispunând de cardul bancar menționat și

de codul PIN, inculpatul Sîrbu Veaceslav a sustras de pe contul pârții vătămate Chitic

Tatiana bani în sumă de 3900 lei.

Tot el, la 04 noiembrie 2014, în perioada de timp de la ora 19:00 până la ora 19:30

min, aflându-se în troleibuzul nr. 24, care se deplasa din str. Pan Halippa spre str. Alecu

Russo 20 mun. Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor altor persoane, a sustras pe

ascuns din geanta lui Cornea Iulia portmoneul de culoare neagră, la preț de 150 lei, în care

se aflau bani în sumă de 600 lei, cauzându-i pârții vătămate o daună în proporții

considerabile, în sumă totală de 750 lei.

Tot el, la 14 mai 2015, aproximativ orele 09.00, deplasându-se cu troleibuzul de pe

ruta nr. 1, pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt mun. Chișinău, având scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane din genți, din motive de cupiditate, nefiind observat de nimeni,

profitând de neatenția proprietarului și aglomerația din troleibuz, a sustras din geanta care se

afla pe umărul lui Belecci Maria un portmoneu confecționat din piele la prețul de 250 lei, în

care se aflau bani în sumă de 200 lei și carduri bancare eliberate pe numele ultimei, cauzând

pârții vătămate o daună în sumă totală de 450 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța de judecată a reținut că, în drept,

faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art.192

alin.(1) Cod penal, pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane

din buzunare, și la art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Valentin în numele inculpatului Sîrbu Veaceslav, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpatul să fie achitat, deoarece infracțiunea

nu a fost săvârșită de către acesta.

În motivarea apelului, apelantul a invocat că nu au fost prezentate probe concludente

și utile, care ar permite instanței să-și facă o concluzie fermă dacă faptele au fost comise de

inculpatul Sîrbu Veaceslav, dacă faptele întrunesc elementele infracțiunii și dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni.

2

Astfel, partea vătămată Chitic Tatiana, în ședința de judecată a declarat că nu-l

cunoaște pe inculpat, nu l-a văzut anterior și nu poate afirma că acesta i-a sustras

portmoneul.

Prima instanță a indicat în sentință actele procedurale, dându-le o apreciere voluntară,

fără ca apărarea să ia parte la cercetarea și analiza acestor probe, și anume procesul-verbal

de confruntare între partea vătămată Chitic Tatiana și inculpat, în realitate această acțiune

procesuală neavând loc. Totodată, concluziile raportului de expertiză nr. 8581 din

02.10.2014 nu sunt relevante cazului, nefiind stabilită o legătură probatorie între

identificarea persoanei după o înregistrare electronică și furtul cardului bancar din geanta

părții vătămate.

Martorii Gherbanovscaia Elena și Marchitan Anastasia au confirmat în instanță că

persoana din troleibuz și inculpatul sunt persoane diferite, care au trăsături comune. După

cercetarea procesului-verbal de recunoaștere a persoanei, în care este indicat că Marchitan

Anastasia l-a recunoscut pe Sîrbu Veaceslav, aceasta a declarat că cele indicate în procesul-

verbal nu corespund adevărului, că ea nu a recunoscut inculpatul, dar că are trăsături

comune.

Procesul-verbal de ridicare a fotografiei și procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei sunt probe obținute cu încălcarea prevederilor legale, acțiunile organului de

urmărire penală fiind ilegale, or, contravin prevederilor art.116 alin.(1) Cod de procedură

penală, fiind stabilit faptul că anterior partea vătămată nu l-a văzut pe inculpat, pentru a-l

recunoaște.

Prima instanță nejustificat și ilegal a aplicat față de inculpat pedeapsa maximă

prevăzută de art.186 alin.(2) și 192 alin.(1) Cod penal, fiind neglijate criteriile generale de

individualizare a pedepsei statuate în art.75 Cod penal, infracțiunile săvârșite de acesta fiind

din categoria celor ușoare și mai puțin grave.

Pedeapsa stabilită este inechitabilă, inculpatul nerecunoscând vina și faptele

incriminate, nefiind stabilite circumstanțe atenuate și agravante, iar aplicarea pedepsei

maxime din motiv că anterior inculpatul a fost condamnat este ilegală și contravine

jurisprudenței CtEDO.

Totodată, contrar prevederilor art.394 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța nu a

motivat imposibilitatea aplicării unei pedepse alternative și de ce aceste pedepse nu și-ar

atinge scopul.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Sîrbu

Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)

lit. d) Cod penal, pe episodul din 04.11.2014, în care figurează partea vătămată Cornea Iulia,

din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

S-au menținut dispozițiile sentinței privind condamnarea lui Sîrbu Veaceslav în baza

art. 186 alin. (2) lit. d), 192 alin. (1) Cod penal și potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

3

Sîrbu Veaceslav, deplasându-se cu troleibuzul de pe ruta nr. 24, în direcția sect. Ciocana

mun. Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce troleibuzul

ajungea în stația bd. Mircea cel Bătrân, pe ascuns, a sustras din geanta lui Chitic Tatiana un

portmoneu la prețul de 300 lei, în care se aflau două pastile „Alactin” la prețul de 100 lei

fiecare, în sumă totală de 200 lei, bani în sumă de 300 lei, 50 dolari SUA, care conform

cursului BNM constituie 678,96 lei și un card bancar de la banca „Moldindconbank”.

