1ra-1655/17 — art. 264 alin.4 CP

1ra-1655/17 — art. 264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1655/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Habravan Andrei în numele inculpatei, prin care se solicită casarea parțială a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza penală

privind-o pe:

Tofan Alina Xxxxx, născută la xx.xx.xxxx,

originară din Xxxxx, domiciliată în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2014 - 28.11.2014;

Instanța de apel: 21.01.2015 - 10.03.2015;

18.04.2016 - 14.02.2017;

Instanța de recurs: 04.11.2015 - 23.02.2016.

11.10.2017 - 08.11.2017.

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Tofan Alina a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar deschis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

deținătoare a permisului de conducere a mijlocului de transport, de categoria „B”, la

data de 16 mai 2014, aproximativ la ora 04.00, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică,

cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 al

Regulamentului Circulației Rutiere, fiind la volanul autoturismului de model BMW

330 I, cu n/î XX XX xxx, se deplasa pe str. Vadul lui Voda din direcția str. Podul Înalt

în direcția str. Uzinelor, mun. Chișinău. În timpul deplasării, Tofan Alina nu a

manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla

autovehiculul la momentul respectiv, prin ce a ignorat prevederile art. 45 din

Regulament, care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

1

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seamă de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului, în urma căruia neisprăvindu-se cu conducerea

automobilului, s-a tamponat în bordură, astfel încât automobilul a fost proiectat înafara

părții carosabile, după care, s-a tamponat în gardul de fortan a edificiului nr. 5/1, din

strada sus menționată, apoi în pilonul de beton, amplasat pe partea opusă a str. Vadul

lui Vodă, relativ deplasării automobilului BMW 330 I.

În rezultatul accidentului rutier, autoturismul a fost avariat, iar pasagerului Gross

Irina, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 78/991D din 11 iulie 2014, i-

au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a

decedat.

După comiterea accidentului, Tofan Alina a fost internată în Spitalul de Urgență

și, fiind suspectată în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,

a fost supusă examinării medicale prin recoltarea probei sângelui, iar conform

rezultatelor de laborator s-a stabilit că în sângele acesteia concentrația de alcool era de

1,41 g/l, ceea ce potrivit art. 13412 Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat.

3.1. procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tofan Alina

să fie condamnată la 5 ani 3 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat că instanța de fond corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept, just a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 264

alin. (4) Cod penal, însă a aplicat inculpatei o pedeapsă prea blândă, fără a ține cont de

criteriile generale de individualizare a acesteia. La fel, instanța nu a luat în considerație

că infracțiunea de care a fost recunoscută vinovată Tofan Alina face parte din categoria

infracțiunilor grave, pericolul sporit al acesteia, suferințele, prejudiciile și poziția

succesorului victimei Gross Avrora, precum și de personalitatea inculpatei.

Mai mult ca atât, inculpata are 20 de ani, nu este angajată în câmpul muncii, nu

frecventează careva instituții de învățământ, iar potrivit explicațiilor vecinilor este

caracterizată negativ, ducând un mod de viață amoral și antisocial. Necătând la faptul

că pe parcursul examinării cauzei penale inculpata și-a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunii, recunoașterea vinei de către aceasta poartă un caracter declarativ

și formal, pentru ca ea să nu fie pedepsită aspru.

Astfel, consideră că inculpata nu a conștientizat fapta comisă, cât și prejudiciile

aduse familiei victimei, iar în loc să-și ceară scuze de la succesorul victimei, după

2

producerea accidentului, ultima prin mesaje la telefon o înjosea și vorbea cu cuvinte

necenzurate. Prin urmare, comportamentul inculpatei reflectă faptul că dânsa nu a

conștientizat consecințele grave, produse de acțiunile sale.

3.2. succesorul părții vătămate, Gross Avrora, care a contestat sentința sub

aspectul blândeții pedepsei, invocând că pedeapsa aplicată inculpatei nu va atinge

scopurile propuse de art. 61 alin. (2) și 75 Cod penal. Instanța de judecată greșit a ajuns

la concluzia privind aplicarea închisorii pe un termen de 3 ani, dar nu de 5 ani 3 luni,

cum este stipulat în art. 264 alin. (4) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală, așa

cum a solicitat acuzatorul de stat.

