1ra-1125/2017 — art. 27, 190 alin. 1; 190 alin. 2 lit. c; 190 alin. 2 lit. b; 190 alin. 4; 351 alin. 1 CP

1ra-1125/2017 — art. 27, 190 alin. 1; 190 alin. 2 lit. c; 190 alin. 2 lit. b; 190 alin. 4; 351 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1125/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

avocatul Kovali Vladimir în numele inculpatului Tarlev Viorel și avocatul Guzun

Gheorghe în numele inculpatului Tarlev Gheorghe, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza

penală privindu-i pe,

Tarlev Viorel Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxx,

originar r-nul Xxxxxxxxxxxx s. Xxxxxxx, domiciliat or.

Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxx ap. xx

și

Tarlev Gheorghe Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat r-nul Xxxxxxxxxxxx s. Xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

vinovați și condamnați:

Tarlev Viorel Xxxxxxxx, în baza:

- art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de

tip semiînchis;

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

organele de control, pe un termen de 3 ani;

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

organele de control, pe un termen de 3 ani;

- art. 190 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere în organele de control, pe un termen de 3 ani;

- art. 351 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

1

Conform art. 84 alin. (1), alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi din 16.05.2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere în organele de control pe un termen de 5 (cinci) ani.

Tarlev Gheorghe Xxxxxxxx, în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 4 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani, fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul

fără consimțământul organului competent.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Gîlcă Larisa și s-a încasat de la

Tarlev Viorel în beneficiul lui Gîlcă Larisa suma de 600 lei cu titlu de despăgubiri

pentru prejudiciul material cauzat, suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

și 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, în rest, acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de Cernenchi T. și s-a încasat în

mod solidar de la Tarlev V. și Tarlev G. în beneficiul acesteia suma de 300 euro,

echivalentul în lei la data executării hotărârii cu titlu de despăgubiri pentru

prejudiciul material cauzat, 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 2.000 lei cu

titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.

A fost admisă integral acțiunea civilă a lui Cornescu Valeriu și s-a încasat în

mod solidar de la Tarlev V. și Tarlev G. în beneficiul acestuia suma de 300 euro,

echivalentul în lei la data executării hotărârii cu titlu de despăgubiri pentru

prejudiciul material cauzat, 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 2.000 lei cu

titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.

între 26 și 28.08.2013, ora exactă nu a fost stabilită, aflându-se pe teritoriul raionului

Hîncești acționând cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, prezentându-se, în vederea creării unei confuzii,

prin uzurparea de calități oficiale, ca angajat a mai multor instituții de stat printre

care colaborator a CNA, IGP a MAI, etc., sub pretextul efectuării controalelor și

depistării unor pretinse abateri din partea agenților economici ÎI „Musteață

Eugeniu”, SRL „Vladerem”, II „Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion” și SRL „Orion

Iusico”, pentru a nu înregistra și examina pretinsele încălcări depistate, a încercat a

extorca și obține de la agenții economici indicați a diferitor sume bănești, însă din

motivul refuzului agenților economici, faptele nu și-au produs efectul.

Tot Tarlev V., la data de 27.08.2013, în jurul orei 13.00, aflându-se în s. Fundul

Galbenei r-nul Hâncești, acționând în vederea creării unei confuzii, prin uzurparea de

calități oficiale, prezentându-se drept colaborator al Poliției Economice din mun.

Chișinău, sub pretextul efectuării unui control inopinat la unitatea comercială

ÎI„Guzun Nicolae” a dobândit de la conducătorul întreprinderii Guzun N. bani în

2

sumă totală de 600 lei. Prin acțiunile sale intenționate, Tarlev V. a cauzat părții

vătămate Guzun N. daune materiale în proporții considerabile.

Tot Tarlev V., la data de 20.04.2013 urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma unei

înțelegeri prealabile și împreună cu Tarlev G. locuitor al s. Xxxxxxx, r-nul

Xxxxxxxxxxxx, acționând cu intenție unică în scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane în proporții mari, sub pretextul că va perfecta careva acte pentru

înregistrarea bunului imobil cu nr. de inventar 1443, a dobândit de la Cornescu

Valeriu Ion, locuitor al or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxx, bani în sumă de 300 euro,

care conform cursului valutar al BNM, la momentul intrării în stăpânire asupra

acestora constituia echivalentul a 4.950 lei, neavând nici o intenție să-și onoreze

angajamentul.

Tot, Tarlev V., prelungindu-și acțiunile sale criminale, acționând cu intenție

unică, în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari, prin

înșelăciune și abuz de încredere, la 20.04.2013, în urma unei înțelegeri prealabile și

împreună cu Tarlev G., locuitor a s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxxxxx, sub pretextul că va

perfecta careva acte pentru înregistrarea bunului imobil cu nr. de inventar 1443, au

dobândit de la Cernenchi Tatiana Grigore, locuitoare a or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxx,

bani în sumă de 300 euro, care conform cursului valutar al BNM, la momentul intrării

în stăpânire asupra acestora constituia echivalentul sumei de 4.950 lei, neavând nici o

intenție să-și onoreze angajamentul.

Tot, Tarlev V. în primăvara anului 2013 s-a întâlnit cu vechiul său prieten pe

nume Sava Sergiu Xxxxxx, locuitor al or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxxx ap. x, din

discuție a înțeles că ultimul dorește să-și procure un automobil de peste hotare.

Ulterior, Tarlev V. folosindu-se de încrederea lui Sava Sergiu, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari, acționând cu intenție

unică, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a-i procura acestuia un

automobil din Germania, a însușit la data de 14 mai 2013, de la Sava S. bani în sumă

de 3.000 euro, care conform cursului valutar al BNM, la momentul intrării în

stăpânire asupra acestora constituia echivalentul sumei de 48.170,40 lei, fără a avea

intenția de a-și onora angajamentul asumat.

Tot, Tarlev V., la data de 26.08.2013, în jurul orei 13.00, conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, aflându-se în s. Iurievca, r-nul Cimișlia, acționând cu

intenție unică în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari,

prin îndeletnicire a intrat în magazinul alimentar care aparține ÎI „Dragoi Elena”,

unde prezentându-se ca angajat al poliției economice din mun. Chișinău, sub

pretextul efectuării unui control inopinat la unitatea comercială, pentru a nu întocmi

un proces-verbal pentru careva presupuse încălcări, prin înșelăciune a dobândit bani

în sumă de 500 lei de la conducătoarea întreprinderii, Dragoi Elena Xxxxx, locuitoare

a s. Xxxxxxx r-nul Xxxxxxx, astfel cauzându-i acesteia o pagubă materială.

Tot, Tarlev V., la data de 26.08.2013 în jurul orei 14.20, prelungindu-și acțiunile

sale criminale, aflându-se în s. Porumbrei, r-nul Cimișlia, acționând cu intenție unică

în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari, prin

îndeletnicire a intrat în magazinul alimentar ce aparține ÎI „Crîșmaru Svetlana”,

3

unde, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prezentându-se drept

angajat al CNA, sub pretextul efectuării unui control inopinat la unitatea comercială,

pentru a nu documenta careva presupuse încălcări, prin înșelăciune a dobândit bani

în sumă de 1.000 lei de la administratoarea întreprinderii Crîșmaru Svetlana Xxxxx,

locuitoare a s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx, astfel cauzându-i o pagubă materială.

Așadar, prin acțiunile sale intenționate criminale Tarlev V. a cauzat părților

vătămate Cornescu Valeriu, Cernenchi Tatiana, Sava Sergiu, Crîșmaru Svetlana și

Dragoi Elena pagubă materială în proporții mari în sumă totală de 59.570, 40 lei RM,

ce se estimează la 2.978.50 unități convenționale, la momentul comiterii infracțiunii.

Tot, Tarlev V., la 27 august 2013, în jurul orei 14.00, nefiind angajat al MAI,

având scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, s-a deplasat la magazinul alimentar, situat în or. Criuleni str. 31 august

83/1, ce aparține întreprinderii individuale „Larisa Gîlcă”, unde prezentându-se ca

inspector al poliției economice, uzurpând astfel calitățile oficiale și sub pretextul

examinării unei plângeri inventate de el împotriva acestei unități comerciale, a

solicitat vânzătoarei magazinului, Țurcan Inga și administratorului întreprinderii

respective prezentarea actelor referitoare la activitatea acestei unități comerciale.

După verificarea lor, Tarlev V. manifestând în continuare vizibilitate de inspector de

poliție și abuzând de confuzia pe care a creat-o reprezentanților unității comerciale în

cauză, sub pretextul adoptării unei hotărâri în favoarea întreprinderii individuale

„Larisa Gîlcă” la examinarea plângerii inventate, a însușit prin înșelăciune de la

administratorul întreprinderii respective, Gîlca Larisa, bani în sumă de 600 lei, prin ce

a cauzat proprietarei daună materială în proporții considerabile în suma indicată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului Tarlev V., au fost calificate de drept în baza art. art. 27, 190 alin.

