2ra-198/25 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

La 14 iunie 2023, Nadejda Garșinschi, Agnesa Dumbrava, Claudia Guțeva, Pintilie Cușnir, Raisa Dogocher, Fiodor Gașper și Zoia Fedotova, prin intermediul avocatului Serghei Șteliman, au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Justiției, completată prin cererea din 03 august 2023, solicitând constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil în cadrul procesului penal de învinuire a lui Igor Todiță, în care aceștia au calitatea de părți vătămate și părți civile, precum și repararea prejudiciului moral cauzat prin tergiversarea examinării cauzei, cu încasarea sumei de câte 200.000 lei pentru fiecare reclamant, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că, la 17 noiembrie 2005, de către Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, a fost pornită cauza penală nr. 2005036556 privind sustragerea, în proporții deosebit de mari, a bunurilor acționarilor SA „Vindecea-LG”.

Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 28 noiembrie 2010, necomunicată reclamanților în calitate de părți vătămate, urmărirea penală a fost suspendată pe motivul neidentificării persoanelor pasibile de tragere la răspundere penală. Reclamanții au aflat despre existența acestei ordonanțe abia în anul 2013. Ulterior, prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 06 martie 2013, plângerea împotriva ordonanței de suspendare a fost respinsă.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 18 iunie 2013, plângerea părților vătămate a fost admisă, fiind anulate atât ordonanța de suspendare din 28 noiembrie 2010, cât și ordonanța procurorului ierarhic superior din 06 martie 2013.

Reclamanții au mai susținut că, pe parcursul urmăririi penale, au depus multiple cereri privind urgentarea examinării cauzei, însă termenul stabilit pentru efectuarea acțiunilor procesuale până la 30 aprilie 2014 nu a fost respectat. Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 27 iunie 2014, cauza penală a fost clasată, 1 însă această ordonanță a fost anulată prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 13 august 2014, iar la 14 iulie 2015 cauza penală a fost expediată în instanța de judecată.

Potrivit reclamanților, faza urmăririi penale a durat aproximativ 9 ani și 8 luni, iar prin ordonanța emisă în anul 2015 aceștia au fost recunoscuți în calitate de părți civile. Judecarea cauzei în primă instanță a durat până la 06 decembrie 2019, respectiv aproximativ 4 ani și 5 luni, perioadă în care reclamanții au avut calitatea de părți civile.

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul central, din 06 decembrie 2019, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020, Igor Todiță a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind eliberat de răspundere penală ca urmare a intervenirii termenului de prescripție. Acțiunea civilă înaintată de reclamanți a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se pronunțe instanța civilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2021, decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020 a fost casată, cauza fiind restituită spre rejudecare instanței de apel. Rejudecând cauza, prin decizia din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de Igor Todiță din alte motive, a casat parțial sentința primei instanțe în latura penală și a dispus eliberarea acestuia de pedeapsă penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, menținând în rest sentința instanței de fond. Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 31 ianuarie 2023, a fost admis recursul declarat de Igor Todiță, fiind casată decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021 și dispusă remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. Reclamanții au menționat că, până la momentul introducerii acțiunii, ședința de judecată în apel nu fusese încă fixată.

Reclamanții au susținut că au manifestat un comportament procesual activ, interesându-se constant de evoluția dosarului și solicitând în repetate rânduri urgentarea examinării cauzei, însă organele de urmărire penală și instanțele de judecată au tergiversat examinarea acesteia prin emiterea unor ordonanțe și hotărâri ulterior anulate de instanțele superioare. Durata excesivă a procedurilor - aproximativ 18 ani, dintre care aproape 10 ani în faza urmăririi penale și circa 8 ani în faza judecării cauzei - constituie o încălcare evidentă a dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, aceștia au subliniat că acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal nu a fost soluționată nici până în prezent, deși dețin calitatea de părți civile de aproximativ 8 ani. Au mai relevat că litigiul are o importanță majoră pentru ei, având în vedere vârsta înaintată, statutul de pensionari și valoarea considerabilă a bunurilor pretins sustrase.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 octombrie 2023, acțiunea înaintată de Nadejda Garșinschi, Agnesa Dumbravă, Clavdia Guțeva, Pintilie Cușnir, Raisa Dogocher, Fiodor Gașper și Zoia Fedotova împotriva Ministerul Justiției a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului reclamanților la examinarea cauzei penale într-un termen rezonabil și a dispus încasarea, din bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul fiecărui reclamant, a sumei de 50.000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 13 noiembrie 2023, Nadejda Garșinschi, Anesa Dumbrava, Claudia Guțeva, Pantelei Cușnir, Zoia Fedotova, Fiodor Gaper și Raisa Dogocher, prin intermediul avocatului Serghei Șteliman, au declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 octombrie 2023, iar prin apelul motivat depus la 26 aprilie 2024 au solicitat casarea parțială a hotărârii, în partea privind respingerea pretențiilor, și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că urmărirea penală în cauza nr. 2005036556 a fost pornită la 17 noiembrie 2005 de către organul de urmărire penală al CCCEC, în privința lui Igor Todiță, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal.

Instanța a constatat că, la 12 august 2009, Igor Todiță a fost pus sub învinuire în contumacie pentru infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind dispusă și căutarea acestuia, iar la 16 octombrie 2009 inculpatul a fost identificat și i s-a înaintat învinuirea. Ulterior, la 02 iulie 2015, acuzarea a fost completată prin reținerea prevederilor art. 42 alin. (3) Cod penal. 3

Totodată, instanța de apel a reținut că Agnesa Dumbravă, Clavdia Guțeva și Nadejda Garșinschi au fost recunoscute în calitate de părți vătămate și părți civile la 22 decembrie 2008, iar Zoia Fedotova, Pintilie Cușnir, Fiodorov Gașper și Raisa Dogocher la 12 februarie 2015.