Consideră că pedeapsa stabilită este prea blândă, deoarece inculpata nu a

conștientizat fapta comisă, consecințele acțiunilor ilegale, care au dus la decesul

unicului copil. Tofan Alina este periculoasă pentru societate, deoarece după producerea

accidentului nu s-a adresat la succesorul părții vătămate pentru a-și cere scuze, dar în

pofida acesteia, inculpata de două ori, fiind la libertate, împreună cu sora sa a comis

acte de vandalism la locul accidentului rutier, unde mereu erau flori în memoria

victimei decedate.

Din momentul accidentului rutier, permanent este amenințată de familia Tofan,

primind la celular mesaje cu cuvinte necenzurate. Astfel, inculpata nu a încercat nici

într-un mod să diminueze efectele infracțiunii săvârșite, fapt ce denotă un

comportament arogant, lipsit de moralitate, care dă dovadă de atitudine indiferentă față

de cele comise de ea și consecințele survenite.

3.3. avocatul Bargan Iurie în numele inculpatei, care a solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei hotărâri, cu stabilirea pedepsei în baza art. 90 Cod penal, invocând

că instanța urma să țină cont de faptul că inculpata nu neagă săvârșirea infracțiunii

comise, din contra, recunoscând în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, încadrarea

juridică a faptei, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza

urmăririi penale. Consideră că pedeapsa de 3 ani închisoare, este prea aspră, deoarece

aceasta și-a atins scopul de corectare, Tofan Alina fiind arestată preventiv, precum și

având arest la domiciliu pe parcursul desfășurării urmăririi penale a fost pedepsită

suficient pentru crima comisă.

Astfel, recunoscând în totalitate vina, precum și ansamblul circumstanțelor

existente, instanța putea să se conducă de prevederile art. 90 Cod penal, oferindu-i

posibilitatea inculpatei să-și dovedească corectarea prin comportament și muncă

cinstită. Reieșind din faptul că infracțiunea a fost comisă din imprudență, pentru prima

dată, fiind la o vârstă tânără, iar aplicarea pedepsei reale nu este rezonabilă, precum și

atmosfera din penitenciar va marca negativ persoana inculpatei.

Totodată, din partea succesorilor legali careva pretenții materiale și morale nu au

fost înaintate față de inculpată, însă aceasta prin recunoașterea faptei, conștientizează

cauzarea prejudiciului material și moral cauzat, exprimând dorința de a compensa

3

material succesorii, fapt ce urmează a fi luat în considerare la stabilirea pedepsei de

către instanța de apel.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția Alinei Tofan în săvârșirea

infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatei, just

a încadrat în drept acțiunile ei, circumstanțe care nici nu se contestă.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și

corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținând cont de prevederile art.

7,61, 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, precum și de gravitatea

faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana

inculpatei.

Prin urmare, instanța a respins argumentele invocate de avocat în numele

inculpatei, menționând că nu este posibil de aplicat în privința lui Tofan Alina pedeapsa

non privativă de libertate, deoarece cu toate că ea a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate la

faza de urmărire penală, dânsa trebuie să execute pedeapsa reală, aceasta fiindu-i

stabilită în limitele prevăzute de art. 364 1 Cod de procedură penală.

Totodată, în aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins și argumentele

indicate de succesorul părții vătămate, or, instanța de fond a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă din

imprudență, neconștientizându-se rezultatul, inculpata regretând de cele săvârșite,

precum și în cadrul ședinței instanței și-a exprimat dorința de a despăgubi material

succesorii.

5.1. avocatul Bargan Iurie în numele inculpatei, care invocând temeiul prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, în

partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal la 1 an termen de

probă, menționând repetat aceleași argumente care le-a invocat anterior în apel.

