1ra-884/2017 — art.152 alin.1, 166-1 alin.1 Cod penal

1ra-884/2017 — art.152 alin.1, 166-1 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-884/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Odainic Alexei și avocatul Moroi Andrian în numele inculpatului

Lisnic Eugeniu, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rezina din

24 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui

Lisnic Eugeniu XXX,

născut la xxx, originar din s.xxx, domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

01 august 2016 - până la 25 ianuarie 2017

(instanța de apel);

25 aprilie 2017 – până la 18 iulie 2017 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat:

- în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un

termen de 4 ani;

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

MAI pe un termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

1

Eugeniu, exercitând funcția de xxx, numit în funcție prin ordinul Ministrului

Afacerilor Interne xxx, având xxx, și fiind astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod

penal - persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar public cu statut

special care deține grad special și, fiind investit cu drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, contrar art. 3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale din 04 noiembrie 1950; art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova; încălcând grav prevederile art. 4 din Legea Republicii

Moldova nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, care stipulează că în

activitatea sa poliția mizează pe respectarea personalității cetățenilor,

constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și

intereselor lor legitime, precum și prevederile articolelor 12, 13, 14, 15 din

aceiași Lege; dispozițiile punctelor 1, 3, 4 ale capitolului I și punctelor 1, 2 și 3

ale capitolului II din Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de către

colaboratorii organelor de interne și militarii trupelor de carabinieri ale

Ministerului Afacerilor Interne (anexa nr.2), aprobate prin Hotărârea

Parlamentului nr. 1275-XII din 15.02.1993; prevederile art. 4 alin.(1), alin. (2),

alin. (4) lit. a), b), c), d), alin. (8), art. 5, 6 din Legea nr.218 din 19.10.2012

privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de

foc, care reglementează condițiile, particularitățile și temeiurile aplicării forței

fizice; contrar prevederilor lit. d), f), g), m) ale pct. 15, precum și lit. a) - b) ale

pct. 16 din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.481 din 10.05.2006, care îl

obligau să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să nu recurgă la forță cu excepția

cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui

obiectiv legitim, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice

circumstanță s-ar afla, să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, a

săvârșit infracțiunea de tratament inuman și degradant în următoarele

circumstanțe:

Astfel, Lisnic Eugeniu, la 12 februarie 2013, în jurul orei 1700, în xxx,

aflându-se la hotarul terenurilor cet. Xxx și Xxx, în procesul acțiunilor de

încărcare într-o căruță a cioclejilor pentru necesitățile sale personale de pe

lotul cet. Caflanat Aurica, care se află la hotar cu terenul cet. Xxx, deși nu

realiza acțiuni ce țin de atribuțiile lui de serviciu, totuși a acționat în baza

2

obligațiilor ce decurg din art. 22 al Legii nr. 416-XII din 18.12.1990 „cu privire

la poliție”, care vizează fiecare colaborator al poliției, pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se

află în timpul sau în afara orelor de program. În acest sens, drept urmare a

faptului că Xxx s-a apropiat de persoanele care încărcau cioclejii, cerându-le

explicații, reproșându-le de ce au intrat fără permisiune cu căruța pe terenul

său, prin ce a inițiat un conflict verbal, Lisnic Eugeniu, utilizând situația sa de

serviciu, fiind persoană care acționează cu titlu oficial, apropiindu-se și

prezentându-se ca polițist ce deține funcția de șef de post al localității,

urmărind în mod ilicit scopul de se răzbuna și de a-l pedepsi pe Xxx pentru

acțiunile acestuia considerate ilegale, fără temei și necesitate, intenționat, în

mod ilegal, pentru a-și demonstra supremația, l-a supus pe ultimul unui

tratament inuman și degradant, manifestat prin răsucirea mânii stângi a lui

XXx la spate, aplicarea cu genunchiul a două lovituri în regiunea

abdomenului, iar după ce Xxx a căzut la pământ, i-a aplicat două lovituri cu

piciorul în regiunea toracelui, cauzându-i lui Xxx, vătămări corporale medii

sub formă de fractura coastei VIII pe dreapta pe linia axilară posterioară, ceea

ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică care nu era

necesară, nefiind determinată de comportamentul lui Xxx, umilindu-i astfel

demnitatea.

