1ra-1723/2017 — art. 192-1 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 192-1 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 422, 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1723/2017 — art. 192-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1723/2017 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 decembrie 2017 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, declarate de avocatul Marian Babără, în numele inculpatului Busuioc Mihail XXXX, născut la XX XXXX XXXX, locuitor al XXXXX, str. XXXX XXXX XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale; Termenul de examinare, instanța de fond: 20.02.2017 – 14.03.2017, instanța de apel: 27.04.2017 – 19.09.2017, instanța de recurs: 08.11.2017 – 13.12.2017.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 14 martie 2017, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Busuioc Mihail a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani. Acțiunea civilă înaintată de Opinca Ion a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de fond a constatat că la 30 noiembrie 2016, aproximativ ora 05:00, inculpatul Busuioc Mihail s-a urcat în automobilul ,,Renault Megane”, număr de înmatriculare XXXXX, care aparține lui Stratulat Ion, la volanul căruia 1 se afla Opinca Igor, care activează în calitate de taximetrist la compania de taxi ,,Relax”. În continuare, la ora 08:20, deplasându-se în acest automobil, planificându-și intențiile sale infracționale și urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, ajungând în apropierea or. Cricova, mun. Chișinău, amenințându-l cu un cuțit, l-a împins pe Opinca Igor și i-a spus să coboare din automobil. Astfel, ultimul a ieșit din automobil, iar inculpatul s-a urcat la volan și a continuat deplasarea cu automobilul ,,Renault Megane”, număr de înmatriculare XXXXX, însă automobilul s-a stopat din motive tehnice. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina integral, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste probe dovedesc integral vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal, ca răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea victimei. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, a comis o infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Procurorul în Procuratura oficiul Rîșcani, mun. Chișinău, Natalia Colțova- Calestru, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare. Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, care l-ar putea favoriza pe ultimul și alte persoane la comiterea unor noi infracțiuni.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre. Busuioc Mihail a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea duratei aflării în arest de la 30.11.2016 până la 14.03.2017. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției, lipsa prejudiciului material, de circumstanțele agravante - comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, ultimul beneficiind de o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, pentru acceptarea examinării cauzei într-o procedură simplificată. Totodată, la caz lipsesc circumstanțe care ar servi drept temei pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Or, prezența circumstanțelor atenuante ca recunoașterea vinovăției, căința sinceră și lipsa pretențiilor materiale din partea părții vătămate, constatate de instanță, au și servit drept temei pentru reducerea pedepsei până la 4 ani, ținând cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deci aceste circumstanțe 2 nu mai pot servi temei pentru aplicarea și prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică. Ținând cont de scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, dispunerea în privința acestuia a suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni. La caz, circumstanțele și modalitatea comiterii infracțiunii de către inculpat, care a comis-o fiind în stare de ebrietate, victima fiind amenințată cu un cuțit, infracțiune care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave, or, deși inculpatul nu are antecedente penale, acesta nu este la prima abatere, anterior a mai comis cu intenție infracțiuni contra proprietății, cu aplicarea violenței nepericuloase părților vătămate, prevăzute de art. 187 Cod penal, cauzele penale fiind încetate în baza art. 109 Cod penal în legătură cu împăcarea cu victima, statuează că aplicarea unei pedepse condiționate inculpatului nu ar fi efectivă și nu și-ar atinge scopul pedepsei.
La 24 octombrie 2017, avocatul Marian Babără și inculpatul au declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate. Recurenții au invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, iar recursul motivat va fi prezentat după primirea deciziei redactate. 5.1. La 30 noiembrie 2017, avocatul Marian Babără a declarat recurs ordinar motivat, în care solicită casarea deciziei nominalizate și menținerea sentinței. Recurentul a indicat că a recepționat decizia instanței de apel la 27 octombrie 2017. În procesul examinării cauzei au fost constatate circumstanțe atenuante care au permis suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. După pronunțarea sentinței, inculpatul a reușit să se reintegreze în societate, și-a găsit loc de muncă, a luat calea corijării, executând întocmai dispozițiile sentinței primei instanțe. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină 3 indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul inițial, din 24 octombrie 2017, semnat de avocatul Marian Babără și inculpat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Este de remarcat și faptul că recursul nominalizat, fiind unul preventiv, în condiția sa de formă și de conținut nu are nici-un suport legal, deoarece Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea legală de a declara un recurs prealabil (pct. 5. din decizie). Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursul respectiv, din 24 octombrie 2017, nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil. În al doilea rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 septembrie 2017, în prezența inculpatului și avocatului M. Babără, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 17 octombrie 2017, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în lipsa inculpatului și avocatului M. Babără, ultimului fiindu-i expediată o copie de pe hotărârea motivată (f.d. 238, 242 v.1). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 17 octombrie 2017, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 17 noiembrie 2017. 4 Totodată, recursul ordinar al avocatului Marian Babără a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 30 noiembrie 2017, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 3 v.2, pct. 5.1. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul ordinar motivat, din 30 noiembrie 2017, al avocatului Marian Babără, este depus peste termen, el urmează a fi declarat inadmisibil (pct. 5.1 din decizie).
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar din 24 octombrie 2017, declarat de avocatul Marian Babără împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, în privința inculpatului Busuioc Mihail XXXX, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Inadmisibilitatea recursului ordinar din 30 noiembrie 2017, declarat de avocatul Marian Babără împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2017, în privința inculpatului Busuioc Mihail XXXX, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.