1ra-1723/2017 — art. 192-1 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-1723/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 19 septembrie 2017, declarate de avocatul Marian Babără, în numele

inculpatului

Busuioc Mihail XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, locuitor al XXXXX, str. XXXX

XXXX XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.02.2017 – 14.03.2017,

instanța de apel: 27.04.2017 – 19.09.2017,

instanța de recurs: 08.11.2017 – 13.12.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Busuioc

Mihail a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Opinca Ion a fost respinsă ca nefondată.

05:00, inculpatul Busuioc Mihail s-a urcat în automobilul ,,Renault Megane”,

număr de înmatriculare XXXXX, care aparține lui Stratulat Ion, la volanul căruia

1

se afla Opinca Igor, care activează în calitate de taximetrist la compania de taxi

,,Relax”. În continuare, la ora 08:20, deplasându-se în acest automobil,

planificându-și intențiile sale infracționale și urmărind scopul răpirii mijlocului de

transport, ajungând în apropierea or. Cricova, mun. Chișinău, amenințându-l cu un

cuțit, l-a împins pe Opinca Igor și i-a spus să coboare din automobil. Astfel,

ultimul a ieșit din automobil, iar inculpatul s-a urcat la volan și a continuat

deplasarea cu automobilul ,,Renault Megane”, număr de înmatriculare XXXXX,

însă automobilul s-a stopat din motive tehnice.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina integral, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că

aceste probe dovedesc integral vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art.

1921 alin. (3) Cod penal, ca răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire,

însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea

victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a recunoscut vina

și s-a căit sincer, a comis o infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Calestru, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, care

l-ar putea favoriza pe ultimul și alte persoane la comiterea unor noi infracțiuni.

septembrie 2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Busuioc Mihail a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal la 4

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea duratei aflării în arest de la 30.11.2016 până la 14.03.2017.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat i-a aplicat inculpatului

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani, ținând cont de prevederile art. 3641

alin. (8) Cod penal, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției, lipsa

prejudiciului material, de circumstanțele agravante - comiterea infracțiunii în stare

de ebrietate, ultimul beneficiind de o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de

lege, pentru acceptarea examinării cauzei într-o procedură simplificată.

Totodată, la caz lipsesc circumstanțe care ar servi drept temei pentru

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Or, prezența circumstanțelor atenuante ca recunoașterea vinovăției, căința

sinceră și lipsa pretențiilor materiale din partea părții vătămate, constatate de

instanță, au și servit drept temei pentru reducerea pedepsei până la 4 ani, ținând

cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deci aceste circumstanțe

2

nu mai pot servi temei pentru aplicarea și prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece

ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

Ținând cont de scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, dispunerea în privința acestuia a

suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de

către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni.

La caz, circumstanțele și modalitatea comiterii infracțiunii de către inculpat,

care a comis-o fiind în stare de ebrietate, victima fiind amenințată cu un cuțit,

infracțiune care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave, or,

deși inculpatul nu are antecedente penale, acesta nu este la prima abatere, anterior a

mai comis cu intenție infracțiuni contra proprietății, cu aplicarea violenței

nepericuloase părților vătămate, prevăzute de art. 187 Cod penal, cauzele penale

fiind încetate în baza art. 109 Cod penal în legătură cu împăcarea cu victima,

statuează că aplicarea unei pedepse condiționate inculpatului nu ar fi efectivă și nu

și-ar atinge scopul pedepsei.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate.

Recurenții au invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală,

iar recursul motivat va fi prezentat după primirea deciziei redactate.

5.1. La 30 noiembrie 2017, avocatul Marian Babără a declarat recurs

ordinar motivat, în care solicită casarea deciziei nominalizate și menținerea

sentinței.

Recurentul a indicat că a recepționat decizia instanței de apel la 27

octombrie 2017.

În procesul examinării cauzei au fost constatate circumstanțe atenuante care

au permis suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

După pronunțarea sentinței, inculpatul a reușit să se reintegreze în societate,

și-a găsit loc de muncă, a luat calea corijării, executând întocmai dispozițiile

sentinței primei instanțe.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

3

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul inițial, din 24 octombrie 2017, semnat de avocatul Marian

Babără și inculpat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei din

cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Este de remarcat și faptul că recursul nominalizat, fiind unul preventiv, în

condiția sa de formă și de conținut nu are nici-un suport legal, deoarece Codul de

procedură penală nu prevede posibilitatea legală de a declara un recurs prealabil

(pct. 5. din decizie).

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul respectiv, din 24 octombrie 2017, nu

îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și

(5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua

de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă

ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul

primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin.

(2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public

dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.

Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia

de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se

expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 septembrie 2017,

în prezența inculpatului și avocatului M. Babără, comunicând că decizia motivată

va fi pronunțată la 17 octombrie 2017, fapt realizat la această dată și consemnat în

respectivul proces-verbal, în lipsa inculpatului și avocatului M. Babără, ultimului

fiindu-i expediată o copie de pe hotărârea motivată (f.d. 238, 242 v.1).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 17 octombrie

2017, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la

sfârșitul zilei de 17 noiembrie 2017.

4

Totodată, recursul ordinar al avocatului Marian Babără a fost înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție pe 30 noiembrie 2017, adică peste termenul prevăzut de

lege (f.d. 3 v.2, pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar motivat, din 30 noiembrie 2017, al

avocatului Marian Babără, este depus peste termen, el urmează a fi declarat

inadmisibil (pct. 5.1 din decizie).

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar din 24 octombrie 2017, declarat de

avocatul Marian Babără împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 19 septembrie 2017, în privința inculpatului Busuioc Mihail XXXX,

pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar din 30 noiembrie 2017, declarat de

avocatul Marian Babără împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 19 septembrie 2017, în privința inculpatului Busuioc Mihail XXXX,

deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5