1ra-1151/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1151/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1151/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpatul Curoș Mihail și avocatul său Antoci Maria, avocatul Pelevaniuc

Alla în numele inculpatului Chibercea Valeriu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 01 martie 2017, în cauza penală privindu-

i pe,

Curoș Mihail Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxx, originar

și domiciliat s. Xxxxx, r-nul Xxxxxxx

și

Chibercea Valeriu Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxx,

originar s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxx, domiciliat mun. Xxxxx

s. Xxxxxxx str. xx xxxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, au

fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal:

- Curoș Mihail Xxxxxxxx, la 3 ani 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis;

- Chibercea Valeriu Xxxxxxx, la 3 ani 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat de la Curoș M. și Chibercea V., în beneficiul SRL „Levdalex”,

suma de 4.361, 45 lei, cu titlu de despăgubire a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune. În rest, acțiunea în partea încasării prejudiciului moral a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

2016, în jurul orei 03.30, acționând cu intenție directă, prin înțelegere prealabilă și în

1

participație simplă cu Chibercea Valeriu, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, prin acces liber, au pătruns în incinta alimentarei, ce

aparține SRL „Levdalex”, situată pe str. Ginta Latină, 8/2, mun. Chișinău, de unde

în mod deschis au sustras de la Mazur Diana un telefon mobil de model „Lenovo A

390” în care era activată cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx și un flash card cu capacitatea

de 1GB. Ulterior, în timp ce Chibercea Valeriu a apucat-o pe Mazur Diana de gât și

a aplecat-o cu capul în jos, Curoș Mihail, din aparatul de casă a sustras un sertar la

prețul de 1.100 lei, în care se aflau bani în sumă de 3.261, 45 lei, cauzând părții

vătămate, Mazur Diana, daună materială considerabilă, în sumă de 2.000 lei, iar

SRL „Levdalex” daună materială considerabilă, în sumă de 4.361, 45 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpaților Curoș M. și Chibercea V. au fost calificate de drept în baza art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și anume – jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1 Avocatul, Popa Grigore, în numele inculpatului Chibercea V., care a

solicitat casarea acesteia în latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili ultimului o pedeapsă

mai blândă, cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- la numirea tipului și termenului de pedeapsă, instanța de judecată nu a ținut

cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii, de personalitatea inculpatului care a recunoscut vina

integral și s-a căit de cele săvârșite, a acceptat procedura simplificată a examinării

cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, fără a fi implicate

cheltuieli suplimentare din partea statului la etapa judecării cauzei penale.

Inculpatul a conștientizat pe deplin necesitatea corectării sale, fiind hotărât să nu

mai repete greșelile pe care le-a comis în trecut;

- instanța de judecată a desconsiderat circumstanțele atenuante, precum căința

sinceră, în detrimentul faptului că în ședință nu au fost prezentate careva

circumstanțe agravante. Instanța de fond a aplicat neîntemeiat pedeapsă

neechitabilă pe termen de 3 ani 4 luni închisoare, fără o argumentare plauzibilă

privind inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, or

Chibercea V. nu are antecedente penale, iar paguba cauzată părții vătămate

inculpatul dorește să o achite;

- pedeapsa aplicată este prea aspră și neadecvată acțiunilor săvârșite, fiind

stabilită fără respectarea principiului proporționalității și nu corespunde scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane;

- în prezenta speță, corectarea inculpatului este posibilă, inclusiv fără privarea

inculpatului de libertate, considerând oportună aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

2

3.2 Avocatul, Popa Grigore, în numele inculpatului Curoș M., care a solicitat

casarea acesteia în latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili ultimului o pedeapsă mai blândă,

cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

În motivarea apelului declarat a invocat argumente similare cu cele invocate în

apelul declarat în numele inculpatului, Chibercea V.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

fapt reținută și de drept apreciată de către prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în

cuprinsul sentinței. Deci, instanța de apel a considerat că nu există temei pentru a

da o nouă apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat considerentele primei instanțe, ca fiind

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul, că vinovăția inculpaților este dovedită în cadrul procesului penal, astfel

fapta acestora, reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate.