Tot el, Lisnic E. în același loc și același timp, contrar prevederilor legale

mai sus enumerate, intenționat aplicându-i lui Xxx, două lovituri cu piciorul

în regiunea toracelui, i-a cauzat, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 688D din 09.04.2013, fractura coastei VIII pe dreapta pe linia axilară

posterioară, care se atribuie vătămărilor corporale medii, cu dereglarea

sănătății de lungă durată.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului a menționat că, instanța de judecată eronat a

aplicat prevederile art. 314 Cod de procedură penală, nu a cercetat nemijlocit,

sub toate aspectele probele prezentate, astfel fiind apreciate critic declarațiile

martorilor oculari Lomaca S., Lomaca A., Cuzmici N., Oleinic I., Ganea V. și

Cuzmici N. La fel, a indicat că nemotivat a fost respinsă cererea apărării de a

fi verificat clișeul radiologic a umărului stâng, cutiei toracice pe numele părții

vătămate; a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, principiul

contradictorialității prevăzut de art. 24 Cod de procedură penală, fiind puse la

3

baza sentinței de condamnare numai probele acuzării, precum și eronat au

fost apreciate declarațiile părții vătămate Xxx.

La fel a conchis că fapta incriminată nu întrunește elementele

infracțiunilor imputate, deoarece la baza sentinței au fost puse doar

circumstanțele invocate de procuror, declarațiile martorilor care nu au fost

prezenți la fața locului, dar au aflat despre caz din diferite surse de informare

care au declarat diferite versiuni, circumstanțe care nu au fost constatate în

ședința de judecată, iar declarațiile inculpatului și martorilor oculari

nominalizați mai sus au fost interpretate neobiectiv, doar în folosul acuzării,

astfel fiind încălcat principiul prezumției nevinovăției. A menționat că,

organul de urmărire penală a calificat greșit fapta comisă de inculpat, fără a fi

probată componența de infracțiune incriminată, deoarece conform

prevederilor art. 1661 alin. (1) și art.152 alin. (1) Cod penal, tratamentul poate

fi sau inuman sau degradant, dar nu concomitent împreună.

Instanța neîntemeiat a concluzionat că inculpatul nu realiza acțiuni ce

țin de atribuțiile lui de serviciu, însă a calificat ilegal că, inculpatul acționează

cu titlu oficial din numele autorității publice, iar partea acuzării nu a

demonstrat cauzarea suferințelor fizice și psihice părții vătămate de către

inculpat prin prisma suspiciunii că corpurile delicte - filmul radiologie al

umărului și cutiei toracice nu aparține părții vătămate și nici un martor ocular

nu a confirmat aplicarea loviturilor cu scopul de a se răzbuna și pedepsi

partea vătămată. O circumstanță importantă menționată de către inculpat, a

fost faptul că prima instanță a încălcat dreptul inculpatului prevăzut de art. 22

Cod de procedură penală, de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori pentru aceeași faptă, ori, pentru presupusa faptă infracțională,

instanța de judecată a încadrat greșit calificarea faptelor inculpatului fiind

astfel prezentă dubla incriminare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 1661 alin. (1), 152 alin. (1) Cod penal, pentru aceeași faptă.

februarie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție

a inculpatului Lisnic E. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 166 1

alin.(1) și 152 alin.(1) Cod penal.

La fel, instanța a conchis că atât inculpatul, cât și avocatul, au înaintat o

versiune de apărare precum că, partea vătămată l-ar fi apucat de haină pe

4

Lisnic E. și în acel moment el i-a izbit mâna în jos, însă nu i-a răsucit-o, după

cum afirmă partea vătămată.

Astfel, instanța de judecată a conchis că, inculpatul a încercat să

aplaneze conflictul, însă nu i-a reușit și în acest scop a influențat o parte din

martori.