Ulterior, continuându-și acțiunile criminale, dispunând de cardul bancar menționat și

de codul PIN, inculpatul Sîrbu Veaceslav a sustras de pe contul pârții vătămate bani în sumă

de 3900 lei.

Tot el, la 14 mai 2015, aproximativ orele 09:00, deplasându-se cu troleibuzul de pe

ruta nr. 1, pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt mun. Chișinău, având scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane din genți, din motive de cupiditate, nefiind observat de nimeni,

profitând de neatenția proprietarului și aglomerația din troleibuz, a sustras din geanta de pe

umărul lui Belecci Maria, un portmoneu din piele la prețul de 250 lei, în care se aflau bani

în sumă de 200 lei și carduri bancare pe numele ultimei, cauzând pârții vătămate o daună în

sumă totală de 450 lei.

Inculpatul Sîrbu Veaceslav, a mai fost învinuit că la 04 noiembrie 2014, în perioada

de timp de la ora 19.00 până la ora 19:30, aflându-se în troleibuzul nr. 24, care se deplasa pe

str. Pan Halippa spre str. Alecu Russo 20 mun. Chișinău, a sustras pe ascuns din geanta lui

Cornea Iulia, portmoneul la preț de 150 lei, în care se aflau bani în sumă de 600 lei,

cauzându-i părții vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 750 lei.

Instanța de apel a reținut că nu este dovedită vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, pe episodul sustragerii bunurilor

părții vătămate Cornea Iulia, iar prima instanță pripit și neîntemeiat a concluzionat asupra

prezenței în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel a acceptat argumentele invocate în interesul inculpatului

Sîrbu Veaceslav, că la baza învinuirii pe acest episod, au fost puse doar declarațiile părții

vătămate Cornea Iulia, nefiind prezentate alte probe pertinente și concludente.

Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 20.11.2014, potrivit cărui martorul

Marchitan Anastasia a recunoscut inculpatul ca fiind persoană care a sustras bunurile nu este

veridic. În prima instanță, acest martor a indicat că în cadrul urmăririi penale nu a

recunoscut persoana care a fost prezentată spre recunoaștere, ci doar a menționat că aceasta

are trăsături comune cu persoana care a sustras portmoneul părții vătămate.

Totodată, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 20.11.2014 conține

semnătura martorului Marchitan Anastasia doar la rubrica prevenirii acesteia de răspundere

penală conform art. 312-313 Cod penal, lipsind semnătura martorului la rubrica

recunoașterii inculpatului ca fiind persoana care s-ar fi aflat în troleibuz, această probă fiind

inadmisibilă, întocmită cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (7), 260 Cod de procedură

penală.

4

Potrivit procesului-verbal de confruntare din 20.11.2014, dintre bănuitul Sîrbu

Veaceslav și martorul Marchitan Anastasia, ea nu a văzut ca inculpatul să fi introdus mâna

în geanta părții vătămate.

Martorul Gherbanovscaia Elena a confirmat că inculpatul nu este persoana care a

sustras portmoneul de la partea vătămată Cornea Iulia.

Instanța de apel a menționat că este imposibil de menținut condamnarea inculpatului

doar în baza declarațiilor părții vătămate Cornea Iulia, care indică direct la inculpat ca fiind

persoana care a comis infracțiunea.

Afirmațiile părții vătămate că prietenii săi, care se aflau în troleibuz, au indicat la

inculpat că ar fi sustras bunul, contravin declarațiilor martorilor Gherbanovscaia Elena și

Marchitan Anastasia, care au menționat că inculpatul nu este persoana care s-a aflat în

troleibuz și a sustras portmoneul pârții vătămate.

Astfel, instanța de apel a conchis că inculpatul Sîrbu Veaceslav urmează a fi achitat

pe episodul dat, din motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță corect și legal a încadrat

acțiunile inculpatului pe episodul din 14.05.2015, în baza art.192 alin. (1) Cod penal,

axându-se pe declarațiile pârții vătămate Belici Maria, procesul-verbal de ridicare din

26.05.2015, a înregistrări video de la bancomatul nr. 68 al BC „Moldova Agroindbank” și

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 02.06.2015, prin care partea vătămată

Belecci Maria l-a recunoscut pe Sîrbu Veaceslav ca persoană, care este imprimată pe

fotografia ridicată de la bancomatul unde, imediat după sustragerea bunurilor sale, a fost

folosit cardul bancar.

