1ra-1543/2017 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 3 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1543/2017 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1543/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
01 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
către inculpată și avocatul său Palade Rodica, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2017, în cauza penală privind-o
pe
Maranciuc Zinaida Xxxxx, născută la xxxxx, originară din
s. Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliată s. Xxxxx r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 22.01.2016-27.02.2017
instanța de apel: 08.06.2017-28.06.2017
instanța de recurs: 30.08.2017 - 01.11.2017
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Edineț sediul Ocnița din 27 februarie 2017,
Maranciuc Zinaida Xxxxx, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.
2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
închis pentru femei.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Maranciuc Z., la data de 20 octombrie
2015, aflându-se la domiciliul din s. Xxxxx r-nul Xxxxx, a intrat în conflict cu soțul
său Maranciuc Gheorghe. În cadrul conflictului, Maranciuc Z. i-a aplicat mai multe
lovituri peste corp și în mod intenționat, prin sugrumare și-a omorât soțul,
Maranciuc Gh. După comiterea faptei, Maranciuc Z., a anunțat lucrătorii medicali
referitor la faptul, că Maranciuc Gh. a decedat la domiciliu. Conform raportului de
expertiză medico legală nr. 208 din 22.10.2015 s-a stabilit, că decesul lui Maranciuc
Gh. a survenit în rezultatul asfixiei mecanice-sugrumare (compresiunea gâtului cu
mâna), ce se confirmă cu datele examinării medico-legale a cadavrului: echimoza la
gât pe dreapta, fractura osului hyoid pe stânga cu hemoragii de culoare roșu-închis
în țesuturile moi adiacente, sufuziuni sub pleura pulmonară (pete Tardieu), stare
fluidă a sângelui. La expertiza medico-legală a cadavrului au fost depistate fracturi
de coaste din ambele părți cu hemoragii de culoare roșu-închis în țesuturile moi
1
adiacente, echimoze, edem și excoriații pe față, ce au fost produse prin acțiunea
traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data de 21.10.2015. Asfixia
mecanică-sugrumarea și vătămările corporale descrise mai sus se califică ca
vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în legătură de cauzalitate
directă cu decesul persoanei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Maranciuc Z.
au fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. 2011 alin. (3) lit.
c) Cod penal – violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de
un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Maranciuc Z. să fie condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7
ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei.
În motivarea apelului a invocat:
- instanța de judecată a considerat posibilă corijarea inculpatei prin aplicarea
pedepsei cu închisoarea în cuantum minim, potrivit legii la momentul comiterii
infracțiunii, dar instanța nu a luat în considerație că inculpata a comis o infracțiune
deosebit de gravă;
- în speță au fost stabilite doar circumstanțe agravante ca, provocarea prin
infracțiune a unor urmări grave și săvârșirea infracțiunii prin act de o deosebită
cruzime, ceea ce nu permite stabilirea pedepsei în cuantumul minim;
- pedeapsa aplicată inculpatei, Maranciuc Z., contravine prevederilor art. 78
alin. (3) Cod penal;
- inculpata vina nu a recunoscut-o pe parcursul urmăririi penale și nici în
instanța de judecată.
3.2 Inculpată, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care să fie achitată.
În motivarea apelului a invocat că:
- sentința o consideră ilegală, deoarece vina nu i-a fost dovedită. Mai mult ca
atât, careva conflict sau ceartă cu răposatul soț nu a avut și nici temei de a-i aplica
careva lovituri sau a-i cauza leziuni corporale. Văzând că soțului, Maranciuc Gh., îi
este rău, ea a chemat medicul și a mers pentru a-l întâmpina, fapt confirmat de
martorul Crivoi M.;
- instanța de judecată nu a luat în considerație, că în timpul când aceasta a fost
plecată pentru a chema medicul, casa a rămas descuiată, astfel putea să intre orice
altă persoană în casă. Nu a fost luat în considerație faptul, că inculpata nu avea
posibilitate fizică de a aplica astfel de leziuni soțului, care era cu mult mai puternic.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2017, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata, Maranciuc Z., iar apelul
declarat de către procuror a fost respins ca depus peste termen, fiind menținută
sentința.
2
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că prima
instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în
mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar
toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpatei în faptele încriminate, încadrând juridic just
acțiunile lui Maranciuc Z. în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal. Totodată, prima
instanță corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatei, ținând cont de
circumstanțele cauzei, opinia succesorului legal al părții vătămate și persoana
vinovată.
Astfel, instanța de apel a considerat vina inculpatei, Maranciuc Z., de comitere
a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, că a fost pe deplin
dovedită prin declarațiile succesorului părții vătămate Prepeleac Ludmila,
declarațiile martorilor Prepeleac Valeriu, Smîntînă Petru, Crivoi Aliona, Culacov
Vladimir, Axenciuc Andrei, precum și documentele din dosar cum ar fi raportul de
expertiză medico legală nr. 208 din data de 22.10.2015, conform căruia s-a stabilit că
decesul lui Maranciuc Gh. a survenit în rezultatul asfixiei mecanice-sugrumare
(compresiunea gâtului cu mâna) (f.d. 14-15 v. 1).
