1ra-1316/2017 — art.264 alin.3 lit. b CP

1ra-1316/2017 — art.264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1316/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie și de avocatul

Corobovțev Valerii în numele inculpatului Lișcenco Anatoli, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în cauza penală în privința

lui

Lișcenco Anatoli Vasili, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vasili a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

la 4 (patru) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Lișcenco Anatoli Vasili în beneficiul lui Sîrghi

Olesea compensația pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 100000 (una sută

mii) lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 (patru mii) lei,

despăgubirile pentru întreținerea copiilor minori XXXXX, născut la 02.10.2003 și

XXXXX, născută la 09.04.2000, în mărime de câte 1000 (una mie) lei lunar pentru

fiecare copil, începând cu data de 11.04.2014, până la atingerea majoratului de către

copii.

1

Cerințele lui Sîrghi Olesea privind încasarea de la Lișcenco Anatoli Vasili a

prejudiciului material în mărime de 30000 (treizeci mii) lei au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

11.04.2014, aproximativ la orele 08:15, Lișcenco Anatoli Vasili, deținând permisul

de conducere nr. XXXXX, de categoriile „A”, „B”, „C”, „D”, „E” și „H”, conducând

autobuzul de model „Mercedes 208D”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în care

se aflau pasageri, pe drumul public L512 km 0 + 500m, care leagă s. Marianca de Jos

și or. Ștefan Vodă, deplasându-se în direcția or. Ștefan Vodă, a observat că în aceeași

direcție se deplasa biciclistul Sîrghi Ruslan Gheorghe și cu scopul depășirii acestuia,

a efectuat manevra de depășire, însă manifestând o atitudine nechibzuită față de

dexteritatea în conducerea mijlocului de transport care permite să prevadă situații

periculoase, din cauza neatenției manifestate, neținând cont de condițiile rutiere și

situația rutieră, nu a redus viteza până la limita care i-ar asigura securitatea

circulației sau chiar să oprească și ca rezultat, a tamponat cu partea frontală,

dreaptă, biciclistul Sîrghi Ruslan Gheorghe. În rezultatul accidentului rutier,

biciclistul Sîrghi Ruslan Gheorghe a decedat la fața locului și conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 045 din 25.05.2014, acestuia i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă, fractura oaselor bazei

craniului, hematom epidural, subdural, hemoragii subrahnoidiene, intra

parenchimatoase, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, otoragie bilaterală,

traumă închisă a toracelui cu fractura directă a coastelor 2; 3; 4; 5; 8; 9, excoriație

membrul inferior stâng, care au fost produse cu puțin timp înainte de survenirea

decesului, care se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Lișcenco Anatoli Vasili în baza

art. 264 al. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

inculpatului Lișcenco Mihail, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

imputată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În motivare a invocat că, totalitatea probelor administrate în cauza dată,

precum declarațiile martorilor, rapoartele de expertiză tehnică, nu confirmă vina lui

Lișcenco Anatoli în încălcarea prevederilor p. 11.1 p.45 b), d), p. 45.2 RCR RM, ce a

cauzat din neatenție decesul unei persoane.

În acest sens a indicat că, din concluzia expertizei din 28.10.2015, făcute în

baza reproducerii declarațiilor lui Lișcenco Anatoli date la locul accidentului rutier,

pe care s-a bazat instanța de judecată în demonstrarea vinovăției acestuia în

comiterea infracțiunii prevăzute de p. 11.1, p. 45.1 I. b), d), p.45.2 RCR RM (f. d. 245-

254), reiese că din momentul efectuării de ciclist a manevrei în stânga în perioada

2

de vreme 1,67/1,68 secunde, șoferul automobilului „Mercedes” n-a avut posibilitate

tehnică să evite ciocnirea pe cale de frânare, această manevră era posibilă numai la

timpul 2,62 minute. Din punct de vedere tehnic, în cazul dat conducătorul auto

trebuia să procedeze conform cerințelor p. 2.1 RCR RM, care stipulează: „în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”. Instanța de fond nu a ținut cont de această probă.

Totodată, faptul că din motive tehnice nu a fost posibil de evitat accidentul,

este confirmat prin datele expertizei tehnice.

La fel, a considerat că, prima instanță eronat a constatat vinovăția lui Lișcenco

Anatoli în comiterea accidentului rutier, or, inculpatul nu putea prognoza

comportamentul ciclistului, care se deplasa pe partea de mijloc a carosabilului și era

în stare de ebrietate, în starea aceasta a făcut virarea la stânga a volanului bicicletei

în fața mijlocului de transport, ce îl depășea.

