1ra-1137/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1137/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte NICOLAEV Ghenadie

judecători MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cobzac Gheorghe în nume inculpatului Lungu Oleg, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2007, în cauza penală

privindu-l pe

LUNGU Oleg xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.08.2006 – 06.09.2006;

Instanța de apel: 09.11.2006 – 14.11.2006;

Instanța de recurs: 21.02.2007 – 03.04.2007;

Instanța de apel: 29.05.2007 – 16.10.2007;

Instanța de recurs: 13.06.2017 – 12.07.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c. echivalentul a 10 000 lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa stabilită și pedeapsa numită prin sentința

Judecătoriei Ștefan Vodă din 04 mai 2005, să se execute de sine stătător.

Tot prin aceeași sentință, Lungu O. a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii.

1.1. Tot aceeași sentință a fost pronunțată și în privința lui Țîgănaș I., însă în privința lui

există deja o hotărâre irevobilă.

1

I. la 10.07.2006, seara, fiind ambii în stare de ebrietate și deplasându-se cu tractorul de model

MTZ-80 cu n/î TGA 959, în apropierea fostei ferme situată la marginea s. Talmaza, r-nul

Ștefan Vodă din intenții huliganice au oprit căruța în care se aflau cet. Ștefan N., Boicenco S.

și minora Doni V., după ce continuându-și acțiunile huliganice au început a-i maltrata pe

Ștefan N. și Boicenco S., după ce au plecat cu tractorul în s. Cioburciu. După aceasta, în timp

de noapte Lungu O. și Țîgănaș I. întorcându-se din s. Cioburciu și întâlnindu-i pe drum pe

Ștefan N. și Boicenco S., continuându-și acțiunile huliganice din nou i-au maltratat, cauzându-i

lui Ștefan N. vătămare ușoară a sănătății, iar lui Boicenco S. dureri fizice.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia

inculpații să fie condamnați pentru infracțiunile incriminate, motivând că prima instanță eronat

a recalificat acțiunile inculpaților din prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal în art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Totodată, acuzatorul de stat a indicat că prima instanță greșit a stabilit pedepsele

inculpaților, iar o asemenea pedeapsă blândă nu va duce atingerea scopului pedepsei penale.

a fost respins, ca fiind nefondat cu menținerea deciziei contestate.

prin care a solicitat casarea acesteia cu remiterea la rejudecare în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

recursul declarat a fost admis, hotărârile au fost atacate și dispusă rejudecarea cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău.

admis parțial apelul procurorului, sentința a fost casată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit căreia Lungu O. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188

alin.(2) lit. b), e) Cod penal, la 8 ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial,

inculpatului Lungu O. i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de 8 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a adăugat parțial la pedeapsa stabilită

prin noua sentință, parte neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă

din 04 mai 2004, și anume 6 luni închisoare și pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 9 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.

numele inculpatului Lungu O. a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia,

cu remiterea la rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea nu poate fi comisă de către

instanța de recurs.

2

În motivarea recursului, avocatul indică că prima instanță corect a ajuns la concluzia că

în acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,

condamnându-i pe inculpați doar pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism.

Ulterior, instanța de apel, fără a examina probele conform art. 414 Cod de procedură

penală, a recalificat acțiunile inculpaților în baza acelorași probe, care au fost puse la baza

achitării, găsindu-i vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit.

b), e) Cod penal și art. 287 alin. (3) Cod penal.

Așadar, la rejudecarea cauzei în privința lui Lungu O., în lipsa acestuia instanța de apel,

nu a administrat direct toate probele, dar a examinat superficial cazul, dându-i o apreciere

greșită acțiunilor inculpatului Lungu O.

Totodată, menționează că termenul de depunere a recursului a fost omis, deoarece nu a

cunoscut despre decizia instanței de apel, acesta fiind plecat peste hotarele țării.

referință, prin care solicită declararea recursului ca fiind inadmisibil, deoarece nu corespunde

cerințelor de formă și conținut.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, or în vederea acestei

statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată recursul declarat nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute la art. 429 și

430 Cod de procedură penală.

Reieșind din conținutul recursului declarat, se constată că recurentul contestă decizia

instanței de apel sub prisma stabilirii eronate a vinovăției inculpatului, totodată instanța de

recurs constată că avocatul Cobzac G. nu a reprezentat interesele inculpatului la judecarea

cauzei la etapele anterioare.

