1ra-828/2017 — Art.186 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 17 noiembrie 2016, Agapii Natalia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal și condamnată la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis. A fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea din contul inculpatei Agapii Natalia în beneficiul lui Ursachi Maria prejudiciul material în sumă de 92100 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Agapii Natalia la 01 mai 2015 și respectiv la 02 mai 2015 aflându-se în or. XXXXX, str. XXXXXX, 2, casa X, ap. X, folosindu-se de faptul că nu este observată de nimeni a pătruns în apartamentul de locuit al cet. Ursachi Mariana de pe adresa indicată mai sus și a furat mai multe bunuri, printre care două covoare unul de culoare vișinie cu lungimea de 3 metri, altul de culoare verde cu lungimea de 2 metri ambele fiind estimate la suma de 1000 de lei, trei complete de albituri pentru dormitor toate fiind noi fiecare din ele fiind estimate la 250 lei în total 750 lei MD două telefoane mobile de model „Nokia” și „Motorola” ambele fiind evaluate la suma de 500 lei. Tot din casă au mai fost sustrase și două plapume, la fel, noi la preț 1 de 200 lei fiecare în total 400 lei MD, respectiv în una din plapume se afla și suma de 4500 euro pe care o păstra în casa care la cursul oficial BNM constituie 89466,3 lei MD.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Zagaiciuc Victor în numele inculpatei Agapii Natalia, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile inculpatei, să fie recalificate conform art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și, conform acestei norme, să-i fie aplicată o pedeapsă non- privativă de libertate prin prisma art. 90 Cod penal, fără a pune în executare pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, invocând următoarele argumente: - în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate și prezentate un ansamblu de probe pertinente și utile din care ar fi posibil de concluzionat că fapta inculpatei, întrunește elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal; - pentru a constata vinovăția inculpatei, instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că „comiterea infracțiunii de către inculpată se confirmă prin declarațiile părții vătămate Ursachi Mariana, a martorilor Nesterenco Alexandr, Tețcu Natalia, Hojmic Silvia, Cravțova Maria, relatând în cererea de apel cele declarate de aceștia; - potrivit art. 8, 389 alin. (2) a Cod de procedură penală concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului; - Agapii Natalia nu se caracterizează negativ, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, are la întreținere doi copii minori, dintre care unul nu a împlinit vârsta de 8 ani, fiind mamă solitară; - din materialele cauzei penale se constată, în opinia apărării, că inculpata merită încrederea instanței în vederea aplicării unei pedepse non-privative de libertate, cu suspendarea pedepsei închisorii, care i-a fost aplicată de către instanța de fond.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Zagaiciuc Victor în numele inculpatei Agapii Natalia, cu menținerea sentinței atacate.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. În plus, instanța de apel a conchis, că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de prevederile legale, corect încadrând acțiunile inculpatei în baza dispoziției art. 186 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a reținut că, deși inculpata Agapii Natalia vina și-a recunoscut-o parțial, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal se confirmă și prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume: - declarațiile părții vătămate Ursachi Mariana; 2 - declarațiile martorului Nistrenco Alexandru; - declarațiile martorului Țețcu Natalia; - declarațiile martorului Hijmic Silvia; - declarațiile martorului Cravțova Maria. Totodată, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei Agapii Natalia, în afară de declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, și-a găsit confirmare și prin alte probe administrate pe parcursul urmăririi penale, cercetate în prima instanță, precum și verificate în ședința de judecată a instanței de apel și anume: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02 mai 2015 și foto-tabel, efectuat în apartamentul XX din casa nr. X din str. XXXXXXXX, or. XXXXX, prin care s-a constatat că un geam din imobil era deschis. În plus, ușile de la dulapul din camera apartamentului erau deschise(f. d. 6-10); - procesul-verbal de percheziție din 22 mai 2015 efectuat în imobilul în care locuiește Agapii Natalia, ap. XX, str. XXXXXXXX, X, casa X, or. XXXXXX de unde nu s-a ridicat nimic (f. d. 34). Astfel, instanța de apel a considerat nefondate și a respins alegațiile avocatului precum și versiunea înaintată de inculpată, precum că aceasta ar fi sustras doar două covoare, deoarece acestea sunt declarative și nu au careva suport probant. Or, din probele acumulate în cauza penală, inclusiv din declarațiile martorilor Hojmic Silvia și Cravțova Maria, rezultă că unul din martori a văzut cum inculpata ieșea din imobilul părții vătămate cu un covor, iar al doilea martor a văzut cum inculpata a ieșit pe geamul apartamentului ce îi aparține părții vătămate, având în mâina stângă cearșafuri împachetate, iar în mâina dreaptă mai avea careva lucruri, dar ce anume nu poate spune. Totodată, partea vătămată a relatat, că revenind acasă din Federația Rusă, fiind informată de vecina sa Tețcu Natalia despre sustragere, a observat că din apartamentul ei au fost sustrase două covoare, trei seturi de albituri, două plapume și două telefoane mobile. În una din plapume erau ascunși 4500 euro, bani care urmau să fie achitați pentru procurarea apartamentului. Bancnotele de 100 EURO erau la număr 40, iar restul erau a câte 10, 20, 50 euro, careva bunuri sau informații referitor la transferul banilor nu are. Iar martorul Tețcu Natalia, a relatat, că verificând apartamentul părții vătămate a observat că lipsesc covoarele, iar dulapul era gol. Aceste declarații coroborează cu cele constatate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde s-au depistat ușile de la dulap deschise. Ca urmare, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei, precum că aceasta ar fi sustras doar două covoare, considerând-o o modalitate de apărare, deoarece aceste declarații sunt combătute prin celelalte probe administrate în ședința instanței de apel. Astfel, instanța de apel a menționat, că martorul ocular Cravțova Maria a declarat, că a văzut-o pe inculpată, ducând în mâini din imobilul părții vătămate cearșafuri împachetate și alte lucruri. Instanța de apel a conchis, că în ședința de judecată din probele administrate și cercetate conform principiilor procesului penal, inclusiv 