1ra-1148/17 — art. 186 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1148/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ludmila Bîrcă în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 03 februarie 2017 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui

Mircea Veaceslav Vladimir, născut la

xxxx, originar și locuitor în sat. xxxx, r-nul

xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.01.2017 - 03.02.2017;

instanța de apel: 24.02.2017 - 11.04.2017;

instanța de recurs: 15.06.2017 - 05.07.2017;

C O N S T A T Ă :

2017, Mircea Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă integral și s-a dispus încasarea din contul lui

Mircea Veaceslav în beneficiul lui Cazac Cristina prejudiciul material în sumă de 3089

(trei mii optzeci și nouă) lei.

jurul orei 16:30-17:00, Mircea Veaceslav fiind în stare de ebrietate, având scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, profitând de faptul că xxxx și-a lăsat

automobilul personal de model „Toyota Prius”, cu numerele de înmatriculare XDT

836, fără supraveghere vizuală, în fața gospodăriei lui Cojocari Ion, situată în s. xxxx,

r-nul xxxx, prin spargerea portierei laterale, față, pasager, a automobilului menționat, a

pătruns în interiorul acestuia de unde a sustras pe ascuns o geantă de culoare neagră în

valoare de 300 lei, în care se afla un portmoneu din piele de culoare neagră de 100 lei,

1

un parfum de damă de model „AVON" în valoare de 300 lei, o trusă de cosmetică de

marca „BEAUTYCYCLE” în valoare de 300 lei, un încărcător pentru telefonul mobil

de model „SAMSUNG” în valoare de 60 lei, bani în numerar în sumă de 2500 lei

moldovenești, fișa medicală, permis de conducere și buletinul de identitate pe numele

xxxx, pașaportul tehnic, tichetul de revizie tehnică și polița de asigurare obligatorie de

răspundere civilă ale automobilului de model „Toyota Prius”, cauzându-i astfel părții

vătămate daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 3860 lei.

în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să-i fie aplicată pedeapsă non-privativă de libertate, sub formă de amendă sau

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului a indicat că, sentința este neîntemeiată în partea stabilirii

pedepsei, deoarece instanța de fond a apreciat incorect gradul de pericol social și

circumstanțele atenuate și anume, recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței instanței de

fond.

4.1 Instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, iar aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect s-au aplicat prevederile

art. 7, 75 Cod penal, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, Colegiul penal a conchis că prima instanță corect și echitabil i-a aplicat

inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea în

penitenciar de tip închis, ținând cont și de faptul că dânsul a recunoscut faptele indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în fază

de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, cât și de

faptul că dânsul a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă, or, potrivit art. 34

alin.(2), lit. a) Cod penal, recidiva se consideră periculoasă dacă persoana anterior

condamnată de două ori la închisoare pentru infracțiuni intenționate a săvârșit din

nou cu intenție o infracțiune.

2

avocatul Ludmila Bîrcă, solicitând casarea parțială a acestora în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i

fie aplicată pedeapsă conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate să fie

suspendată condiționat pe un termen de probă sau muncă neremunerată în folosul

comunității.

În motivare recursului a indicat că, instanțele de fond la aplicarea pedepsei nu au

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 90 Cod penal și nu a dat aprecierea cuvenită

declarațiilor inculpatului care își recunoaște vina parțial, iar circumstanțele cauzei

permit stabilirea unei pedepse condiționate.

pentru respingerea acestuia, deoarece pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă

pentru săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din textul recursului se constată că acesta are ca temei pct. 10) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens, Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită

solicitând aplicarea art.90 Cod penal.

Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. art. 61,75,

76, 77 Cod penal.

Instanța de recurs constată că instanța de fond corect a stabilit în privința

inculpatului pedeapsa penală, care este echitabilă, legală și bine individualizată,

aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii

3

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În aceiași ordine de idei se menționează că, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal la stabilirea felului, duratei și cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia

că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Mircea Veaceslav

poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

În ce privește argumentele apărătorului cu privire la posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, deoarece

analizând decizia atacată, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel și-a

motivat soluția sa în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința

inculpatului, concluzionând că nu este rezonabilă aplicarea pedepsei condiționate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei... indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate pe

care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Raționamentul instanței de a suspenda executarea pedepsei depinde, de rând cu

celelalte circumstanțe ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de comportamentul

acestuia anterior și după săvârșirea infracțiunii, în timpul urmăririi penale sau al

judecății.

Reieșind din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs

conchide că, concluzia instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei privative de

libertate în privința inculpatului este legală și întemeiată, deoarece aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal va face imposibilă atingerea scopului pedepsei penale

de corectare și reeducare a lui Mircea Veaceslav.

4

Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală, întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse

privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a

inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile

morale, argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de

libertate devenind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ludmila Bîrcă în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Mircea Veaceslav, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 05 iulie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5