1ra-1591/2017 — Art. 175 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, din 26 octombrie 2015, Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx, a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existență faptei infracțiunii.

Potrivit sentinței, de către organul de urmărire penală, lui Chebli Chadid M., i s-a înaintat învinuirea pentru faptul, că pe parcursul lunilor mai-noiembrie 2013, la domiciliul său temporar, amplasat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, unde locuia împreună cu fiica minoră a fostei soții din prima căsătorie, Xxxxx, a săvârșit acțiuni perverse față de ultima, manifestate în exhibare, atingeri indecente sub diferite pretexte pe diferite zone intime ale corpului, precum și a efectuat alte acțiuni cu caracter sexual cu minora Xxxxx, despre care cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acțiuni care au continuat și ulterior la domiciliul amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx. De către organul de urmărire penală acțiunile lui Chebli Chadid M. au fost calificate în baza art. 175 Cod penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile 1 sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual.

Sentința nominalizată a fost contestată cu apeluri de către: 3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul, Chebli Chadid M., să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă, 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului declarat, a invocat: - prima instanță nu a judecat cauza potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fără a da o apreciere obiectivă probelor administrate de acuzare, ignorând totalmente declarațiile părții vătămate; - prima instanță la baza sentinței de achitare a pus declarațiile inculpatului, care nu recunoscut vina și a negat săvârșirea infracțiunii. 3.2. Reprezentantul legal al părții vătămate, Cojuhari V., care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul, Chebli Chadid M., să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă, 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat argumente similare cu cele invocate de către procuror.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 a fost admisă cererea declarată de reprezentantul legal al părții vătămate minore Cojuhari V. de retragere a apelului, iar procedura de apel declarată împotriva sentinței a fost încetată. Totodată a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termen de probă de 5 ani.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat, că verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza probelor administrate și cercetate de către prima instanță, suplimentar și de către instanța de apel, s-a ajuns la concluzia că apelul procurorului urmează a fi admis. Totodată, instanța de apel a examinat și cererea de retragere a apelului declarat de către reprezentantul legal al părții vătămate minore Cojuhari V., pe care a admis-o și a încetat procedura de apel constatând, că această retragere exprimă voința proprie a acesteia și că asupra ei nu a fost exercitată nici o influență fizică sau psihică, ce ar fi determinat-o să-și retragă apelul, indicând în ședința de judecată, că are un copil minor cu inculpatul, s-au împăcat și din acest motiv renunță la cererea de apel, iar partea vătămată Xxxxx., care la data examinării 2 apelurilor a atins vârsta majoratului a consimțit admiterea cererii de retragere a apelului. Astfel, instanța de apel a constatat, că Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx pe parcursul lunilor mai-noiembrie 2013, la domiciliul său temporar, amplasat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, unde locuia împreună cu fiica minoră a fostei sale soții, din prima căsătorie, Xxxxx, a săvârșit față de ultima acțiuni perverse, manifestate în exhibare, atingeri indecente sub diferite pretexte pe diferite zone intime ale corpului, precum și a efectuat alte acțiuni cu caracter sexual cu minora, Xxxxx, despre care cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acțiuni care au continuat și ulterior la domiciliul amplasat pe str. Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx. Totodată, instanța de apel a menționat, că vina inculpatului se demonstrează prin declarațiile părții vătămate, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice în coroborare cu celelalte probe, adică cu declarațiile martorilor Demciuc E., Danila E., Mihailov I., Cojuhari V., Faqeh S., Alnaif H., Alrefaai N., Negroiu L. și Zavialova N., precum și prin materialele cauzei și anume: raportul de expertiză medico-legală nr. 643a-2014 din 04 septembrie 2014 (f.d. 60-63 v. 1); raport de expertiză nr. 671a-2014 din 09 septembrie 2014 (f.d. 70-71 v. 1). Prin urmare, instanța de apel a considerat că acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile art. 175 Cod penal, acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual. La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de faptul, că Chebli Chadid M. este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale și la evidența medicului psihiatru și nacrolog nu se află, luându-se în considerare gravitatea faptei și consecințele ei, a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Decizia este atacată cu recursuri ordinare (identice) de către avocatul Sîrbu V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță prin care Chebli Chadid M. să fie achitat. În motivarea acestora invocă: - martorii nu au comunicat date ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal; - prima instanță corect a stabilit, că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și nu confirmă vina inculpatului; - probele administrate de către organul de urmărire penală nu confirmă vinovăția inculpatului, acestea fiind bazate pe presupuneri. 