În acest sens, instanța a menționat că martorul Caftanati A. fiind audiată

sub jurământ, a comunicat că a fost rugată de către colegul lui Lisnic E.,

Melnic Ig., să scrie că, partea vătămată Xxx era în stare de ebrietate în

momentul când a venit la ea. La fel, martorii Lomaca Al. și Melnic Ig. (colegul

lui Lisnic E.), au expus fraza că ,,Lisnic i-a înlăturat mâna dreaptă”, exact în

același sens, cum a relatat și inculpatul.

Însă, Lomaca Al., fiind martor ocular la cele întâmplate, a declarat că nu

a văzut ca victima să fi căzut în momentul când se îndepărta.

Lefter Aurel în numele inculpatului Lisnic E., care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare, din motiv că fapta

lui nu întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.

1661 alin. (1), 152 alin. (1) Cod penal.

În argumentarea recursului a indicat că, instanțele inferioare greșit au

apreciat probele administrate, fiind luate în considerare doar probele acuzării.

Organul de urmărire penală a înaintat inculpatului ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit și rechizitoriul în lipsa unui avocat. La fel,

instanța de apel a încălcat normele procesual penale prin faptul că,

neîntemeiat a indicat în procesul verbal al ședinței de judecată din 23

noiembrie 2015, că apărarea nu are probe, fapt ce nu corespunde adevărului,

deoarece apărătorul a solicitat audierea martorului Răilean S., care la acel

moment se afla peste hotarele țării.

recursul ordinar declarat de avocatul Lefter A. în numele lui Lisnic E., casează

decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Chișinău din 25 ianuarie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

5

circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.

166 1 alin. (1) și 152 alin.(1) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectând-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală.

Referitor la argumentele inculpatului că instanța de fond eronat a

apreciat circumstanțele descrise în declarațiile părții vătămate, fiindcă acesta a

înaintat mai multe versiuni ce se contrazic, instanța de apel a reținut ca fiind

pertinente și concludente declarațiile lui Xxx depuse în cadrul ședinței

instanței de fond și anume că aceste depoziții coroborează cu celelalte probe

administrate și cercetate care au fost susținute și în instanța de apel.

Astfel, partea vătămată a confirmat declarațiile date în instanța de fond

declarând că inculpatul i-a sucit mâina stângă, fiind lovit cu piciorul și

fracturate două coaste.

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate se confirmă prin declarațiile

lui Odainic I., Dolghii V., ultimul relatând că xxx se ținea de o parte a corpului

și i-a spus că Lisnic E. i-a răsucit mâina, l-a lovit și el a căzut jos pe o

buturugă.

La fel, cele relatate de partea vătămată sunt afirmate și prin declarațiile

martorului Caftanati A. care a declarat că la ea în vizită a venit xxx, care ofta,

spunându-i că Lisnic E. i-a răsucit o mâină, l-a împins peste o buturugă și l-a

lovit într-o parte. Martorul a confirmat că victima nu se afla în stare de

ebrietate.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Lomaca S.,

Oleiniuc I., Ganea V., Cuzmici N. care au indicat că partea vătămată xxx era în

stare de ebrietate și s-a adresat cu cuvinte injurioase în adresa lui Lisnic E.,

precum și că victima l-a apucat de haine pe Lisnic E. care i-a îndepărtat mâina,

iar ulterior Odainic A. mergând spre casă a alunecat și a căzut jos, or, acești

martori au fost influențați de către inculpat pentru a depune declarații în

favoarea acestuia.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele inculpatului Lisnic E.

care a indicat că acuzatorul de stat la audierea martorilor Lomaca S., Lomaca

A., Oleinic I., Ganea V. și Cuzmici N. a indicat martorilor să scrie în procesele-

verbale de audiere după bunul său plac, or, circumstanțele date nu au fost

6

constatate prin careva probe certe, procesele-verbale de audiere a martorilor

au fost semnate de către ultimii, iar careva plângerii pe motiv că acuzatorul de

stat ar fi indicat martorilor ce să scrie în procesele-verbale nu au fost

formulate de către ultimii, nici susținute de către aceștia în timpul audierii

acestora în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța a conchis că nu pot fi reținute ca pertinente, motivele

