1ra-1320/17 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 11 CPP
1ra-1320/17 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1320/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Ion Guzun
judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de
avocatul Hamureac Oxana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 14 februarie 2017 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, în cauza penală în
privința lui
Apostol Constantin Arcadie, născut la
xxxx, originar și locuitor în s. xxxx, r-nul xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 23.05.2016-14.02.2017;
instanța de apel: 27.01.2017-02.05.2017;
instanța de recurs: 20.07.2017-26.09.2017;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 14 februarie 2017,
cauza fiind examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, Apostol
Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (4) Cod
penal la 8 (opt) luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3
(trei) ani.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a indicat că, prin rechizitoriu și
potrivit actului de învinuire, Apostol Constantin este acuzat de faptul că, în noaptea
de 13 spre 14 mai 2016, în intervalul de timp cuprins între ora 23.00 - 00.36, fiind
privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, conducea autovehiculul de
marca „Volkswagen”, model T4, cu n/î RZAK 412 prin s. Bușăuca, raionul Rezina,
încălcând prevederile pct. 3) și pct. 14 lit. a) ale Regulamentului circulației rutiere
aprobat prin Hotărârea Guvernului RMnr.357 din 13.05.2009 care prevăd că
participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și respective -
conducătorului îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, urmare a ce,
fiind supus testării alcooscopice, s-a stabilit că gradul de alcool în aerul expirat la el
1
constituia 0,77 mg/l, care conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal se califică ca stare
de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Împotriva sentinței nominalizate a depus apel procurorul, solicitând
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Apostol Constantin să fie
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod
penal și în corespundere cu prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală
și art. 82 alin. (2) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip închis. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, să fie
adăugată parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei complementare
stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din 12.02.2015, stabilind pedeapsa
definitivă de 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de conduce mijloace de
transport pe un termen de 1 an.
În motivarea cererii a invocat că, potrivit certificatului eliberat de Biroul de
Probațiune Rezina, la 12.02.2015 inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria
Orhei în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, la 160 de ore muncă neremunerată în
folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani. A fost luat la evidență la 25.03.2015, iar la 11.06.2015, a fost
exclus de la evidență pe art. 67 Cod penal, în legătură cu executarea celor 160 de ore
de muncă neremunerată în folosul comunității, rămânând la evidență la Biroul de
Probațiune Rezina cu pedeapsa complementară - privarea de dreptul de conduce
mijloace de transport, până la 02.03.2018.
Conform art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavând
antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât
închisoare, după executarea pedepsei. Potrivit art. 62 alin. (1) lit. b), d) Cod penal,
atât privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate cât și munca neremunerată în folosul comunității sunt pedepse penale
aplicate persoanelor fizice.
Astfel, deși inculpatul a executat pedeapsa principală aplicată prin sentința
Judecătoriei Orhei din 12.02.2015, de 160 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, în privința ultimului a rămas neexecutată pedeapsa complementară, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Din acest motiv,
antecedentul penal nu este stins și se atestă starea de recidivă simplă, motiv pentru
care instanța de fond nu era în drept să aplice prevederile art. 90 alin. (1), (2) Cod
penal, deoarece potrivit art. 90 alin.(4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit
infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei,
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai
2017, a fost admis apelul declarat, casată sentința inclusiv din oficiu în baza art. 409
alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Apostol
Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (4) Cod
2
penal, conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 82 Cod penal, la 4
(patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar în
baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin
prezenta decizie i s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei complementare stabilite
prin sentința Judecătoriei Orhei din 12.02.2015, stabilindu-i inculpatului pedeapsă
definitivă de 4 (patru) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe un termen de 10 luni și 23 zile.
4.1. Colegiul penal a constatat că instanța de fond, deși în partea dispozitivă
a sentinței recunoaște vinovăția lui Apostol Constantin în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței a omis să
constate fapta comisă pe infracțiunea respectivă, astfel încălcând prevederile art.
394 alin. (1) Cod de procedură penală.