În sensul dat, se punctează că în lumina jurisprudenței CtEDO, reglementarea dreptului

la apărare este de natură să pună în evidență importanța unui proces echitabil, specific oricărei

societăți democratice. Astfel, art. 6 parag. 3 lit. c) CEDO, recunoaște dreptul fiecărui acuzat de

a se apăra singur sau prin apărător, însă textul articolului vizat nu precizează condiții de

exercitare a acestui drept, lăsând statelor contractante alegerea acelor mijloace ce permit

efectiva lui realizare, astfel încât acestea să fie compatibile cu exigențele unui proces echitabil.

Legislația autohtonă a fost racordată cu referințele expuse mai sus, iar procedural,

acestea și-au găsit sediul în prevederile art. 68-72, 351, 361 Cod de procedură penală.

Așadar, pornind de la prevederile art. 361 alin. (1) Cod de procedură penală, unde este

stipulat că președintele ședinței de judecată anunță numele și prenumele apărătorului și

constată dacă inculpatul acceptă asistența juridică a acestui apărător, renunță la el cu

schimbarea lui sau singur își va exercita apărarea, instanțele de fond, judecând cauza cu

participarea părților, înainte de a purcede la examinarea cauzei, în ședința de judecată verifică

3

în temeiul prevederilor menționate dacă inculpatul este de acord ca un avocat concret să-i

reprezinte interesele în instanța de judecată.

Concomitent cu acordul manifestat de către inculpat în ședința de judecată privind

reprezentarea intereselor sale de către un apărător concret și admiterea acestuia de către

instanța de judecată, devin aplicabile prevederile art. 68 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, potrivit cărora apărătorul este în drept să atace sentința sau orice altă hotărâre

judecătorească finală în cauza respectivă.

Reieșind din materialele cauzei, rezultă că în instanța de apel interesele inculpatului

Lungu O. au fost reprezentate de către apărătorul Tricolici L., care a fost acceptat de către

inculpat și admis de către instanța de apel (f.d. 242-245, vol. I).

Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 68 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, avocatul Tricolici L., care a fost admis de către instanța de apel să reprezinte interesele

inculpatului la judecarea apelului, era în drept să conteste decizia instanței de apel cu recurs

ordinar.

Însă, prezentul recursul ordinar este declarat de către un alt avocat, care nu a participat

în instanța de apel, și anume de către Cobzac G. în interesele inculpatului Lungu O.

În atare împrejurări, se evidențiază că în situația în care inculpatul își alege un alt

apărător pentru a-i reprezentate interesele în recurs, este necesar consimțământul acestuia,

adică regula prescrisă instanțelor de fond în dispoziția art. 361 alin. (1) Cod de procedură

penală, în ceea ce vizează consimțământul inculpatului la reprezentarea în judecată de către un

avocat concret rămâne valabilă și pentru instanța de recurs.

În acest context, este necesar de menționat că în corespundere cu prevederile art. 432

alin. (1) și 433 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează admisibilitatea

în principiu și judecă recursul declarat fără citarea părților, prin urmare instanța de recurs este

în imposibilitate de a constata, dacă inculpatul acceptă ca acesta să fie reprezentat de către

apărătorul care a declarat recurs ordinar în numele inculpatului.

Tot la etapa examinării recursului, instanța de recurs verifică în primul rând termenul și

împuternicirile recurentului, în cazul în care recursul este declarat de un alt apărător ales care

nu a participat în apel.

Modalitatea de confirmare a împuternicirilor oferite de către inculpat apărătorului său, a

fost tratată de către legiuitor în dispoziția art. 70 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că avocatul ales poate fi admis în procesul penal în calitate de apărător la invitația

bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia precum și la solicitarea

altor persoane cu consimțământul persoanelor interesele cărora urmează să le apere.

Așadar, instanța de recurs urmează să verifice împuternicirile recurentului, iar o atenție

deosebită se va acorda cazului când recursul este declarat de către un alt avocat ales în

interesele inculpatului, care nu a participat în instanța de apel.

Mai mult, în speța dată, instanța de recurs remarcă că judecarea apelului, care a avut ca

finalitate pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Lungu O. a fost desfășurată în

absența ultimului.