Conform procesului-verbal din 26.05.2015, de la BC „Moldova Agroindbank” a fost

ridicată înregistrarea video, în baza cărei a fost compus un tabel fotografic și depistat

inculpatul.

Acțiunile inculpatului, săvârșite de Sîrbu Veaceslav la 12.05.2015, calificate în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, sunt bazate pe declarațiile părții vătămate Chitic Tatiana,

procesul-verbal din 11.07.2014 de ridicare de la SA „Moldinconbank” a imaginilor foto și

informația privind extragerea banilor de la alte bancomate, procesul-verbal din 26.09.2014

de examinare a informației ridicate de la SA „Moldinconbank”, documentele, informația

ridicată de la SA „Moldinconbank”, procesul-verbal din 05.08.2014 de ridicare de la SA

„Banca Comercială Română Chișinău” înregistrările video și pozele efectuate de la ATM,

procesul-verbal din 05.08.2014 de ridicare de la SA „Unibank” a fotografiilor de la ATM,

procesul-verbal din 05.08.2014, de ridicare de la SA „Moldova-Agroindbank” a

înregistrărilor video și pozele efectuate de la ATM, procesul-verbal din 24.09.2014 de

examinare CD-ul ridicat de la SA „Banca Comercială Română Chișinău”, raportul de

expertiză portretistică nr. 8581 din 02.10.2014, conform căruia imaginile ridicate de la BC

„Moldova-Agroindbank”, BC „Unibank” și „Banca Comercială Română” sunt valabile

pentru un examen comparativ, pe aceste imagini în format electronic și pe imaginile

fotomodel ale inculpatului, fiind reprezentată aceeași persoană.

5

Argumentele apărării, prin care invocă lipsa unor dovezi incontestabile și necesitatea

administrării probelor care ar fi demonstrat că inculpatul a comis sustragerile de la Belecci

Maria și Chitic Tatiana, au fost critic apreciate și respinse de către instanța de apel, pe

motivele expuse supra.

La stabilirea pedepsei inculpatului Sîrbu Veaceslav, pentru infracțiunile în comiterea

cărora a fost recunoscut vinovat, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61și

75 Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară și una mai puțin gravă, că

circumstanțe atenuante nu au fost constatate, iar cele agravante sunt condamnările

anterioare.

avocatul Cristea Valentin în numele inculpatului Sîrbu Veaceslav, au contestat-o cu

recursuri ordinare.

6.1. Procurorul în recursul ordinar declarat a solicitat casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că decizia instanței de apel privind

achitarea inculpatului pe art. 186 alin. (2) Cod penal, pe episodul sustragerii bunurilor de la

partea vătămată Cornea Iulia, este nefondată și neîntemeiată.

Astfel, prima instanță și-a întemeiat concluzia de condamnare a inculpatului, inclusiv

pe acest episod, pe declarațiile martorilor Marchitan Anastasia și Gherbanovscaia Elena,

care nu susțin că personal au văzut momentul sustragerii, dar că au fost anunțate de o altă

persoană care a văzut comiterea infracțiunii.

Prezența inculpatului Sîrbu Veaceslav pe data de 04.11.2014, în perioada de timp

19.00-19.30, în troleibuzul nr. 24 și comiterea infracțiunii, se confirmă prin procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei din 05.11.2014, potrivit căruia partea vătămată Cornea Iulia a

recunoscut inculpatul, ca fiind persoana care i-a sustras bunurile

Conform procesului-verbal de confruntare din 20.11.2014 între partea vătămată

Cornea Iulia și învinuitul Sîrbu Veaceslav, partea vătămată Cornea Iulia a confirmat că

anume persoana cu care se confruntă i-a introdus mâna în geantă, indicând că în timp ce

stătea în picioare în spatele troleibuzului lângă ușă, geanta fiind pe umărul stâng, a fost

anunțată de Gherbanovscaia Elena că bărbatul care stă în stânga ei a introdus mâna în

geantă. În cadrul confruntării a concretizat că acel bărbat este Sîrbu Veaceslav.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 20.11.2014, martorul

Marchitan Anastasia, la fel a recunoscut inculpatul Sîrbu Veaceslav ca fiind persoana care a

sustras bunurile.

În procesul-verbal de confruntare din 20.11.2014, între martorul Marchitan Anastasia

și învinuitul Sîrbu Veaceslav, martorul a confirmat că anume persoana cu care se confruntă

a introdus mâna în geanta prietenei sale și i-a sustras bunurile, indicând că fiind în picioare,

în spatele troleibuzului, lângă ușă, o domnișoară a văzut cum bărbatul care stătea lângă ei, a

introdus mâna în geanta pârții vătămate Cornea Iulia, ea anunțând partea vătămată despre

acest lucru. În cadrul confruntării a concretizat că acel bărbat este Sîrbu Veaceslav.