La fel, instanța de apel a menționat, că declarațiile martorilor care menționează
despre relațiile ostile apărute între Maranciuc Z. și victima Maranciuc Gh., se mai
confirmă și prin caracteristică eliberată pe numele inculpatei, de către Primăria sat.
Sauca, r-nul Ocnița, prin care se comunică că ultima s-a aflat în căsătorie cu victima,
copii comuni nu au. În familie des apăreau conflicte, mai cu seamă după ce a fost
trecută gospodăria după d-na Zinaida. Răposatul, Maranciuc Gh., a avut adresări la
polițistul de sector, că este obijduit de feciorii soției.
În consecutivitatea celor expuse, instanța de apel a apreciat din punct de
vedere critic și cu scop de apărare, și evitare a răspunderii penale declarațiile
inculpatei, Maranciuc Z., date în cadrul ședinței primei instanțe, unde ultima nu și-
a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate.
Ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite de către
inculpată, de motivele acesteia, de persoana celei vinovate, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării acesteia, la fel ținând cont și de prevederile
art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe
privind individualizarea pedepsei, ce urmează să o execute inculpata, Maranciuc
Z., fiind una legală și întemeiată, stabilită în limitele pedepsei prevăzute de art. 2011
alin. (3) lit. c) Cod penal, în vigoare la momentul comiterii.
Referitor la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a concluzionat,
că acesta urmează a fi respins ca tardiv, deoarece a fost declarat după expirarea
termenului prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală. În susținerea
concluziilor sale, instanța de apel a menționat, că la data de 27.02.2017 de către
prima instanță a fost emisă sentința prin care Maranciuc Z. a fost recunoscută
vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Conform procesului verbal al ședinței de judecată, procurorul Beșliu Vladimir a
3
fost prezent la pronunțarea dispozitivului sentinței motivate, cu înmânarea copiei
de pe aceasta în aceiași zi participanților la proces. La materialele cauzei penale nu
este confirmare despre primirea copiei de pe sentință de către procurorul
participant în prima instanță, însă acest fapt nu poate fi admis drept un temei
pentru care apelul procurorului, depus peste trei luni, poate fi considerat drept
unul depus în termen, deoarece legislatorul a prevăzut prin normă imperativă
termenul de 15 zile. Legislatorul a reglementat dreptul părții de a depune apel în
termen de 15 zile din momentul primirii sentinței motivate, însă această
reglementară nu este aplicabilă pe cauza dată, deoarece pentru data de 27.02.2017 a
fost stabilită pronunțarea sentinței motivate la care a fost prezent procurorul și nu
este vorba de pronunțarea dispozitivului, după care urmează să fie motivată
sentința și informate părțile despre existența sentinței motivate, de la care și începe
curgerea termenului de 15 zile.
Referitor la apelul depus de procuror, instanța de apel a mai relevat și
prevederile art. 338 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de
pronunțare a sentinței și anume despre pronunțarea sentinței motivate de către
judecătorul care judecă unipersonal cauza. Conform procesului-verbal al ședinței
de judecată din 27.02.2017, prima instanță a dispus pentru data indicată, ultimul
cuvânt al inculpatei, deliberarea și pronunțarea sentinței. La ședința dată a fost
pronunțată sentința, iar procurorul participant în prima instanță a fost prezent. În
situația dată nu poate fi acceptată poziția procurorului, care menționează despre
faptul, că nu a fost înmânată sentința motivată în termen de 15 zile, deoarece acesta
a fost prezent la pronunțare și la fel a cunoscut despre soluția primei instanțe. În
acest sens instanța de apel a notat, că procurorul nu doar a depus apelul peste trei
luni, dar nici nu a solicitat repunerea în termen a acestui apel.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recursuri ordinare de către:
6.1 Avocatul, Palade Rodica în numele inculpatei, prin care solicită casarea
acesteia, cu achitarea ultimei de comiterea infracțiunii imputate.
