1ra-925/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-925/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-925/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Dragomir Petcu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în

cauza penală în privința lui

Vîrtosu Iurii Xxxxx, născut la xx xxxxxx

xxxx, originar și domiciliat s. Xxxxxx,

r-nul Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.07.2015 - 12.03.2016;

Instanța de apel: 21.04.2016 - 13.12.2016;

Instanța de recurs: 05.05.2017 - 05.07.2017.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Iurii Vîrtosu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani

închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

este învinuit de faptul că, la 20 iunie 2014, aproximativ la ora 17:20, aflându-se în

autobuzul ce se deplasa pe ruta Ulmu-Chișinău, în regiunea Gării Auto de Sud,

amplasată pe șos. Hîncești, 145, mun. Chișinău, profitând de faptul că cet. Aliona

Ababii după terminarea convorbirii telefonice, din neatenție i-a căzut la podea

telefonul mobil model „Samsung S5292”, IMEI xxxxxxxxxxxxxxx în care

funcționa cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, în mod tainic l-a ridicat și deconectat, după ce cu bunul sustras a

părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială

în proporții considerabile, în sumă de 1800 lei.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurii Vîrtosu să fie

1

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, la aplicarea pedepsei prima instanță nu a

ținut cont de pericolul social al acțiunilor inculpatului, de circumstanțele săvârșirii

infracțiunii, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și nu a restituit părții

vătămate Aliona Ababii prejudiciul cauzat prin infracțiune.

13 decembrie 2016, pronunțată integral la 27 decembrie 2016, a fost admis apelul,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată total

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Iurii Vîrtosu a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani.

4.1. Instanța de apel a constatat în fapt că, Iurii Vîrtosu la 20 iunie 2014,

aproximativ la ora 17:20, aflându-se în autobuzul ce se deplasa pe ruta

Ulmu-Chișinău, în regiunea Gării Auto de Sud, amplasată pe șos. Hîncești, 145,

mun. Chișinău, profitând de faptul că cet. Aliona Ababii după terminarea

convorbirii telefonice, din neatenție i-a căzut la podea telefonul mobil model

„Samsung S5292”, IMEI xxxxxxxxxxxxxxx în care funcționa cartela SIM cu

nr. xxxxxxxxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod tainic

l-a ridicat și deconectat, după ce cu bunul sustras a părăsit locul săvârșirii

infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile, în sumă de 1800 lei.

4.2. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță

nu a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale infracțiunii săvârșite de inculpat,

menționând în partea constatatoare a sentinței, contrar prevederilor art. 394

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, că inculpatul Iurii Vîrtosu se învinuiește

în săvârșirea faptei incriminate considerată ca fiind dovedită și în mod eronat a

pronunțat o sentință de condamnare a inculpatului.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, este dovedită pe deplin

de următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului Iurii Vîrtosu (f.d.156);

părții vătămate Aliona Ababii (f.d.20); martorilor Egor Ursul (f.d.22); Victoria

Luca (f.d.23); Rodica Andrieș (f.d.24); plângerea cet. Aliona Ababii prin care a

fost sesizat organul de urmărire penală despre infracțiunea săvârșită (f.d.14);

ordonanța de ridicare a convorbirilor telefonice din 15 iulie 2014 (f.d.25);

ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict (f.d.28); descifrările

convorbirilor telefonice (f.d.32-39).

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a indicat că, sancțiunea prevăzută

de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de

2

la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani, iar în

coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sunt

stabilite limite noi, și anume închisoare până la 2 ani 8 luni, stabilindu-i pedeapsa

2 ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat rezonabil de suspendat condiționat

executarea pedepsei stabilite inculpatului potrivit art. 90 Cod penal, pentru

perioada de probațiune de 3 ani, dacă în termenul fixat, acesta nu va săvârși o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel, a respins ca nefondate argumentele invocate de apelant cu

privire la faptul că, la aplicarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de

pericolul social al acțiunilor inculpatului, de circumstanțele săvârșirii infracțiunii,

de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și nu a restituit părții vătămate

Aliona Ababii prejudiciul cauzat prin infracțiune.

În acest context instanța de apel a indicat că, reprimarea inculpatului pentru

fapta sa este o trăsătură a pedepsei și nu scopul ei, pedeapsa reprimă, dar nu are

scopul de a reprima.

O pedeapsa inechitabilă poate fi doar un mijloc de reprimare cauzând noi

suferințe, corespunzător aceasta nu-și poate atinge scopul de corectare și

reeducare ci de generare a mobilurilor negative.

