1ra-1124/2017 — art.186 alin.2 lit.b,d Cod penal

1ra-1124/2017 — art.186 alin.2 lit.b,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1124/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpații

Vasilache Dorin, Vasilachi Octavian, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza

penală în privința lui

Vasilache Dorin XXXXX,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în r-nul xxxxx,

s. xxxxx,

și

Vasilachi Octavian XXXXX,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în r-nul xxxxx,

s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Dorin și Vasilachi Octavian au fost achitați de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, pe motiv că fapta

acestora nu întrunește elementele infracțiunii.

Octavian au fost învinuiți de faptul că, împreună și de comun acord în luna

noiembrie 2015, data și ora exactă nefiind stabilită de către organul de

urmărire penal, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, pe ascuns

au sustras 23 de piloni din lemn de specie “salcîm”, la prețul de 50 de lei

1

fiecare, de pe lotul de viță de vie situat în s. XXXXX, r-nul XXXXX, care

aparține cu drept de proprietate cet. Cernei Lilian prin ce au cauzat părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în mărime de 1150 lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Vasilache Dorin și Vasilachi

Octavian să fie condamnați în baza art. 186 alin.(2) lit.b),d) Cod penal la

amendă în mărime de 500 unități convenționale, fiecare.

Astfel, la baza sentinței de achitare instanța a reținut declarațiile

inculpaților și anume că 23 de piloni din lemn au fost găsiți la o distanță mai

mare de locul care aparține cu drept de proprietate părții vătămate, prin

urmare ei nu au conștientizat gradul de pericol al acțiunilor sale, precum și că

averea este una străină, nefiind realizată latura subiectivă a infracțiunii.

Necătând la faptul că inculpații în cadrul cercetării judecătorești au

pledat nevinovați, nerecunoscându-și vina, declarând că nu au sustras parii

de salcâm, dar i-au găsit pe marginea drumului. Instanța de fond a reținut că

intenția inculpaților a fost îndreptată spre aducerea pilonilor din lemn la

domiciliul de la locul găsirii și nu de a sustrage.

Totodată, a menționat că inculpații au conștientizat că pilonii au valoare

materială, un proprietar, însă sustragerea lor nu va fi descoperită datorită

faptului că, terenul plantat cu viță de vie nu este păzit și posibil la acel

moment erau urme vizibile de sustragere în masă a pilonilor, datorită faptului

că furtul s-a comis pe parcursul a 3 luni de pe o suprafață de 5 ha, astfel

considerând că va rămâne neidentificați.

Faptul că pilonii au o valoare materială se demonstrează și prin

declarațiile inculpatului Vasilachi O. care a relatat instanței că, intenționa să

construiască un sarai.

La fel, a menționat că, cauza penală a fost pornită în baza art.186 alin.(4)

Cod penal, materialele cauzei fiind disjungate în privința inculpaților, fiindu-

le incriminate sustragerea a 23 piloni, bunuri care au fost depistate nemijlocit

la domiciliul, dar nu de 1500 piloni care de facto au fost sustrași.

Referitor la declarațiile părții vătămate depuse în cadrul ședinței de

judecată și anume că 40 de piloni a găsit la stâna de oi unde era căsuța cu o

teleșcă, iar pilonii au fost depistați după urmele de la căruță, nu are tangență

cu furtul comis de către frații Vasilache. La caz, fiind depistați alți făptuitori,

2

acțiunile cărora sunt examinate într-o altă procedură.

Faptul că inculpații nu au recunoscut sustragerea pe ascuns a pilonilor,

dar i-au găsit, aceasta fiind poziția lor de apărare, precum și nu confirmă că

fapta comisă nu constituie infracțiune.

Din declarațiile inculpaților rezultă că intenția acestora cu scop cupidant

a apărut din momentul când s-au deplasat pe lângă terenul cu viță de vie,

având o înțelegere că la întoarcere vor sustrage pilonii, astfel, participând

ambii în calitate de coautori.

Astfel instanța nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și

a dat o apreciere greșită probelor acumulate, fapt ce a dus la achitarea

inculpaților.

februarie 2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, potrivit căreia.

Vasilache Dorin și Vasilachi Octavian au fost condamnați în baza art.