(1) Cod penal și anume - tentativa de escrocherie, adică la dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune, fapte care indiferent de voința făptuitorului, nu și-au produs

efectul, art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, art. 351 alin.

(1) Cod penal - uzurparea de calități oficiale, însoțită de săvârșirea pe această bază a altei

infracțiuni și în baza art. 190 alin. (4) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Totodată, Tarlev G., la data de 20.04.2013, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma unei

înțelegeri prealabile și împreună cu Tarlev V. locuitor al s. Xxxxxxx r-nul

Xxxxxxxxxxxx, sub pretextul că va perfecta careva acte pentru înregistrarea bunului

imobil cu nr. de inventar 1443, au dobândit de la Cornescu V. locuitor al or. Xxxxxxx

str. Xxxxxxxxxxxxxxx, bani în sumă de 300 euro, care conform cursului valutar al

BNM, la momentul intrării în stăpânire asupra acestora constituiau suma de 4.950

lei.

Tot, Tarlev G., prelungindu-și acțiunile sale criminale, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, la

20.04.2013, în urma unei înțelegeri prealabile și împreună cu Tarlev V. locuitor al s.

Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxxxxx, sub pretextul că va perfecta careva acte pentru

4

înregistrarea bunului imobil cu nr. de inventar 1443, au dobândit de la Cernenchi T.

locuitoare a or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxx, bani în sumă de 300 euro, care conform

cursului valutar a BNM, la momentul intrării în stăpânire asupra acestora constituie

suma de 4.950 lei.

Prin acțiunile sale criminale Tarlev G. a cauzat părților vătămate pagubă

materială în sumă totală de 9.900 lei, ce se estimează la 495 unități convenționale la

momentul comiterii infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului Tarlev G. au fost calificate de drept în baza art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal și anume – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de două persoane.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tarlev V. să fie

recunoscut vinovat și condamnat: pe episodul din 26-28.08.2013, în baza art. 27, 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate comercială

și de administrare a unităților comerciale pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 351

alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

pe episodul privința lui Guzun N., în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activitate de conducere, comercială și de administrare a

unităților comerciale pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, la

3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis; pe episodul în privința

lui Dragoi E., administrator al ÎI „Dragoi Elena”, în privința lui Crîșmaru S.,

administratorului ÎI „Crîșmaru Svetlana”, în privința lui Sava S., Cernenchi T.,

Cornescu V., în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la 9 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activitate de conducere, comercială și de administrare a unităților comerciale pe un

termen de 5 ani, iar în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis; pe episodul în privința lui Gîlcă L.,

administratorul ÎI „Larisa Gîlcă”, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activitate de conducere, comercială și de administrare a

unităților comerciale pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, la

3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 alin.

(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili lui Tarlev V. pedeapsă

pentru concurs real de infracțiuni, sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activitate de conducere, comercială și de administrare a unităților

comerciale pe un termen de 5 ani. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 16.05.2014,

pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili definitiv pedeapsa - 14 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

5

și exercita activitate de conducere, comercială și de administrare a unităților

comerciale pe un termen de 5 ani. Tarlev G., să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activitate de conducere, comercială și de administrare a unităților comerciale pe un

termen de 3 ani.

În motivarea apelului declarat, a invocat:

- consideră ilegală sentința în privința lui Tarlev G., privitor la aplicarea

pedepsei cu închisoare prea blânde, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia, neaplicarea în privința ultimului a pedepsei complementare obligatorii;

- inculpații nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii și nu au conștientizat

pericolul creat prin infracțiunile săvârșite și nici nu au contribuit la repararea

daunelor materiale cauzate părților vătămate;

- în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești Tarlev G.

nu a întreprins careva măsuri de a recupera prejudiciul cauzat părților vătămate, nu

a recunoscut vina și nici nu a conștientizat caracterul infracțional al acțiunilor sale,

iar metoda prin care a acționat urmează a fi considerată drept una periculoasă și care

îl caracterizează pe inculpat, care eventual poate să săvârșească și alte infracțiuni

asemănătoare, în cazul în care s-ar afla în stare de libertate;

- pedeapsa aplicată inculpaților nu și-a atins scopul, și anume, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, reeducarea acestora, o dată ce,

reieșind din caracterul și metoda prin care a fost săvârșită infracțiunea, prevenirea

însușirii ilegale a proprietății private a persoanelor străine, este posibilă doar prin

aplicarea unei pedepse mai aspre, alta decât suspendarea cu executarea pedepsei cu

închisoare;

- nu a fost stabilită în privința lui Tarlev G. pedeapsa complementară sub formă

de privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita o anumită activitate, fapt ce

contravine sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod penal, ce stabilește o

asemenea pedeapsă drept una obligatorie;

- instanța, eronat a recalificat acțiunile lui Tarlev V. de la art. 27, 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, la art. 190 alin. (1) Cod penal, o dată ce sumele de bani pe care acesta

încerca să le extorcheze de la persoanele cărora li se prezenta drept angajat a

diferitor instituții de stat abilitate cu dreptul de a verifica activitatea întreprinderilor

puteau reprezenta sume mari, care aduceau o atingere semnificativă bunăstării

persoanei care gestiona o asemenea întreprindere;

- instanța a aplicat neîntemeiat o sancțiune prea blândă sub forma de doar 10

ani închisoare în privința lui Tarlev V. și recalificarea acțiunilor acestuia la art. 27,

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, o dată ce acesta nu a recunoscut vina de comiterea

infracțiunilor incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate și nici

nu a conștientizat pericolul și caracterul grav al acțiunilor sale infracționale.

3.2 Avocatul Kovali V. în numele inculpatului Tarlev V., prin care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea apelului declarat, a invocat:

6

- inculpatul a fost privat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6

CEDO, deoarece acuzarea a fost prezentată de o persoană care urma sa se

autorecuze;

- s-a încălcat dreptul la confidențialitatea urmăririi penale, consfințit în art. 212

Cod de procedură penală, astfel prin transmiterea filmului la televiziune nu numai

că s-au dezvăluit circumstanțele înscenate de organele de poliție pentru atragerea la

răspundere penală a inculpatului, dar s-au dezvăluit și elemente din viața privată a

inculpatului, prin ce i s-a adus un prejudiciu moral considerabil;

- sentința este bazată în exclusivitate pe probele acuzării și s-a neglijat

completamente, fără careva motivație argumentele și probele aduse de partea

apărării. Instanța a ignorat faptul încălcării principiului confidențialității procesului

penal, faptul supunerii inculpatului la presiuni psihologice și fizice, fără a lua în

considerație concluziile raportului de expertiză psihiatrico-psihologică;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, astfel, în episoadele cu

Sava S., Cernenchii T. și Cornescu V., instanța incorect a apreciat fapta inculpatului,

deoarece în speța dată au fost relații civile;

- acuzarea nu a prezentat probe, ce ar confirma că Tarlev V. a primit banii de la

Sava S., având un scop bine determinat de la început de a nu întoarce banii;

- părțile vătămate, Cornescu V. și Cernenchii T., au recunoscut în ședința de

judecată că-l apreciază pe Tarlev G. drept proprietar al blocului unde locuiesc și au

dorit ca relațiile lor de perfectare a actelor sa aibă loc prin formarea notarială a

actului de transmitere a banilor, circumstanță ce exclude componența unei

înșelăciuni din partea inculpatului;

- consideră eronată calificarea de către instanță a acțiunilor presupuse ale

inculpatului sub aspectul prevederilor art. 351 alin. (1) Cod penal, deoarece

percheziția petrecută în automobilul inculpatului n-a depistat existența a careva

legitimații, ce ar determina uzurparea de către inculpat a careva calități oficiale;

- în episodul cu agenții economici ÎI „Musteață Eugeniu”, SRL „Vladerem”, ÎI

„Curca Victor”, ÎI „Popescu Ion” și SRL ”Orion Iusico”, consideră că n-au fost

dovedite existența laturii obiective și celei subiective ca element esențial al

infracțiunii imputate. Acuzarea nu a prezentat probe ce ar confirma că Tarlev V. a

primit sau a cerut bani de la agenții economici menționați;

- în cadrul episodului cu partea vătămată Guzun N., aceasta a înaintat cerere de

încetare a procesului penal pe episodul menționat, declarând că prejudiciul nu este

considerabil și a fost restituit, fapt ignorat de instanța de judecată. De asemenea,

instanța nefondat a ignorat cerința legii de recalificare a infracțiunii în baza art. 190

alin. (1) Cod penal;

- pe episodul cu agentul economic ÎI „Gîlca Larisa”, acuzarea nu a dovedit

faptul transmiterii de către Gîlca L. a banilor și primirii lor de către Tarlev V.;

- pe episodul cu părțile vătămate Cernenchii T., Cornescu V., Dragoi E.,

Crișmaru S., Sava S., instanța eronat a dat apreciere acțiunilor inculpatului. Astfel,

relațiile cu Sava S. au fost cu caracter civil - angajarea executării unui serviciu, care

până la sfârșit s-a soldat cu întoarcerea banilor. Tarlev V. nu a realizat cele promise

părților vătămate din circumstanțe ce nu depind de voința sa.