6

Conform declarațiilor martorului Gherbanovscaia Elena, pe data de 04.11.2014,

aproximativ la orele 19.00, împreună cu Cornea Iulia și Marchitan Anastasia se întorceau de

la ore cu troleibuzul nr. 24. În timpul călătoriei, o doamnă i-a comunicat că un bărbat a

introdus mâna în geanta părții vătămate și chiar a arătat cu degetul în direcția lui, dând de

înțeles, că anume el este făptuitorul. Ea a avertizat-o pe Cornea Iulia despre acest fapt și

ultima, verificând geanta, a comunicat că în geantă lipsește portmoneul cu bani.

Declarațiile părții vătămate Cornea Iulia, ale martorilor Marchitan Anastasia și

Gherbanovscaia Elena, depuse în cadrul urmăririi penale, au fost susținute în instanța de

fond și au fost cercetate în instanța de apel.

Argumentele instanței de apel privind lipsa semnăturilor martorului Marchitan

Anastasia în procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 20.11.2014 este nefondat și

acest proces-verbal nu poate fi considerat nul, la etapa finisării urmăririi penale, inculpatul

și avocatul său neavând careva obiecții sau cereri și demersuri în acest sens.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

6.2. Avocatul Cristea Valentin, în recursul ordinar declarat în numele inculpatului

Sîrbu Vitalie, a solicitat casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra motivului apărării că

prima instanță nu a cercetat probele pe care se întemeiază soluția, în special pe episodul din

12.05.2014.

Instanța de apel a ignorat faptul că între partea vătămată Chitic Tatiana și inculpatul

Sîrbu Veaceslav nu a fost efectuată confruntarea, or, proba dată nu putea fi pusă la baza

sentinței de condamnare.

Organul de urmărire penală nu a ridicat probe de la instituția bancară, preluând actele

pe care le deținea partea vătămată, aceste acțiuni fiind inadmisibile și ilegale, deoarece

contravin prevederilor art. 116 alin. (1) Cod de procedură penală. Fiind stabilit că partea

vătămată nu a văzut anterior inculpatul, pentru a-l recunoaște, este ilegală cerința prin care

se solicită părții vătămate să confirme dacă persoana de pe fotografia pe care o deține și este

de o calitate îndoielnică e una din persoanele prezente la recunoaștere. Asemenea constatare

ar fi posibilă, doar în cazul în care partea vătămată ar fi văzut persoana, ar fi descris în ce

circumstanțe a văzut-o și ar fi descris semnele și particularitățile distinctive după care ar

recunoaște-o, reguli aplicabile și în cazul recunoașterii după fotografie.

La individualizarea pedepsei, prima instanță și cea de apel au luat în calcul doar

faptul că inculpatul a fost anterior condamnat.

Astfel, pedeapsa maximă prevăzută de sancțiunile articolelor incriminate este

inechitabilă, aplicarea a jumătate din termenele pedepselor prevăzute de sancțiunile

articolelor fiind suficientă, chiar și în cazul prezenței stării de recidivă.

7

Instanța de apel nu a motivat respingerea argumentelor apărării, că instanța de fond a

ignorat prevederile obligatorii ale art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, or, sancțiunile

ambelor articole prevăd și pedepse alternative.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – invocându-se că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care este întemeiată

soluția.

recursurile declarate au fost admise și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

sentinței prima instanță nu a indicat motivele pentru care a respins probele și versiunile

apărării, a pus la baza hotărârii probe necercetate în ședința de judecată și neconsemnate în

respectivul proces-verbal, cum ar fi: procesul-verbal din 11.07.2014 de ridicare de la SA

„Moldinconbank” a imaginilor foto efectuate de AtM030 și a informației privind extragerea

banilor de la alte bancomate; procesul-verbal din 24.09.2014 de examinare a purtătorului

de informații, ridicat de la Banca Comercială Română; raportul de expertiză portretistică

nr.8581 din 02.10.2014; procesul-verbal de confruntare din 20.11.2014 (f.d.17), care indică

la veridicitatea declarațiilor pârții vătămate Chitic Tatiana și explică faptul sustragerii

bunurilor de către inculpat, lista tranzacțiilor efectuate la data de 12.05.2014, prin

intermediul cardului emis pe numele Chitic Tatiana, precum și imaginilor foto aferente

tranzacțiilor nr.2 și 3 din tabelul la Anexa 1.

Mai mult, s-a menționat că instanța de apel a punctat incorect că în: „procesul-verbal

de confruntare din 20.11.2014 (f.d.17), indică la veridicitatea declarațiilor pârții vătămate

Chitic Tatiana și explică faptul sustragerii bunurilor de inculpat”, or, în acest act procedural,

de la f.d17, care la fel a fost pus la baza sentinței de condamnare, figurează o altă parte

vătămată – Cornea Iulia.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute

de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

În continuare, instanța de recurs, în urma verificării deciziei instanței de apel, a

constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării,

repetate în respectivul recurs ordinar și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, în special pe capătul de învinuire privind

sustragerea la 04.11.2014 a bunurilor pârții vătămate Cornea Iulia.

