1ra-1591/2017 — art. 175 CP

1ra-1591/2017 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1591/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx, a fost achitat de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existență

faptei infracțiunii.

i s-a înaintat învinuirea pentru faptul, că pe parcursul lunilor mai-noiembrie 2013, la

domiciliul său temporar, amplasat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, unde locuia împreună

cu fiica minoră a fostei soții din prima căsătorie, Xxxxx, a săvârșit acțiuni perverse față

de ultima, manifestate în exhibare, atingeri indecente sub diferite pretexte pe diferite

zone intime ale corpului, precum și a efectuat alte acțiuni cu caracter sexual cu minora

Xxxxx, despre care cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acțiuni

care au continuat și ulterior la domiciliul amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx.

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Chebli Chadid M. au fost

calificate în baza art. 175 Cod penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre

care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri

indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile

1

sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la

dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter

sexual.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul, Chebli Chadid

M., să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal

și să-i fie stabilită pedeapsă, 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului declarat, a invocat:

- prima instanță nu a judecat cauza potrivit prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fără a da o apreciere obiectivă probelor administrate de acuzare,

ignorând totalmente declarațiile părții vătămate;

- prima instanță la baza sentinței de achitare a pus declarațiile inculpatului, care

nu recunoscut vina și a negat săvârșirea infracțiunii.

3.2. Reprezentantul legal al părții vătămate, Cojuhari V., care a solicitat casarea

acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul, Chebli Chadid M., să fie recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă, 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat argumente similare cu cele invocate de către

procuror.

2016 a fost admisă cererea declarată de reprezentantul legal al părții vătămate minore

Cojuhari V. de retragere a apelului, iar procedura de apel declarată împotriva

sentinței a fost încetată. Totodată a fost admis apelul declarat de către procuror, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

pe termen de probă de 5 ani.

temeinicia hotărârii atacate, pe baza probelor administrate și cercetate de către prima

instanță, suplimentar și de către instanța de apel, s-a ajuns la concluzia că apelul

procurorului urmează a fi admis. Totodată, instanța de apel a examinat și cererea de

retragere a apelului declarat de către reprezentantul legal al părții vătămate minore

Cojuhari V., pe care a admis-o și a încetat procedura de apel constatând, că această

retragere exprimă voința proprie a acesteia și că asupra ei nu a fost exercitată nici o

influență fizică sau psihică, ce ar fi determinat-o să-și retragă apelul, indicând în

ședința de judecată, că are un copil minor cu inculpatul, s-au împăcat și din acest

motiv renunță la cererea de apel, iar partea vătămată Xxxxx., care la data examinării

2

apelurilor a atins vârsta majoratului a consimțit admiterea cererii de retragere a

apelului.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx pe

parcursul lunilor mai-noiembrie 2013, la domiciliul său temporar, amplasat pe str.

Xxxxx, mun. Xxxxx, unde locuia împreună cu fiica minoră a fostei sale soții, din prima

căsătorie, Xxxxx, a săvârșit față de ultima acțiuni perverse, manifestate în exhibare,

atingeri indecente sub diferite pretexte pe diferite zone intime ale corpului, precum și

a efectuat alte acțiuni cu caracter sexual cu minora, Xxxxx, despre care cunoștea cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acțiuni care au continuat și ulterior la

domiciliul amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx.

Totodată, instanța de apel a menționat, că vina inculpatului se demonstrează

prin declarațiile părții vătămate, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice în

coroborare cu celelalte probe, adică cu declarațiile martorilor Demciuc E., Danila E.,

Mihailov I., Cojuhari V., Faqeh S., Alnaif H., Alrefaai N., Negroiu L. și Zavialova N.,

precum și prin materialele cauzei și anume: raportul de expertiză medico-legală nr.

643a-2014 din 04 septembrie 2014 (f.d. 60-63 v. 1); raport de expertiză nr. 671a-2014

din 09 septembrie 2014 (f.d. 70-71 v. 1).

Prin urmare, instanța de apel a considerat că acțiunile inculpatului se

încadrează în prevederile art. 175 Cod penal, acțiuni perverse săvârșite față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,

atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la

raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice,

punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni

cu caracter sexual.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont

de faptul, că Chebli Chadid M. este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale și

la evidența medicului psihiatru și nacrolog nu se află, luându-se în considerare

gravitatea faptei și consecințele ei, a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc și fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsă

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță prin care Chebli

Chadid M. să fie achitat.

În motivarea acestora invocă:

- martorii nu au comunicat date ce ar confirma vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal;

- prima instanță corect a stabilit, că declarațiile părții vătămate sunt

contradictorii și nu confirmă vina inculpatului;

- probele administrate de către organul de urmărire penală nu confirmă

vinovăția inculpatului, acestea fiind bazate pe presupuneri.

