1ra-804/2017 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-804/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

30 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 25 noiembrie 2016, în cauza penală

privind-o pe

Lefteroglo Maria Xxxxxx, născută la xxxxxxxxxxxxxx,

originară și domiciliată or. Xxxxxx str. Xxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Xxxxxx, a fost achitată de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (3) lit. c) Cod penal.

ianuarie în jurul orei 15:00, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în locuința sa,

situată în or. Xxxxxx, str. Xxxxxxxx, în care aceasta locuia împreună cu soțul,

Gheorghiev N., cu care era divorțată, în mod intenționat, i-a aplicat mai multe

lovituri cu un ciocan în zona capului, provocându-i leziuni corporale, în urma

cărora ultimul a decedat.

Acțiunile lui Lefteroglo M., au fost încadrate în baza de art. 2011 alin. (3) lit. c)

Cod penal, - violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată manifestată fizic

sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat decesul victimei.

1

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Lefteroglo M. să fie recunoscută culpabilă de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 7

ani închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță a dat o apreciere eronată probelor prezentate de către partea

acuzării;

- prin rapoartele de expertiză medico-legală se confirmă faptul, că lui

Gheorghiev N. i-au fost aplicate lovituri cu un obiect contondent în urma căruia a

survenit decesul acestuia, astfel fiind prezentă legătura cauzală directă între

leziunile primite și survenirea decesului;

- în camera unde a fost găsit defunctul s-au aflat doar două persoane, adică

victima Gheorghiev N. și inculpata.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, astfel întemeiat a ajuns la

concluzia privind achitarea inculpatei în săvârșirea faptei imputate și prevăzută de

art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a verificat suplimentar probele prezintate de către

părți, după cum urmează: declarațiile succesorului părții vătămate Zlatovcena D., a

martorilor Chiriacov G., Gheorghieva M., Polițmerscaia S., Gheorghiev I., Chiriacov

V., precum și procesul-verbal de examinare la fața locului din 13 ianuarie 2013 (f.d.

13-17 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 55 din 25 ianuarie 2013 (f.d. 49-50

v. 1); rapoartele de expertiză medico-legală nr. 4 și nr. 8D din 25 mai 2013 (f.d. 53-

61, 64-65 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 54 din 25 ianuarie 2013 (f.d.

69-72 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 300 din 15 martie 2013 (f.d. 77-80

v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 64 din 26 martie 2013 (f.d. 84-87 v. 1).

În continuare, instanța de apel a susținut, că prima instanță corect a concluzionat

privind netemeinicia acuzării, deoarece învinuirea a prezentat probe ce confirmă

doar evenimentul infracțiunii și nu confirmă vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lefteroglo M. să fie

recunoscută culpabilă de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c)

Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 7 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru

femei de tip închis. În motivarea recursului, procurorul a invocat motive similare cu

cele invocate în apel.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente:

2

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,

să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța

de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație

faptul că instanța de apel a menținut concluziile primei instanțe privind achitarea

inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal, Colegiul întru expunerea concluziilor sale va purcede la verificarea

deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Reieșind din textul recursului declarat se constată, că autorul semnaleză

temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

3

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul că, conform rechizitoriului și

sentinței inculpata a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea

intenționată manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei, însă

instanțele de fond au emis hotărâri de achitare.

Instanța de apel în acest aspect a conchis că: „loviturile depistate în regiunea

capului victimei, nu au fost aplicate anume cu ciocanul dat, totodată menționându-se

și faptul, că organul de urmărire penală prin probele administrate ce nu au demonstrat

în nici un fel vinovăția inculpatei, acestea doar au constatat circumstanțele stabilirii și

ridicării corpului delict – ciocanul, ca obiect presupus al infracțiunii”. Astfel, instanța

de apel, a considerat, că inculpata Lefteroglo M. nu a săvârșit fapta ce i se

incriminează. Prin urmare, instanța de apel a statuat că aceste probe dovedesc

incontestabil corectitudinea concluziilor primei instanțe privind achitarea

inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatei, în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, Colegiul penal consideră că

instanța de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținute la baza deciziei

adoptate probe ce nu coroborează între ele, fără a fi supuse analizei minuțioase în

coroborare cu celelalte probe existente și administrate pe învinuirea adusă

inculpatei.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt

supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării

lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale pro-

cesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se

concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor

după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea

4

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, indepen-

dentă, fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la

aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La

aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea

probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale

aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită.

Totodată, instanța de recurs reține, că la judecarea apelului, instanța de apel

urma să stabilească, cercetând probele prezentate, or solicitând participanților la

proces sau organelor abilitate să prezinte noi probe, pentru a stabili cu

certitudine obiectul cu care a fost maltratată victima; proveniența urmelor

sângelui de pe mânerul ciocanului, locul aflării acestuia (în ce condiții a fost

depistat de către organul de urmărire penală, dacă a fost intenționat ascuns sau

nu); dacă inculpata a încercat să ascundă careva urme (proveniența vasului de

apă cu cârpa în el), ținând cont de faptul că victima și inculpata locuiau

împreună (câte persoane se aflau în cameră la momentul săvârșirii infracțiunii),

totodată să efectueze în ansamblu o amplă analiză a tuturor probelor, adică

declarațiilor martorilor în coroborare cu procesele-verbale, raporturile de

expertiză medico-legală, acestea jucând un rol de importanță la calificarea

acțiunilor, dacă instanța de judecată va ajunge la concluzia asupra vinovăției

inculpatei.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat

în această parte, din motivul prezenței erorii de drept semnalate de recurent și

prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel în prezenta

cauză penală să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere

cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate inculpatei în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal și corectitudinea

încadrării juridice a acțiunilor ultimei; totodată în caz că va ajunge la concluzia

achitării inculpatei urmează să stabilească care de fapt este motivul achitării,

expunându-se detailat asupra motivului, argumentându-și clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate și de practica

5

unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Gheorghieva Dora, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 25 noiembrie 2016, în cauza penală privind-o pe Lefteroglo Maria

Xxxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 22 iunie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6