Sub aspectul vizat nu a fost indicat în decizie motivele pentru care a respins probele

și argumentele acuzării în consecutivitatea și esența probatorie a acestora, inclusiv în felul

expus în recursul ordinar al procurorului, reproduse la pct. 5 din prezenta decizie.

Mai mult, concluzia instanței de apel precum că: „procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 20.11.2014 conține semnătura martorului Marchitan Anastasia doar la rubrica

8

prevenirii acesteia de răspundere penală conform art. 312-313 Cod penal, lipsind semnătura

martorului la rubrica recunoașterii inculpatului ca fiind persoana care s-ar fi aflat în

troleibuz...”, instanța de recurs a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece la rubrica

recunoașterii inculpatului și la finele acestui act procedural există diverse semnături și nu

ține de competența instanței să decidă că printre acestea lipsește semnătura martorului

respectiv.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a repetat eroarea primei instanțe, indicând că în:

„procesul-verbal de confruntare din 20.11.2014 (f.d.17), indică la veridicitatea declarațiilor

pârții vătămate Chitic Tatiana și explică faptul sustragerii bunurilor de inculpat”, odată ce în

acest act procedural, de la f.d.17, care la fel a fost pus la baza sentinței de condamnare,

figurează o altă parte vătămată – Cornea Iulia.

Totodată, în circumstanțele enunțate, concluzia instanței de apel că: „este imposibil

de menținut condamnarea inculpatului doar în baza declarațiilor părții vătămate Cornea

Iulia, care indică direct la inculpat ca fiind persoana care a comis infracțiunea”, este una

confuză și nefondată.

Instanța de recurs nu a acceptat aprecierile instanței de apel referitoare la faptul că

prima instanță pripit și neîntemeiat a concluzionat asupra prezenței în acțiunile lui Sîrbu

Vitalie a elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate”, dar ulterior, în mod

divergent, a conchis că inculpatul urmează a fi achitat pe episodul dat: „din motiv că fapta

infracțională nu a fost comisă de către inculpat”.

În împrejurările expuse, instanța de recurs a ajuns la concluzia că instanțele de fond

și apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, iar instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, din care motive recursurile ordinare sunt

întemeiate și urmează a fi admise.

a respins apelul declarat, ca fiind nefondat și a menținut sentința primei instanțe fără

modificări.

administrat la dosar demonstrează cu certitudine că Sîrbu Veaceslav, a comis infracțiunile

imputate lui și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către instanța de fond în

baza art.192 alin.(1) Cod penal, după indicii - pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane din buzunare, precum și în baza art. 186 alin.(2) lit.d) Cod penal,

după indicii - furtul, adică sustragerea ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondată poziția apelantului precum că, nu au

fost prezentate probe concludente și utile, care ar permite instanței să concluzioneze cu

fermitate dacă faptele au fost comise de inculpat, dacă faptele întrunesc elementele

infracțiunii și dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni, or, argumentul

dat este în contradicție cu de întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus, prin

prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală.

9

Astfel, prima instanță corect a încadrat acțiunile inculpatului pe episodul din

14.05.2015, în baza art.192 alin.(1) Cod penal, întemeindu-și concluzia pe declarațiile pârții

vătămate Belecci Maria, procesul-verbal de ridicare din 26.05.2015, a înregistrări video de

la bancomatul nr.68 al BC „Moldova-Agroindbank” și procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 02.06.2015, prin care partea vătămată Belecci Maria a recunoscut inculpatul

ca fiind persoana care este imprimată pe fotografia ridicată de la bancomatul unde, imediat

după sustragerea bunurilor sale, a fost folosit cârdul bancar. Prin procesul-verbal din

26.05.2015, conform căruia a fost ridicată de la BC „Moldova Agroindbank”, înregistrarea

video, în baza cărei a fost perfectat tabelul fotografic și depistat inculpatul.

Acțiunile inculpatului Sîrbu Veaceslav, săvârșite de acesta pe data de 12.05.2014,

calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, sunt bazate pe declarațiile pârții

vătămate Chitic Tatiana, procesul-verbal din 11.07.2014, de ridicare de la SA

„Moldinconbank”, a imaginilor foto și informația privind extragerea banilor de la alte

bancomate, procesul-verbal din 26.09.2014 de examinare a informației ridicate de la SA

„Moldinconbank”, documentele și informația ridicată de la SA „Moldinconbank”, procesul-

verbal din 05.08.2014 de ridicare de la SA „Banca Comercială Română Chișinău” a

înregistrărilor video și pozele de la ATM, procesul-verbal din 05.08.2014 de ridicare de la

SA „Unibank” a fotografiilor de la ATM, procesul- verbal din 05.08.2014, de ridicare de la

SA „Moldova-Agroindbank” a înregistrărilor video și pozele efectuate de la ATM, procesul-

verbal din 24.09.2014 de examinare CD-ul ridicat de la SA „Banca Comercială Română

Chișinău”, raportul de expertiză portretistică nr.8581 din 02.10.2014, conform căruia

imaginile foto ridicate de la BC „Moldova Agroindbank”, BC „Unibank” și „Banca

Comercială Română”, sunt valabile pentru un examen comparativ, pe aceste imagini foto în

format electronic și pe imaginile foto model ale inculpatului, fiind reprezentată aceiași

persoană.