7

au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința parțial, inclusiv din oficiu, în

baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în latura penală și pronunțată o nouă

hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Tarlev V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 190 alin. (1) Cod

penal, la 1 an 10 luni închisoare, în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, în baza art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de

administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani; în baza art.

351 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare; în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea bunurilor și a

mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta

decizie și sentința Judecătoriei Anenii Noi din 16.05.2014, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă - 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele de control pe un

termen de 2 (doi) ani și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții, și de a exercita

activități legate de administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare pe un termen

de 3 (trei) ani. Tarlev G. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

de a exercita activități legate de administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare

pe un termen de 3 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare aplicată lui Tarlev G. a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 2 ani, dacă în termenul de probațiune fixat nu va comite o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

instanță nu a constatat faptele pe toate infracțiunile încriminate și nu a dat o

încadrare juridică justă a acțiunilor inculpatului Tarlev V. pe toate infracțiunile. De

asemenea, deși a constatat faptul că inculpatul Tarlev V. a comis două infracțiuni

prevăzute de art. 351 alin. (1) Cod penal, în partea dispozitivă a sentinței l-a

recunoscut vinovat doar pe una din ele, iar în contextul învinuirilor aduse pentru

comiterea infracțiunilor de escrocherie se atestă o situație inversă: deși constată

faptele comiterii de către inculpat a trei infracțiuni de escrocherie, în partea

dispozitivă îl recunoaște vinovat și îl condamnă de comiterea a patru infracțiuni de

escrocherie, stabilindu-i și pedepse în acest sens.

Referitor la infracțiunea de escrocherie comisă de Tarlev V. în perioada de timp

cuprinsă între 26 și 28.08.2013, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

determinat corect necesitatea recalificării acțiunilor lui Tarlev V. de la art. 27, 190

8

alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 27, 190 alin. (1) Cod penal și a constatat just vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 351 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a atestat că prima instanță, deși a recalificat acțiunile

inculpatului Tarlev V. în baza art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, considerând că suma

de 600 lei nu este o daună considerabilă, recunoscându-l vinovat și condamnându-l

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, în partea

descriptivă a sentinței constată fapta în baza art. 27, 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

calificativul „cauzarea de daune în proporții considerabile”, astfel ne constatând

fapta în baza art. 27, 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul se învinuiește în tentativa de

escrocherie, adică de dobândirea ilicită a sumei de 600 lei prin înșelăciune de la

partea vătămată Guzun N., sumă care raportată la prevederile art. 126 Cod penal și

Hotărârea Guvernului nr. 879 din 23.12.2015, nu reprezintă proporții considerabile.

La caz, cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat este 600 lei, ce nu poate fi

calificat că constituie proporții considerabile pentru ÎI „Guzun Nicolae”, astfel încât

instanța de apel a considerat necesar a recalifica acțiunile inculpatului din art. 27, 190

alin. (2) lit. c) Cod penal în art. 27, 190 alin. (1) Cod penal.

Statuând că fapta reținută de prima instanță nu corespunde cu încadrarea

juridică a acesteia, instanța de apel a constatat că Tarlev V., în perioada de timp

cuprinsă între 26 și 28.08.2013 ora exactă nu a fost stabilită, aflându-se pe teritoriul

raionului Hîncești, acționând cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentându-se, în vederea creării unei

confuzii, prin uzurparea de calități oficiale, ca angajat a mai multor instituții de stat

printre care colaborator a CNA, IGP a MAI, etc., sub pretextul efectuării controalelor

și depistării unor pretinse abateri din partea agenților economici ÎI „Musteață

Eugeniu”, SRL „Vladerem”, II „Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion” și SRL „Orion

Iusico”, pentru a nu înregistra și examina pretinsele încălcări depistate, a încercat a

extorca și obține de la agenții economici indicați a unor diferite sume bănești, însă

din motivul refuzului agenților economici, faptele nu și-au produs efectul.

Tot Tarlev V., la 27.08.2013, în jurul orei 13.00, aflându-se în s. Fundul Galbenei,

din r-nul Hâncești, acționând în vederea creării unei confuzii, prin uzurparea de

calități oficiale, prezentându-se drept colaborator al Poliției Economice din mun.

Chișinău, sub pretextul efectuării unui control inopinat la unitatea comercială

ÎI„Guzun Nicolae” a încercat a extorca și obține de la conducătorul întreprinderii

Guzun N. bani în sumă totală de 600 lei, însă din motivul refuzului de a achita banii,

faptele nu și-au produs efectul. Prin acțiunile sale intenționate, Tarlev V. a comis

tentativa de escrocherie – adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea părții vătămate ÎI „Guzun Nicolae” de

daune materiale, faptă care din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-au

produs efectul.

Astfel, Tarlev V. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 27, 190 alin. (1) Cod penal – tentativa de escrocherie, adică la dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, fapte care indiferent de voința

9

făptuitorului, nu și-au produs efectul și de art. 351 alin. (1) Cod penal - uzurparea de

calități oficiale, însoțită de săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni.

Necătând la faptul că inculpatul nu recunoaște vina în cele incriminate,

vinovăția lui Tarlev V. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 27, 190 alin.

(1), 351 alin. (1) Cod penal, este dovedită prin declarațiile părții vătămate Guzun N.,

martorilor Eremia V., Curcă V., Musteață E., Popescu I., Țurcan V., Badea V. și prin

materialele cauzei și anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoane după

fotografie din 04.09.2013 (f.d. 41-42, v. I); procesul - verbal de ridicare din 28.08.2013

(f.d. 31, v. I); plângerile înaintate în adresa Inspectoratului de Poliție Hîncești la

28.08.2013 (f.d. 13-16, v. I); procesele-verbale de recunoaștere a persoanelor din

04.09.2013 (f.d. 33-40, v. I), procesul - verbal de ridicare din 28.08.2013 (f.d. 31, v. I).

Instanța de apel a mai constatat, că suma de 600 lei, luând în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, nu influențează esențial asupra stării materiale a unei unități

comerciale, motiv pentru care a recalificat acțiunile inculpatului de la art. 27, 190

alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, cauzarea de daune în

proporții esențiale și nu considerabile.

Referitor la comiterea infracțiunii în privința părții vătămate Gîlcă L., instanța

de apel a indicat, că instanța de fond a constatat fapta comisă de Tarlev V. în baza

art. 351 alin. (1) Cod penal, dar a omis să-l recunoască vinovat și să-l condamne în

baza art. 351 alin. (1) Cod penal. De asemenea în privința acestei părți vătămate, a

omis să constate fapta de comitere a escrocheriei în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, deși în partea dispozitivă a sentinței recunoaște vinovăția acestuia și îi

stabilește pedeapsă în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Totodată, încadrarea

juridică dată de instanța de fond acțiunilor lui Tarlev V. pe această învinuire este una

eronată, deoarece, această instanță a recunoscut vinovăția inculpatului în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, reținând calificativul „cauzare de daune în proporții

considerabile” pentru delapidarea sumei de 600 lei, care nici de cum nu poate fi

apreciat ca daună considerabilă.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Tarlev V. la 27 august 2013, în jurul orei

14.00, nefiind angajat al MAI, având scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, s-a deplasat la magazinul alimentar, situat în or.

Criuleni str. 31 august 83/1, ce aparține întreprinderii individuale „Larisa Gîlcă”,

unde prezentându-se ca inspector al poliției economice, uzurpând astfel calitățile

oficiale și sub pretextul examinării unei plângeri inventate de el împotriva acestei

unități comerciale, a solicitat vânzătoarei magazinului Țurcan Inga și

administratorului întreprinderii respective prezentarea actelor referitoare la

activitatea acestei unități comerciale. După verificarea lor, Tarlev V., manifestând în

continuare vizibilitate de inspector de poliție și abuzând de confuzia pe care a creat -

o reprezentanților unității comerciale în cauză, sub pretextul adoptării unei hotărâri

în favoarea ÎI„Larisa Gîlcă” la examinarea plângerii inventate, a însușit prin

înșelăciune de la administratorul întreprinderii respective, Gîlcă L., bani în sumă de

600 lei, prin ce a cauzat proprietarei daună materială.

10

Astfel, prin acțiunile sale, Tarlev V. a săvârșit uzurparea de calități oficiale,

însoțită de săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni - infracțiune prevăzută de art.

351 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat, că Tarlev V. la 27 august 2013, în jurul

orei 14.00, nefiind angajat al MAI, având scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, s-a deplasat la magazinul alimentar, situat în or.

