1ra-925/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-925/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-925/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Dragomir Petcu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în
cauza penală în privința lui
Vîrtosu Iurii Xxxxx, născut la xx xxxxxx
xxxx, originar și domiciliat s. Xxxxxx,
r-nul Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.07.2015 - 12.03.2016;
Instanța de apel: 21.04.2016 - 13.12.2016;
Instanța de recurs: 05.05.2017 - 05.07.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 martie 2016, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Iurii Vîrtosu a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu
aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani
închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Iurii Vîrtosu
este învinuit de faptul că, la 20 iunie 2014, aproximativ la ora 17:20, aflându-se în
autobuzul ce se deplasa pe ruta Ulmu-Chișinău, în regiunea Gării Auto de Sud,
amplasată pe șos. Hîncești, 145, mun. Chișinău, profitând de faptul că cet. Aliona
Ababii după terminarea convorbirii telefonice, din neatenție i-a căzut la podea
telefonul mobil model „Samsung S5292”, IMEI xxxxxxxxxxxxxxx în care
funcționa cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor
altei persoane, în mod tainic l-a ridicat și deconectat, după ce cu bunul sustras a
părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială
în proporții considerabile, în sumă de 1800 lei.
Procurorul, a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia în
partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurii Vîrtosu să fie
1
condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat că, la aplicarea pedepsei prima instanță nu a
ținut cont de pericolul social al acțiunilor inculpatului, de circumstanțele săvârșirii
infracțiunii, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și nu a restituit părții
vătămate Aliona Ababii prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 decembrie 2016, pronunțată integral la 27 decembrie 2016, a fost admis apelul,
inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată total
sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Iurii Vîrtosu a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod
penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de
probațiune de 3 ani.
4.1. Instanța de apel a constatat în fapt că, Iurii Vîrtosu la 20 iunie 2014,
aproximativ la ora 17:20, aflându-se în autobuzul ce se deplasa pe ruta
Ulmu-Chișinău, în regiunea Gării Auto de Sud, amplasată pe șos. Hîncești, 145,
mun. Chișinău, profitând de faptul că cet. Aliona Ababii după terminarea
convorbirii telefonice, din neatenție i-a căzut la podea telefonul mobil model
„Samsung S5292”, IMEI xxxxxxxxxxxxxxx în care funcționa cartela SIM cu
nr. xxxxxxxxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod tainic
l-a ridicat și deconectat, după ce cu bunul sustras a părăsit locul săvârșirii
infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții
considerabile, în sumă de 1800 lei.
4.2. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță
nu a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale infracțiunii săvârșite de inculpat,
menționând în partea constatatoare a sentinței, contrar prevederilor art. 394
alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, că inculpatul Iurii Vîrtosu se învinuiește
în săvârșirea faptei incriminate considerată ca fiind dovedită și în mod eronat a
pronunțat o sentință de condamnare a inculpatului.
Astfel, instanța de apel a stabilit că, vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, este dovedită pe deplin
de următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care
coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului Iurii Vîrtosu (f.d.156);
părții vătămate Aliona Ababii (f.d.20); martorilor Egor Ursul (f.d.22); Victoria
Luca (f.d.23); Rodica Andrieș (f.d.24); plângerea cet. Aliona Ababii prin care a
fost sesizat organul de urmărire penală despre infracțiunea săvârșită (f.d.14);
ordonanța de ridicare a convorbirilor telefonice din 15 iulie 2014 (f.d.25);
ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict (f.d.28); descifrările
convorbirilor telefonice (f.d.32-39).
La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la
prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a indicat că, sancțiunea prevăzută
de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de
2
la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani, iar în
coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sunt
stabilite limite noi, și anume închisoare până la 2 ani 8 luni, stabilindu-i pedeapsa
2 ani închisoare.
Totodată, instanța de apel a considerat rezonabil de suspendat condiționat
executarea pedepsei stabilite inculpatului potrivit art. 90 Cod penal, pentru
perioada de probațiune de 3 ani, dacă în termenul fixat, acesta nu va săvârși o
nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Instanța de apel, a respins ca nefondate argumentele invocate de apelant cu
privire la faptul că, la aplicarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de
pericolul social al acțiunilor inculpatului, de circumstanțele săvârșirii infracțiunii,
de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și nu a restituit părții vătămate
Aliona Ababii prejudiciul cauzat prin infracțiune.
În acest context instanța de apel a indicat că, reprimarea inculpatului pentru
fapta sa este o trăsătură a pedepsei și nu scopul ei, pedeapsa reprimă, dar nu are
scopul de a reprima.
O pedeapsa inechitabilă poate fi doar un mijloc de reprimare cauzând noi
suferințe, corespunzător aceasta nu-și poate atinge scopul de corectare și
reeducare ci de generare a mobilurilor negative.
Avocatul Dragomir Petcu în numele inculpatului, în temeiul pct. 6), 10)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând
repunerea în termen a recursului, casarea deciziei cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel la capitolul
individualizării pedepsei a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia
potrivit art. 90 Cod penal, mărind termenul perioadei de probațiune, fixat de către
prima instanță de la 1 an până la 3 ani, însă fără a indica circumstanțe agravante
stabilite în privința inculpatului.