Instanța de apel a constatat că, prin probele cercetate s-a dovedit cu
certitudine că Apostol Constantin, în noaptea de 13 spre 14 mai 2016, în intervalul
de timp cuprins între ora 23.00 - 00.36, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace
de transport, conducea autovehiculul de marca „Volkswagen”, model T4, cu n/î
RZAK 412 prin s. Bușăuca, raionul Rezina, încălcând prevederile pct. 3) și pct. 14
lit. a) ale Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului
RMnr.357 din 13.05.2009 care prevăd că participanții la trafic sunt obligați să
respecte regulile de circulație și respective - conducătorului îi este interzis să
conducă vehiculul în stare de ebrietate, urmare a ce, fiind supus testării alcooscopice
s-a stabilit că gradul de alcool în aerul expirat la el constituia 0,77 mg/l, care
conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat.
Totodată, Colegiul penal a reținut argumentele invocate de către procuror,
potrivit cărora inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă.
Astfel, Apostol Constantin anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei
Orhei din 12.02.2015, în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i numită
pedeapsă sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani (f.d.
18), fiind luat la evidență la 25.03.2015, iar la 11.06.2015, a fost exclus de la
evidență conform art. 67 Cod penal, în legătură cu executarea pedepsei, rămânând
la evidență la Biroul de Probațiune Rezina cu pedeapsa complementară - privarea de
dreptul de conduce mijloace de transport, până la 02.03.2018 (f.d. 72).
Prin urmare, potrivit art. 82 alin. (2) Cod penal, în privința lui Apostol
Constantin se atestă starea de recidivă, iar în baza prevederilor art. 90 alin. (4) Cod
penal, persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de
grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei nu se aplică, astfel încât suspendarea condiționată a executării
pedepsei în privința inculpatului este apriori imposibilă, dat fiind comiterea
3
infracțiunii în stare de recidivă și astfel, în opinia instanței de apel, instanța de fond
a aplicat în mod greșit prevederile art. 90 Cod penal.
La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei lui Apostol
Constantin, Colegiul penal a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, a comis o
infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de persoana celui
vinovat, care anterior a fost condamnat, a comis infracțiunea în stare de recidivă,
conform cazierului contravențional are mai multe încălcări ale Regulamentului
Circulației Rutiere (f.d. 21), se caracterizează pozitiv la locul de trai (f.d. 17), și-a
recunoscut vinovăția, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată în baza
art. 364/1 Cod de procedură penală și astfel, scopul legii penale la caz poate fi atins
prin executarea unei pedepse sub formă de închisoare în mărime minimă.
Nefiind de acord cu decizia, avocatul Hamureac Oxana în numele
inculpatului a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei
noi hotărâri de încetare a procesului penal, prin care să fie aplicată Legea nr. 210 din
29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, pe motiv că, cauza penală a fost examinată în
baza art. 364/1 Cod de procedură penală și în cazul dat sunt întrunite toate condițiile
pentru aplicarea actului de amnistie.
Asupra recursului a depus referință procurorul prin care s-a expus întru
respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece în procesul incipient al
urmăririi penale, inculpatul nu și-a manifestat căința activă în cele comise.
Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că recursul declarat urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Rațiunea
și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul
ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa
precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl
declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.
Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să
o caseze, atunci când se constată că, în speță sunt incidente circumstanțe care
înlătură răspunderea penală a inculpatului.
În drept, soluția instanței de apel cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 11)
Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi
supusă recursului pentru a repara eroarea de drept atunci când aplicarea pedepsei
a fost înlăturată de un act de amnistie și prin urmare, concluzia instanței de recurs
adoptate pe marginea cererii depuse de inculpat, se fundamentează pe prevederile
art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
4
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârilor atacate și
cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de legea procesual-
penală.
Pornind de la analiza cererii de recurs, Colegiul constată că, în esență, titulara
acesteia critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind amnistia
în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Apostol
Constantin.