Criuleni str. 31 august 83/1, ce aparține ÎI „Larisa Gîlcă”, unde prezentându-se ca

inspector al poliției economice, uzurpând astfel calități oficiale și sub pretextul

examinării unei plângeri inventate de el împotriva acestei unități comerciale, a

solicitat vânzătoarei magazinului Țurcan Inga și administratorului întreprinderii

respective prezentarea actelor referitoare la activitatea acestei unități comerciale.

După verificarea lor, Tarlev V., manifestând în continuare vizibilitate de inspector de

poliție și abuzând de confuzia pe care a creat-o reprezentanților unității comerciale

în cauză, sub pretextul adoptării unei hotărâri în favoarea ÎI „Larisa Gîlcă” la

examinarea plângerii inventate, a însușit prin înșelăciune de la administratorul

întreprinderii respective, Gîlcă L. bani în sumă de 600 lei, prin ce a cauzat

proprietarei daună materială în proporții de 600 lei. Astfel, prin acțiunile sale, Tarlev

V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere.

Necătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în faptele imputate,

instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Tarlev V. în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 351 alin. (1) Cod penal, a fost

demonstrată prin declarațiile părții vătămate Gîlcă L., Casap L., Țurcanu I. și prin

probele scrise și anume plângerea administratului ÎI „Gîlcă Larisa”(f.d. 3, v. II),

procesele - verbale de confruntare a părții vătămate și martorului cu inculpatul din

26.09.2013 (f.d. 28-31, v. II).

Cu referire la recalificarea acțiunilor lui Tarlev V. în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, pe infracțiunea nominalizată, instanța de apel a reiterat că determinarea

valorii prejudiciului cu calificativul „considerabil” sau „neconsiderabil” nu îi

aparține numai părții vătămate, or, ținând cont de circumstanțele speței, modul de

viață și ocupația părții vătămate Gîlcă L. care este administrator al unității

comerciale ÎI „Larisa Gîlcă”, de valoarea, cantitatea și însemnătatea sumei de 600 lei

pentru victimă, de starea materială și venitul acesteia, se constată cert că suma de 600

lei nu urmează a fi percepută ca un prejudiciu considerabil, ținând cont și de gradul

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, motiv pentru care instanța

de apel a recalificat acțiunile inculpatului din art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că la momentul pronunțării sentinței, prima

instanță corect a ținut cont de prevederile art. 126 Cod penal și a calificat acțiunile

inculpatului Tarlev V. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal și a inculpatului Tarlev G.

în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal. Însă, prin prisma modificărilor operate în

art. 126 Cod penal, prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 și

11

prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Tarlev V. urmează a fi recalificate în baza art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal.

Ținând cont de modificările operate în art. 126 Cod penal, instanța de apel a

constatat că Tarlev V. la data de 20.04.2013 urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în urma unei

înțelegeri prealabile și împreună cu Tarlev G. locuitor al s. Xxxxxxx, r-nul

Xxxxxxxxxxxx, acționând cu intenție unică în scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane în proporții mari, sub pretextul că va perfecta careva acte pentru

înregistrarea bunului imobil cu nr. de inventar 1443, a dobândit de la Cornescu V.,

locuitor al or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxx, bani în sumă de 300 euro, care conform

cursului valutar al BNM, la momentul intrării în stăpânire asupra acestora constituia

echivalentul a 4.950 lei, neavând nici o intenție să-și onoreze angajamentul.

Tot, Tarlev V., prelungindu-și acțiunile sale criminale, acționând cu intenție

unică, în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari, prin

înșelăciune și abuz de încredere, la 20.04.2013, în urma unei înțelegeri prealabile și

împreună cu Tarlev G., locuitor al s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxxxxx, sub pretextul că

va perfecta careva acte pentru înregistrarea bunului imobil cu nr. de inventar 1443,

au dobândit de la Cernenchi T., locuitoare a or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxx, bani în

sumă de 300 euro, care conform cursului valutar al BNM, la momentul intrării în

stăpânire asupra acestora constituia echivalentul a 4.950 lei, neavând nici o intenție

să-și onoreze angajamentul.

Tot, Tarlev V. în primăvara anului 2013 s-a întâlnit cu vechiul său prieten pe

nume Sava S., locuitor al or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxxx ap. 3, din discuție a

înțeles că ultimul dorește să-și procure un automobil de peste hotare. Ulterior, Tarlev

V. folosindu-se de încrederea lui Sava Sergiu, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane în proporții mari, acționând cu intenție unică, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a-i procura acestuia un automobil

din Germania, a însușit la 14 mai 2013, de la Sava Sergiu bani în sumă de 3.000 euro,

care conform cursului valutar al BNM, la momentul intrării în stăpânire asupra

acestora constituia echivalentul a 48.170,4 lei, fără a avea intenția de a-și onora

angajamentul asumat.

Tot el, Tarlev V., la data de 26.08.2013 în jurul orei 13.00, conștientizând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, aflându-se în s. Iurievca, r-nul Cimișlia,

acționând cu intenție unică în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în

proporții mari, prin îndeletnicire a intrat în magazinul alimentar care aparține ÎI

„Dragoi Elena”, unde, prezentându-se ca angajat al poliției economice din mun.

Chișinău, sub pretextul efectuării unui control inopinat la unitatea comercială,

pentru a nu întocmi un proces-verbal pentru careva presupuse încălcări, prin

înșelăciune a dobândit bani în sumă de 500 lei de la conducătoarea întreprinderii,

Dragoi E., locuitoare a s. Xxxxxxx r-nul Xxxxxxx, astfel cauzându-i acesteia pagubă

materială.

Tot el, Tarlev V. la data de 26.08.2013 în jurul orei 14.20, prelungindu-și

acțiunile sale criminale, aflându-se în s. Porumbrei, r-nul Cimișlia, acționând cu

intenție unică în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în proporții mari,

12

prin îndeletnicire a intrat în magazinul alimentar, ce aparține ÎI „Crîșmaru

Svetlana”, unde, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prezentându-se drept angajat al CNA, sub pretextul efectuării unui control inopinat

la unitatea comercială, pentru a nu documenta careva presupuse încălcări, prin

înșelăciune a dobândit bani în sumă de 1.000 lei de la administratoarea întreprinderii

Crîșmaru S., locuitoare a s. Xxxxxxxxx r-n Xxxxxxx, astfel cauzându-i pagubă

materială. Prin acțiunile sale intenționate criminale Tarlev V. a cauzat părților

vătămate Cornescu V., Cernenchi T., Sava S., Crîșmaru S. și Dragoi E. pagubă

materială considerabilă în sumă totală de 59.570, 40 lei.

În opinia instanței de apel, paguba materială cauzată părților vătămate în sumă

de 59.570, 40 lei, sumă care raportată la Hotărârea Guvernului nr. 951 din 20.12.2013

și art. 126 Cod penal, nu reprezintă proporții mari, or, proporții mari constituie

sumele care depășesc suma de 77.000 lei, astfel cuantumul prejudiciului cauzat de

către Tarlev V. este de 59.570, 40 lei RM și constituie proporții considerabile, dar nu

proporții mari, astfel încât instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului, luând

în considerație prevederile art. 10 Cod penal.

Instanța de apel a subliniat, că organul de urmărire penală, pe episoadele de

comitere a escrocheriei în privința părților vătămate Cornescu V. și Cernenchi T. cu

cauzarea de daune în proporții de 9.900 lei, la calificarea aceleiași fapte, pe care

Tarlev V. și Tarlev G. le-au comis împreună, lui Tarlev G. nici în ordonanța de

punere sub învinuire din 31.10.2013 și nici în rechizitoriu, nu i-a indicat în învinuire

calificativul, agravanta de la lit. c) a art. 190 alin. (2) Cod penal, prin urmare, pentru

a nu depăși limitele învinuirii, instanța de apel nu a reținut această agravantă în

privința lui Tarlev G.