Prin urmare, consecințele prejudiciabile ale accidentului rutier nu pot servi

independent temei pentru adoptarea sentinței de condamnare în privința unei

persoane ce nu a comis încălcarea cerințelor RCR.

2016 a fost admis, din alte motive, apelul declarat de avocatul Corobovțev Valerii în

numele inculpatului Lișcenco Anatoli, casată parțial sentința, în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care lui Lișcenco Anatoli Vasili, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

de 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, dacă în

termenul de probațiune fixat Lișcenco Anatoli Vasili nu va comite o nouă infracțiune

și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea acordată.

În rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra vinovăției inculpatului Lișcenco Anatoli Vasili de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că deși inculpatul nu și-a recunoscut vina, vinovăția

acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către

organul de urmărire penală, examinate de prima instanță și verificate de instanța de

apel, astfel, ajungând la concluzia că în acțiunile inculpatului sunt întrunite

elementele infracțiunii imputate.

3

Totodată, instanța de apel, cercetând și analizând materialele dosarului penal,

a specificat că, prin ordonanța de punere sub învinuire din 11 iulie 2014 lui Lișcenco

Anatoli i-a fost înaintată învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pentru faptul că a încălcat prevederile pct. 11

alin. (1), pct. 45 alin. (1) lit. b), d), pct. 45 alin. (2) ale Regulamentului Circulației

Rutiere (f.d. 127, vol. I) și prin rechizitoriul întocmit de organul de urmărire penală,

lui Lișcenco Anatoli i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, pentru faptul că a încălcat prevederile pct. 11 alin. (1), pct. 45 alin. (1) lit. b),

d), pct. 45 al. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere (f. d. 283-285, vol. I).

Prin sentința Judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2016 Lișcenco Anatoli a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, însă în partea constatatoare a faptei comise de inculpat nu a indicat care

puncte din Regulamentul Circulației Rutiere au fost încălcate de către Lișcenco

Anatoli (f. d. 62, vol. 2). Ulterior, în motivarea soluției stabilește că Lișcenco Anatoli

a încălcat prevederile pct. 11 al. (1), pct. 45 alin. (1) lit. b), d), pct. 45 alin. (2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, dar a indicat și încălcarea prevederilor pct. 52

alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stabilește că conducătorul

trebuie să mențină în timpul depășirii un interval lateral suficient în raport cu

vehiculul pe care îl depășește, mai cu seamă la depășirea bicicletelor, ciclomotoarelor

și motocicletelor fără ataș (f.d. 65, vol. II).

Astfel, instanța de apel, notificând prevederile art. 325 Cod de procedură

penală, a constatat că, instanța de fond a depășit limitele învinuirii înaintate lui

Lișcenco Anatoli, prin indicarea eronată a faptului, că inculpatul a încălcat

prevederile pct. 52 alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, care nu i-au fost

aduse în învinuire de către organul de urmărire penală în ordonanța de punere sub

învinuire (f. d. 127, vol. I) și nici în rechizitoriu (f. d. 283-285, vol. I).

Din acest considerent, instanța de apel a exclus din constatarea faptei indicarea

despre încălcarea de către Lișcenco Anatoli a prevederilor art. 52 alin. (2)

Regulamentului Circulației Rutiere, care nu a fost înaintată ca învinuire de către

procuror.

Referitor la argumentele invocate de partea apărării în susținerea solicitării de

achitare a inculpatului, instanța de apel a considerat că acestea sunt nefondate,

deoarece ansamblul de probe administrate în cauză demonstrează cert că Lișcenco

Anatoli, trebuia să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutier, iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuia să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului

și ca rezultat a tamponat cu partea frontală, dreaptă, pe biciclistul Sîrghi Ruslan,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

4

În această ordine de idei, Colegiul a menționat raportul de expertiză judiciară

auto-tehnică nr. 110, din 28.01.2015, prin care se confirmă cu certitudine că,

în momentul inițial al coliziunii, automobilul de model „Mercedes Benz 208D” și

bicicleta se amplasau în aceeași direcție, totodată axele longitudinale a vehiculului și a

bicicletei aflîndu-se sub unghi aproximativ de 25°. Sistemele și mecanismele

automobilului de model „Mercedes Benz 208D", cu numărul de înmatriculare XXXXX,

care sunt responsabile pentru siguranța traficului (sistemul de frânare, sistemul

direcție, suspensia roților), se aflau în stare funcțională și nu au defecte tehnice care ar

fi putut să fie în legătură cauzală cu accidentul rutier dat (f. d. 167-177, vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr. 1512, 298 din 28.10.2015, din care se constată că

dacă la momentul începerii de către biciclist a manevrei de întoarcere spre stânga,

timpul său de deplasare din acest moment până la momentul tamponării constituia

1,67/1,68 secunde, șoferul automobilului de model „Mercedes Benz 208 D” nu

dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea biciclistului prin frânare,

dacă timpul de deplasare a biciclistului constituia 2,62 secunde, șoferul automobilului

de model „Mercedes Benz 208D” dispunea de posibilitate tehnică de a evita

tamponarea biciclistului prin frânare. Din punct de vedere tehnic, șoferul

automobilului „Mercedes Benz 208D” în cazul dat trebuia să acționeze în conformitate

cu cerințele subpunctului 2) punct 45 al RCR, care prescrie: „în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului"

(f. d. 245-254, vol. I).