De asemenea, instanța de apel a conchis, ca fiind corectă concluzia primei

instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpați și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat, că pedepsele penale aplicate

inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii imputate acestora sunt legale, iar

motivele invocate de către apărător în cererile de apel declarate, sunt lipsite de

suport factologic și juridic.

Instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpaților, constată că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, iar la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale acestora, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestora.

A fost menționat de către instanța de apel, că acțiunile inculpaților se

încadrează în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, pentru care legea penală

prevede, pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu (sau fără) amendă în mărime de

la 850 la 1.350 unități convenționale, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art.

16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea imputată inculpaților se califică ca infracțiune

gravă.

În prezenta speță, instanța de apel nu a stabilit circumstanțe atenuante și

respectiv agravante în privința inculpaților, conform prevederilor art. 76, 77 Cod

penal.

Învederând faptul, că prezenta cauză penală a fost judecată în procedură

simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și reieșind din

3

dispoziția alin. (8) a aceleiași norme, ca urmare a reducerilor cu 1/3 din limitele

pedepselor prevăzute de lege, instanța de apel a reținut că limitele de pedeapsă cu

închisoare, stipulate la art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, corect au fost stabilite

de către prima instanță, de la 3 ani 4 luni până la 4 ani 8 luni.

Cerința invocată de către partea apărării, în cererile de apel declarate, privind

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților, instanța de apel a

considerat-o neargumentată și lipsită de fundament juridic.

La acest capitol, instanța de apel a menționat, că inculpații nu au antecedente

penale și anterior nu au mai comis infracțiuni intenționate, luând în considerare

gravitatea faptei comise, ce face parte din categoria infracțiunilor grave,

personalitatea inculpaților, care au manifestat un pericol social semnificativ,

motivul și scopul săvârșirii infracțiunii fiind unul de cupiditate, circumstanțele

comiterii infracțiunii (locul, timpul, mijloacele comiterii sustragerii deschise),

mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune, ce nu a fost restituit, faptul că nu

sunt angajați în câmpul muncii, astfel a apreciat drept întemeiată și legală concluzia

primei instanțe în ceea ce privește aplicarea pedepsei cu închisoarea fără aplicarea,

suspendării condiționate, respingând argumentele apărătorului privitor la numirea

unei pedepse mai blânde față de inculpați, conform art. 90 Cod penal. Având în

vedere împrejurările de ordin obiectiv în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și

atitudinea subiectivă a inculpaților (inculpații au acționat cu intenție, infracțiunea

fiind comisă în scop de cupiditate), instanța de apel a ajuns la concluzia, că nu este

rațional de a dispune suspendarea executării pedepsei stabilite. În opinia instanței

de apel, anume executarea reală a pedepsei aplicate cu închisoare de către prima

instanță, va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

În cele din urmă, apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei, prin prisma

scopului pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpaților, de prevederile

legale menționate, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect i-a numit

inculpatului, Chibercea V., pedeapsă conform art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu executare în

penitenciar de tip închis, fără aplicarea pedepsei complementare cu amendă, iar în

privința inculpatului, Curoș M., pedeapsă conform art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executare în

penitenciar de tip închis, fără aplicarea pedepsei complementare cu amendă.

Sintetizând juridic cele menționate mai sus, instanța de apel a considerat, că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința

inculpaților, va fi pe deplin atins, doar prin menținerea sancțiunii în limitele și în

condițiile stabilite de prima instanță.