Necăutând la faptul, că inculpații nu au recunoscut vinovăția în comiterea

escrocheriei, instanța de apel a considerat că vinovăția lui Tarlev V. în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și vinovăția lui Tarlev

G. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost

demonstrată prin declarațiile părților vătămate Cernenchi T., Cornescu V., Sava S.,

Crîșmaru S., Dragoi E., martorilor Cernenchi N., Scutaru D., Aman A. și prin

materialele cauzei și anume: plângerile părților vătămate Crîșmaru S. și Dragoi E.

din 02.09.2013, Sava S. din 09.09.2013 și respectiv Cernenchi T. și Cornescu V. din

18.09.2013 (f.d. 5, 20, 29, 47, v. III); procesul-verbal de recunoaștere a lui Tarlev V. de

către martorul Aman A. după fotografie din 26.09.2013 (f.d. 10, v. III); procesul -

verbal de recunoaștere a lui Tarlev V. după fotografie de către martorul Pîrvulescu

L. din 26.09.2013 (f.d. 11, v. III); procesul - verbal de recunoaștere a lui Tarlev V.

după fotografie de către partea vătămată Dragoi E. din 26.09.2013 (f.d. 12, v. III);

procesul - verbal de recunoaștere a lui Tarlev V. după fotografie de către partea

vătămată Crîșmari S. din 26.09.2013 (f.d. 23, v. III); informație oficială de curs valutar

stabilit de Banca Națională a Moldovei la 14.05.2013 (f.d. 34, v. III); informație

oficială de curs valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la 20.04.2013 (f.d. 43,

v. III); recipisă eliberată de Tarlev G. lui Cernenchi A. (f.d. 51, v. III); recipisă

eliberată de Scutaru D. - Tatianei Cernenchi (f.d. 52, v. III); procesul - verbal de

confruntare între Tarlev V. și Cornescu V. din 01.10.2013 (f.d. 89, v. III); procesul-

13

verbal de confruntare din 01.10.2013 între Tarlev V. și Cernenchi T. (f.d. 91, v. III);

procesul-verbal de confruntare din 01.10.2013 între Tarlev V. și Sava S. (f.d. 92-93, v.

III); procesul-verbal de ridicare de la Sava S. a suportului de hârtie A4 cu

convorbirile purtate între Tarlev V. și Sava S. (f.d. 106 - 109, v. III); procesul - verbal

de ridicare de la Sava Sergiu la 03.10.2013 a unei copii xerox a bonului nr. 028229

(f.d. 111-112, v. III); procesul - verbal de confruntare din 30.01.2013 dintre Cernenchi

T. și Tarlev G. (f.d. 136 - 137, v. III); procesul - verbal de confruntare din 30.01.2013

dintre Cornescu V. și Tarlev G. (f.d. 134 - 135, v. III).

Cu privire la argumentele invocate de apărătorul Kovali V. în numele

inculpatului Tarlev V., precum că procurorul care a instrumentat cauza penală urma

a fi recuzat, instanța de apel a subliniat că apărarea nu s-a folosit de acest drept

procesual, astfel încât formularea unei asemenea pretenții după finisarea examinării

cauzei în prima instanță este apreciată drept formală și declarativă.

În opinia instanței de apel, sunt lipsite de suport probatoriu argumentele

avocatului, precum că organul de urmărire penală a încălcat confidențialitatea

urmăririi penale, prin transmiterea filmului la televiziune, or, în acest sens nu s-a

specificat, care anume înregistrare video a fost transmisă presei, cine anume a

transmis-o și în ce mod se depistează legătura cauză-efect prin care înregistrarea la

care se face trimitere a lezat prezumția de nevinovăție a lui Tarlev V.

Cu privire la afirmația, precum că în speță nu a fost demonstrată latura

subiectivă a infracțiunii de escrocherie, instanța de apel a combătut acest

raționament prin ansamblul de probe pertinente ale cauzei, din care rezultă că

comportamentul elocvent al lui Tarlev V. demonstrează cert scopul de dobândire

ilicită a bunurilor ale altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

Multitudinea părților vătămate și a episoadelor, repetabilitatea cu care acționa

Tarlev V., schema bine gândită de comportament, faptul că inculpatul alegea

persoane anumite, de la care știa că va putea estorca bani, denotă cu siguranță că

scopul lui Tarlev V. a fost în toate cazurile, după cum i-a comunicat el însuși părții

vătămate Guzun N. – „că a vrut în așa mod să câștige ceva bani”.

În viziunea instanței de apel, argumentul avocatului precum că în speță se

atestă relații civile este neîntemeiat, or, între părți nu a existat nici un act juridic,

părțile vătămate crezând cu siguranță că remit sume de bani unui reprezentant al

organelor de stat, pentru a evita careva obstacole în practicarea activității lor.

În același context, avocatul face trimitere nejustificat la legislația cu privire la

drepturile consumatorului, însă Tarlev V. la momentul estorcării sumelor de bani nu

se comporta ca un consumator, dimpotrivă, se prezenta ca reprezentant al diferitor

organe de stat, care se afla la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, deși și această

informație era falsă.

Argumentul apărării, precum că dosarul în privința lui Tarlev V. a fost

instrumentat sub protecția fostului socru al inculpatului, instanța de apel l-a apreciat

ca declarativ, deoarece în acest sens nu a fost prezentată nici o probă.

Instanța de apel a considerat ca fiind absolut neîntemeiată, cerința procurorului,

care solicită să fie recunoscută vinovăția lui Tarlev V. în baza art. 351 alin. (1) Cod

penal, pentru capătul de învinuire în privința Elenei Dragoi administrator al ÎI

14

„Dragoi Elena”, în privința Svetlanei Crîșmaru administrator AL ÎI „ Crîșmaru

Svetlana”, în privința lui Sava S., Cernenchi T., Cornescu V. și să fie recunoscută

vinovăția lui Tarlev V. în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, pe capătul de învinuire

privind săvârșirea infracțiunilor nominalizate în privința lui Guzun N.

administratorului ÎI „Guzun Nicolae”, deoarece inculpatului Tarlev V. nu i-au fost

înaintate aceste învinuiri.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepselor inculpatului Tarlev V.,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor

grave și mai puțim grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de valența

valorilor sociale lezate, de repetabilitatea acțiunilor infracționale ale inculpatului, de

faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție, de personalitatea inculpatului: că

a mai comis și alte infracțiuni similare (f.d. 65, v. I), la evidența medicului narcolog

sau psihiatru nu se află (f.d. 64, v. I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 67,

v. I), s-a eschivat de la prezentarea în ședința de judecată, fiind anunțat în căutare. În

baza art. 76 și 77 Cod penal, circumstanțe atenuante și agravante nu s-au stabilit.

De asemenea, instanța de apel a considerat în coraport cu faptele comise,

urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului Tarlev V., că corijarea

și reeducarea acestuia nu este posibilă fără izolarea de societate, astfel scopul legii

penale poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Tarlev G., la fel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78,

90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor

grave, de valența valorilor sociale lezate, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu

intenție, de personalitatea inculpatului: anterior nejudecat, de faptul că pentru prima

dată se află pe banca acuzaților, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, circumstanțe atenuante și agravante nu s-au stabilit.

Instanța de apel a mai reținut, că sancțiunea art. 190 alin. (2) Cod penal prevede

că trebuie aplicată în mod obligatoriu pedeapsa complementară, însă prima instanță

eronat nu a aplicat pedeapsa complementară.

Totodată, instanța de apel a menționat că este justificată concluzia primei

instanțe de a suspenda executarea pedepsei cu închisoarea în privința lui Tarlev G.

prin prisma art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul a conștientizat cele săvârșite și a

tras învățămintele cuvenite și poate fi reeducat fără a fi izolat de societate, or,

inculpatul este pentru prima dată atras la răspundere, în privința acestuia nu se

atestă circumstanțe agravante, din care considerent instanța de apel a găsit

neîntemeiate argumentele procurorului în partea excluderii art. 90 Cod penal, în

privința lui Tarlev G.

6.1 Procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- este eronată soluția instanței de apel privind recalificarea acțiunilor lui Tarlev

V. de la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul

15

infracțional în privința părții vătămate Gîlca L.) prin excluderea indicelui de „daună

în proporții considerabile”, recalificarea acțiunilor lui Tarlev V. de la art. 27, art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 27, 190 alin. (1) Cod penal (episodul infracțional în

privința părții vătămate Musteață E., prin excluderea indicelui de „daună în

proporții considerabile”, excluderea calificării în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal în privința lui Guzun N. și individualizarea pedepsei inculpaților;

- instanța de apel a constatat în mod eronat oportunitatea aplicării pe caz a

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Tarlev G.;

- la diminuarea pedepsei numite lui Tarlev V., instanța a invocat doar

superficial norma legală pe care și-a întemeiat soluția, fără a face o analiză a tuturor

circumstanțelor atenuante ce ar fi oferit posibilitatea a diminua pedeapsa numită;

- instanța de apel, diminuând pedeapsa numită lui Tarlev V., precum și

dispunerea suspendării executării pedepsei lui Tarlev G., nu a ținut cont de

coraportul circumstanțelor atenuante stabilite, precum și de faptul că pedeapsă

redusă se consideră echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de circumstanțe

atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

- referitor la episodul în privința părții vătămate Gîlcă L. în care au fost

recalificate acțiunile lui Tarlev V. de la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 190

alin. (1) Cod penal, instanțele au omis faptul că părțile vătămate Guzun N. și Gîlcă L.

au declarat că daunele pentru ei sunt considerabile, iar conform informației

prezentate de către IFS s-a constatat situația dificilă financiare a ÎI „Gîlcă Larisa” ceea

ce dovedește caracterul considerabil al daunei cauzate;

- instanțele nu au ținut cont nici de declarațiile martorului Mustață E. de la care

inculpatul Tarlev V. a încercat a estorca suma de 50.000 lei și care a confirmat că

această sumă este considerabilă pentru el, însă nu și-a dus la bun sfârșit intenția

criminală, fapt ce a și generat calificarea acțiunilor prin prisma art. 27 Cod penal;

- în cazul sustragerilor de la ÎI „Musteață Eugen”, SRL „Vladerem”, ÎI „Curcă

Victor”, ÎI „Popescu Ion”, SRL „Orion Iusico” lui Tarlev V. i s-a incriminat tentativa

de sustragere, pe când în cazul lui Guzun Nicolae i s-a incriminat deja infracțiunea

consumată.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Kovali V. în numele inculpatului Tarlev V., prin care solicită

casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat pe episoadele Cernenchi T., Cornescu V. și Sava S., și rejudecarea cauzei pe

celelalte episoade.

