1re-147/2017 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-147/2017 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-147/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte - Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
petiționarul Mițcul Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2017,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 26.04.2017 - 16.06.2017;
instanța de recurs: 09.11.2017 – 06.12.2017.
A C O N S T A T A T:
Prin încheierea Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău din 15 septembrie 2016, lui
Mițcul Alexandru, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (3) lit.
d) Cod penal, i-a fost aplicată măsura preventivă - arestarea preventivă pe un termen
de 30 zile, cu calcularea termenului detenției din momentul reținerii acestuia pe
13.09.2016, orele 08:30 min.
La 02 octombrie 2016, procurorul Angela Pleșca, a înaintat în instanța de
judecată un demers prin care a solicitat prelungirea termenului arestării preventive în
privința învinuitului Mițcul Alexandru pe un termen de 30 de zile, motivând prin
faptul că în privința învinuitului există bănuieli rezonabile și verosimile de comiterea
infracțiunii imputate, condiție respectată conform prevederilor art. 176 Cod de
procedură penală.
La 11 octombrie 2016, avocatul învinuitului, Catana Eugeniu, a înaintat o cerere
privind înlocuirea măsurii preventive - arestul aplicat învinuitului Mițcul Alexandru,
cu o măsura preventivă mai blândă, invocând faptul că pe caz nu sunt prezentate
probe verosimile cu privire la riscul eschivării învinuitului de la urmărirea penală sau
cel de împiedicare a desfășurării normale a urmăririi penale. Gravitatea infracțiunii
încriminate nu poate constitui temei de menținere a învinuitului fără just temei în
detenție. Învinuitul are un loc permanent de trai, este pensionar, este invalid de gradul
II, are probleme serioase de sănătate și aflarea lui în detenție poate duce la pericol real
pentru viața și sănătatea sa.
Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 octombrie 2016, a
fost respinsă cererea apărării cu privire la înlocuirea măsurii preventive și admisă
1
parțial demersul procurorului, fiind dispusă prelungirea în privința învinuitului
Mițcul Alexandru a măsurii preventive, arestul preventiv pe un termen de 25 de zile,
cu eliberarea mandatului de prelungire a măsurii preventive.
Împotriva încheierii au declarat recursuri:
- învinuitul Mițcul Alexandru, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
încheierii contestate, obligarea procurorului de a-i prezenta învinuitului materialele
dosarului în Penitenciarul nr. 13, cu îndeplinirea procesului verbal respectiv,
obligarea judecătorului de instrucție să expedieze în adresa învinuitului încheierea
din 10.10.2016 și ordonanța din 14.09.2016, clasarea materialului penal acumulat de
OUP și procuror, eliberarea învinuitului din stare de arest, cu reabilitarea acestuia.
- avocatul învinuitului, Eugeniu Catana, prin care a solicitat, admiterea
recursului, casarea încheierii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a
înlocui învinuitului măsura preventivă, arestul preventiv, cu o altă măsură preventivă
mai blândă, cu eliberarea acestuia din arest.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din data de 02
noiembrie 2016, a fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de către învinuitul
Mițcul Alexandru și avocatul acestuia, Eugeniu Catană, cu menținerea încheierii
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 octombrie 2016.
La 22 decembrie 2016, Mițcul Alexandru a înaintat cerere de revizuire
împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani din 12 octombrie 2016 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din data de 02 noiembrie 2016, prin care a solicitat
admiterea cererii, pe motivele invocate, în sensul declarat și anume, citarea avocatului
Zadorojnîi Andrei, anularea procesului-verbal din 12.10.2016, recunoașterea faptelor
precum că Mițcul Alexandru la ședința de judecată din 12.10.2016, nu a fost citat legal,
recunoașterea faptului că la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău nu se respectă Legea
nr. 278 din 14.12.2016, recunoașterea faptului că Mițcul Alexandru a fost supus
tratamentului inuman, casarea încheierii din 12.10.2016 și interpelarea centrului
național de Medicină Urgentă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2017, a
fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire înaintată de revizuentul Mițcul
Alexandru împotriva deciziei Colegiului Penal din data de 02 noiembrie 2016.
8.1. În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, în cazul în care partea
apărării, respectiv, inclusiv învinuitul, a folosit dreptul la recurs prin care s-a verificat
legalitatea aplicării măsurii preventive, hotărârea adoptată pe marginea acestui
subiect nu mai poate fi atacată pe calea revizuirii, deoarece această procedură pentru
astfel de situații nu este prevăzută de legea națională, iar recurentul a utilizat o cale
de atac neprevăzută de lege. Or, conform prevederilor art. 458 Cod de procedură
penală, revizuirea poate fi cerută dacă s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă,
comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea
cauzei; s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea
hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior,
dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă
sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau
2
persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este
vinovat/vinovată; două sau mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot
concilia; Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională prevederea legii
aplicată în cauza respectivă.
În cazul examinat se contestă împrejurările ce sunt în strictă legătură cu măsura
preventivă, care nu se referă la fondul cauzei, ci la o măsură de
constrângere/preventivă ce are rolul de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, hotărârea judecătorească cu privire la aplicarea măsurii preventive nu se
cuprinde de art. 458 Cod de procedură penală.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs adoptată, petiționarul Mițcul
A. o contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea încheierii Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău din 12 octombrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 21 iunie 2017 (de fapt de 16 iunie 2017 f.d. 179-184).
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.
401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile
pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești, prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și
recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că
decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea primei instanțe,
adoptată în ordinea reglementată de art. 312 Cod de procedură penală, nu cade sub
incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1), ce pot fi
contestate cu recurs în anulare.
În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile
ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară
de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare.
Prin urmare, reieșind din normele sus menționate, hotărârea atacată de recurent
nu este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare.
3
Conform art. 456 alin.(l), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Al., pe motiv că
nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Mițcul
Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie
2017, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 06 decembrie 2017.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
4