Susține apărarea că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 6, 61, 75, 76 Cod penal, aplicând pedeapsa greșit
individualizată în raport cu prevederile legii penale, care reglementează pedeapsa,
scopul și individualizarea acesteia, ceea ce echivalează cu o eroare de drept.
În prima instanță au fost constatate date privind persoana inculpatului și
circumstanțe ale cauzei, care sunt exclusiv pozitive și care, în cumul, întrunesc
condițiile legale privind stabilirea unei pedepse mai blânde, la limita minimă a
sancțiunii în raport cu reducerea a 1/3 din limitele pedepsei închisorii prevăzute la
art. 186 alin. (2) Cod penal, de care beneficia inculpatul potrivit art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală.
Menționează recurentul că, instanța de apel nu a reținut ca fiind justificată
solicitarea avocatului inculpatului Dragomir Petcu, privind menținerea sentinței
primei instanțe și a indicat că pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil
atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei
penale, cum ar fi corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni
3
atât de către condamnat, precum și de alte persoane.
Însă, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează
dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici
pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, în concordanță cu principiul
proporționalității.
Inculpatului nu i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, ea impunând acestuia
lipsuri și restricții drepturilor lui, vădit disproporționale cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și consecințele survenite, iar prin admiterea apelului acuzatorului de stat
din alte motive, legea penală nu-și va atinge scopul scontat.
Mai mult, aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință
violarea drepturilor omului protejate de CțEDO.
Pedeapsa aplicată inculpatului, nu se concordă politicii penale a statelor
europene, ce derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei.
Nu s-a luat în considerație faptul că, inculpatul s-a căit sincer de fapta
săvârșită, a avut un comportament cooperant pe parcursul examinării cauzei
penale și astfel, consideră că, acestea pot fi recunoscute drept circumstanțe
atenuante și aplicând prevederile art. 76 Cod penal prin prisma art. 90 Cod penal,
inculpatului i se poate menține pedeapsa stabilită de prima instanță.
Subsidiar a invocat recurentul că, recursul este depus după expirarea
termenului de 30 de zile de la pronunțarea deciziei instanței de apel din
13 decembrie 2016, dat fiind faptul că în decizia contestată s-a indicat o eroare
privitor la numele avocatului ce a participat la examinarea apelului în cadrul
ședințelor de judecată, și anume, avocatul Radu Cirimpei, a fost menționat în
decizie ca fiind apărătorul care a participat la ședințe, însă în realitate avocatul
Dragomir Petcu a participat la ședințele din cadrul instanței de apel, în baza
mandatului Seria MA nr. 0800954 din 05 mai 2016, anexat la materialele cauzei.
În acest sens, la 27 decembrie 2016, avocatul Dragomir Petcu a înaintat
cerere, prin care a solicitat corectarea erorii din decizie, însă răspuns nu a
parvenit, motiv din care a înaintat recursul și solicită repunerea în termen a
acestuia.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul care s-a expus
pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece termenul de 30 de zile de contestare cu
recurs ordinar, stabilit prin prisma art. 422 Cod de procedură penală, nu a fost
respectat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat
în cazul în care se constată că, recursul este declarat peste termen.
4
Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită
prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage
decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost
declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția
când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul
de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform
procesului-verbal din 13 decembrie 2016 (f.d.207-212), a fost pronunțat
dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența avocatului Dragomir Petcu și a
inculpatului Iurii Vîrtosu, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea
deciziei integrale la 27 decembrie 2016.
La ședința de judecată din 27 decembrie 2016, a fost pronunțată decizia
motivată în prezența avocatului Dragomir Petcu, fiindu-i înmânată copia acesteia,
fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.225).
Conform art. 231 alin. (2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea
termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul
care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile
nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau
ziua în care acesta se împlinește.
Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de
procedură penală, a început să decurgă din 28 decembrie 2016 de la pronunțarea
deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 27 ianuarie 2017, iar
recursul ordinar declarat de avocatul Dragomir Petcu în numele inculpatului a fost
declarat la 22 februarie 2017, prin urmare, cu omiterea termenului de 30 de zile
stabilit de lege.
Totodată, Colegiul penal respinge solicitarea apărării privind repunerea în
termen a recursului, deoarece faptul că instanța de apel în decizia sa a indicat
incorect numele avocatului Radu Cirimpei, nu constituie motiv întemeiat de
întârziere a depunerii recursului.
Or, motive întemeiate pot fi: existența cazului fortuit sau a forței majore, fie
existența unei alte cauze care a pus titularul recursului în situația de a nu putea
acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat în
conformitate cu aceste interese.
Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca
fiind tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității
hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune
asupra legalității deciziei instanței de apel.
Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432
alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat este
5
inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dragomir Petcu în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Vîrtosu Iurii
Xxxxx, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 august 2017.
Președinte /semnătura/ Petru Ursache
Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru
/semnătura/ Ghenadie Nicolaev
Copia corespunde originalului,
Judecător Petru Moraru
6