3 În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece argumentele aduse în susținerea recursurilor nu și-au găsit confirmare, astfel nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Autorul critică decizia contestată, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, semnalând totodată și pct. 6) al aceleași norme penale, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar; acțiunile inculpatului nu au întrunit elementele infracțiunii. În argumentarea temeiului pentru recurs, semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat că, instanța de apel în decizia adoptată la mod general a redat acțiunile inculpatului, totodată eronat a admis apelul procurorului în sensul prevederilor art. 175 Cod penal, deoarece inculpatul pe tot parcursul cauzei penale nu a recunoscut vina, iar probele prezentate de către partea acuzării sunt contradictorii. Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. În asemenea circumstanțe, temeiul de casare semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința inculpatului și nu a dat răspuns întemeiat în condițiile legii asupra motivelor ce au stat la baza casării sentinței. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a stabilit situația de fapt și corect a concluzionat, că aceasta se 4 circumscrie încadrării juridice în baza infracțiunii imputate inculpatului, fiind săvârșite anume de către inculpatul, Chebli Chadid M. Referitor la alegațiile recurentului, precum că declarațiile martorilor nu confirmă vinovăția inculpatului, instanța de recurs le va aprecia critic, deoarece din declarațiile martorului, Demciuc E., reiese că: ”din cuvintele părții vătămate a înțeles că inculpatul deseori o atingea pe corp, nespecificând în care zone ale corpului”; martorului, Danila E. a declarat, că ”într-o dimineață a intrat la ei în cameră, ușa era deschisă, a văzut că inculpatul și partea vătămată erau în pat, alături pe jumătate acoperiți, de la brâu în sus erau dezgoliți, erau culcați pe partea stângă, partea vătămată cu spatele la inculpat, iar acesta a cuprins-o din spate și mâna era sub maioul părții vătămate în regiunea sânului, o ținea strâns nu îi dădea voie să iasă, a observat că partea vătămată era speriată”; martorului, Mihailov I. din care reiese că ”într-o seară a înnoptat cu partea vătămată și inculpatul în aceiași cameră și aproximativ în jurul orei 02:00 noaptea a auzit un sunet straniu și anume respirația inculpatului, de la sunetul dat el s-a trezit și a observat că inculpatul era deasupra părții vătămate și o mângâia în regiunea abdomenului”; martorului Cojuhari V. a relatat, că ”partea vătămată i-a declarat, că dormeau pe un pat împreună cu inculpatul, acesta o atingea cu mâna pe sâni și în zonele intime ale corpului, incidente ce au avut loc de 6-7 ori”. Mai mult, instanța de apel analizând declarațiile menționate supra, corect a conchis că vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, se confirmă integral prin probele scrise anexate la materialele cauzei penale, ce coroborează cu declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, cu raportul medico-legal nr. 643a-2014 din 04 septembrie 2014 (f.d. 60-63 v. 1) și raportul de expertiză nr. 671a-2014 din 09 septembrie 2014 (f.d. 70-72). În asemenea circumstanțe instanța de recurs precizează, că instanța de apel just a reținut că în acțiunile inculpatului se regăsește atât latura obiectivă cât și cea subiectiva a infracțiunii imputate, acestea fiind descrise în decizia instanței de apel și menționate și la pct. 5 al prezentei decizii. Prin urmare, argumentele invocate de recurent ce semnalează prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii instanței de apel. În continuare, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, astfel instanța de apel l-a condamnat pe baza presupunerilor. Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod penal, acțiuni perverse săvârșite 5 față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual. În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, Chebli Chadid M., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura obiectivă și subiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 175 Cod penal, Colegiul va purcede la analiza acestor elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate. Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele infracțiunii pot fi diferite: năzuința făptuitorului de a-l iniția pe minor în detaliile vieții sexuale, în vederea exploatării lui sexuale pe viitor; năzuința de a-și satisface necesitățile sexuale. Opozant alegațiilor invocate de către recurent, instanța de recurs reiterează concluziile instanței de apel prin care just s-a stabilit, că versiunea inculpatului urmează a fi apreciată critic, precum că partea vătămată și mama sa au depus intenționat un denunț calomnios pentru a estorca bani, deoarece aceste afirmații sunt declarative, pe marginea acestui subiect inculpatul nu a sesizat organele abilitate, iar acțiunile inculpatului care au fost îndreptate nemijlocit spre partea vătămată minoră și-au găsit confirmarea prin ansamblul de probe administrate. Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vreunei erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești atacate, 6 Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurent în recursurile ordinare (identice) deferite spre examinare.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Chebli Chadid Xxxxx Xxxxx Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 06 decembrie 2017. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 7