Instanța de recurs consideră că criticele recurentului sunt întemeiate și în
contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza admiterii
recursului declarat.
Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de
clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic
sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru
infracțiunile săvârșite până la apariția sa.
La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art.
2 din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza
penală, întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este
pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data
de 29 iulie 2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul
penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în
calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu
închisoarea, pe un termen de 7 ani.
Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Apostol Constantin a comis
infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (4) Cod penal în luna mai, anul 2016, iar
săvârșirea acestei infracțiuni se pedepsește cu amendă în mărime de la 1050 la 1150
unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la
240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an, iar aceste circumstanțe ale cauzei se
încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia, care are ca
efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta infracțională comisă.
Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că soluția instanței de apel este
neîntemeiată, la adoptarea ei nu s-a ținut cont de faptul că Legea nr. 210 nu
impune expres anumite restricții de aplicare a amnistiei, în privința persoanelor care
au comis infracțiuni, în stare de recidivă. Interdicțiile aplicate actului de
amnistie, față de persoanele ce au comis infracțiunea în stare de recidivă,
rezultă din prevederile art. 10 lit. g) a Legii nr. 210, care stabilește că nu se aplică
amnistia, în privința persoanelor ce au fost condamnate anterior pentru săvârșirea cu
intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave,
executând, în tot sau în parte, pedeapsa cu închisoare. Sub incidența interdicției,
prevăzute de art. 10 lit. g) al Legii nr. 210, nu cad persoanele care au fost
5
anterior condamnate pentru infracțiunile indicate în art. 10 lit. g), dar nu au
executat pedeapsa cu închisoarea sau antecedentele penale sunt stinse.
Din materialelor cauzei, se reține faptul, că inculpatul anterior a fost
condamnat de către Judecătoria Orhei la data de 12.02.2015 în baza art. 264/1 alin.
(1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, astfel cu
toate că la momentul comiterii infracțiunii în speță nu era executată pedeapsa
complementară, Colegiul penal consideră, că nu sunt impedimente în aplicarea Legii
privind amnistia în privința lui Apostol Constantin, deoarece potrivit art. 16 Cod
penal, infracțiunea comisă anterior și prevăzută de art. 264/1 alin. (1) Cod penal,
se califică ca infracțiune ușoară.
Prin urmare, procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este
reglementată de art. 2 din Legea nr. 210, care stipulează expres că procesul penal
încetează la faza de judecare a cauzei, include toate instanțele ordinare de judecată,
adică atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt
întrunite condițiile expres indicate de această lege.
Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul
amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă
față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că
căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art.
57 Cod penal.
Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere
penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt
întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit
activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau
a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii
precitat, se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să
fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă
remarca că, căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea
infracțiunii include: judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de
art. 364/1 sau în baza art. 509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală
a vinovăției.
Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul reiterează că, cauza penală
în privința lui Apostol Constantin a fost judecată în procedura simplificată,
reglementată de art. 364/1 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală. Inculpatul a manifestat căință față de fapta infracțională
comisă încă în prima instanță, acceptând judecarea cauzei în privința sa în baza art.
364/1Cod de procedură penală și recunoscând vinovăția de cele incriminate.
Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința
inculpatului poate fi aplicat actul amnistiei, nefiind incidente careva restricții
6
prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210, acesta manifestând căința activă față de fapta
infracțională comisă și careva prejudiciu nu există.
Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul
penal lărgit că, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a
sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal
privind învinuirea înaintată lui Apostol Constantin în baza art. 264/1 alin. (4) Cod
penal urmează a fi încetat, în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind
amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6), 435 alin. (1) pct.
2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Hamureac Oxana în numele
inculpatului, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
02 mai 2017, în cauza penală în privința lui Apostol Constantin.
Se aplică prevederile art.2 al Legii Republicii Moldova nr.210 din 29 iulie
2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova și se încetează procesul penal în privința lui
Apostol Constantin, în baza art.264/1 alin. (4) Cod penal.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 26 septembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Ion Guzun
7