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

repunerea în termen a recursului, casarea deciziei cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel la capitolul

individualizării pedepsei a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia

potrivit art. 90 Cod penal, mărind termenul perioadei de probațiune, fixat de către

prima instanță de la 1 an până la 3 ani, însă fără a indica circumstanțe agravante

stabilite în privința inculpatului.

Susține apărarea că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 61, 75, 76 Cod penal, aplicând pedeapsa greșit

individualizată în raport cu prevederile legii penale, care reglementează pedeapsa,

scopul și individualizarea acesteia, ceea ce echivalează cu o eroare de drept.

În prima instanță au fost constatate date privind persoana inculpatului și

circumstanțe ale cauzei, care sunt exclusiv pozitive și care, în cumul, întrunesc

condițiile legale privind stabilirea unei pedepse mai blânde, la limita minimă a

sancțiunii în raport cu reducerea a 1/3 din limitele pedepsei închisorii prevăzute la

art. 186 alin. (2) Cod penal, de care beneficia inculpatul potrivit art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Menționează recurentul că, instanța de apel nu a reținut ca fiind justificată

solicitarea avocatului inculpatului Dragomir Petcu, privind menținerea sentinței

primei instanțe și a indicat că pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil

atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

3

atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Însă, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, în concordanță cu principiul

proporționalității.

Inculpatului nu i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, ea impunând acestuia

lipsuri și restricții drepturilor lui, vădit disproporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și consecințele survenite, iar prin admiterea apelului acuzatorului de stat

din alte motive, legea penală nu-și va atinge scopul scontat.

Mai mult, aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință

violarea drepturilor omului protejate de CțEDO.

Pedeapsa aplicată inculpatului, nu se concordă politicii penale a statelor

europene, ce derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei.

Nu s-a luat în considerație faptul că, inculpatul s-a căit sincer de fapta

săvârșită, a avut un comportament cooperant pe parcursul examinării cauzei

penale și astfel, consideră că, acestea pot fi recunoscute drept circumstanțe

atenuante și aplicând prevederile art. 76 Cod penal prin prisma art. 90 Cod penal,

inculpatului i se poate menține pedeapsa stabilită de prima instanță.

Subsidiar a invocat recurentul că, recursul este depus după expirarea

termenului de 30 de zile de la pronunțarea deciziei instanței de apel din

13 decembrie 2016, dat fiind faptul că în decizia contestată s-a indicat o eroare

privitor la numele avocatului ce a participat la examinarea apelului în cadrul

ședințelor de judecată, și anume, avocatul Radu Cirimpei, a fost menționat în

decizie ca fiind apărătorul care a participat la ședințe, însă în realitate avocatul

Dragomir Petcu a participat la ședințele din cadrul instanței de apel, în baza

mandatului Seria MA nr. 0800954 din 05 mai 2016, anexat la materialele cauzei.

În acest sens, la 27 decembrie 2016, avocatul Dragomir Petcu a înaintat

cerere, prin care a solicitat corectarea erorii din decizie, însă răspuns nu a

parvenit, motiv din care a înaintat recursul și solicită repunerea în termen a

acestuia.

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece termenul de 30 de zile de contestare cu

recurs ordinar, stabilit prin prisma art. 422 Cod de procedură penală, nu a fost

respectat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat

în cazul în care se constată că, recursul este declarat peste termen.

4

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția

când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 13 decembrie 2016 (f.d.207-212), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența avocatului Dragomir Petcu și a

inculpatului Iurii Vîrtosu, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea

deciziei integrale la 27 decembrie 2016.

La ședința de judecată din 27 decembrie 2016, a fost pronunțată decizia

motivată în prezența avocatului Dragomir Petcu, fiindu-i înmânată copia acesteia,

fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.225).

Conform art. 231 alin. (2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea

termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul

care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile

nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau

ziua în care acesta se împlinește.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să decurgă din 28 decembrie 2016 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 27 ianuarie 2017, iar

recursul ordinar declarat de avocatul Dragomir Petcu în numele inculpatului a fost

declarat la 22 februarie 2017, prin urmare, cu omiterea termenului de 30 de zile

stabilit de lege.

Totodată, Colegiul penal respinge solicitarea apărării privind repunerea în

termen a recursului, deoarece faptul că instanța de apel în decizia sa a indicat

incorect numele avocatului Radu Cirimpei, nu constituie motiv întemeiat de

întârziere a depunerii recursului.

Or, motive întemeiate pot fi: existența cazului fortuit sau a forței majore, fie

existența unei alte cauze care a pus titularul recursului în situația de a nu putea

acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat în

conformitate cu aceste interese.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca

fiind tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității

hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune

asupra legalității deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat este

5

inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dragomir Petcu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Vîrtosu Iurii

Xxxxx, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

6