Prin rechizitoriul întocmit la 14 iulie 2015, cauza penală a fost expediată spre examinare Judecătoriei Orhei. Instanța de apel a mai constatat că urmărirea penală a fost suspendată în repetate rânduri, inclusiv în perioadele 30 septembrie 2007 – 25 noiembrie 2008, 21 august 2009 – 16 octombrie 2009 și 29 noiembrie 2010 – 18 iunie 2013. De asemenea, prin ordonanța din 27 iunie 2014, procesul penal a fost clasat, însă această soluție a fost anulată la 13 august 2014.

Referitor la faza judecării cauzei, instanța de apel a reținut că dosarul a fost expediat în judecată în iulie 2015, iar prin sentința Judecătoriei Orhei din 06 decembrie 2019, Igor Todiță a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3) și art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind însă liberat de răspundere penală ca urmare a intervenirii termenului de prescripție. Totodată, acțiunile civile formulate de reclamanți au fost admise în principiu.

Instanța a mai reținut că hotărârea primei instanțe a fost examinată succesiv în apel și recurs, cauza fiind remisă de două ori spre rejudecare de către Curtea Supremă de Justiție. Ultima soluție pronunțată de Curtea de Apel Chișinău, la 13 septembrie 2023, a menținut sentința Judecătoriei Orhei.

Colegiul civil a apreciat că perioada relevantă pentru examinarea respectării termenului rezonabil s-a întins de la recunoașterea reclamanților în calitate de părți vătămate și părți civile până la examinarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău la 13 septembrie 2023, durata procedurilor constituind peste 7 ani la faza urmăririi penale și peste 8 ani în instanțele de judecată.

În acest context, instanța de apel a concluzionat că a avut loc încălcarea dreptului reclamanților la examinarea cauzei într-un termen rezonabil. Deși organele de urmărire penală și instanțele au manifestat diligență procedurală, durata totală a procedurilor a fost excesivă, inclusiv din cauza suspendărilor repetate, a remiterii cauzei spre rejudecare și a amânărilor generate de pandemia COVID-19.

Instanța a reținut că litigiul avea o importanță deosebită pentru reclamanți, având în vedere că aceștia erau persoane în etate, pensionari, iar cauza privea repararea unui prejudiciu material considerabil. Totodată, s-a constatat că întârzierile nu erau imputabile reclamanților, aceștia manifestând un comportament procesual activ și prezentându-se la majoritatea ședințelor de judecată. 4

Instanța de apel a respins argumentele Ministerul Justiției privind inexistența unei încălcări a termenului rezonabil și lipsa dreptului reclamanților de a solicita despăgubiri, reținând că tergiversarea laturii penale a determinat implicit și întârzierea soluționării pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale, instanța de apel a considerat rezonabilă suma de 50.000 lei acordată fiecărui reclamant, apreciind că aceasta corespundea practicii CtEDO și circumstanțelor concrete ale cauzei, reprezentând o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În motivarea recursului, recurentul a invocat aplicarea eronată a Legii nr. 87/2011 și a art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că persoanele vătămate sau părțile civile dintr-un proces penal nu pot pretinde, în mod independent, încălcarea dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, în lipsa calității de „persoană acuzată”. Totodată, a susținut că termenul rezonabil trebuia calculat doar de la data expedierii cauzei penale în instanța de judecată, respectiv 14 iulie 2015, iar nu de la data recunoașterii reclamanților în calitate de părți vătămate și părți civile în cadrul urmăririi penale.

Recurentul a mai invocat aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, arătând că instanțele inferioare nu ar fi stabilit existența unui prejudiciu moral cert, considerabil și dovedit prin probe pertinente, concludente și admisibile. Or, simpla constatare a pretinsei încălcări nu justifica acordarea despăgubirilor morale, iar cuantumul acestora trebuia stabilit în baza unor criterii obiective și proporționale cu atingerea pretins cauzată.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 17 iunie 2025 a fost înlocuită reclamanta Agnesa Dumbravă cu succesorul său în drepturi – Victor Dumbravă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”. 5

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 6

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Completul de judecată reține că instanța de apel a constatat în mod întemeiat caracterul excesiv al duratei procedurilor, cauza penală fiind examinată aproximativ 7 ani în faza urmăririi penale și peste 8 ani în instanțele de judecată. Totodată, s-a stabilit că reclamanții au avut un comportament procesual diligent, prezentându-se la ședințele de judecată și solicitând în repetate rânduri urgentarea examinării cauzei. Întârzierile au fost generate, în principal, de suspendările repetate ale urmăririi penale, remiterea cauzei spre rejudecare și alte circumstanțe neimputabile reclamanților.

Se menționează că aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurilor urmează a fi efectuată prin prisma criteriilor dezvoltate în jurisprudența CtEDO, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și conduita părților. În speță, instanța de apel în mod just a conchis că durata excesivă a examinării cauzei nu poate fi justificată nici prin complexitatea dosarului și nici prin conduita reclamanților, motiv pentru care a constatat existența unei încălcări a dreptului acestora la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 § 1 CEDO și Legea nr. 87/2011.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul formulat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. 7 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 8