Totodată, a menționat că la aplicarea pedepsei instanțele judecătorești nu au ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 61 și

75 Cod penal și incorect a stabilit pedeapsă reală - închisoare.

5.2. succesorul părții vătămate, Gross Avrora, care invocând temeiul prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor

contestate și pronunțarea unei decizii prin care a fi stabilită inculpatei o pedeapsă mai

aspră.

În susținerea recursului a indicat că instanțele judecătorești nu s-au pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate de partea acuzării și anume:

4

- căința sinceră a inculpatei este una formală, care după accidentul comis a părăsit

spitalul fără a informa personalul instituției medicale;

- în timpul urmăririi penale Tofan Alina a săvârșit acte de vandalism la locul de

pomenire a decedatei;

- nu s-a luat în considerație nici faptul că inculpata a fost atrasă la răspundere

penală de săvârșirea unui fapt de huliganism comis de două sau mai multe persoane,

circumstanțe ce caracterizează inculpata ca o persoană agresivă și periculoasă pentru

societate;

- până la momentul de față de către inculpată nu a fost recuperat prejudiciul moral

și material cauzat prin infracțiunea comisă succesorului părții vătămate.

Astfel, ignorând prevederile art. 385 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume circumstanțele atenuante, instanța i-a aplicat inculpatei o pedeapsă prea blândă,

ce a dus la încălcarea prevederilor art. 61 Cod penal. La fel, instanțele inferioare au

omis din vedere la stabilirea pedepsei antecedentele contravenționale pe care le are

inculpata.

vătămate Gross Avrora și avocatul acesteia Maier Lucia, care au solicitat respingerea

cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă, argumentând la general cererea de recurs, fără

a face trimitere la vre-o încălcare de ordin juridic, de drept, așa cum prevede norma art.

427 Cod de procedură penală. Astfel, recursul este bazat pe motiv de echitate care nu

pot constitui temei de casare.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatei, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat, deoarece motivele invocate de recurent nu cad sub incidența erorilor

de drept prevăzute în norma art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Pedeapsa

stabilită a fost aplicată în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

februarie 2016, s-a respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Bargan

Iurie în numele inculpatei Tofan Alina.

S-a admis recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate Gross Avrora,

s-a casat parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2015,

în partea stabilirii pedepsei și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

7.1. Referitor la recursul avocatului Bargan Iurie declarat în numele inculpatei,

Colegiul a menționat că temeiurile invocate de acesta nu și-au găsit confirmare în speța

dată. Este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

5

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc persoana infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs a notat că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare

judiciară a pedepsei.

În opinia Colegiului, la stabilirea pedepsei inculpatei, a fost reținută just prezența

circumstanțelor atenuante, precum și personalitatea acesteia, care anterior a avut

antecedente contravenționale, nu avea experiență de a conduce mijlocul de transport,

precum și că a admis conducerea autoturismului în stare de ebrietate cu grad avansat.

Astfel, Colegiul a considerat că instanța de apel întemeiat a conchis că aceste

împrejurări nu sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal,

deoarece Tofan Alina a săvârșit o infracțiune gravă, fiind comisă prin varianta

agravantă a acesteia, ce s-a soldat cu urmări grave. Infracțiunea a fost săvârșită de

inculpată fiind în stare avansată de ebrietate, cauzând vătămări corporale grave care

sunt incompatibile cu viața și care s-au soldat cu decesul victimei, iar o pedeapsă mai

blândă nu va asigura atingerea scopului acesteia, or și această pedeapsă stabilită

inculpatei este una destul de blândă în raport cu circumstanțele comise și consecințele

survenite.

Cu referire la recursul succesorului părții vătămate Gross Avrora, Colegiul a

indicat că instanța de apel, judecând apelurile, urma să verifice mai amănunțit

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în latura pedepsei, în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel și să adopte o hotărâre legală și întemeiată în această parte.

Colegiul penal a constatat că instanța de apel, la judecarea apelurilor, nu a

respectat întocmai prevederile procesuale obligatorii stipulate la art. 417 Cod de

procedură penală.