186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal la amendă în mărime de 320 unități

convenționale, echivalentul a 6400 lei, fiecare.

comiterii de către Vasilache D. și Vasilachi O. a infracțiunii prevăzute de art.

186 alin.(2) lit.b),d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane săvârșit de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, totodată, menționând că, concluzia instanței de fond

privind nevinovăția inculpaților în cele imputate, este neîntemeiată, deoarece

instanța nu a verificat sub toate aspectele împrejurările de fapt și de drept a

cauzei în raport cu probele anexate (f.d.183).

Totodată, instanța a reținut că prin acțiunile inculpaților s-au periclitat

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Obiectul material îl constituie 23 de piloni din lemn specia salcâm ce

aparțin lui Cernei L.

Din declarațiile părții vătămate Cernei L. rezultă că, înainte de Anul

Nou, i-au fost sustrași 1500 piloni de lemn din specia salcâm, 23 dintre care i-a

găsit în gospodăria lui Vasilachi O. Mai mult, partea vătămată a relatat că

ambii inculpați au declarat că, au fost pe deal și au găsit pilonii. Aceștia erau

despicați și bătuți în cuie, recunoscându-i după cum sunt despicați.

3

Astfel, declarațiile date sunt în coroborare cu datele constatate în

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12 februarie 2016, potrivit

căreia vița de vie se mărginește cu drumul. La fel, din procesul-verbal

nominalizat rezultă că, unii pari au fost sustrași din sol, rămânând doar găuri.

La fața locului au fost depistate urme de transport. Potrivit procesului-verbal

de cercetare la fața locului, în gospodăria lui Vasilachi O. au fost depistați 23

pari de lemn de salcâm.

Totodată, faptul luării a 23 de piloni de lemn de pe marginea terenului

ce aparținea cu drept de proprietate lui Cernei L., a fost recunoscut și de

inculpații Vasilache D. și Vasilachi O.

De asemenea, instanța a reținut că pilonii sustrași de inculpați, luând în

considerație caracteristicile exterioare ale acestora pot fi ușor determinați,

astfel aceștia aveau o lungime de 2-2,5 m., erau despicați, la un capăt erau

corjiți de coarjă și aveau niște cuie în ei. Acest fapt a fost recunoscut și de

inculpați, la faza urmăririi penale, precum și rezultă și din pozele anexate la

materialele cauzei. Mai mult, Vasilachi O. la faza urmăririi penale a relatat că

se observa că pilonii sustrași erau scoși din pământ.

În același context, s-a menționat că din facturile fiscale anexate la

materialele dosarului rezultă că pilonii sustrași dispun de valoare materială și

cost determinant.

Astfel, instanța a apreciat critic declarațiile inculpaților date în cadrul

ședințelor de judecată în instanța de fond și cea de apel, precum și concluziile

primei instanțe, precum că pilonii sustrași se aflau la o distanță mare de via

părții vătămate, fiind împrăștiați. Or, la faza urmăririi penale fiind audiați la o

perioadă mică de la data comiterii infracțiunii inculpații, au explicat că în luna

noiembrie 2015 deplasându-se la unchiul său care locuiește în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, pe drum de țară trecând pe lângă o vie au observat câțiva piloni din

lemn, specia salcâm care se aflau grămadă lângă drum. S-au înțeles cu fratele

său de faptul că la întoarcere să i-a pilonii să-i ducă acasă la fratele său,

Vasilachi O. fapt pe care l-au și realizat. Totodată, inculpatul, Vasilachi O., a

relatat că se vedea că pilonii dați erau scoși din pământ, dar cu cât timp

înainte nu cunoaște.

În cadrul ședinței instanței de apel, Cernei L. a declarat că via sa era

îngrădită cu sârmă, fapt confirmat și prin datele redate în procesul-verbal de

cercetare la fața locului. Prin urmare, inculpații urmau să conștientizeze că

4

bunurile în cauză au un stăpân luând în considerație locul aflării acestora, cât

și caracteristicile exterioare ale lor.

La fel, instanța a conchis că în speță, urmează să facă o diferențiere a

bunului găsit, de bunul abandonat, fără stăpân.

Din dispoziția art. 323 Cod Civil rezultă că, se consideră fără stăpân

bunurile mobile al căror proprietar a renunțat expres la dreptul de

proprietate, bunurile abandonate, precum și bunurile care, prin natura lor, nu

au proprietar.