Astfel, instanța de apel just a considerat ca fiind nefondat argumentul apelantului

precum că concluziile raportului de expertiză nr.8581 din 02.10.2014 nu sunt relevante

cazului, nefiind stabilită legătura probatorie între identificarea persoanei după o înregistrare

electronică și furtul cârdului bancar din geanta pârții vătămate Chitic Tatiana or, aceste

afirmații au fost combătute prin procesul-verbal din 26.09.2014 de examinare a informației

ridicate de la SA „Moldinconbank”, potrivit căreia tranzacțiile efectuate la 12.05.2014 prin

intermediul cârdului emis pe numele lui Chitic Tatiana, adică tranzacțiile de retragere a

numerarului prin intermediul bancomatelor BC „Moldinconbank” SA, BC „Moldova-

Agroindbank” SA, BC „Unibank” SA și BC „Banca Comercială Română Chișinău”.

Potrivit ordonanței din 24.09.2014 de recunoaștere a corpurilor delicte, la cauză

penală au fost anexat CD-ul cu imaginile foto ridicate de la BC „Moldova Agroindbank”

SA, în cadrul procesului-verbal de ridicare din 05.08.2014, de la BC „Unibank” SA, în

cadrul procesului-verbal de ridicare din 05.08.2014 și de la BC „Banca Comercială Română

Chișinău”, în cadrul procesului-verbal de ridicare din 05.08.2014.

Astfel, raportul de expertiză nr.8581 din 02.10.2014 confirmă că imaginile prezentate

de instituțiile financiare reprezintă anume chipul inculpatului Sîrbu Vitalie.

10

Din aceste considerente, argumentele apelantului, prin care se invocă necesitatea

cercetării probelor care ar fi demonstrat că inculpatul a sustras cârdul bancar, modul, locul și

timpul sustragerii sunt neîntemeiate.

Deși partea vătămată Chitic Tatiana nu a văzut nemijlocit momentul sustragerii

bunului său, precum și persoana care l-a sustras, faptul sustragerii portmoneului pârții

vătămate de către inculpat este integral dovedit prin faptul folosirii de către acesta a cârdului

bancar, care s-a aflat în portmoneu furat, prin extragerea mijloacelor bănești de la

bancomate bancare în baza cârdului sustras.

Referitor la poziția apelantului precum că, martorii Gherbanovscaia Elena și

Marchitan Anastasia au confirmat în instanță că persoana din troleibuz și inculpatul sunt

persoane diferite, care au trăsături comune, instanța de apel a respins-o ca nefondată, or,

conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei, Marchitan Anastasia l-a recunoscut

pe Sîrbu Veaceslav că este persoana care a comis infracțiunea imputată lui, iar faptul că

după aceasta dânsa a declarat că cele indicate în procesul-verbal nu corespund adevărului,

că ea nu a recunoscut inculpatul, dar că are trăsături comune, instanța de apel le-a respins,

deoarece se combat de întreaga sistemă de probe sus indicată.

Prezența inculpatului Sîrbu Veaceslav la 04.11.2014, în perioada de timp 19.00-

19.30, în troleibuzul nr. 24 și comiterea infracțiunii, se confirmă prin procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 05.11.2014, potrivit căruia partea vătămată Cornea Iulia a

recunoscut inculpatul, ca fiind persoana care i-a sustras bunurile.

Conform procesului-verbal de confruntare din 20.11.2014 între partea vătămată

Cornea Iulia și învinuitul Sîrbu Veaceslav, partea vătămată a confirmat că a nume persoana

cu care se confruntă i-a introdus mâna în geantă, indicând că în timp ce stătea în picioare în

spatele troleibuzului lângă ușă, geanta fiind pe umărul stâng, a fost anunțată de

Gherbanovscaia Elena că bărbatul care stă în stânga ei a introdus mâna în geantă. În cadrul

confruntării a concretizat că acel bărbat este Sîrbu Veaceslav.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 20.11.2014, martorul

Marchitan Anastasia, a recunoscut inculpatul ca fiind persoana care a sustras bunurile.

