1re-101/17 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-101/17 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1re-101/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 septembrie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 mai 2017, declarată de
petiționara Cos Nadejda
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 04.02.2016 - 10.03.2017,
Instanța de recurs: 13.04.2017 - 10.05.2017.
Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin ordonanța procurorului Procuraturii Ungheni, Basoc Ghenadie din 30.10.2015,
la plângerea adresată organului de urmărire penală de către petiționara Cos Nadejda prin care
ultima a solicitat de a fi verificată legalitatea acțiunilor notarului public L.Nagherneac a fost
dispusă neînceperea urmăririi penale.
Prin ordonanța procurorului r-lui Ungheni, Florea Eduard din 28.12.2015, a fost respinsă
plângerea petiționarei Cos Nadejda împotriva ordonanței din 30.10.2015, emisă de procurorul
Procuraturii Ungheni, Basoc Ghenadie.
Nefiind de acord cu soluția adoptată, Cos Nadejda s-a adresat cu plângere în ordinea
prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, solicitând anularea acestora.
Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 10 martie 2017, plîngerea lui Cos Nadejda,
depusă în baza art.313 Cod de procedură penală, a fost respinsă.
Instanța a indicat că, analizând situația de fapt stabilită în cadrul examinării plângerii și
raportând-o la temeiurile de drept aplicabile cazului, a conchis că acțiunile efectuate de
procuror sunt în conformitate cu normele legislației în vigoare, iar în cadrul examinării
plângerii, petiționarei nu i-au fost încălcate careva drepturi sau libertăți, prin prisma
prevederilor art.6 CEDO și că pe caz au fost întreprinse multiple acțiuni pentru stabilirea
circumstanțelor cazului, astfel că nu au fost încălcate careva norme materiale sau procesuale
ale legislației, care ar putea fi apreciate drept viciu fundamental și care ar servi ca temei
pentru efectuarea unui control suplimentar pe cauză.
Împotriva încheierii date, N.Cos a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cît și
anularea ordonanțelor procurorilor privind neînceperea urmăririi penale și de respingere a
plîngerii emise la 10.03.2017 și 28.12.2015, invocând că instanța nu a examinat obiectiv
cererea depusă de ea și incorect a reținut că dînsa nu a prezentat probe și nu a indicat
încălcările omise de organele procuraturii, pe când din vina notarului i s-a lezat flagrant
drepturile sale succesorale la 1/3 din bunul imobil; probele prezentate nu au fost apreciate la
justa valoare, din motiv că examinarea cauzei a avut loc în absența ei, dar dînsa justificat nu
1
s-a prezentat pe motiv de boală, solicitând amînarea examinării cauzei, precum și i-a fost
încălcat dreptul la corespondență secretă, reglementat de art.30 din Constituție, fiindcă nu a
depus nici o plîngere la 04.02.2016 în instanța de judecată în ordinea prevăzută de art.313
Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 mai 2017, recursul
declarat de N.Cos a fost respins, ca nefondat.
Instanța de recurs a menționat că, la caz nu a fost stabilit faptul ilegalității ordonanțelor
din 30.10.2015 privind neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal și din
28.12.2015 de respingere a plîngerii de anulare a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și
clasare a procesului penal, întrucât la adoptarea acestor ordonanțe au fost respectate întocmai
prevederile art.19 și 254 alin.(1), 255 alin.(2) Cod de procedură penală.
La fel, instanța a enunțat că nu poate examina legalitatea acestor decizii sub aspectul
temeiniciei lor și al probării, deoarece nu este competentă de a se expune asupra fondului
cazurilor respective, competența căreia fiind prevăzută de art.41, 313 Cod de procedură penală.
Hotărârea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit
irevocabilă la data pronunțării.
Împotriva hotărârilor nominalizate a declarat recurs în anulare petiționara N.Cos,
care solicită casarea acestora, invocând că dînsa nu a adresat nici o plîngere organului de
urmărire penală prin care ar fi solicitat intentarea unui dosar penal și nici în instanța de
judecată în ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, dar s-a adresat altor organe
a R.Moldova de la care nu a primit nici un răspus, prin ce i s-a încălcat dreptul la
corespondență; - examinarea cauzei în prima instanță la 10.03.2017 a avut loc în absența ei,
dînsa nu a fost citată în mod legal, prin ce consideră că la examinarea cauzei i-a fost încălcat
dreptul la respectarea vieții private, prevăzut de art.8 CEDO.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401
alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor
legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul
Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate
cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în
fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului
penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale
Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar.
Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia
instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea primei instanțe, adoptată în ordinea
reglementată de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de
hotărîri irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1), ce pot fi contestate cu recurs în anulare.
Deci, după cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele
hotărâri judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului sau/și
2
recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge aceste
căi consecutive de atac, inclusiv cea adoptată în temeiul prevederilor art.313 Cod de
procedură penală, această hotărâre, deși a devenit irevocabilă, nu mai este pasibilă de drept de
a fi contestată prin intermediul recursului în anulare.
Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide
inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului în anulare declarat de petiționara N.Cos, pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Cos Nadejda, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 mai 2017, pe motiv că nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 septembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3