3

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece argumentele aduse în

susținerea recursurilor nu și-au găsit confirmare, astfel nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurent.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorul critică decizia contestată, invocând temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, semnalând totodată și pct. 6) al aceleași

norme penale, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar; acțiunile inculpatului nu au întrunit

elementele infracțiunii.

În argumentarea temeiului pentru recurs, semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat că, instanța de apel în

decizia adoptată la mod general a redat acțiunile inculpatului, totodată eronat a admis

apelul procurorului în sensul prevederilor art. 175 Cod penal, deoarece inculpatul pe

tot parcursul cauzei penale nu a recunoscut vina, iar probele prezentate de către

partea acuzării sunt contradictorii.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția. În asemenea circumstanțe, temeiul de casare semnalat și prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză,

iar cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum că instanța de apel nu și-a

motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința inculpatului și nu

a dat răspuns întemeiat în condițiile legii asupra motivelor ce au stat la baza casării

sentinței. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a stabilit situația de fapt și corect a concluzionat, că aceasta se

4

circumscrie încadrării juridice în baza infracțiunii imputate inculpatului, fiind

săvârșite anume de către inculpatul, Chebli Chadid M.

Referitor la alegațiile recurentului, precum că declarațiile martorilor nu

confirmă vinovăția inculpatului, instanța de recurs le va aprecia critic, deoarece din

declarațiile martorului, Demciuc E., reiese că: ”din cuvintele părții vătămate a înțeles că

inculpatul deseori o atingea pe corp, nespecificând în care zone ale corpului”; martorului,

Danila E. a declarat, că ”într-o dimineață a intrat la ei în cameră, ușa era deschisă, a văzut

că inculpatul și partea vătămată erau în pat, alături pe jumătate acoperiți, de la brâu în sus

erau dezgoliți, erau culcați pe partea stângă, partea vătămată cu spatele la inculpat, iar acesta

a cuprins-o din spate și mâna era sub maioul părții vătămate în regiunea sânului, o ținea

strâns nu îi dădea voie să iasă, a observat că partea vătămată era speriată”; martorului,

Mihailov I. din care reiese că ”într-o seară a înnoptat cu partea vătămată și inculpatul în

aceiași cameră și aproximativ în jurul orei 02:00 noaptea a auzit un sunet straniu și anume

respirația inculpatului, de la sunetul dat el s-a trezit și a observat că inculpatul era deasupra

părții vătămate și o mângâia în regiunea abdomenului”; martorului Cojuhari V. a relatat,

că ”partea vătămată i-a declarat, că dormeau pe un pat împreună cu inculpatul, acesta o

atingea cu mâna pe sâni și în zonele intime ale corpului, incidente ce au avut loc de 6-7 ori”.

Mai mult, instanța de apel analizând declarațiile menționate supra, corect a conchis că

vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, se confirmă integral prin probele

scrise anexate la materialele cauzei penale, ce coroborează cu declarațiile părții

vătămate și a martorilor audiați, cu raportul medico-legal nr. 643a-2014 din 04

septembrie 2014 (f.d. 60-63 v. 1) și raportul de expertiză nr. 671a-2014 din 09

septembrie 2014 (f.d. 70-72). În asemenea circumstanțe instanța de recurs precizează,

că instanța de apel just a reținut că în acțiunile inculpatului se regăsește atât latura

obiectivă cât și cea subiectiva a infracțiunii imputate, acestea fiind descrise în decizia

instanței de apel și menționate și la pct. 5 al prezentei decizii.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent ce semnalează prezența

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii

instanței de apel.

În continuare, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

175 Cod penal, astfel instanța de apel l-a condamnat pe baza presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod penal, acțiuni perverse săvârșite

5

față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând

în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima

referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole

pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și

în alte acțiuni cu caracter sexual.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului, Chebli Chadid M., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod

penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura obiectivă și

subiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 175 Cod penal, Colegiul va purcede la analiza

acestor elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele

administrate.

Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub

formă de intenție directă. Motivele infracțiunii pot fi diferite: năzuința făptuitorului

de a-l iniția pe minor în detaliile vieții sexuale, în vederea exploatării lui sexuale pe

viitor; năzuința de a-și satisface necesitățile sexuale.

Opozant alegațiilor invocate de către recurent, instanța de recurs reiterează

concluziile instanței de apel prin care just s-a stabilit, că versiunea inculpatului

urmează a fi apreciată critic, precum că partea vătămată și mama sa au depus

intenționat un denunț calomnios pentru a estorca bani, deoarece aceste afirmații sunt

declarative, pe marginea acestui subiect inculpatul nu a sesizat organele abilitate, iar

acțiunile inculpatului care au fost îndreptate nemijlocit spre partea vătămată minoră

și-au găsit confirmarea prin ansamblul de probe administrate.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și

stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vreunei erori

judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

6

Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către

recurent în recursurile ordinare (identice) deferite spre examinare.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Sîrbu Violeta

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 07 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 06 decembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7