apelantului precum că procurorul nu a stabilit circumstanțele ce țin de

poziționarea inculpatului în teren în raport cu partea vătămată în timpul

presupuselor lovituri, de la ce înălțime partea vătămată a primit lovituri cu

genunchiul în abdomen ținând cont de faptul că era cu mâina stângă răsucită

puternic în sus și cu capul aplecat în jos, inculpatul stătea pe loc sau și-a

schimbat poziția, xxx s-a rostogolit după ce a primit primele lovituri sau nu,

cu care picior inculpatul l-a lovit pe victimă, deoarece în timpul audierii părții

vătămate acesta a clarificat unele aspecte, și anume de care mâină a fost

răsucită, de câte ori a fost lovit de către inculpat, precum și în ce regiune. Mai

mult că declarațiile părții vătămate apreciate în coroborare cu celelalte probe

administrate și cercetate, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate.

Cât privește temeiul indicat de inculpat că în procesul-verbal de

confruntare din 20.05.2013 dintre martorul Oleinic Iurie și partea vătămată

xxx, ultimul a recunoscut că la 12.02.2013 a alunecat în șanțul prin care curge

apa, instanța a reținut că acest fapt a avut loc după consumarea conflictului

între inculpat și partea vătămată, respectiv, faptul că victima a alunecat nu

poate substitui existența acțiunilor lui Lisnic E. care au fost îndreptate față de

victimă.

În acest sens, instanța de apel a conchis că declarațiile părții vătămate

depuse în cadrul instanței de fond, susținute în instanța de apel coroborează

cu concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr. 688/D din

04.04.2013, potrivit căruia, fractura coastei VIII dreapta pe linia axilară

posterioară se califică ca vătămare corporală medie; nu este posibil de

confirmat sau de exclus posibilitatea producerii fracturii costale în timpul și

circumstanțele indicate în ordonanța de expunere a expertizei; schimbările

artro-osteomoderative articulației humeroscapulare stânga este o maladie

preexistentă și de făcut legătură cauzală între circumstanțele indicate și

diagnosticul stabilit nu este posibil; cauzarea vătămărilor corporale depistate

7

la xxx în rezultatul căderii libere sau cu accelerație se exclude, din motivul

localizării corporale pe suprafețe protejate ale corpului.

La acest capitol, instanța a reținut ca fiind pertinente și concludente

declarațiile expertului medico-legal Vicol A., care examinând pelicula

radiologică a cutiei toracice a părții vătămate, a declarat că fractura costală

conform peliculei radiologice din 13.02.2013 pe numele lui xxx este recentă.

Mecanismul producerii fracturii coastei părții vătămate este rezultatul lovirii

cu un corp dur, bont. Cauzarea fracturii costale nu produce obligatoriu

vătămări a țesuturilor moi la nivelul fracturii, întinderea ligamentelor nu

poate fi stabilită prin nici o investigație, aceasta poate fi constatată doar prin

cele relatate de către pacient.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate temeiurile indicate

de inculpat, precum că în timpul conflictului nu se afla în serviciu, or, în

virtutea funcției pe care o deținea, în calitate de funcționar public cu statut

special, acesta avea obligația de a respecta personalitățile cetățenilor,

constituind un garant al apărării demnității, drepturilor și libertăților și

intereselor lor legitime, fiind obligat de a nu aplica forța fizică, decât pentru

curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale,

dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin.

Colaboratorului de poliție îi este interzis să aplice, să încurajeze sau să

tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în

orice circumstanță s-ar afla, să recurgă la forță, cu excepția cazurilor de

necesitate absolută, și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

legitim, să lezeze dreptul fiecărei persoane la viața privată, decât în caz de

necesitate absolută și numai în măsura necesară pentru realizarea obiectivului

legitim.