Atât în apel, cât și în recursul ordinar succesorul părții vătămate a invocat că

inculpatei pentru acțiunile comise i-a fost aplicată o pedeapsă care nu este

proporțională consecințelor survenite, solicitând:

„ -să fie luat în considerație faptul, că Tofan A. este periculoasă pentru societate,

deoarece după producerea accidentului nu s-a adresat la ea pentru a-și cere scuze că

a lăsat-o fără copil. În pofida faptului că Tofan A. de două ori, fiind la libertate,

împreună cu sora sa Tofan L. a săvârșit vandalism la locul accidentului rutier, unde

mereu erau puse flori și coroană în amintirea fiicei decedate, despre acest fapt fiind

sesizat IP Ciocana, mun. Chișinău;

6

- de asemenea, din momentul accidentului rutier, permanent era amenințată de

către familia Tofan, primind la celular mesaje cu conținut necenzurat. Inculpata nu a

încercat nici într-un mod să diminueze efectele infracțiunii săvârșite, fapt ce denotă un

comportament arogant, lipsit de moralitate, care dă dovadă de atitudine indiferentă

față de cele comise;

- având în vedere cele expuse, succesorul părții vătămate consideră că, nu este

suficientă aplicarea față de inculpata Tofan A. a pedepsei stabilite, prin urmare

acesteia urmează să-i fie aplicată pedeapsa principală mai aspră”.

Instanța de recurs a constatat că anume asupra acestor motive invocate în apel de

către Gross Avrora instanța de apel nu s-a pronunțat, sau s-a pronunțat superficial, fără

o argumentare cuvenită.

Referitor la pedeapsa aplicată de către instanța de fond, Curtea de Apel s-a expus

succint, cu fraze de ordin general că: „la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de

prevederile art. 7,61,75 Cod penal, luându-se în considerație caracterul infracțiunii,

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatei, atitudinea acesteia față de

infracțiunea comisă, fapt ce demonstrează că pedepsele penale cu închisoarea,

aplicate anterior, nu și-au atins scopul”.

Circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatei, a

determinat Colegiul să conchidă asupra incorectitudinii aplicării pedepsei principale

la limita minimă a sancțiunii închisorii în privința lui Tofan Alina. Aceasta s-a statuat

având în vedere că inculpata a comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea

primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea persoanei, cu atât mai mult că

aceasta a fost săvârșită în prezența altor factori declanșatori cum sunt: prezența stării

de ebrietate a inculpatei, cu grad avansat - circumstanță care nu putea fi neglijată de

instanțe la aplicarea pedepsei principale.

Instanțele de judecată, la aplicarea pedepsei lui Tofan Alina, nu au respectat

întocmai criteriile generale de individualizare a pedepsei. Deși, legiuitorul a creat un

mecanism eficient de sancționare a făptașilor care comit încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere, acțiune săvârșită în stare de ebrietate, ținând cont de

gravitatea și consecințele survenite, măsura de pedeapsă aplicată de instanțele de

judecată nu este adecvată faptei și pericolului social al acesteia, pedeapsa aplicată fiind

prea blândă și în consecință ilegală, inechitabilă și nejustificată.

Succesorul părții vătămate corect a menționat că pedeapsa aplicată în asemenea

caz, trebuie să fie nu numai legală, în sensul de respectare a cadrului legal de

individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și echitabilă, adică să se

respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în

funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului, cu respectarea prevederilor art.

61 Cod penal, prin urmare, în speță, nu a fost asigurat faptul exercitării scopului

pedepsei penale.

7

Astfel, instanța de recurs a conchis că instanța de apel, nu s-a expus argumentat,

complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apelul

succesorului părții vătămate, nefiind dat deplină eficiență principiilor de

individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele reale ale cauzei.

s-a admis apelul declarat de către succesorul părții vătămate Gross Avrora, s-a casat

parțial sentința instanței de fond, în partea stabilirii pedepsei și s-a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit, pentru prima instanță potrivit căreia, lui Tofan Alina,

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal, i s-a aplicat pedeapsa, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură

penală, sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani în penitenciar de tip deschis

pentru femei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5

ani.