Art. 304 CC prevede că, posesiunea bunului poate fi atît mijlocită cît și

nemijlocită. De asemenea, o persoană deține posesia asupra unui bun până

când aceasta nu încetează într-o formă perceptibilă, și nu doar trecătoare.

Prin urmare, în speță inculpații au comis infracțiunea de furt -

prevăzută de norma art. 186 Cod penal, dar nu însușire a bunului găsit sau

abandonat atunci când din împrejurările de fapt concrete rezultă că posesorul

legitim nu a pierdut paza juridică a bunului său mobil, ci doar contactul

material de moment cu el, acesta aflându-se în apropierea sa ori în situația de

a fi reluat cu ușurință, iar posibilitatea redobîndirii a fost realizată de făptuitor

la momentul însușirii obiectului, fără drept.

În acest context, s-a menționat că pilonii părții vătămate nu a ieșit din

posesie, sfera de supraveghere sau de disponibilitate a acesteia, prin urmare,

fapta inculpaților corect a fost calificată în baza art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod

penal.

Mai mult ca atât, instanța a reținut că vinovăția inculpaților este

confirmată și prin faptul că aceștia pe parcursul examinării cauzei au încercat

să se împace cu partea vătămată, precum și să-i restituie pilonii.

Astfel, infracțiunea prevăzută la art. 186 CP este comisă dacă se atestă

modul ascuns de săvârșire. În speță, la momentul sustragerii bunurilor,

inculpații nu au fost observați de către alte persoane. Acest fapt este confirmat

și prin diferența mare de timp din momentul comiterii infracțiunii și

depistării faptei infracționale.

Infracțiunea nominalizată este una materială, care se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau de a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Latura subiectivă a infracțiunii este exprimată prin intenție directă,

astfel inculpații își dădeau seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

5

au prevăzut urmările prejudiciabile și au dorit în mod conștient survenirea

acestora.

Vasilache Dorin și Vasilachi Octavian, care, invocând temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) CPP solicită casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

Au menționat că, acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și

concludente care să demonstreze că inculpații împreună și de comun acord au

avut scopul sustragerii bunurilor altei persoane și pe ascuns au sustras 23 de

piloni din lemn de specie salcâm, din lotul de viță de vie care aparține cu

drept de proprietate lui Cernei L.

Faptul că pilonii în număr de 23 au fost depistați la domiciliul lui

Vasilachi O. nu confirmă că inculpații au avut intenția de a-i sustrage, or,

Vasilache D. și Vasilachi O. au declarat că, pilonii din lemn au fost găsiți de

către ei, luându-i acasă și i-au pus în grădină lângă gard la un loc vizibil.

Astfel, intenția inculpaților a fost îndreptată spre aducerea pilonilor la

domiciliul de la locul de unde au fost găsiți, dar nu de a-i sustrage.

Circumstanțele date vin în confirmarea concluziei instanței de fond

privind lipsa componenței obligatorii ale laturii obiective.

Mai mult ca atât, în cadrul ședințelor de judecată s-a stabilit că, pilonii

nu erau pe teritoriul viței de vie, nu erau fixați în pământ, dar se aflau la o

distanță mai mare, din care considerente inculpații au considerat că aceste

bunuri sunt lăsate. Ca urmare instanța a constatat și lipsa laturii subiective în

acțiunile inculpaților.

Consideră că învinuirea și decizia de condamnare este bazată doar pe

declarațiile părții vătămate Cernei L., însă declarațiile acestuia nu confirmă

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate. Aceste declarații

nu demonstrează intenția inculpaților îndreptată spre sustragerea bunurilor

părții vătămate, pregătirea din timp a infracțiunii precum și nemijlocita

sustragere a pilonilor de pe lotul de teren care aparține victimei.

Acuzarea nu a dovedit nici conștientizarea de către inculpați a faptului

că pilonii din lemn aparțin cărorva persoane, concluzionând că, nu sunt a

nimănui fiind lăsați la marginea drumului care duce spre pădure, i-au luat

acasă, prin urmare în acțiunile inculpaților nu este prezentă latura subiectivă

a infracțiunii – intenția directă.

