1ra-1376/17 — art.151 alin.4 CP

1ra-1376/17 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1376/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 18 ianuarie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 mai 2017, declarate de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin, de avocații Bolocan Ludmila și Ursachi Alexandru în numele inculpatului

Melenciuc Victor Xxxxxx, născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în s.Xxxxxxx, r-nul

Xxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Melenciuc Victor în beneficiul statului cheltuielile pentru efectuarea

expertizei psihiatrico-psihologică legală staționară în sumă de 6729 lei.

orele 17.00 - 18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se pe imașul din preajma

s.Delacău, r-nul Anenii Noi, în procesul unei cerți spontan apărute între el și Dutca Ivan, urmărind

scopul provocării leziunilor corporale grave acestuia, l-a lovit violent de două ori cu pumnul în

cap, cauzându-i astfel vătămări corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă cu

hematom comprensiv epidural, care se califică ca vătămări corporale grave și au legătură cauzală

cu survenirea decesului victimei la 28 mai 2014.

inculpatului, care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv

că fapta nu a fost comisă de inculpat, indicând că hotărârea este bazată doar pe presupuneri, fără a

se ține seama de declarațiile inculpatului date în cadrul primei instanțe și care coroborează cu

materialele cauzei; - conform raportului de expertiză hematomul putea fi înlăturat chirurgical, însă

nu a fost efectuată intervenția din cauza că persoana se afla în comă alcoolică; - martorul L.Dutca

nu a declarat că inculpatul i-ar fi aplicat careva lovituri lui I.Dutca, mai mult dânsa a declarat că

dînșii erau în relații bune, fiind prieteni din copilărie; - leziunile victimei puteau fi rezultatul căderii

lui, deoarece dânsul se afla în stare avansată de ebrietate și se deplasa cu un cuptor electric în

1

mână; - nu au fost întreprinse măsuri eficiente de a stabili în ce condiții au fost cauzate vătămările

corporale grave.

apelurile declarate de avocații L.Jizdan și L.Bolocan în numele inculpatului V.Melenciuc, inclusiv

din oficiul, casată parțial sentința, în partea încasării în beneficiul statului a cheltuielilor pentru

efectuarea expertizei psihiatrico-psihologică legală și pronunțată o nouă hotărâre în această parte,

prin care a fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la V.Melenciuc în beneficiul

statului cheltuielile pentru efectuarea expertizei psihiatrico-psihologică legală nr.16 sn-2016 din

22.03.2016, în sumă de 6729 lei, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, probele cercetate de prima instanță,

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc vinovăția lui V.Melenciuc

în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.151 alin.(4)

Cod penal. Vinovăția inculpatului se confirmă prin probele prezentate de către partea acuzării,

cercetate în ședința de apel, și anume declarațiile succesorului părții vătămate L.Dutca, a

martorilor S.Ipati, T.Chiperi, I.Chiperi, A.Eremia, A.Ignat, V.Ignat și actele cauzei - procesele-

verbale de consemnare a infracțiunii din 08.08.2014, de audiere a lui V.Melenciuc din 13.08.2014,

de verificare a declarațiilor lui V.Melenciuc la locul infracțiunii din 15.08.2014 și foto-tabelul, de

informare despre finisarea urmăririi penale; rapoartele de primire a informației prin telefon privind

comiterea infracțiunii din 26.05.2014, de constatare medico-legală nr.085 din 29.05.2014,

nr.096/D din 19.08.2014, de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară nr.16sn-2016 din

22.03.2016; certificatul medical constatator al decesului lui I.Dutca.

Instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile apărării, precum că la urmărirea penală în

privința inculpatului ar fi fost aplicată influența de către colaboratorii organelor de drept, pe motiv

că inculpatul nu a contestat careva acțiuni ale organului de urmărire penală, iar prin ordonanța de

refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal din 19.04.2017 emisă de procurorul

în Procuratura Anenii Noi, E.Roșior, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale pe faptul pretinselor

acțiuni ilegale ale colaboratorilor de poliție Anenii Noi și s-a dispus clasarea procesului penal,

deoarece nu există fapta infracțiunii.