6.1 Inculpatul Curoș M. și apărătorul acestuia, Antoci Maria, care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i

aplice prevederile art. 90 Cod penal la pedeapsa numită.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră, neproporțională

acțiunilor săvârșite, care contrar celor invocate de către instanțele de judecată, va

4

afecta personalitatea ultimului, iar consecințele pot fi contrare scopului urmărit în

urma aplicării pedepsei cu privarea de libertate;

- instanțele de fond nu au apreciat cuvenit circumstanțele atenuante, cum ar fi

căința sinceră, recunoașterea integrală a vinovăției, săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni, acesta fiind dispus de a achita dauna materială cauzată, solicitarea

examinării cauzei în procedura simplificată, totodată nu la caz nu sunt prezente

circumstanțe agravante;

- corectarea inculpatului poate fi obținută și prin stabilirea unei pedepse

neprivative de libertate, și anume prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

6.2. Avocatul, Pelevaniuc A., în numele inculpatului, Chibercea V., care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i

stabilească ultimului pedeapsă cu suspendare condiționată, pe o perioadă de

probațiune, conform art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- pedeapsa stabilită inculpatului este una prea aspră, iar instanțele de fond

contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu au ținut seama de persoana celui

vinovat, care nu are antecedente penale, vina în comiterea infracțiunii imputate și-a

recunoscut-o integral, căindu-se de cele săvârșite;

- cu toate că, nu au fost stabilite impedimente la aplicarea art. 90 Cod penal,

instanțele de judecată i-au numit inculpatului, Chibercea V., o pedeapsă

neechitabilă de 3 ani 8 luni închisoare, fără o argumentare plauzibilă privind

inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei;

- concluzia instanțelor de fond nu corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea executării condiționate a

pedepsei conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii

unei infracțiuni de categorie gravă.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

solicitând de a dispune inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate,

deoarece instanța de apel menținând sentința adoptată de către prima instanță, prin

care inculpații au fost condamnați la pedeapsa cu închisoare, și-a argumentat

suficient soluția în sensul pedepselor penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură

de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților,

iar în cele din urmă stabilindu-le lui Chibercea V. și Curoș M. pedepse echitabile.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente:

5

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

În cauza supusă examinării, Colegiul penal reține, că autorii recursurilor

declarate le fondează în baza temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, se remarcă, că recurenții nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, vinovăția și încadrarea juridică a celor săvârșite de către

inculpați, respectiv asupra acestor aspecte instanța de recurs nu se va expune.

Hotărârile adoptate sunt criticate doar în partea stabilirii pedepsei, invocându-se

dezacordul cu faptul că instanțele de fond nu au luat în considerație totalitatea

circumstanțelor atenuante, personalitatea inculpaților, ce în opinia părții apărării,

ar permite stabilirea pedepselor în privința ultimilor, cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, suspendându-le condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de

probațiune.

Verificând și analizând materialele cauzei, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea temeiul de casare invocat de către recurenți, în prezenta speță, iar

instanțele de fond și-au motivat just soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpaților, stabilite conform sancțiunii legii penale

imputate acestora, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisurilor autentice

ale inculpaților Curoș M. și Chibercea V. (f.d. 186-187 v. 2), a fost judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, astfel inculpații au recunoscut comiterea

infracțiunii imputată acestora conform învinuirii înaintate și nu au solicitat

administrarea altor probe.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

6

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă

de către instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 176 v. 2),

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și

de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu amendă.

Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, instanța, de asemenea, trebuie să ia în considerare și

cerințele alin. (2) art. 75 Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește doar dacă o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, pentru care au

fost recunoscuți vinovați inculpații, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani

cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1.350 unități convenționale. Respectiv,

învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt

valabile și în cazul dat pentru inculpații Curoș M. și Chibercea V., limitele pedepsei

cu închisoare au fost reduse cu o treime, constituind astfel de la 3 ani și 4 luni până

la 4 ani și 8 luni. În prezenta speță, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, pentru comiterea infracțiunii imputate, inculpatului Curoș M., i-a fost

stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, fără amendă, iar

inculpatului Chibercea V., i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de

3 ani și 8 luni, fără amendă, adică în limitele prevederilor legale.