3 principiul nemijlocirii, s-a probat luarea ilegală și gratuită din proprietatea părții vătămate a bunurilor și a mijloacelor bănești în sumă totală de 92305 lei. De asemenea instanța de apel a menționat, că dispoziția art. 126 Cod penal ca urmare a adoptării Legii nr. 207 din data de 29 iulie 2016, privind modificarea unor acte legislative, în vigoare din data de 07 noiembrie 2016 a fost expusă în următoarea redacție: ,,Articolul 126 alin. (1) și alin. (11). Proporții deosebit de mari, proporții mari, daune considerabile și daune esențiale. (1) Se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. (11) Se consideră proporții deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. (2) Caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Însă până la adoptarea Legii prenotate, la momentul comiterii infracțiunii, dispoziția art. 126 Cod penal avea următorul conținut: Articolul 126 Proporții deosebit de mari, proporții mari, daune considerabile și daune esențiale . (1) Se consideră proporții deosebit de mari, proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârșirii infracțiunii, depășește 5000 și, respectiv 2500 unități convenționale de amendă. (2) Caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, în urma analizei dispozițiilor legale citate supra, instanța de apel a conchis, că dispoziția art. 126 în rezultatul modificărilor introduse prin Legea nr. 207 din data de 29 iulie 2016, privind modificarea unor acte legislative, în vigoare din data de 07 noiembrie 2016, a căpătat un caracter mai blând. 4 La acest capitol instanța de apel a specificat că, în accepțiunea art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar potrivit art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea, are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Ca urmare, instanța de apel a luat în considerație, că modificările operate la art. 126 Cod penal au căpătat un caracter mai blând, în speță urmează a fi aplicat art. 126 alin. (1) în redacția Legii nr. 207 din data de 29 iulie 2016 privind modificarea unor acte legislative, în vigoare din data de 07 noiembrie 2016. În continuarea celor relatate instanța de apel a specificat că, salariul mediu prognozat, stabilit prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei infracționale, data de 01 mai 2015 și la data de 02 mai 2015 era de 4500 lei, iar 40 salarii medii constituie - 90000 lei. În acest context, instanța de apel a constatat faptul cauzării părții vătămate Ursachi Mariana, de către inculpată, prin sustragerea bunurilor în proporții mari, în sumă totală de 92305 lei, astfel confirmându-se faptul cauzării prin infracțiune a unui prejudiciu în proporții deosebit de mari. Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele apelantului, că în prezenta cauză penală nu au fost prezentate probe care ar confirma vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal și precum că probele au fost apreciate în mod eronat de către prima instanță, deoarece acest fapt este combătut prin descrierea tuturor probelor administrate la toate fazele prezentului proces penal. La fel, instanța de apel a menționat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, ca circumstanțe agravante în privința inculpatei Agapii Natalia, au fost reținute săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară. Conform art. 76 Cod penal, nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante. De asemenea, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei instanța de judecată corect a luat în considerare gradul și caracterul pericolului social al faptei, motivul și scopul celor comise, personalitatea inculpatei, care și- a recunoscut parțial vinovăția, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, de circumstanțele atenuante și agravante, precum și de influența pedepsei asupra corectării inculpatului. Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele 5 cauzei, persoana inculpatului și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin privarea inculpatei de libertate și stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani. Totodată, a mai statuat instanța de apel că prima instanță corect, în virtutea principiului disponibilității, a dispus încasarea prejudiciului material în mărime de 92100 lei de la inculpata Agapii Natalia, și anume suma solicitată de partea vătămată.

Împotriva deciziei instanței de apel la 24 martie 2017, în termen, declară recurs ordinar avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatei. În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6) și 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, a indicat că la moment se află în concediu de boală, de aceea recursul motivat îl va depune mai târziu.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că recurentul n-a invocat nici-un temei de drept prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii. Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că, avocatul Lepădatu Tatiana nu a respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cerință esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, să ofere argumentarea nu din punct de vedere al stării de fapt, ci a problemei de drept. Astfel, Colegiul penal menționează că recursul declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Agapii Natalia, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să completeze recursul declarat cu circumstanțe de fapt și de drept, care l-ar argumenta în acest sens. Suplimentar, instanța de recurs susține că recursul a fost declarat la 24 martie 2017, iar în speța dată, termenul de declarare a recursului ordinar a început a curge din data de 22 februarie 2017 și a expirat la 24 martie 2017. Prin urmare, argumentul invocat de către recurent, prin care se menționează că va depune un alt recurs motivat este neîntemeiat, deoarece potrivit legislației procesual-penale, recursul ordinar și recursurile suplimentare se declară în mod obligatoriu în interiorul termenului de 30 de 6 zile prevăzut de legiuitor la art. 422 Cod de procedură penală. Cu atât mai mult, că recurentul a fost prezent la ședința de judecată a instanței de apel, când a fost pronunțat dispozitivul deciziei (f. d. 206 - 209), fiind înștiințată despre data pronunțării deciziei motivate. Deci, aceasta a avut posibilitatea reală de a se prezenta la data de 22 februarie 2017, când o fost pronunțată decizia instanței de apel, pentru a face cunoștință cu conținutul acesteia și a declara recurs ordinar motivat în termen de 30 de zile. Ținând cont de cele enunțate, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Agapii Natalia urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Agapii Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza penală privind-o pe Agapii Natalia XXXXXXX, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 7