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina, garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor

false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță

agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis, că instanța

de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, deoarece nu a ținut cont de

criteriul echității și proporționalității, de circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, precum și faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate alcoolică

și se deplasa cu bicicleta pe mijlocul drumului, fapt confirmat prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 045 din 25.04.2014, potrivit căruia la cercetarea toxico -

chimică în sângele pătimitului Sîrghi Ruslan s-a depistat alcool etilic în cantitate de

0,93 % și urina 1,41 %, ceea ce pentru persoanele vii corespunde unei stări de

ebrietate grad ușor (f. d. 52-57, vol. I).

Instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului

Lișcenco Anatoli, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-79, 90 Cod penal, de

principiul legalității, egalității, umanismului, principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art. 16

5

Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, de faptul că infracțiunea a

fost comisă din imprudență, de persoana vinovatului, care se caracterizează pozitiv

la locul de trai și de muncă, anterior nu a fost judecat și nici nu a fost în conflict cu

legea penală, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Astfel, reieșind din analiza complexă a circumstanțelor cauzei, instanța de apel

a ajuns la concluzia, că scopul legii penale, la caz, poate fi atins și fără izolarea

inculpatului de societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probațiune, conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i șansa de

a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii penale, totodată, subliniind

că pentru această categorie de infracțiuni se permite aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

atacată cu recursuri ordinare de procuror, la data de 27.10.2016 și de avocatul

Corobovțev Valerii în numele inculpatului Lișcenco Anatoli, la data de 21.12.2016,

care au solicitat:

 procurorul, casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe,

considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel prin aplicarea art. 90 Cod penal,

a fost individualizată greșit, deoarece nu a ținut cont de circumstanțele cauzei,

precum comportamentul inculpatului față de succesorul legal al victimei, care pe tot

parcursul urmăririi penale și examinării cauzei, nu a restituit benevol prejudiciul

cauzat mai mult de doi ani de la comiterea infracțiunii, nerecunoașterea de către

inculpat a vinovăției sale, ceia ce demonstrează faptul că acesta nu a conștientizat

fapta ilicită.

La fel, menționează că, instanța nu a dat apreciere nici probelor materiale

prezentate de procuror, care confirmă că, anterior inculpatul a fost sancționat

contravențional de 3 ori pentru comiterea contravențiilor din domeniul circulației

rutiere;

 avocatul Corobovțev Valerii în numele inculpatului, solicită casarea

hotărârilor judecătorești, adoptate în speța dată, privind condamnarea inculpatului

Lișcenco Anatoli în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare a acestuia de sub învinuirea imputată, invocând temeiul

prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului indică aceleași motive expuse în cererea de apel

descrise la pct. 3 al prezentei decizii.

lărgit concluzionează, că acestea urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

6

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Referitor la recursul declarat de procuror

7.1. Colegiul lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub

aspectul temeiului de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și în acest

sens se reține că, instanța de apel, judecând cauza a constatat că prima instanță i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, deoarece nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizarea a pedepsei și de scopul pedepsei penale, reieșind din

circumstanțele cauzei.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de

apel legal și întemeiat a casat hotărârea primei instanțe în partea stabilirii pedepsei

și i-a aplicat inculpatului Lișcenco Anatoli pedeapsă sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.90 Cod penal, deoarece

la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Totodată, se subliniază că, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă mai

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt care duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea

condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite

condiții puse de instanța de judecată.