La fel, instanța de apel a respins argumentul apărării, precum că I.Dutca era bolnav de

epilepsie și fiind în stare de ebrietate putea să cadă singur, deoarece, potrivit rapoartelor de

expertiză medico-legală nr.085 din 19.06.2014 și nr.096/D din 19.08.2014, localizarea loviturilor

care au fost aplicate de către inculpat părții vătămate în regiunea capului, cu puțin timp înainte de

internare în staționar, au legătură cauzală directă cu survenirea decesului, care conform tabloului

de la locul comiterii infracțiunii coincide cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală. Mai

mult, martorul S.Ipati care activează ca soră medicală din anul 1996, a declarat că partea vătămată

niciodată nu s-a adresat la medic și nu cunoaște că acesta să fi suferit de careva boli.

De asemenea, instanța a respins și argumentul apărării, precum că hematomul putea fi

înlăturat printr-o intervenție chirurgicală, care nu a fost efectuată, din motiv că persoana se afla în

comă alcoolică, acesta fiind interpretată ca o presupunere, nefondată pe probe, deoarece din

raportul de expertiză medico-legală nr.096/D din 19.08.2014 rezultă cert că moartea lui I.Dutca a

survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise cu hematom compresiv epidural, parieto-

temporal pe stânga, iar trimiterea apărării la faptul că ,,analizând mai profund raportului de

expertiză…” ține doar de competența unui expert care dispune de cunoștințe speciale în domeniu.

2

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat motivul invocat de apărare, precum că

nu a fost demonstrat motivul cerții dintre inculpat și partea vătămată, deoarece, pe de o parte

inculpatul a comunicat că conflictul s-a iscat de la faptul că ei nu au putut conveni cine să întoarcă

vacile, iar pe de altă parte, motivul conflictului, în speță, nu este determinant la calificarea

acțiunilor inculpatului.

Instanța a menționat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile

art.7, 61, 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care, conform art.16 Cod

penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, motivul săvârșirii infracțiunii, de urmările

prejudiciabile, de persoana inculpatului care anterior nu a fost condamnat și se caracterizează

pozitiv, și corect a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpatului poate

fi atins numai prin numirea pedepsei cu închisoare.

Concomitent, instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe privind

încasarea în beneficiul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei psihiatrico-psihologică

legală din 22.03.2016 în sumă de 6729 lei.

Reținând prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța a menționat că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile cînd este necesar a stabili gradul de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, cauza morții, se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Conform art.34 alin.(3) Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-

științifice și medico-legale nr.1086-XIV din 23.06.2000, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt achitate din bugetul de stat, cu excepția cazurilor când aceasta se solicită de către părțile la

caz.

Astfel, expertiza psihiatrico-psihologică legală nr.16 sn-2016 din 22.03.2016, a fost dispusă

de către instanța de judecată în vederea constatării stării psihice a inculpatului, pe motiv că au

apărut îndoieli cu privire la starea de responsabilitate a acestuia, fiind depistată în speță o situație

în care se dispune obligatoriu expertiza.

Reținând prevederile normelor legale menționate supra, instanța de apel a casat sentința

primei instanțe, dispunând respingerea cererii procurorului privind încasarea în beneficiul statului

a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 6729 lei, ca fiind neîntemeiată.

și avocații L.Bolocan și A.Ursachi în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

casarea deciziei în partea respingerii cererii de încasare de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei psihiatrico-psihologice legale staționare în sumă de 6729

lei, invocând că de către stat au fost suportate cheltuieli pentru realizarea expertizei, sumă ce urma

a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului, iar instanța, contrar prevederilor legale, nu a dispus

acest fapt;

- avocații L.Bolocan și A.Ursachi în numele inculpatului, invocând temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat; - instanța

de apel a dat o apreciere incorectă probelor părții apărării, nu a apreciat multilateral și obiectiv

probele prezentate care dovedesc cu certitudine nevinovăția inculpatului, condamnarea căruia se

bazează doar pe probele administrate de partea acuzării în cadrul urmăririi penale, unde inculpatul

a fost impus să recunoască vinovăția sa; - conform procesului-verbal de verificare a declarațiilor

inculpatului de la locul infracțiunii din 15.08.2014, lovitura a fost aplicată cu mâna dreaptă, iar

3

consecințele faptei prejudiciabile sunt pe stânga, astfel nu a fost stabilită legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmări; - hematomul depistat la partea vătămată putea fi înlăturat

printr-o intervenție chirurgicală, care nu a fost efectuată, deoarece ultimul se afla în comă

alcoolică; - instanța neîntemeiat a respins cererea apărării privind audierea expertului medico-

legist, astfel încălcând dreptul la apărare a inculpatului; - inițial inculpatul a fost audiat în calitate

de martor, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Cu privire la recursul ordinar declarat de către procuror.

Potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii

contestate prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică decizia instanței de

apel referitor la respingerea cererii privind încasarea de la inculpatul V.Melenciuc a cheltuielilor

în beneficiul statului în sumă de 6729 lei, considerând că neîntemeiat a fost casată sențința primei

instanțe în partea dată.

Temeiul invocat de procuror Colegiul penal îl consideră neîntemeiat din următoarele

considerente.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform art.143 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către instanța de judecată pentru a stabili starea psihică a inculpatului – în cazurile în

care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

La caz, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința inculpatului

V.Melenciuc în mărime de 6729 lei, sunt cheltuieli efectuate în cadrul primei instanțe întru

acumularea probatoriului necesar și acestea, reieșind din prevederile normelor sus menționate, sunt

trecute în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului.

Mai mult, conform art.34 alin.(3) din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările

tehnico-științifice și medico-legale nr.1086-XIV din 23.06.2000, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt achitate din bugetul de stat, cu excepția cazurilor când aceasta se solicită de către

părțile la caz. Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 05.02.2016, s-a dispus efectuarea

expertizei judiciar-psihiatrice în comisie staționar pentru a stabili care este starea psihică a

inculpatului V.Melenciuc, în conformitate cu art.143 Cod de procedură penală.

Constatat că prima instanță neîntemeiat a dispus încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare suportate la realizarea expertizei psihiatrico-psihologică.

Astfel, temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat de procuror, dat fiind faptul că acesta poate fi aplicat

4

numai în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor din apel sau când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pe când instanța de apel, respectând

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, și-a argumentat hotărârea în partea

respingerii solicitării procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare, care cuprinde

motivele ce au stat la baza soluției adoptate. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Cu privire la recursurile ordinare declarate de către avocații L.Bolocan și A.Ursachi în

numele inculpatului.

Potrivit textului recursului, recurenții invocă ca temeiuri de casare a hotărârii instanței de

apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii ori faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportând norma menționată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursurilor, recurenții de fapt critică procedura

de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către

instanțele de fond, de competența căreia este stabilirea acesteia.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100 Cod de

procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității lor, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept și, astfel, ajungînd la concluzia corectă că anume

V.Melenciuc a săvârșit fapta prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal.

Temeiurile invocate de recurenți referitor la nevinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate, nu pot fi reținute, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au

motivat condamnarea inculpatului prin faptul că, acuzarea a prezentat suficiente probe, care cert

dovedesc vinovăția acestuia în săvârșirea faptei imputate, și anume declarațiile succesorului părții

vătămate L.Dutca, a martorilor S.Ipati, T.Chiperi, I.Chiperi, A.Eremia, A.Ignat, V.Ignat și actele

cauzei - procesele-verbale de consemnare a infracțiunii din 08.08.2014, de audiere a lui

V.Melenciuc din 13.08.2014, de verificare a declarațiilor lui V.Melenciuc la locul infracțiunii din

15.08.2014 și foto-tabelul; rapoartele de primire a informației prin telefon privind comiterea

infracțiunii din 26.05.2014, de constatare medico-legală nr.085 din 29.05.2014, nr.096/D din

19.08.2014; certificatul medical constatator al decesului lui I.Dutca.

Totodată, declarațiile inculpatului depuse în cadrul urmăririi penale coroborează cu

procesul-verbal de verificare a declarațiilor acestuia la locul infracțiunii, cu planșa fotografică,

potrivit cărora inculpatul a indicat locul unde s-au petrecut toate acțiunile, a confirmat că l-a lovit

pe I.Dutca cu pumnul în cap, de la ce ultimul a căzut jos, în acel timp l-a lovit de câteva ori cu

piciorul, iar revenind la fața locului peste 20 de minute, a văzut că partea vătămată se afla la pământ

și se simțea rău. La fel, și succesorul părții vătămate a confirmat faptul că între inculpat și partea

vătămată a avut loc un conflict, deoarece soțul său, I.Dutca, a venit acasă mai devreme și i-a spus

că s-a certat cu V.Melenciuc.

Pe lângă aceasta, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară

nr.16sn-2016 din 22.03.2016 efectuată în privința inculpatului, acesta a relatat experților că „a

bătut un om, dar nu l-a omorât”. Deci, inculpatul nu a negat faptul aplicării loviturilor în cap părții

vătămate.

