1re-80/2017 — art. 469 CPP

Dosarul nr. 1re-80/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate de

deținutul Platon Veaceslav, prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 11 mai 2017,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 22.06.2017 până la 05.07.2017.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în anulare în

cauză în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

o plângere deținutul Platon Veaceslav, privind dezacordul cu acțiunile administrației

Penitenciarului nr. 13 Chișinău.

Astfel din conținutul plângerii deținutul a indicat că administrația P-13 Chișinău,

limitează dreptul la întrevederi cu avocații.

În motivarea plângerii s-a indicat încălcarea prevederilor art. 187 Cod de

procedură penală, și pct. 308, 312 din Statutul executării pedepsei de către

condamnați aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26.05.2006.

Petiționarul a solicitat examinarea plângerii potrivit prevederilor art. 469 alin.

(1) pct. 18) Cod de procedură penală.

fost respinsă ca fiind inadmisibilă plângerea deținutului Platon Veaceslav,declarată

împotriva acțiunilor administrației Penitenciarului nr. 13 Chișinău, privind

nelimitarea accesului la întrevederi.

2.1. Pentru a pronunța încheierea, Judecătoria Chișinău a menționat că,

plângerea înaintată nu se referă la careva din obiectele atribuite în competența

judecătorului de instrucție pentru examinare în ordinea art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod

de procedură penală, or mențiunea la acest punct a faptului că se examinează - ..alte

chestiuni” se referă doar la chestiunile ce țin de executarea pedepsei și anume la

careva schimbări în hotărârile definitive, iar statutul deținutului la momentul

înaintării plângerii, cât și conținutul acesteia nu se referă la astfel de prevederi

menționate în art. 469 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a constatat faptul că deținutul contestă acțiunile

colaboratorilor penitenciarului care se referă la limitarea dreptului la întrevederi cu

avocatul.

Realizarea dreptului la întrevederi cu avocații este prevăzută în prevederile

legale ale Codului de procedură penală la art. 187 alin. (7), inclusiv în pct. 308-312

din Statutul executării pedepsei de către condamnați aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 583 din 26.05.2006.

Astfel, prevederile menționate obligă administrațiile tuturor instituțiilor

penitenciare: - să admită întrevederi libere ale persoanei deținute cu apărătorul,

1

reprezentantul său legal, mediatorul, în condiții confidențiale, fără a limita numărul și

durata întrevederilor; deținuții au dreptul la întrevederi cu avocatul, mediatorul în

procesul de mediere în cauzele penale sau alte persoane prevăzute de lege. Frecvența

întâlnirilor respective nu este limitată. Întâlnirile cu avocații se acordă la prezentarea

de către aceștia a licenței, mandatului și actelor de identitate. Întâlnirea avocatului cu

deținutul se desfășoară în mod confidențial, cu excepția cazului în care supravegherea

întrevederii a fost solicitată în scris de către avocat. Întâlnirile deținuților cu avocații

nu se includ în numărul întrevederilor stabilite de legislație. Numărul și durata lor nu

sunt limitate, însă ele au loc în timpul liber al deținuților și numai în intervalul

deșteptare - stingere al zilelor lucrătoare. În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea

întrevedere cu deținutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic,

administrația instituției penitenciare despre întrevedere cu cel puțin 6 ore pînă la

aceasta.

Prin urmare, acest lucru deja este stabilit prin legislația în vigoare și care este

obligatorie pentru toți subiecții care cad sub incidența acesteia, or careva dublare a

acestor prevederi nu este necesară prin careva acte de dispoziție din partea puterii

judecătorești, deoarece în cazul dat prevalează puterea legislativă.

În aceiași ordine de idei, prin plângere nu se solicită recunoașterea violării

dreptului la întrevederi, or solicitarea în dispoziția plângerii este certă, iar prin aceasta

se solicită - obligarea administrației penitenciarului de a asigura accesul la

chestiuni care deja sunt prevăzute prin Lege.

La fel, instanța a menționat prevederile art.178 Cod de executare, care prevede

controlul departamental și anume că activitatea instituțiilor și organelor care asigură

executarea hotărârilor cu caracter penal este supusă unui control departamental din

partea organelor ierarhic superioare, iar în cazul P-13 Chișinău ar fi Departamentul

Instituțiilor Penitenciare.

Respectiv, în speța dată se constată că nici deținutul, nici avocații acestuia nu au

înregistrat careva plângeri la Administrația Penitenciarului nr. 13 Chișinău, la rândul

său ultimii, nu au emis careva acte de dispoziție pentru a fi puse în discuție sau pentru

a fi supuse contestării în ordinea controlului departamental sau ulterior controlului

judecătoresc, iar implicarea instanței, la moment, pentru a dispune obligarea

administrației de a îndeplini niște acțiuni pe care acestea urmează să le execute prin

Lege, este inutilă și incorectă.

Din conținutul art. 473 Cod de procedură penală, reiese că judecătorul de

instrucție examinează plângerile împotriva actelor organului sau instituției care pune

în executare hotărârea judecătorească de condamnare, iar din conținutul plângerii nu

se stabilește că deținutul a înaintat careva cerere către administrația P-13 sau

Departamentului instituțiilor penitenciare pentru a fi informat referitor la careva

acțiuni de limitare a drepturilor în ce privește întrevederile cu apărătorii săi, și nici nu

a anexat careva acte emise de către instituțiile menționate privind dezacordul său cu

acțiunile colaboratorilor P-13.

Prin urmare, instanța de judecată a constatat că deținutul nu a contestat careva

act emis de către organul de executare, respectiv nu există careva chestiuni care se

referă la careva schimbări în cadrul executării hotărârilor judecătorești definitive puse

în executare, respectiv instanța stabilește că examinarea acesteia în baza art. 473 Cod

de procedură penală și sau art. 469 Cod de procedură penală, este inadmisibilă

deoarece obiectul plângerii nu se încadrează în careva temei legal ce ar cuprinde

competența materială atribuită judecătorului de instrucție.

2

în anulare, prin care solicită, casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță. Recurentul motivează recursurile prin următoarele:

- instanța de judecată la emiterea încheierii nu a ținut cont de faptul că

potrivit Statutului executării pedepsei de către condamnați pct. 5 noțiunea de deținut

este următoarea ,,deținut – persoana privată de libertate în condițiile legii, care se

deține în penitenciare, indiferent de statutul acesteia (condamnat sau prevenit).

- plângerea urma a fi adresată în conformitate cu art. 473 alin. (1) Cod de

procedură penală, or aceste norme se referă la drepturile condamnatului nu și a

prevenitului.

- Platon Veaceslav deja avea statutul de condamnat prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani), și ca urmare acestui fapt consideră perfecta încadrarea

plîngerii în temeiul art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală. Astfel,

instanța a admis o eroare de drept în cadrul procedurii de judecare a cauzei.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2)

și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare

cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că

încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 mai 2017, prin care nu a fost

judecată cauza în fond și nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile

prevăzute la art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs

în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Astfel, rezultă că recursurile în anulare declarate în speță în aspectul vizat,

adică fiind declarate împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care

nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.

3

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod

de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate,

din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

(1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursurilor în anulare, declarate împotriva încheierii

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 mai 2017, de către deținutul Platon

Veaceslav, în propria cauză, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 iulie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

4