În motivarea recursului invocă:
- instanța de apel nu a analizat deplin și nu a luat în considerație declarațiile
inculpatei, date în cadrul ședinței de judecată, precum și invocate în cererea de apel
privitor la relațiile din familie, la vârsta înaintată a inculpatei, faptul că soțul
acesteia era mai puternic din punct de vedere fizic, fiind imposibil ca aceasta să se
apropie de el, respectiv inculpata singură a mers să solicite ajutor medical, iar casa
a rămas descuiată, fiind posibil ca oricine sa intre în gospodăria lor ;
- concluziile instanței de apel sunt nemotivate și neargumentate suficient,
deoarece nu exista careva probe concludente și utile, ce ar dovedi vinovăția
inculpatei în comiterea infracțiunii imputate;
- nimeni din martori, inclusiv din vecini nu a auzit nici măcar cearta în acea zi,
respectiv motive de a bănui că Maranciuc Z. a săvârșit fapta nu sunt;
- nu sunt motive temeinice ce ar sta la baza aplicării unei pedepse atât de
aspre;
4
- sunt reținute și citate practic aceleași argumente ca și în prima instanță, fără
a se da o apreciere la toate circumstanțele cauzei, precum și la personalitatea
inculpatei, care anterior nu a fost atrasă la răspundere penală;
- concluzia instanței de apel, cât și a primei instanțe privitor la vinovăția lui
Maranciuc Z. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod
penal este incorecta, precum și aplicarea față de inculpată a pedepsei cu închisoare
pe termen de 5 ani este absolut nemotivată și eronată.
În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală.
6.2 Inculpata, prin care solicită rejudecarea cauzei, deoarece nu este vinovată
de cele imputate, ea fiind o femeie în etate și bolnavă.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,
solicitând de a decide inadmisibilitatea acestora.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din
următoarele considerente.
8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Palade Rodica în numele
inculpatei
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.
Potrivit textului recursului declarat de către apărător, titularul acestuia invocă
de drept temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și
anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul critică decizia instanței de
apel, prin care a fost menținută hotărârea primei instanțe, și anume pentru faptul că
instanța de al doilea grad de jurisdicție nu a analizat deplin și nu a luat în
considerație declarațiile inculpatei și cele invocate în apel referitor la relațiile din
familie, de vârsta înaintată a inculpatei și caracteristicile fizice ale victimei, faptul că
singură a chemat ajutor medical. De asemenea, apărătorul invocă acel fapt că
concluziile instanței de apel sunt insuficient motivate și argumentate, lipsind probe
5
concludente și utile în partea ce ține de constatarea vinovăției inculpatei și stabilirii
pedepsei acesteia pe un termen de 5 ani închisoare.
Așadar, în privința alegațiilor nominalizate supra se constată, că acestea au
constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a
expus întemeiat, pe care le susține și instanța de recurs.
Așadar, Colegiul penal menționează, că temeiurile de casare invocate de către
autorul recursului sunt incidente în cazul când instanța de apel nu s-a expus asupra
tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea
judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în
fapt, cât și în drept, cuprinzând și răspunsuri la argumentele esențiale relevate în
apelurile declarate.
În pofida criticilor din recurs, Colegiul analizând textul deciziei atacate
constată, că cazurile pentru casare invocate de către apărător și prevăzute la pct. 6)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea
recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la judecarea cauzei a
respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
oferind răspunsuri și raționamente întemeiate legal asupra celor menționate de
către inculpată în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază
soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel a
cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat
corectitudinea condamnării inculpatei, Maranciuc Z., pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal. La fel, Colegiul penal constată, că
atât prima instanță, cât și instanța de apel în hotărârile adoptate au făcut o analiză
amplă a probelor, ce au fost administrate în prezenta cauză și care au confirmat
învinuirea adusă lui Maranciuc Z. în comiterea infracțiunii imputate prin
rechizitoriu, stabilindu-i în cele din urmă pedeapsă în limita sancțiunii normei
penale pentru comiterea căreia a fost recunoscută vinovată, adică pedeapsa minimă
a sancțiunii – 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru
femei. Astfel, în viziunea instanței de recurs, toate probele prezentate au primit o
apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de instanțele judiciare ierarhic
inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu situația factologică.
Așadar, reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești ale instanțelor de
fond, în raport cu cumulul de probe administrat și analizat în prezenta speță,
Colegiul penal atestă, că instanțele ierarhic inferioare au ținut cont de relațiile
existente în familia inculpatei, Maranciuc Z. și soțul acesteia, Maranciuc Gh.,
victimă în cauza dată, constatându-se că relațiile adesea erau tensionate între ei,
existând conflicte, fapt confirmat de către succesorul părții vătămate Prepeleac L.,
martorul Prepeleac V., din spusele nemijlocite a victimei. De asemenea, faptul dat a
fost confirmat de către martorul Culacov V., care activa în calitate de șef de post de
poliție și deplasându-se la locul decesului victimei, a observat semne vizibile de
moarte violentă, totodată menționând că ultimul de câteva ori s-a adresat la el pe
6
faptul maltratării de către inculpată și fiii acestora. Declarațiile martorilor
nominalizați coroborează și cu caracteristica eliberată de către primarul s. Sauca r-
nul Ocnița (f.d. 66 v. 1).