În rest sentința a fost menținută.

8.1. Instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 436 Cod de procedură

penală, cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatei, care a și fost obiectul

apelului, a considerat fondate criticile apelantului referitor la blândețea acesteia și

aplicarea în privința Alinei Tofan a unei pedepsei mai aspre decât cea stabilită de

instanța de fond.

Astfel, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii, personalitatea inculpatului, de scopul preventiv și educativ al pedepsei,

de împrejurările în care a fost comisă fapta și consecințele acesteia, Colegiul a

considerat că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă cu stabilirea unei

pedepsei penale mai aspre, decât cea stabilită de prima instanță, în limitele prevăzute

de lege pentru infracțiunea comisă, ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, considerând-o una echitabilă, care ar duce la corectarea inculpatei

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în raport cu cele săvârșite.

Instanța de fond, neîntemeiat a coborât pedeapsa aplicată până la limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, aplicând inculpatei 3 ani închisoare, or

aceasta recunoscând integral vina și căindu-se sincer, de fapt a recunoscut

circumstanțele în care s-a produs accidentul rutier, fără a da careva semne de căința

sinceră, aceasta fiind una formală.

La numirea mărimii și felului pedepsei, instanța de fond n-a dat apreciere justă

și n-a ținut cont de circumstanțele cauzei, urmările infracțiunii, de gravitatea acesteia,

care conform prevederilor art.16 Cod penal se atribuie la categoria celor grave, comisă

în stare de ebrietate cu grad avansat și soldată cu decesul persoanei, de personalitatea

inculpatei care anterior a fost în conflict cu legea pentru fapte de sustragere și acțiuni

huliganice, procesul fiind încetat (f.d.78), nu este angajată în câmpul muncii, nu

frecventează careva instituție de învățământ, se caracterizează negativ, de

comportamentul acesteia după comiterea infracțiunii cât și de consecințele

8

infracțiunii.

Astfel, Colegiul a considerat întemeiate argumentele succesorului părții

vătămate privind aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatei, totodată fiind reținut și

faptul că aceasta a obținut permisul de conducere la 16 aprilie 2014, iar potrivit

cazierului contravențional, are și antecedente contravenționale.

Habravan Andrei în numele inculpatei, care invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei, cu emiterea unei decizii prin care a fi redusă pedeapsa cu închisoarea

stabilită Alinei Tofan.

În susținerea recursului indică aceleași motive descrise în cererea de apel care au

fost expuse la pct. 3.3. al prezentei decizii.

9.1. Pe marginea recursului declarat, referințe depun procurorul și succesorul

victimei, Gross Avrora, care solicită a fi respins recursul ca depus peste termen.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind

declarat peste termen din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine

de apel cu participarea procurorului, inculpatei și avocatului acesteia, dispozitivul

deciziei fiind pronunțat la 14 februarie 2017, iar decizia motivată la 07 martie 2017

în prezența doar a procurorului și succesorului victimei potrivit procesului verbal al

ședinței de judecată (f.d. 212-215, vol. II). Conform scrisorilor anexate la materialele

cauzei (f.d. 224, 239 vol. II), copia deciziei a fost expediată avocatului Habravan

Andrei la 10 martie 2017, iar inculpatei i-a fost expediată decizia în limba rusă, la 25

septembrie 2017.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs

ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală, nu a

fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de avocat abia la 12 mai 2017,

prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost depus peste termen, or termenul de

recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței

de apel a expirat la 07 aprilie 2017, iar inculpata și avocatul acesteia au avut reala

posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în

termenul stabilit de lege.

9

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,

că recursul ordinar declarat de avocatul Habravan Andrei în numele inculpatei Tofan

Alina, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Habravan Andrei în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 februarie 2017, în cauză penală în privința Alinei Tofan, deoarece este declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

10