În motivarea recursului indică:

- pe episoadele Cernenchi T., Cornescu V. și Sava S., instanța de judecată

incorect a apreciat fapta inculpatului, în speță fiind relații civile;

- acuzarea nu a prezentat probe ce ar confirma că Tarlev V. a primit banii de la

Sava S., având un scop bine determinat de la început de a nu întoarce banii;

- partea vătămată a declarat că inculpatul i-a întors banii la cerință și că nu are

careva pretenții de ordin material și moral;

16

- acuzarea nu a analizat intenția inculpatului la momentul intrării în stăpânirea

banilor, adică acțiunile și intenția inculpatului atunci când a primit banii de la părțile

vătămate Cernenchi T., Cornescu V. și Sava S. și a obținut posibilitatea reală de a se

folosi și de a dispune de aceștia la dorința sa, adică a rămas nemotivat momentul

consumării infracțiunii de escrocherie, în cazul dat lipsește atât latura obiectivă cât și

cea subiectivă;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ce

ține de faptul că: acuzarea a fost prezentată de către o persoană care urma să se

autorecuze; s-a încălcat dreptul la confidențialitatea urmăririi penale, prin

transmiterea filmului la televiziune; este eronată calificarea presupuselor acțiuni ale

inculpatului conform art. 351 alin. (1) Cod penal; instanța a respins neargumentat

versiunea apărării că dosarul trebuie instrumentat sub protecția fostului socru al

inculpatului;

- versiunea inculpatului, precum că nu a comis infracțiunea imputată și că

aceasta este o acțiune organizată de Scutaru D. cu organele de drept, urma a fi

verificată conform prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

6.3 Avocatul Guzun G. în numele inculpatului Tarlev G., prin care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei sentințe de achitare.

În motivarea recursului invocă:

- ordonanța procurorului în Procuratura Cimișlia, Oboroceanu I. din

19.09.2013, prin care s-a atribuit statutul de ofițer de urmărire penală ofițerilor de

investigații contravine legislației naționale, Convenției Europene, jurisprudenței

CEDO, Hotărârii Curții Constituționale și doctrinei dreptului penal, astfel atribuțiile

procurorului sunt enumerate în art. 52 Cod de procedură penală, neavând dreptul

de a atribui statut de ofițer de urmărire penală altor ofițeri ce nu dețin acest statut;

- la dosar sunt anexate două recipise, care sunt în copii, nefiind cunoscut

faptul cum au apărut în dosar, astfel acestea puteau avea valoare probantă dacă erau

anexate în original și ar fi fost petrecută o expertiză grafologică prin care s-ar fi

confirmat faptul că au fost întocmite de Tarlev G.;

- după ce învinuitul Tarlev G. a făcut cunoștință cu materialele dosarului

penal la 31.10.2013 pe 154 foi, organul de urmărire penală a mai efectuat un șir de

acțiuni de urmărire penală, nefiind aduse la cunoștința învinuitului Tarlev G.,

dreptul de a face cunoștință cu toate materialele cauzei penale.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

17

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

7.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

Reieșind din conținutul recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a

hotărârii instanței de apel, prevederile pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, menționând anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul contestă hotărârea instanței de

apel nefiind de acord cu recalificarea acțiunilor inculpatului Tarlev V. de la art. 27,

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 27, 190 alin. (1) Cod penal (episodul

infracțional în privința ÎI „Musteață Eugen”, SRL „Vladerem”, ÎI „Curcă Victor”, ÎI

„Popescu Ion”, SRL „Orion Iusico”), de la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la art. 190

alin. (1) Cod penal (episodul infracțional în privința părții vătămate Gîlca L.),

excluderea calificării în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul în privința

lui Guzun N.) și individualizarea pedepsei inculpaților;

Astfel, ținând cont de argumentele invocate, Colegiul penal consideră, că

recurentul, de fapt, semnalează și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Deci, analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul consideră că, instanța de apel și-a motivat decizia în concordanță cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la admiterea apelurilor declarate în prezenta

cauză și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, fiind motivată just adoptarea unei asemenea soluții. Totodată, Colegiul

penal atestă că instanța de apel a respectat și prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, expunându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin hotărârea

adoptată a oferit răspunsuri plauzibile, detaliate și argumentate asupra acestora, în

coraport cu probele administrate în prezenta speță ce au fost verificate în ședințele

de judecată. Prin urmare, instanța de recurs conchide, că temeiul pentru recurs

invocat de recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea în prezenta speță.

La analiza prezenței temeiului de casare semnalat și anume - faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează, că e necesar de a ține

cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de

apel și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust

fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

18

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept

invocată de recurent, Colegiul penal, verificând materialele dosarului constată, că la

judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului Tarlev V.,

în baza art. art. 27, 190 alin. (1), 190 alin. (1), 190 alin. (2) lit. b) și c), 351 alin. (1), 351

alin. (1) Cod penal, care este argumentată (pct. 5 al prezentei decizii) și

corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele prezentate, au fost

nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală și just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul Tarlev V.

a săvârșit infracțiunile sus menționate.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța de apel eronat a

recalificat acțiunile inculpatului Tarlev V. de la art. 27, 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la art. 27, 190 alin. (1) Cod penal (episodul infracțional în privința ÎI

„Musteață Eugen”, SRL „Vladerem”, ÎI „Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion”, SRL

„Orion Iusico”) și a exclus calificarea în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal pe

episodul în privința lui Guzun N., instanța de recurs îl consideră neîntemeiat.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal atestă că pe episoadele

menționate, potrivit rechizitoriului Tarlev V. este învinuit în faptul, că a încercat a

extorca și obține de la agenții economici ÎI „Musteață Eugeniu”, SRL „Vladerem”, II

„Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion” și SRL „Orion Iusico”, a unor diferite sume bănești,

însă din motivul refuzului agenților economici, faptele nu și-au produs efectul,

totodată a dobândit de la conducătorul întreprinderii ÎI „Guzun Nicolae”, Guzun N.

bani în sumă totală de 600 lei. Însă, organul de urmărire penală, a sesizat instanța de

judecată prin rechizitoriu, în care inculpatului Tarlev V. pe episoadele în privința ÎI

„Musteață Eugen”, SRL „Vladerem”, ÎI „Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion”, SRL

„Orion Iusico” și ÎI „Guzun Nicolae” i-a fost incriminat săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 190 alin. (2) lit. c) și art. 351 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal reține, că instanța de apel pe episoadele menționate, just a

recalificat acțiunile lui Tarlev V. de la art. 27, art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în baza

art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, menținând și încadrarea în baza art. 351 alin. (1) Cod

penal, soluție întemeiată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea

contestată și menționat în pct. 5 al prezentei decizii.

Astfel, conform art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial

al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de

lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

19

În opinia Colegiului, instanța de apel just a reținut, că în lipsa unui suport

probant și a unor indici calitativi și cantitativi ce ar permite instanței aprecierea

caracterului prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpatului în raport cu victimele,

semnul calificativ „cu cauzarea de daune în proporții considerabile" incriminat

inculpatului nu poate fi acceptat, iar pentru unitatea comercială ÎI„ Guzun Nicolae”

suma de 600 lei nu poate fi apreciată ca o daună considerabilă.