5

Nu pot fi reținute nici argumentele recurenților, precum că partea vătămată ar fi suferit de

epilepsie și acesta s-ar fi lovit de la căderea propriului corp, deoarece aceste argumente se combat

prin localizarea loviturilor, care conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.085 din

19.06.2014 și nr.096 din 19.08.2014, au fost aplicate în regiunea capului și confirmă declarațiile

inculpatului date la urmărirea penală, prin care a descris modul cum l-a lovit pe I.Dutca.

La fel, martorul S.Ipati, care a declarat că activează în calitate de medic de familie al OME

Delacău din 1996 și în această perioadă partea vătămată nu s-a adresat niciodată la medic și nu

cunoaște despre faptul că acesta ar fi suferi de careva boli, inclusiv epilepsie, iar la materialele

cauzei nu este nici un act care să confirme acest fapt.

De asemenea, argumentul apărării, precum că la urmărirea penală în privința inculpatului

ar fi fost aplicată influența de către colaboratorii organelor de poliție, care l-ar fi constrâns să

recunoască vinovăția, nu pot fi luate în considerație, pe motiv că, în primul rând, inculpatul nu a

contestat careva acțiuni ale organului de urmărire penală, iar în al doi-lea rând, prin ordonanța din

19.04.2017, emisă de procurorul în Procuratura Anenii Noi, E.Roșior, s-a refuzat în pornirea

urmăririi penale pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale colaboratorilor de poliție Anenii Noi,

dispunându-se clasarea procesului penal, deoarece nu există fapta infracțiunii, ordonanță ce nu a

fost contestată de partea apărării în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Afirmațiile apărării, precum că hematomul putea fi înlăturat chirurgical, astfel nu survenea

decesul părții vătămate, fapt ce a fost imposibil de realizat deoarece acesta era în comă alcoolică,

nu poate fi reținut, pe motiv că reprezintă o presupunere și o metodă de apărare aleasă de recurenți.

Însă, din raportul de expertiză medico-legală nr.096/D din 19.08.2014, rezultă cert că moartea lui

I.Dutca a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise cu hematom compresiv epidural,

parieto-temporal pe stânga, iar concluziile din acest raport au fost făcute de către o persoană

(expert) care dispune de cunoștințe speciale în domeniu.

Aceste probe, luate în ansamblu, nu trezesc careva dubii și dovedesc vinovăția lui

V.Melenciuc în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a

provocat decesul victimei.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii,

inclusiv vinovăția lui V.Melenciuc, după cum rezultă din sentința primei instanțe și decizia

instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile

prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei, ulterior

cercetate și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv.

Totodată, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de recurenți referitor la achitarea

inculpatului, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor

administrate în dosar.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel, iar instanța de recurs poate interveni în soluția instanței de apel, doar

în cazul în care se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja

constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Prin urmare, motivele invocate de recurenți ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum

că incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, Colegiul penal le respinge ca fiind

inadmisibile. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de

6

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la

care fac referință recurenții, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate. Decizia instanței

de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelurilor părții apărării în ce privește nevinovăția inculpatului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Referitor la demersul apărării în cadrul instanței de apel, privind audierea martorilor și a

medicului legist este unul nefondat. Conform materialelor cauzei avocatul L.Bolocan, la

04.04.2017, a înaintat un demers privind audierea martorilor A.Ignat, V.Ignat, A.Eremia,

L.Artimenco, indicând că aceste persoane nu au fost audiate nici la urmărirea penală, nici în cadrul

primai instanțe, acesta fiind respins ca nefondat. Ulterior, în cadrul ședinței din 30.05.2017,

avocatul A.Ursachi a înaintat repetat un demers de audiere a martorilor A.Ignat, V.Ignat și

A.Eremia, care a fost admis. În cadrul aceleași ședințe, martorii solicitați au fost audiați (f.d.37-

39, v.2). Mai mult, conform procesului-verbal al ședinței instanței de apel din 30.05.2017, apărarea

nu a solicitat audierea expertului medico-legist și nici avocatul A.Ursachi în cererea sa din

26.05.2017 (f.d.26-27, 4142, v.2). Prin urmare, dreptul inculpatului la apărare, invocat în cererea

de recurs a apărătorului A.Ursachi nu a fost încălcat.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Reținînd prevederile sus-menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de procuror și avocații L.Bolocan și A.Ursachi în

numele inculpatului V.Melenciuc și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, fiind

vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de avocații Bolocan Ludmila și Ursachi Alexandru în

numele inculpatului Melenciuc Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 mai 2017, în cauza penală în privința lui Melenciuc Victor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7