1re-139/17 — art.318 alin.1 CC
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.318 alin.1 CC
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-139/17 — art.318 alin.1 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1re-139/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 noiembrie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită
casarea deciziilor Judecătoriei Bălți din 11 octombrie 2016 și a Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 23 august 2017, declarat de contravenienta Tîltu Ludmila
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 01.09.2016 - 11.10.2016,
Instanța de recurs: 06.06.2017 - 23.08.2017.
Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin decizia Judecătoriei Bălți din 11 octombrie 2016, Tîltu Ludmila a fost
recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute la art.318 alin.(1) Cod
contravențional la amendă în mărime de 50 unități convenționale.
Instanța a constatat că, Tîltu Ludmila se eschivează cu rea-voință de la achitarea
datoriei în baza titlului executoriu nr.2-1733 din 31.05.2006 emis de Judecătoria Bălți
în folosul SA „Cet-Nord” în mărime de xxxx lei.
Împotriva deciziei nominalizate, L.Tîltu a declarat recurs, solicitând repunerea
în termen a recursului și casarea acesteia, invocând că despre decizia emisă a aflat la
30.05.2017, careva probe în corespundere cu principiul contradictorialității nu au fost
prezentate, astfel că este ilegal impusă să achite amenda executorului, pentru faptele care
nu le-a comis, nu are contract de prestare a serviciilor de încălzire a apartamentului cu
SA „Cet-Nord”, potrivit prevederilor art.25 alin.(1) și (2) din Hotărârea Guvernului
nr.1402-XV din 24.10.2002, prestarea serviciilor are loc numai cu acordul locatarului
prin contract, dar dînsa este deconectată de 13 ani de la sistemul de încălzire și real nu
s-a folosit de serviciile prestate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 august 2017,
recursul declarat de L.Tîltu a fost respins, ca nefondat.
Instanța de recurs a menționat că, prima instanță just a concluzionat referitor la
vinovăția lui L.Tîltu de comiterea contravenției prevăzute la art.318 alin.(1) Cod
contravențional, ce se confirmă prin probele administrate la cauza contravențională, cărora
le-a fost dată o apreciere justă și adoptată o hotărâre legală și întemeiată, iar circumstanțele
invocate de recurentă sunt neîntemeiate, deoarece prin hotărârea judecății s-a dispus
admiterea acțiunii civile cu încasarea de la L.Tîltu în beneficiul SA „Cet-Nord” a datoriei
1
în sumă de xxxxxx lei, însă ultima intenționat nu execută cerințele documentului
executoriu nr.2-1733, pentru ce a și fost sancționată în baza art.318 alin.(1) Cod
contravențional.
La fel, prin hotărârea judecătorească care a devenit definitivă, a fost constatat faptul
folosirii de către L.Tîltu a energiei termice, din care motiv argumentul recurentei că dînsa
este deconectată de 13 ani de la energie termică, instanța de apel l-a apreciat ca unul
declarativ.
Decizia menționată, în temeiul art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit
irevocabilă la data pronunțării.
Împotriva hotărârilor nominalizate a declarat recurs în anulare contravenienta
L.Tîltu, care solicită casarea acestora, cu respingerea acțiunii înaintate de executorul
judecătoresc, ca fiind nelegitime, invocând repetat aceleași motive enunțate la pct.2 al
prezentei decizii.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Colegiul penal reține că din actele cauzei rezultă că, prin decizia Judecătoriei Bălți
din 11.10.2016, L.Tîltu a fost supusă răspunderii contravenționale în baza art.318
alin.(1) Cod contravențional.
Potrivit prevederilor art.465 alin.(1) Cod contravențional, hotărârile judecătorești
contravenționale pot fi atacate cu recurs.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, contravenienta, folosindu-se de
drepturile sale procesuale, reglementate de Capitolul VIII a Codului contravențional –
adică calea ordinară de atac - recursul, a contestat decizia pe cale ordinară de atac care,
potrivit art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit irevocabilă la data adoptării.
Astfel, recurenta a folosit căile de atac, care sunt prevăzute de Codul
contravențional.
Totodată, recurenta, considerând ilegale hotărârile judecătorești, a declarat recurs
în anulare, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri.
Sub aspectul vizat, Colegiul penal atestă că, articolul 452 Cod de procedură
penală, oferă persoanelor menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele
acestor persoane, apărătorului sau reprezentantului lor legal, dreptul de a declara recurs
în anulare, însă numai în privința acelor hotărâri judecătorești irevocabile, care pot fi
atacate pe căi ordinare de atac cu apel și recurs, împotriva acelor hotărâri, care au parcurs
deja aceste căi de atac, adică sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal.
Prin urmare, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută decizia primei
instanțe, potrivit căreia L.Tîltu a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenției
prevăzute de art.318 alin.(1) Cod contravențional, nu cade sub incidența hotărârilor
judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală,
deoarece în ordinea recursului în anulare pot fi atacate doar hotărârile judecătorești,
prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor
2
ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură
penală - adică calea apelului și recursului ordinar.
Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța
decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului în anulare declarat de L.Tîltu, pe motiv că nu îndeplinește
cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Tîltu Ludmila, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 august 2017, pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3