6

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpați, considerându-l inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, invocând că recurenții solicită casarea hotărârii instanței de

apel cu menținerea sentinței de achitare. Din textul recursului se constată că

inculpații nu indică nici un argument în susținerea poziției sale. Astfel,

instanța de apel, potrivit art. 101 CPP, a verificat și apreciat fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, just

constatând circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând

acțiunile inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, însă din alte

motive decât cele indicate de recurenți, reținând următoarele.

Potrivit art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Totodată, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 424

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

În drept, soluția instanței de recurs se bazează pe prevederile art. 435

alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, în coroborare cu art.391 alin.(2)

Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul instanța este în

drept să le admită, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea

încetării procesului penal, în cazul în care fapta comisă de inculpați constituie

o contravenție.

Potrivit art. 332 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție administrativă instanța încetează procesul

penal și, concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului

contravențional al Republicii Moldova.

Din conținutul recursului ordinar declarat, se constată că recurenții

critică soluția instanței de apel potrivit cărora Vasilache D. și Vasilachi O. au

fost condamnați în baza 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, menționând că

instanța respectivă, în opinia lor, greșit a interpretat că inculpații au avut

intenția de a sustrage pilonii din lemn de pe terenul care aparține lui Cernei

7

L., totodată inculpații pledează nevinovați, solicitând achitarea lor, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii

se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care

efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a

infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar

probele administrate în instanța de fond.

Fiecare probă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Aceste prevederi ale legii procesuale penale au fost respectate la

judecarea apelului.

Colegiul penal lărgit, constată că instanța de apel, verificând cele

imputate lui Vasilache D., Vasilachi O. prin rechizitoriu, corect a stabilit, la

momentul condamnării, starea de fapt, circumstanțele cauzei și just a calificat

acțiunile inculpaților în baza art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal.

Necătînd la faptul că, inculpații vina nu au recunoscut-o, instanța de

apel a constatat că vinovăția acestora pe deplin a fost dovedită prin:

declarațiile părții vătămate Cernei L., declarațiile inculpaților depuse în

cadrul urmăririi penale care fiind audiați la o perioadă mica de la data

comiterii infracțiunii au declarat că în luna noiembrie 2015, deplasându-se la

unchiul său în s. XXXXX, r-nul XXXXX, pe drum de țară, trecând pe lângă o

vie a observat câțiva piloni din lemn, specia salcâm care se aflau grămadă

lângă drum. S-au înțeles între ei, când vor reveni să i-a pilonii să-i ducă la

Vasilachi O., fapt pe care l-au și făcut, precum și probele materiale: plângerea

părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 12.02.2016,

facturi fiscale, contractele de vânzare cumpărare a terenurilor agricole.

În acest sens, instanța de recurs reține că, toate probele prezentate și

8

cercetate în mod legal în cadrul ședinței instanței de apel au indicat la

confirmarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, astfel

careva temei pentru casarea hotărârii judecătorești la acel moment lipseau.

Argumentele autorilor recursului, precum că instanța de apel a apreciat

incorect și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Prin urmare, motivele inculpaților precum că Vasilache D. și Vasilachi

O. nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii de furt pentru care au fost

condamnați, sunt neîntemeiate, iar nerecunoașterea vinovăției de către

aceștia, nu echivalează cu achitarea lor, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, cert

dovedesc vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal constată incident speței temeiul de casare

stipulat de legislator în art. 427 alin.(1) pct.13) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului atunci când

a intervenit o lege penală mai favorabilă aplicabilă condamnatului, odată cu

intervenirea modificărilor efectuate în Codul contravenținal prin Legea nr.208

din 17.11.2016, care au intrat în vigoare la 16.03.2017.

Având în vedere cele nominalizate, Colegiul penal lărgit consideră că

recursul declarat de inculpați, urmează a fi admis, din alte motive decât cele

formulate de recurenți în cerere, cu încetarea procesului penal în privința lui

Vasilache D. și Vasilachi O., pe motiv că fapta comisă de aceștia constituie

contravenția prevăzută de art. 105 Cod contravențional.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că valoarea bunurilor

sustrase, ca semn calificativ al componenței de infracțiune, se determină

ținându-se seama de mărimea unității convenționale de amendă stabilită de

legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin decizia instanței de apel, Vasilache D. și Vasilachi O. au fost

condamnați în baza art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, pentru săvârșirea

sustragerii, cu cauzarea părții vătămate a daunei în proporții considerabile în

mărime de 1150 lei.