În procesul-verbal de confruntare din 20.11.2014, între martorul Marchitan Anastasia

și învinuitul Sîrbu Veaceslav, martorul a confirmat că anume persoana cu care se confruntă

a introdus mâna în geanta prietenei sale și i-a sustras bunurile, indicând că fiind în picioare,

în spatele troleibuzului, lângă ușă, o domnișoară a văzut cum bărbatul care stătea lângă ei, a

introdus mâna în geanta pârții vătămate Cornea Iulia, ea anunțând partea vătămată despre

acest lucru. În cadrul confruntării Marchitan Anastasia a concretizat că acel bărbat este

Sîrbu Veaceslav.

Conform declarațiilor martorului Gherbanovscaia Elena, pe data de 04.11.2014,

aproximativ ora 19.00, împreună cu Cornea Iulia și Marchitan Anastasia se întorceau de la

ore cu troleibuzul nr. 24. În timpul călătoriei, o doamnă i-a comunicat că un bărbat a

introdus mâna în geanta pârții vătămate și chiar a arătat cu degetul în direcția lui, dând de

înțeles, că anume el este cel care a sustras portmoneul. Ea a avertizat-o pe Cornea Iulia

despre acest fapt și ultima, verificând geanta, a comunicat că lipsește portmoneul cu bani.

11

Declarațiile pârții vătămate Cornea Iulie, ale martorilor Marchitan Anastasia și

Gherbanovscaia Elena, depuse în cadrul urmăririi penale, au fost susținute în prima instanță

și cercetate în instanța de apel.

Afirmațiile potrivit cărora procesul-verbal de ridicare a fotografiei și procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei sunt probe obținute cu încălcarea prevederilor legale, iar

acțiunile organului de urmărire penală ar fi ilegale și contravin prevederilor art. 116 alin. (1)

Cod de procedură penală, fiind stabilit că anterior partea vătămată nu l-a văzut pe inculpat,

pentru a-1 recunoaște, instanța de apel le-a considerat ca fiind nefondate.

Potrivit procesului-verbal din 29.05.2015, de prezentare învinuitului și apărătorului

său a materialelor de urmărire penală (f.d.41, vol. II), după luarea cunoștinței de materialele

urmăririi penale, inculpatul Sîrbu Vitalie și apărătorul său nu au avut obiecții referitor la

desfășurarea urmăririi penale în privința lui Sîrbu Vitalie.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că apelul este neîntemeiat și în partea

respectivă, deoarece avocatul și inculpatul nu au abordat nulitatea actelor procedurale,

presupuse a fi viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi

penale. De asemenea, ei au pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale organului de

urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, prezumând-se că inculpatul și

apărătorul său au acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces penal.

De aceea, argumentul apelantului privitor la procesul-verbal de ridicare a fotografiei

și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei precum că sunt probe obținute cu încălcarea

prevederilor legale, înaintat după expedierea cauzei în judecată de către procuror este

neîntemeiat, iar instanța de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu are temei și

suport legal pentru a invoca din oficiu chestiunile abordate.

Instanța de apel a considerat corectă încadrarea juridică dată de către instanța de fond

pe episoadele de furt din 12.05.2014 și 04.11.2014 conform art. 186 alin.(2), lit. d) Cod

penal, ca furt, cu cauzarea de daune considerabile, adică ca o infracțiune unică, prelungită,

cuprinsă de o intenție unică de sustragere a bunurilor proprietarilor în proporții

considerabile, în 2 episoade.

Fată de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

pârți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu, astfel fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat soluția adoptată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

pârților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se limiteze de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis

contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

12

Privitor la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, că vinovatul a comis un cumul de infracțiuni, că

infracțiunile comise fac parte din categoria infracțiunilor ușoare și mai puțin grave, de

persoana celui vinovat, de rolul lui la săvârșirea infracțiunilor, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate în scopul corectării și

reeducării vinovatului.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea totală a

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Sîrbu

Veaceslav.

În motivarea recursului, indică că decizia instanței de apel este neîntemeiată,

deoarece instanța de apel a pus la baza hotărârii probe imaginare și neveridice, care

distorsionează starea de fapt stabilită în ședințele de judecată.

Instanța de apel judecând apelul declarat s-a limitat la ascultarea opiniilor apărării și

acuzării, iar la pronunțarea deciziei s-a limitat la enumerarea în decizia sa a probelor

indicate în rechizitoriu, fără să de-a apreciere probelor cercetate în ședința de judecată.

De asemenea, recurentul menționează că necătând la probele administrate pe episodul

din 14.11.2014, care nu au fost combătute de acuzare, iar martorii acuzării și pârțile

vătămate nu au fost audiate suplimentar în ședința instanței de apel, instanța de apel a

concluzionat, că declarațiile martorilor Marchitan Anastasia și Gherbanovscaia Elena, date

de către acestea în ședința primei instanțe, nu sunt veridice, deoarece vin în contradicție cu

procesul-verbal de recunoaștere de către martorul Marchitan Anastasia a lui Sîrbu Veaceslav

din 20.11.2014 și cu procesul-verbal de confruntare dintre martorul Marchitan Anastasia si

Sîrbu Veaceslav din 20.11.2014.