Totodată, instanța de recurs consideră, că suma de 600 lei, luând în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, nu influențează esențial asupra stării materiale a unei unități

comerciale, motiv pentru care instanța de apel corect a recalificat acțiunile

inculpatului de la art. 27, 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 27, 190 al. (1) Cod penal,

cauzarea de daune în proporții esențiale și nu considerabile.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că în cazul sustragerilor de la ÎI

„Musteață Eugen”, SRL „Vladerem”, ÎI „Curcă Victor”, ÎI „Popescu Ion”, SRL

„Orion Iusico” lui Tarlev V. i s-a incriminat tentativa de sustragere, pe când în cazul

lui Guzun Nicolae i s-a incriminat deja infracțiunea consumată, Colegiul penal reține

că pe ambele episoade conform rechizitoriului Tarlev V. a fost învinuit în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 27, 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, or în conformitate cu

prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Ce ține de faptul că instanțele nu au ținut cont nici de declarațiile martorului

Musteață E. de la care inculpatul Tarlev V. a încercat a estorca suma de 50.000 lei,

care a confirmat că această sumă este considerabilă pentru el, Colegiul penal atestă

că faptele inculpatului pe episodul dat s-au rezumat la etapa tentativei de

escrocherie, care din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs

efectul, din care considerent instanța de apel corect a calificat acțiunile inculpatului

Tarlev V. în baza art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, totodată martorul Musteață E. a

declarat în ședința de judecată, că „Tarlev V. i-a zis că va achita amendă 50.000 lei,

deoarece la magazin nu sunt acte, la care ultimul i-a zis că poate se înțeleg”, nefiind

specificată suma solicitată de Tarlev V.

Ce ține de critica recurentului, în sensul pretinderii că pe episodul în privința

părții vătămate Gîlcă L. au fost recalificate acțiunile lui Tarlev V. de la art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, la art. 190 alin. (1) Cod penal, însă instanțele au omis faptul că

partea vătămată Gîlcă L. a declarat că daunele pentru ea sunt considerabile, iar

conform informației prezentate de către IFS s-a constatat situația dificilă financiară a

ÎI „Gîlcă Larisa”, ceea ce dovedește caracterul considerabil al daunei cauzate. La

acest capitol, instanța de recurs menționează că determinarea valorii prejudiciului cu

calificativul „considerabil” sau „neconsiderabil” nu îi aparține numai părții

vătămate, astfel ținând cont de circumstanțele speței, modul de viață și ocupația

părții vătămate Gîlcă L. care este administrator al unității comerciale ÎI „Larisa

Gîlcă”(care pe perioada anului 2013 a obținut profit în mărime de 13.869 lei, f.d. 17 v.

IV), de valoarea, cantitatea și însemnătatea sumei de 600 lei pentru victimă, de

starea materială și venitul acesteia, se constată cert că suma de 600 lei nu urmează a

20

fi percepută ca un prejudiciu considerabil, ținând cont și de gradul lezării

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, motiv pentru care instanța de

apel just a recalificat acțiunile inculpatului din art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în art.

190 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către procuror și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs reține că recurentul

invocă dezacordul stabilirii inculpatului Tarlev G. a pedepsei cu suspendare

condiționată, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, iar inculpatului Tarlev V.

diminuarea pedepsei cu închisoare.

Opozant celor invocate de recurent, instanța de recurs remarcă, că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul Tarlev G.

a fost condamnat, prevedea la momentul săvârșirii infracțiunii pedeapsa cu amendă

în mărime de la 500 la 1.000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani,

în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

21

o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani. Această infracțiune, clasificându-

se ca gravă, potrivit art. 16 Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,

iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în

cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpatul Tarlev G. a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea

bunurilor și a mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs reține că careva circumstanțe

atenuante conform art. 76 Cod penal nu au fost stabilite, de asemenea nici

circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, nu au fost constatate în cauza

dată.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul Tarlev G. anterior nu a fost judecat, a comis pentru prima dată o

infracțiune și la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

22

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârii instanței de

apel, Colegiul penal consideră că aceasta întemeiat a concluzionat despre

posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând faptul că anterior

nu a fost condamnat.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpatul Tarlev G., iar instanța de apel just a conchis de a

aplica în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva

interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține, că inculpatul Tarlev V. a fost

condamnat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (1), 190

alin. (1), 190 alin. (2) lit. b) și c), 351 alin. (1), 351 alin. (1) Cod penal, iar cauza a fost

examinată în procedura generală.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunilor prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal (în vigoare în momentul comiterii infracțiunii) prevedea

pedeapsă cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani; art. 351 alin. (1) Cod penal, (în vigoare în momentul comiterii infracțiunii),

prevedea pedeapsă cu amendă de până la 600 unități convenționale, sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani; art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal (în vigoare în momentul comiterii

infracțiunii), prevedea pedeapsă cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unități

convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de până la 3 ani.

Astfel instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Tarlev V., just a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite ce se

atribuie la categoria celor grave și mai puțin grave, de repetabilitatea acțiunilor

infracționale ale inculpatului, de faptul că infracțiunile au fost săvârșită cu intenție,

de personalitatea inculpatului, care a mai comis și alte infracțiuni similare (f.d. 65, v.

I), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 64, v. I), la locul de trai

se caracterizează pozitiv (f.d. 67, v. I), s-a eschivat de la prezentarea în ședința de

judecată, fiind anunțat în căutare, circumstanțe atenuante și agravante nu s-au

stabilit.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța nu a făcut o analiză

a tuturor circumstanțelor atenuante ce ar fi oferit posibilitatea a diminua atât de mult

pedeapsa numită lui Tarlev V., Colegiul penal reține că în baza infracțiunilor comise,

instanța de apel a aplicat inculpatului Tarlev V. pedepse mai aproape de limita

maximă, totodată în prezenta speță nu au fost constatate careva circumstanțe

agravante, astfel nu era obligatorie ridicarea pedepsei până la maximul prevăzut la

sancțiunile articolelor de care a fost recunoscut vinovat Tarlev V.

23

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedepsele stabilite în sarcina inculpatului Tarlev V., se încadrează în limitele

sancțiunilor infracțiunilor de care acesta a fost recunoscut vinovat, totodată

pedeapsa definitivă, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, de 7 ani închisoare și

modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost

individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci,

nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa

stabilită inculpaților a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Kovali Vladimir în numele

inculpatului Tarlev Viorel

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra faptului că: acuzarea a fost prezentată de către o persoană care urma să se

autorecuze; s-a încălcat dreptul la confidențialitatea urmăririi penale, prin

transmiterea filmului la televiziune; este eronată calificarea presupuselor acțiuni ale

inculpatului conform art. 351 alin. (1) Cod penal; instanța a respins neargumentat

versiunea apărării că dosarul a fost instrumentat sub protecția fostului socru al

inculpatului.

Însă, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată, că temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de

apel, a cercetat toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

Cu referire la faptul că acuzarea a fost prezentată de către o persoană care urma

să se autorecuze, Colegiul penal consideră, că potrivit prevederilor art. 54 alin. (5)

24

Cod de procedură penală, abținerea sau recuzarea procurorului se soluționează: 1) în

cursul urmăririi penale – de către procurorul ierarhic superior, iar în privința Procurorului

General – de către un judecător al Curții Supreme de Justiție; 2) în cursul judecării cauzei –

de către instanța respectivă. Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel just a

reținut, că apărarea nu s-a folosit de dreptul procesual de a înainta recuzare

procurorului, astfel formularea pretenției în cauză după finisarea examinării cauzei

în prima instanță, este formală.

Ce ține de critica referitor la faptul, că instanța de apel nu s-a expus asupra

faptului că s-a încălcat dreptul la confidențialitatea urmăririi penale, prin

transmiterea filmului la televiziune, Colegiul atestă că a constituit obiect de studiu în

instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus motivat în hotărâre (f.d.

161 v. V), precum că sunt lipsite de suport probatoriu argumentele avocatului,

deoarece în acest sens nu s-a specificat, care anume înregistrare video a fost

transmisă presei, cine anume a transmis-o și în care mod se depistează legătura

cauză-efect prin care înregistrarea la care se face trimitere într-un mod ipotetic a

lezat prezumția de nevinovăție a lui Tarlev V.

Referitor la argumentul invocat de către avocat, precum că instanța a respins

neargumentat versiunea apărării că dosarul a fost instrumentat sub protecția fostului

socru al inculpatului, Colegiul îl consideră nefondat. Prin urmare asupra acestui

argument, analizând textual decizia instanței de apel, la motivarea soluției adoptate

în modul expus, Colegiul consideră că această instanță, a respins motivat

argumentele invocate, indicând că în acest sens nu a fost prezentată nici o probă, iar

această alegație este lipsită de credibilitate, deoarece Tarlev V. este implicat în multe

dosare penale, unde ca părți vătămate figurează o multitudine de persoane, iar

faptul că instrumentarea tuturor acestor dosare penale este posibilă în baza unor

plângeri false este declarativă, deoarece părțile vătămate au fost audiate în cadrul

ședințelor de judecată confirmând infracțiunile comise de Tarlev V.