Astfel, la data condamnării încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților

era corectă, deoarece valoarea bunurilor sustrase până la 2500 unități

convenționale constituia proporții considerabile.

9

Potrivit art. 18 Cod contravențional (în red. Legii nr.218-XVI din

24.10.2008), se considera de mici proporții valoarea bunurilor sustrase,

dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,

comercializate, trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei pricinuite

care, la momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 25 de unități

convenționale.

Conform Legii nr.208 din 17.11.2016, privind modificarea și completarea

Codului contravențional, în vigoare din 16.03.2017, norma art. 18 a fost

modificată, proporții mici fiind valoarea bunurilor sustrase, dobândite,

primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,

trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei pricinuite, care, la

momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 20% din cuantumul salariului

mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern pentru anul în curs

la data săvârșirii infracțiunii.

Totodată, prin legea nominalizată a fost modificat și conținutul art. 34

Cod contravențional, potrivit cărora, valoarea unității convenționale a fost

majorată de la 20 la 50 lei.

Potrivit art.10 alin. (1) Cod penal, legea penală, care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective pînă la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Conform prevederilor art. 8 Cod penal, care stipulează principiul

activității legii penale în timp, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

faptei.

Colegiul penal constată, că în urma modificărilor operate în legislație a

apărut o situație favorabilă inculpaților.

Astfel, în speță, urmează să fie interpretat art. 18 Cod contravențional

(în redacția Legii nr. 218-XVI din 24.10.2008) în coraborare cu art. 34 Cod

contravențional (după modificările efectuate prin Legea nr.208 din 17.11.2016,

în vigoare din 16.03.2017), potrivit căreia cuantumul unității convenționale

fiind de 50 lei.

10

Mărimea daunelor considerabile constituie limitele care se încadrează

dintre proporții mici și proporții mari.

Respectiv, Colegiul conchide că, în speța dată prin aplicarea normelor

juridice nominalizate mai sus, rezultă că proporții considerabile reprezintă

suma prejudiciului care se încadrează între proporții mici ce constituie 1250

lei (25 u.c. x 50 lei) și proporții mari care reprezentau 50 000 lei (2500 u.c. x 20

lei).

Având în vedere că prin fapta comisă de inculpați, părții vătămate i-a

fost cauzat un prejudiciu în mărime de 1150 lei, astfel că, valoarea bunurilor

nu depășește suma de 1250 lei, care constituie proporții mici.

Din considerentele menționate Colegiul penal conchide că, decizia

instanței de apel urmează a fi casată, cu încetarea procesului penal, deoarece

fapta comisă de Vasilache D. și Vasilachi O. nu întrunește elementele

infracțiunii de furt, ci constituie o contravenție administrativă prevăzută de

art.105 Cod contravențional.

În concluzie, Colegiul reține că pentru fapta comisă de Vasilache D. și

Vasilachi O. în noiembrie 2015, ultimii nu pot fi atrași răspunderii

contravenționale potrivit art. 105 CC, deoarece din momentul săvârșirii

contravenției a expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale

de 3 luni, ce era în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.208 din

17.11.2016, în vigoare din 16.03.2017.

Astfel, ținând cont de faptul că a intervenit o lege penală mai favorabilă

inculpaților, Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității admiterii

recursului ordinar declarat, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

pronunțată o nouă hotărâre.

art.391 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpații Vasilache Dorin,

Vasilachi Octavian, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 februarie 2017 și pronunță o nouă hotărâre prin care:

Se încetează procesul penal în temeiul art. 332 alin.(2) Cod de procedură

penală pe învinuirea înaintată lui Vasilache Dorin și Vasilachi Octavian în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, pe

motiv că fapta comisă constituie contravenția prevăzută de art. 105 Cod

contravențional.

11

Vasilache Dorin și Vasilachi Octavian se liberează de răspundere

contravențională conform art.30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea

termenului prescripției răspunderii contravenționale.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

12