Totodată, instanța de apel a considerat veridice declarațiile pârții-vătămate Cornea

Iulia, că Sîrbu Veaceslav i-a sustras portmoneul din geantă, deși în ședința de judecată în

instanța de fond s-a dovedit, că Cornea Iulia nu a văzut cine i-a sustras portmoneul, iar

despre aceasta a aflat de la martorii Marchitan Anastasia și Gherbanovscaia Elena, care i-au

arătat la o persoană din troleibuz, dar care s-a dovedit că nu este Sîrbu Veaceslav, ci o altă

persoană care are trăsături comune cu ultimul.

Astfel, recurentul menționează că instanța de apel a manifestat imparțialitate, dorind

cu tot dinadinsul să-l condamne pe Sîrbu Veaceslav în lipsa probelor pertinente pe acest

episod, or, instanța de apel și-a arogat atribuțiile acuzatorului de stat insistând asupra unor

probe neclare și neveridice, pe când legal, instanța de apel trebuie doar obiectiv, imparțial și

independent să aprecieze probele cercetate în ședința de judecată. Prin acțiunile sale instanța

de apel a încălcat drepturile lui Sîrbu Veaceslav garantate de art.6 CEDO, art.8, 10, 19, 21,

24 Cod de procedură penală, dreptul la un proces corect și echitabil, cu respectarea

prezumpției nevinovăției, contradictorialității procesului și obligației de a fi imparțială la

examinarea cauzei.

13

Potrivit recurentului, pentru a menține condamnarea ilegală a lui Sîrbu Veaceslav pe

episodul din 14.05.2015, instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul, că la etapa de

finalizare a urmăririi penale, Sîrbu Veaceslav a făcut cunoștință cu materialele cauzei

împreună cu apărătorul său, și că aceștia nu au contestat legalitatea acțiunii de recunoaștere

a lui Sîrbu Veaceslav de către partea-vătămată Belecci Maria, deci au acceptat modul în care

s-a desfășurat respectivul proces. Prin urmare, consideră că instanța de apel a examinat

apelul în mod neobiectiv și imparțial, ceea ce contravine principiilor generale ale procesului

penal.

De asemenea, recurentul susține că instanța de apel nu a dat apreciere nici

argumentului apărării despre neaplicarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei și

ignorarea prevederilor art.394 alin.(4) Cod de procedură penală. .

Astfel, reieșind din cele menționate, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art.414 alin.(3), 417 alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce

echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu adoptarea unei hotărâri neîntemeiate și

nemotivate. Or, potrivit cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sânt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu;

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; circumstanțele atenuante

și agravante, dacă probele corect au fost apreciate - toate în ansamblu apreciate de prima

instanță ori din nou apreciate de instanța de apel prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. Din aceste motive decizia

instanței de apel trebuie să fie desființată cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală.

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent și prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de fapt,

recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele inferioare,

14

considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele incriminate

în actul de învinuire au fost comise de inculpatul Sîrbu Veaceslav.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele ierarhic inferioare,

de competența cărora este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea

unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din prevederile art.427

alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul

de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs

nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o

eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Pe lângă cele expuse, Colegiul penal constată că aceste motive au fost obiectul

judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii de condamnare a

inculpatului.

Ce ține de critica recurentului, prin care se susține că instanța de apel nu a dat

apreciere argumentului apărării privind neaplicarea criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, Colegiul penal îl respinge ca neîntemeiat, deoarece instanța de apel corect și

obiectiv a descris corectitudinea aplicării prevederilor art.82 Cod penal, de către prima

instanță, soluție pe care instanța de apel a menținută fără modificări.

Mai mult, se apreciază că instanțele de fond și apel corect au reținut că inculpatul

Sîrbu Veaceslav fiind anterior condamnat, având antecedente penale nestinse, la 12.05.2014,

04.11.2014 și 14.05.2015, a comis din nou un cumul de infracțiuni, iar în situația dată este

prezentă starea de recidivă.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care au ajuns

instanțele ierarhic inferioare privitor la vinovăția inculpatului sunt corecte și corespund

materialului probator, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele

administrate și situația de fapt stabilită de prima instanță și cea de apel în privința

inculpatului Sîrbu Veaceslav, nefiind identificată de instanța de recurs prezenta vreunei

erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurbate.

Prin urmare, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de

către avocatul Cristea Valentin în recursul ordinar declarat și decide asupra inadmisibilității

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat avocatul de Cristea Valentin în numele

inculpatului Sîrbu Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

15

din 31 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Sîrbu Veaceslav xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 ianuarie 2018.

Președinte URSACHE Petru

Judecător ȚURCAN Anatolie

Judecător TOMA Nadejda

16