Cu referire la argumentele apelantului referitor la faptul că prima

instanță a încălcat dreptul inculpatului prevăzut de art. 22 Cod de procedură

penală, de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru

aceeași faptă, sau pentru presupusa faptă infracțională, respectiv, instanța de

fond a încadrat greșit calificarea faptelor inculpatului potrivit învinuirii

formulate, fiind astfel dubla incriminare pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

le-a apreciat ca nefondate, deoarece, faptul că inculpatului Lisnic E. i-au fost

incriminate comiterea a două infracțiuni nu constituie o încălcarea a

8

principiului de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori, în speță

fiind prezent un concurs ideal de infracțiuni, adică inculpatul a săvârșit

acțiuni care întrunește elementele a două infracțiuni.

Astfel, acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate.

vătămată xxx și avocatul Moroi A. în numele inculpatului, care au solicitat:

- partea vătămată, care, fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la

art. 427 alin.(1) CPP, solicită casarea hotărârilor contestate și pronunțarea unei

noi hotărâri de încetare a procesului penal în privința lui Lisnic E., cu

aplicarea Legii privind amnistia.

A menționat că a indicat instanței de apel că nu are careva pretenții față

de inculpat, cu care a fost în conflict. În legătură cu faptul că s-au împăcat, nu

dorește ca Lisnic E. să fie atras la răspundere penală. Personal a scris cererea

în cauză nefiind impus de nimeni pentru ce a și semnat. Această cerere nu a

înregistrat-o și nu a prezentat-o la Curtea de Apel Chișinău.

La 07 aprilie 2017, prin declarație notarială a indicat cele nominalizate

mai sus.

Inculpatul se căiește de cele comise, iar el nu are careva pretenții

materiale față de Lisnic E. Pe perioada examinării cauzei nu a solicitat,

inclusiv și la moment nu solicită încasarea prejudiciului material, moral sau

cheltuieli de judecată din partea inculpatului.

- avocatul Moroi A. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a

procesului penal cu aplicarea față de inculpatul Lisnic E. a Legii nr. 210

privind amnistia.

Astfel, a indicat că în speță au apărut circumstanțe care duc la încetarea

procesului penal, făcând referire la prevederile art. 332 alin.(1), 391 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Totodată a menționat că potrivit alin.(2) al Legii nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia, încetarea procesului penal conform alin.(1) are loc cu

acordul scris al învinuitului sau inculpatului.

9

Prin cererea sau acordul din 04.04.2017 adresată Curții Supreme de

Justitei, inculpatul se căiește profund de cele comise si potrivit art. 2, alin. (1),

(2) al Legii nominalizate, a solicitat încetarea procesului penal cu aplicarea

amnistiei.

Reieșind din materialele cauzei, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 1661 alin. (1) și art.152 alin.(1) Cod penal la începutul lunii

februarie 2013, adică până la adoptarea Legii sus menționate, acestea fiind

atribuite la categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave.

La fel, a reținut că Lisnic E. pentru prima dată a comis fapta

prejudiciabilă pasibilă răspunderii penale, anterior nefiind condamnat, își

recunoaște vina în săvârșirea faptei incriminate, se căiește activ de cele

comise.

Mai mult ca atât, partea vătămată a adresat către instanța de apel o

cerere în care a specificat că nu are careva pretenții față de inculpat, cu care

ulterior s-au împăcat și nu dorește ca acesta să fie atras la răspundere penală.

xxx personal a scris cererea data, nefiind impus de nimeni, pentru care a și

semnat, însă cererea nu a fost înregistrată în instanța de apel.

La 02 aprilie 2017, partea vătămată a depus instanței de recurs o

asemenea cerere cu o astfel de solicitare, iar prin declarația notarială din

07.04.2017 a confirmat că nu are careva pretenții față de inculpat sub nici o

formă.

Recurentul a menționat că inculpatul are la întreținere doi copii minori,

precum și concubina acestuia este însărcinată, în acest sens anexând certificate

medicale, iar Lisnic E. fiind unicul întreținător al familiei.

Reieșind din cele nominalizate, consideră oportun și posibil de aplicat

față de inculpat a prevederilor Legii nr.210, cu încetarea procesului penal.

A. în numele inculpatului, care a considerat recursul unul întemeiat și care

urmează a fi admis integral.