7

Mai mult ca atât, Colegiul lărgit atrage atenția și la poziția succesorului părții

vătămate, care a declarat că nu dorește ca inculpatul să execute o măsură de

pedeapsă reală, dar a solicitat întreținerea copiilor ei de către inculpat (f.d.59,

vol. II), totodată, se reține și faptul că, după înmormântare părții vătămate,

inculpatul i-a dat soției acestuia (succesorul părții vătămate) suma de 15 000 lei

(f.d.30; 59; 63; 103, vol. II), iar potrivit hotărârii primei instanțe s-a dispus încasarea

din contul lui Lișcenco Anatoli Vasili în beneficiul lui Sîrghi Olesea compensația

pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 100000 (una sută mii) lei, cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 4000 (patru mii) lei și despăgubirile pentru

întreținerea copiilor minori XXXXX, născut la 02.10.2003 și XXXXX, născută la

09.04.2000, în mărime de câte 1000 (una mie) lei lunar pentru fiecare copil,

începând cu data de 11.04.2014, până la atingerea majoratului de către copii, soluție

menținută de instanța de apel.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel

și-a argumentat hotărârea în sensul aplicării art. 90 Cod penal, corect ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea

acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale.

Referitor la recursul declarat de avocatul Corobovțev Valerii în numele

inculpatului

7.2. Analizând recursul declarat de avocat, Colegiul lărgit constată, că acesta

invocă temeiul de drept prescris în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

considerând că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în

apel, limitându-se doar la preluarea motivării înfăptuite în hotărârea primei

instanțe. De asemenea recurentul, fără a invoca vreun temei de drept din cele

indicate în art. 427 Cod de procedură penală, consideră, că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. În

susținerea argumentelor sale recurentul invocă aprecierea incorectă înfăptuită de

către instanțele de fond a probelor administrate în speță.

Analizând decizia atacată în raport cu argumentele recursului, Colegiul lărgit a

ajuns la concluzia, că temeiul invocat de recurent prevăzut în pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, deoarece instanța de apel n-a comis asemenea eroare de drept.

În acest sens Colegiul lărgit menționează că, potrivit art. 414 alin.(1) Cod de

procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

8

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Lișcenco Anatoli Vasili a fost

pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art.

264 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu indicii calificativi - încălcarea regulilor de securitate

a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane, soluție menținută de instanța de apel,

care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii

imputate.

Colegiul lărgit, analizând decizia atacată, consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut soluția primei instanțe privind vinovăția inculpatului,

deoarece la judecarea apelului declarat de avocatul Corobovțev Valerii în numele

inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

De asemenea Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului

precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii imputate,

deoarece în susținerea acestora recurentul invocă doar faptul că instanța de apel ar

fi lăsat fără careva apreciere concluzia raportului de expertiză din 28.10.2015, prin

care se afirmă, că șoferul automobilului „Mercedes” nu dispunea de posibilitatea

tehnică să evite prin frânare ciocnirea cu bicicleta condusă de partea vătămată.

În acest sens Colegiul lărgit reține faptul, că potrivit raportului de expertiză

invocat de către recurent, în continuarea textului indicat de către acesta, este

indicat, că: „...dacă timpul de deplasare a biciclistului constituia 2,62 secunde, șoferul

automobilului de model „Mercedes Benz 208D” dispunea de posibilitate tehnică de a

evita tamponarea biciclistului prin frânare. Din punct de vedere tehnic, șoferul

automobilului „Mercedes Benz 208D” în cazul dat trebuia să acționeze în conformitate

cu cerințele subpunctului 2) punct 45 al RCR, care prescrie: „în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului"

(f. d. 253, vol. I).

9

Colegiul subliniază că această concluzie a raportului de expertiză a fost pusă la

baza condamnării inculpatului de către instanțele de fond, care au concluzionat că

imposibilitatea tehnică de a evita tamponarea este rezultatul încălcării de către

inculpat a cerințelor subpunctului 2) punct 45 al RCR, care îl obligau pe inculpat să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător.

Totodată Colegiul lărgit menționează, că aceste argumente ale recurentului

privitor la o altă apreciere a probelor, inclusiv a raportului de expertiză sus-indicat,

au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța

de apel, însă ambele instanțe au constatat că ansamblul de probe administrate în

cauză demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Lișcenco Anatoli, care trebuia

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase și situația rutieră, astfel că, văzând biciclistul, care se deplasa pe mijlocul

carosabilului, conducătorul Lișcenco Anatoli trebuia să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, acțiuni ce nu au fost

întreprinse de către acesta și ca rezultat inculpatul a tamponat cu partea frontală,

dreaptă, pe biciclistul Sîrghi Ruslan, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

persoanei.

Astfel, instanța de recurs atestă că, argumentele invocate de recurent, au

constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de

apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

procuror și de avocatul Corobovțev Valerii în numele inculpatului Lișcenco Anatoli

urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

Colegiul lărgit,

10

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie și de avocatul Corobovțev

Valerii în numele inculpatului Lișcenco Anatoli, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în cauza penală în privința

lui Lișcenco Anatoli Vasili.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 04 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Țurcan Anatolie

11