4

În acest context, avocatul care declară recurs anexează mandatul care se completează în

conformitate cu prevederile stipulate în Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28.02.2013 cu

privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al

avocatului stagiar, cu modificările ulterioare.

Astfel, în mandatul prezentat, în mod obligatoriu, pe recto se va indica că avocatul este

împuternicit pe cauza penală concretă să declare în numele inculpatului recurs ordinar la

Curtea Supremă de Justiție, iar pe verso se va indica numele, prenumele și semnătura

inculpatului (pct. 6, subpct. 1) lit. a1), b) din Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28.02.2013).

În cazurile când se constată că lipsește semnătura inculpatului de pe partea verso a

mandatului, din cauze de imposibilitate de a o aplica (aflarea peste hotarele țării, internarea

într-o instituție medicală, etc.) recurentul trebuie să anexe o cerere scrisă personal de către

inculpat și semnată de acesta în care ultimul solicită admiterea apărătorului care declară recurs

ordinar în interesele sale. Iar pentru a se evita orice confuziune asupra veridicității semnăturii

aplicate pe cererea dată cu cea a titularului cererii (inculpatului) este necesară legalizarea

semnăturii în conformitate cu legislația în vigoare.

Din materialele cauzei, instanța de recurs atestă că recurentul a anexat doar cererea de

recurs și mandatul, care nu este completat în corespundere cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 158 din 28.02.2013 menționate mai sus, adică lipsește semnătura pe verso a inculpatului

Lungu O. (f.d. 3, vol. II), nefiind totodată anexată o cerere întocmită de către inculpat prin care

acesta își dă consimțământul de a-i fi reprezentate interesele în instanța de recurs de către

avocatul Cobzac G., ceea ce echivalează cu lipsa împuternicirilor recurentului de a declara

recurs ordinar în numele inculpatului Lungu O.

La fel, instanța de recurs menționează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

statuat că, deși procedurile desfășurate în absența acuzatului nu sunt în sine incompatibile cu

art. 6 CEDO, totodată în această privință prin Recomandarea Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei nr. (75) 11 din 21 martie 1975 s-a arătat că hotărârea pronunțată în lipsa

acuzatului trebuie să fie comunicată acestuia potrivit regulilor privind citarea, iar termenul de

recurs nu trebuie să înceapă să curgă decât din momentul de la care persoana condamnată a

luat cunoștință în mod efectiv de hotărârea comunicată, cu excepția situației în care acesta s-a

sustras de la judecată.

Colegiul penal lărgit constată că în speța dată inculpatul Lungu O. după recepționarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2007 este în drept să declare recurs ordinar

în termenul stabilit de lege.

După recepționarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2007 inculpatul

Lungu O. este în drept să conteste hotărârea nominalizată și prin intermediu unui avocat ales,

deoarece reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului garanțiile prevăzute

la art. 6 §3 lit. c) CEDO referitoare la dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau din oficiu

este garantat și în cursul judecății în fața instanțelor de control judiciar.

Totodată, instanța de recurs atenționează că în situația în care în prezenta cauză penală

va fi declarat un alt recurs ordinar de către un apărător ales, ținând cont de prevederile art. 70

Cod de procedură penală, acesta este obligat să anexeze la cererea de recurs ordinar și actele ce

5

îi confirmă împuternicirile de apărător, potrivit constatărilor expuse supra, în partea descriptivă

a prezentei decizii.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se

depune de persoanele menționate în art. 421 Cod de procedură penală.

Totodată, în corespundere cu prevederile art. 401 Cod de procedură penală în

coroborare cu art. 421 Cod de procedură penală, recurs ordinar poate declara și avocatul, în

numele inculpatului, însă numai atunci când sunt întrunite condițiile stipulate expres în

dispoziția art. 70 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, ținând cont de cele consemnate mai sus, instanța de recurs conchide că avocatul

Cobzac G. nu poate fi recunoscut ca titular al dreptului la recurs ordinar în prezenta cauză

penală, și din aceste considerente Colegiul penal decide de a declara ca fiind inadmisibil

recursul de pe rol, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut, fiind depus de o

persoană neîmputernicită.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cobzac Gheorghe în numele

inculpatului Lungu Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2007, în cauza penală privindu-l pe Lungu Oleg xxxxx, deoarece nu corespunde

cerințelor de formă și conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2017.

Președinte NICOLAEV Ghenadie

Judecători MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

6