11.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare, solicitând respingerea acestora ca fiind inadmisibile,

argumentând, că față de inculpat nu poate fi aplicată Legea nr.210 privind

amnistia, din motiv că pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, acesta

nu și-a manifestat căința activă în cele comise.

10

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie.

În recursurile declarate, atât avocatul Moroi A. în numele inculpatului,

cât și partea vătămată xxx au invocat precum că față de Lisnic Eugeniu

urmează a fi aplicate prevederile Legii nr.210 cu privire la amnistie în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

având în vedere că inculpatul și-a recunoscut vina, manifestând căința sinceră

și activă pentru fapta comisă, infracțiunile au fost comise până la adoptarea

respectivei legi, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, conștientizând

caracterul ilicit al faptelor sale, precum și partea vătămată nu are careva

pretenții materiale sau morale față de el.

La acest capitol, instanța de recurs reține că, la 09 septembrie 2016 au

intrat în vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova.

Potrivit art.1 alin.(1) și (2) și art.2 alin.(1) din Legea nominalizată, actul

se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate

care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate

care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de

probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând

risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența

prevederilor art.2-9, 11 și 12.

Căința activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile

stabilite la art. 57 Cod penal, fără a ține cont de criteriul gravității faptei

comise.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul

penal încetează la faza de judecare a cauzei, care include toate instanțele

ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de

recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile expres indicate în această lege.

Procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de

judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi

11

pentru care prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu

mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani.

Potrivit art.57 alin.(1) Cod penal, persoana care pentru prima oară a

săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de

răspundere penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de

bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea

daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit prin

infracțiune.

Conform prevederilor art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea

pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că, atât avocatul inculpatului, cât și

partea vătămată în recursurile ordinare declarate, au solicitat încetarea

procesului penal în privința lui Lisnic E. pe motivul intervenirii amnistiei. Mai

mult ca atât, la recurs fiind anexată și cererea inculpatului, care, indică că se

căiește sincer de cele comise, astfel solicită încetarea procesului penal potrivit

art.2 alin.(1), (2) al Legii nr. 210.

În acest sens, Colegiul penal menționează și faptul că, în declarația

notarială înregistrată cu nr. 2609 la 07.04.2017, partea vătămată xxx a

confirmat că nu are careva pretenții față de Lisnic E. nici material sau de alt

gen, precum și nu solicită încasarea prejudiciului material, moral sau

cheltuieli de judecată (f.d.99, vol.III).

Având în vedere cele expuse și prevederile normelor citate supra, ținând

cont de faptul că inculpatul Lisnic E. și-a recunoscut vina și se căiește sincer

pentru faptele comise, că se caracterizează pozitiv la locul de trai,

circumstanțe stabilite și reținute de către instanța de recurs, că infracțiunile au

fost comise până la adoptarea Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210 din

29.07.2016, precum și că partea vătămată careva pretenții de ordin material

sau moral față de inculpat nu are, instanța de recurs consideră că Lisnic

Eugeniu întrunește condițiile prevăzute de Legea nominalizată.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, în speță, se constată existența

circumstanțelor, prevăzute de art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

care exclud tragerea la răspundere penală, deoarece a intervenit Legea nr.210

din 29 iulie 2016 privind amnistia, motiv pentru care procesul penal în

12

privința lui Lisnic E. în baza art. 152 alin.(1) și 1661 alin.(1) Cod penal, urmează

a fi încetat conform prevederilor Legii sus menționate, or, inculpatul a

recunoscut vina integral și a manifestat căința activă.

pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de partea vătămată Odainic

Alexei și avocatul Moroi Andrian în numele inculpatului Lisnic Eugeniu,

casează total sentința Judecătoriei Rezina din 24 aprilie 2014 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, în cauza

penală în privința lui Lisnic Eugeniu, cu pronunțarea unei noi hotărâri, după

cum urmează.

Se dispune încetarea procesului penal pe învinuirea înaintată lui Lisnic

Eugeniu în baza art. 152 alin. (1) și 1661 alin. (1) Cod penal, conform

prevederilor art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Lisnic Eugeniu urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

13