Întemeiat nu au fost reținute argumentele inculpatei, precum că ea singură s-a
deplasat după ajutor medical, deoarece acest fapt nu indică la nevinovăția acesteia
Mai mult ca atât, martorul Crivoi A., care este și asistent medical în s. Sauca și care
s-a deplasat la domiciliul victimei, în urma solicitării inculpatei, ajungând la fața
locului, a constatat că Maranciuc Gh. era deja decedat, observând pe perete și pete
de sânge, alertând în cele din urmă primarul satului. De asemenea, a menționat că a
fost amenințată de către inculpată, pe motiv că a confirmat faptul decesului soțului
ultimei, până la venirea la domiciliul lor. De menționat este și acel fapt, că însuși
inculpata în cadrul urmăririi penale a confirmat că uneori aveau certuri cu
Maranciuc Gh., iar în cadrul verificării declarațiilor la locul infracțiunii a indicat
cum au avut violențe între ea și soțul acesteia, fapt vizibil în tabela fotografică (f.d.
46-47 v. 1).
Nu pot fi reținute aserțiunile invocate de către apărător în recurs, precum că
nici un martor nu indică concret la inculpată, că ar fi persoana care a săvârșit
infracțiunea, deoarece însuși inculpata în cadrul ședinței de judecată a declarat că la
data de 20.10.2015 în gospodăria lor nu a venit nimeni, deja a doua zi a venit sora
medicală. Respectiv, declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată și
a succesorului părții vătămate, sunt niște probe indirecte ce permit a conchide
despre vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate acesteia prin
rechizitoriu, în coroborare cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.
208 din 23.10.2015, potrivit cărora decesul victimei, Maranciuc Gh., a survenit în
rezultatul asfixiei mecanice-sugrumare (compresiune a gâtului cu mâna), ce se
confirmă și cu datele examinării medico-legale a cadavrului, ce sunt în legătură
cauzală directă cu decesul persoanei (f.d. 14-15 v. 1).
Totodată, instanța de apel apreciază ca neîntemeiate și declarative
argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu a argumentat aplicarea
pedepsei cu închisoare pe un termen de 5 ani. La acest capitol, Colegiul relevă, că în
cazul în care instanțele de fond au ajuns la concluzia despre vinovăția lui
Maranciuc Z. în comiterea infracțiunii imputate, rezultând din cumulul de probe
administrate la caz, în raport cu circumstanțele acestei cauze, prima instanță
întemeiat i-a aplicat pedeapsa cu închisoare, în contextul în care sancțiunea
infracțiunii deosebit de grave, pentru care a fost recunoscută vinovată ultima,
prevedea la momentul comiterii pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani. Mai mult
ca atât, instanțele de fond ținând cont de vârsta înaintată a inculpatei, i-au stabilit
pedeapsa minimă de 5 ani închisoare, pentru comiterea violenței în familie, soldată
cu decesul unui membru al familiei. În atare circumstanțe, o altă pedeapsă mai
blândă pentru comiterea unei astfel de infracțiuni, legea nu prevede și instanțele de
judecată nu puteau stabili inculpatei o altă pedeapsă mai blândă.
7
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpată
În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,
persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să
declare recurs ordinar. Astfel, inculpata fiind în drept să declare recurs ordinar, atât
în latura penală, cât și în cea civilă.
Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.
Din actele dosarului, rezultă că în speța dată decizia motivată a instanței de
apel a fost pronunțată integral la data 19 iulie 2017, fiind înmânată copia acesteia
părților prezente, în aceiași zi, fapt confirmat prin recipisă (f.d. 249 v. 1), iar
inculpatei Maranciuc Z., i-a fost înmânată copia potrivit recipisei anexate la
lucrările dosarului, la data de 21.07.2017 (f.d. 264 v. 1).
Prin urmare, Colegiul atestă că inculpata a declarat recurs ordinar împotriva
deciziei instanței de apel, la data de 26 septembrie 2017, fapt confirmat prin
amprenta ștampilei de pe picul poștal (f.d. 11 v. 2).
În prezenta speță, Colegiul penal specifică, că termenul de 30 de zile pentru
declararea recursului se calculează pentru inculpată începând cu data de 22 iulie
2017 și se epuizează la sfârșitul zilei de 21 august 2017, pe când ultima a depus
recurs ordinar, la data de 26 septembrie 2017, adică după expirarea termenului de
30 zile pentru depunerea recursului ordinar.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în
calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care
acesta se împlinește.
Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că
depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul
declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste
termen.
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30
zile pentru declararea recursului ordinar de către inculpata, Maranciuc Z., a fost
8
depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat
peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2017, în cauza penală privind-o pe
Maranciuc Zinaida Xxxxx, pe motiv că recursul avocatului, Palade Rodica, este
vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatei, este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 29 noiembrie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
9