Opozant alegațiilor părții apărării referitor la posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților și anume suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune, Colegiul penal

relevă, că potrivit alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-

a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Una din condițiile prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și

7

fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod

penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la

această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

apreciază ca întemeiate considerentele primei instanțe și a celei de apel, că în

prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoare în privința inculpaților, deoarece

personalitatea acestora nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței

de judecată de a da dovadă de clemență. Din lucrările cauzei se atestă, că deși

inculpații la momentul săvârșirii infracțiunii, nu aveau antecedente penale, însă

aceștia sunt vizați ca inculpați în alte cauze penale, ce se află spre examinare în

Judecătoria Bălți (în privința inculpatului, Chibercea V., în baza art. 186 alin. (4)

Cod penal – f.d. 183 v. 2) și Judecătoria Chișinău sediul Centru (în privința

inculpaților Chibercea V. și Curoș M., în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

– f.d. 184 v. 2). Astfel, se atestă faptul că inculpații nu au un comportament adecvat

în societate, fiind predispuși de a comite infracțiuni, îndeosebi din categoria celor

de sustragere a bunurilor altei persoane. În același context, Colegiul învederează și

acel fapt, că inculpații nu sunt angajați în câmpul muncii, au încercat să se

eschiveze de organul de urmărire penală, fiind reținuți în timp ce ilegal au

intenționat să traverseze frontiera de stat, ceea ce suplimentar indică la acel fapt că

personalitatea ultimilor prezintă pericol pentru relațiile sociale cu privire la

patrimoniul altor persoane. De menționat este și acel fapt, că infracțiunea în cauză a

fost săvârșită în ipoteza pluralității de făptuitori, din care motiv Colegiul penal

consideră întemeiate concluziile instanțelor de fond de a aplica măsuri aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte, care au săvârșit inclusiv infracțiuni grave (pct.

17 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr. 8 din 11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale).

Referitor la alegațiile recurenților privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestora nu au fost luate în considerare de către instanțele

de fond, Colegiul menționează, că în prezenta speță, acestea nu sunt suficiente

pentru ca inculpații să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

ținând cont și de personalitatea ultimilor, din cazierul judiciar al cărora rezultă o

frecvența a comiterii infracțiunilor. În ce privește, invocarea prezenței circumstanței

atenuante recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii, la caz, ca urmare a aplicării

procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta nu

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f)

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică, fapt menționat și în pct. 35 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013, Cu privire la aplicarea prevederilor

art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești. Mai mult ca atât, instanța de recurs

remarcă, că deoarece făptuitorii s-au căit de cele săvârșite și la caz nu au fost

8

stabilite careva circumstanțe agravante, instanțele de fond au aplicat inculpatului,

Curoș M., pedeapsa cu închisoare la limita minimă prevăzută de lege și în condițiile

art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatului, Chibercea V., pedeapsa cu

închisoare aproape de limita minimă, ținând cont de faptul că acesta în cadrul

săvârșirii infracțiunii, nemijlocit, a aplicat față de partea vătămată, Mazur D.,

violență nepericuloasă pentru sănătate.

În atare împrejurări Colegiului penal apreciază, că instanțele de fond au

stabilit inculpaților pedepse echitabile și conforme prevederilor legale, învederând

toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare

a acesteia numită în sarcina ultimilor, precum și a termenelor pedepselor stabilite

cu executare în închisoare au fost individualizate corect și în așa fel, încât aceștia să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

În concluzie, Colegiul statuează, că pedepsele individualizate în privința

inculpaților Curoș M. și Chibercea V., de către instanțele ierarhic inferioare,

răspund atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor persoane.

Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării hotărârilor judecătorești contestate în partea stabilirii

pedepsei.

Având ca temei cele expuse, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursurilor ordinare declarate în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Curoș

Mihail și avocatul său Antoci Maria, avocatul Pelevaniuc Alla în numele

inculpatului Chibercea Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, în cauza penală privindu-i pe Curoș Mihail

Xxxxxxxx și Chibercea Valeriu Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9