Argumentul avocatului, precum că este eronată calificarea presupuselor acțiuni

ale inculpatului conform art. 351 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a fost prezentată și

depistată o careva legitimație în automobilul inculpatului, acesta având calitatea de

consumator, în viziunea instanței de recurs este nefondat, deoarece Tarlev V. a

simulat exercitarea atribuțiile reprezentanților autorităților publice, astfel din

declarațiile părților vătămate Guzun N., Gîlcă L. și martorilor Eremia V., Curcă V.,

Musteață E., Țurcan V., Badea V., reiese că aceștia au considerat că făptuitorul

reprezintă cu adevărat autoritatea publică. Astfel, inculpatul Tarlev V. la momentul

estorcării sumelor de bani nu se comporta ca un consumator, dimpotrivă, se

prezenta ca reprezentant al diferitor organe de stat, care se afla la îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, deși această informație era falsă.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van

de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

25

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra

principalelor motive invocate în apelurile părților și a adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în

hotărârea atacată, fiind dovedită indubitabil vinovăția inculpatului Tarlev V. de cele

incriminate.

De asemenea, cu referire la critica avocatului, precum că, a rămas nemotivat

momentul consumării infracțiunii de escrocherie pe episoadele Cernenchi T.,

Cornescu V. și Sava S. , în cazul dat lipsește atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a

infracțiunii în cauză, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece

instanța de apel a analizat minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în

privința lor. Cu toate acestea, instanța de recurs va purcede la analiza acestor

elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele

administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (1) Cod penal, are următoarea structură: fapta prejudiciabilă alcătuită din

două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea principală, care constă în dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod

alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; urmările prejudiciabile sub forma

prejudiciului patrimonial efectiv; legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

De asemenea, este de menționat și acel fapt că infracțiunea specificată la art. 190

alin. (1) Cod penal, este o infracțiune materială, ce se consideră consumată din

momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de

bunurile acestuia la propria sa dorință.

Instanța de recurs atestă, că faptul dobândirii ilicite de către Tarlev V. de la

Cernenchi T. a sumei de 300 euro, de la Cornescu V. a sumei de 300 euro și de la

Sava S. a sumei de 3.000 euro prin înșelăciune și abuz de încredere, se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond și anume:

- declarațiile părților vătămate Cornescu V. și Cernenchi T. conform cărora

Tarlev V. pentru început le-a cerut câte 300 euro de fiecare, pentru a perfecta actele

necesare pentru înregistrarea bunului imobil în care locuiește, sume pe care le-a

transmis, iar ulterior trebuia să-i dea și suma de 1.200 euro, pe care i-a comunicat că

o va transmite doar în prezența notarului, după ce a primit suma de 300 euro nu a

mai fost sunat de Tarlev V. și nu au mai fost la notar. Inculpatul știa că anterior au

transmis bani pentru procurarea casei și perfectarea actelor lui Scutaru D.

- declarațiile părții vătămate Sava S., care a menționat că i-a transmis

inculpatului suma de 3.000 euro pentru procurarea unui automobil, mai târziu

ultimul i-a comunicat ca vehiculul are un defect tehnic și s-au înțeles ca să-i întoarcă

banii înapoi până în luna august 2013, deoarece inculpatul îi spunea că banii sunt

transferați în Germania, însă ulterior când îl suna telefonul era în afara ariei de

acoperire;

- declarațiile inculpatului, care a declarat că a primit de la Cernenchi T. suma de

300 euro și de la Cornescu V. suma de 300 euro, cu scopul de a perfecta actele

necesare pentru înregistrarea bunului imobil în care locuiesc, însă nu a întreprins

26

nici o măsură de a stabili care este statutul juridic al acestor persoane vizavi de

dreptul lor de proprietate asupra bunului imobil în care locuiesc până a pretinde

sumele de bani și nici nu a întreprins careva acțiuni după ce a însușit sumele

menționate. A însușit de la Sava S. suma de 3.000 euro cu scopul de a-i procura un

automobil de peste hotare, banii se aflau tot timpul la el, însă nu a putut explica de

ce nu a restituit imediat banii părții vătămate din moment ce acesta i-a cerut înapoi.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, aceasta se

caracterizează în primul rând prin vinovăție, sub formă de intenție directă. De

asemenea la calificarea faptei, este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului

de cupiditate. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată conform alin. (1) art. 190 Cod penal, doar în cazul în care făptuitorul, încă

la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le

sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Colegiul penal specifică, că temeiul aplicării art. 190 Cod penal apare în cazul

imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele drepturilor civile,

atunci când este vorba de două subiecte ale unui raport juridic. Sub incidența legii

penale trebuie să intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voința, frauda,

malversațiunea din partea făptuitorului.

Astfel instanța de recurs, stabilește că inculpatul după ce a intrat în posesia

sumei de 3.000 de euro, acesta nu și-a onorat obligațiile față de partea vătămată Sava

S., mereu o ducea în eroare cu diferite motive precum că banii sunt în Germania, cu

toate că în ședință a declarat că banii se aflau tot timpul la el, însă nu a putut explica

de ce nu a restituit imediat banii părții vătămate din moment ce acesta i-a cerut

înapoi, eschivare ce s-a manifestat prin deconectarea telefonului mobil,

necomunicare părții vătămate timp îndelungat despre situația creată, împrejurări ce

creează o impresie clară despre scopul rău-voitor al inculpatului, astfel

demonstrându-și intenția infracțională pe care o avea de la bun început și anume cea

de a sustrage banii.

De asemenea, scopul de cupiditate al lui Tarlev V. este demonstrat și în cazul

părților vătămate Cornescu V. și Cernenchi T., de la care a însușit suma de 600 euro,

pentru perfectarea actelor pentru înregistrarea bunului imobil în care locuiesc, cu

toate că inculpatul știa că anterior părțile vătămate au transmis bani pentru

perfectarea actelor lui Scutaru D., iar când acestea insistau să meargă la notar pentru

întocmirea recipisei și pentru a le transmite restul banilor, erau amenințați că vor fi

dați afară din casă, totodată inculpatul nu a întreprins careva acțiuni după ce a

însușit sumele menționate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge argumentele recurentului,

precum că în speță sunt relații civile, deoarece Tarlev V. de la bun început a avut

intenția de a nu întoarce banii părților vătămate, totodată comportamentul

inculpatului, multitudinea părților vătămate și a episoadelor, repetabilitatea cu care

acționa acesta, schema bine gândită de comportament, faptul că alegea persoane

anumite de la care știa că va putea estorca bani, denotă că scopul lui Tarlev V. a fost

de a sustrage banii.

27

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Tarlev V., în

săvârșirea infracțiunilor imputate și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și

stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

7.3 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Guzun Gheorghe în numele

inculpatului Tarlev Gheorghe.

Colegiul penal relevă că, potrivit textului recursului declarat, titularul acestuia

invocă de drept temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală și anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Așadar, instanța de recurs menționează că potrivit materialelor cauzei organul

de urmărire penală, a sesizat instanța de judecată prin rechizitoriu, în care

inculpatului Tarlev G., i-a fost încriminată săvârșirea infracțiunii de escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită

de două persoane, prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapt pentru care a și

fost condamnat de către prima instanță, la 4 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare

i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, fiind obligat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Hotărîrea primei instanțe, a fost contestată cu apel de către procuror și avocatul

Kovali V. în numele inculpatului Tarlev V., nefiind contestată de către inculpatul

Tarlev G. sau de către avocatul acestuia, astfel ultimii fiind de acord cu soluția de

recunoaștere a vinovăției și condamnare a inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Instanța de apel, la rândul său, a admis apelurile și a casat hotărârea primei

instanțe pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Tarlev G. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita activități legate de administrarea bunurilor și a mijloacelor financiare pe un

termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare

aplicată lui Tarlev G. a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2

ani.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat că ordonanța procurorului în

Procuratura Cimișlia, Oboroceanu I. din 19.09.2013, prin care s-a atribuit statutul de

ofițer de urmărire penală ofițerilor de investigații contravine legislației, recipisele

anexate la dosar sunt în copii, nefiind cunoscut faptul cum au apărut în dosar, astfel

nu puteau avea valoare probantă; învinuitului Tarlev G. nu i-a fost acordat dreptul

de a face cunoștință cu toate materialele cauzei penale.

28

Însă, Colegiul penal atestă că inculpatul și avocatul acestuia nu au atacat cu

apel hotărârea primei instanțe, prin urmare, având în vedere prevederile art. 427

alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că temeiurile menționate la alin. (1)

pot fi invocate în recurs, doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel, Colegiul penal statuează că argumentele menționate mai sus nu

pot constitui obiect de discuție în instanța de recurs și le respinge ca neîntemeiate,

deoarece chestiunile menționate nu au constituit obiect de discuție în instanța de

apel.

Așadar, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat este inadmisibil ca vădit

neîntemeiat, deoarece motivele invocate de către avocatul Guzun G. în numele

inculpatului Tarlev G. în recurs, nu au fost obiect de discuție în instanța de apel.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Kovali Vladimir

în numele inculpatului Tarlev Viorel și avocatul Guzun Gheorghe în numele

inculpatului Tarlev Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza penală privindu-i pe Tarlev Viorel Xxxxxxxx și

Tarlev Gheorghe Xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

29