1ra-492/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 5 CPP
1ra-492/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-492/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 noiembrie
2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie
2016, declarat de inculpatul
Cheptene Ion Xxxxxx, născut la xx xxxxxxx
xxxx, originar și domiciliat xx. Xxxxxxxx,
xx Xxxxxxxx xx xx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.04.2014 - 19.11.2014;
Instanța de apel: 14.01.2016 - 25.02.2016;
Instanța de recurs: 26.01.2017 - 26.04.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014,
Ion Cheptene a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2)
lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții privind gestionarea bunurilor
materiale pe termen de 3 ani.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ion Cheptene
la 31 decembrie 2013, aproximativ la ora 17.00, având scop cupidant, în vederea
dobândirii și însușirii ilicite a bunurilor, aflându-se pe șos. Hîncești,
mun. Chișinău, în preajma Gării Chișinău Sud-Vest, prin înșelăciune, sub
pretextul că are nevoie de popi telescopici pe o perioadă de timp, abuzând de
încrederea părții vătămate Igor Tulbu, a primit de la ultimul 70 popi telescopici pe
termen de o lună, însă după recepționarea bunurilor, însușindu-le, a dispărut într-o
direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material
considerabil, în sumă de 10500 lei.
Avocatul Dorin Melinteanu în numele inculpatului, la 21 decembrie
2015, a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia în partea stabilirii
pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa
2 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie
suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.
În motivarea apelului a invocat că, pedeapsa aplicată de către prima instanță
este prea aspră în coraport cu circumstanțele faptei, iar la aplicarea și
individualizarea pedepsei, urma să se țină cont de faptul că Ion Cheptene a
recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate în cadrul urmăririi
penale, că a contribuit activ la elucidarea circumstanțelor săvârșirii faptei, că nu
1
există prejudiciu.
Toate aceste circumstanțe constituie o premisă pentru a aplica în privința
inculpatului prevederile art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
25 februarie 2016, a fost respins ca fiind depus peste termen apelul, cu menținerea
hotărârii atacate.
În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, la 19 noiembrie 2014
a fost pronunțată sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău prin care Ion
Cheptene a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal.
Fiind citat în ședința de judecată a primei instanțe, inculpatul nu s-a
prezentat, instanța dispunând de date veridice conform sistemului informațional
,,ACCES” că acesta a părăsit teritoriul R. Moldova la 14 mai 2014 fără
permisiunea instanței de judecată, prin încheierea Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău din 30 octombrie 2014, Ion Cheptene a fost anunțat în căutare
(f.d.67), iar conform certificatului eliberat de IP Centru al IGP (f.d.70) se
confirmă faptul că în privința inculpatului Ion Cheptene a fost intentat dosarul de
căutare nr. 2014010253, din care motiv instanța a concluzionat că inculpatul
intenționat s-a eschivat de la prezența în instanța de judecată și a dispus
examinarea cauzei în absența acestuia, conform prevederilor art. 321 alin. (2)
pct. 1) Cod de procedură penală.
În ședința de judecată a primei instanțe inculpatul Ion Cheptene a fost
reprezentat de avocatul Dorin Melinteanu care a primit o copie a sentinței la data
pronunțării acesteia, 19 noiembrie 2014 (f.d.83).
Avocatul Dorin Melinteanu în numele inculpatului a declarat apel împotriva
sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014, la 21
decembrie 2015, fără a solicita repunerea în termen a apelului.
Astfel, instanța de apel a menționat că, în baza prevederilor legii procesuale
penale, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării
sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
În acest context, instanța de apel a notat că, în cazul dezacordului cu
sentința, inculpatul Ion Cheptene sau avocatul Dorin Melinteanu în numele
acestuia, urmau să înainteze cererea de apel în termenul legal de 15 zile de la data
pronunțării sentinței integrale, or, avocatul a fost prezent la pronunțarea sentinței,
cunoștea soluția instanței și, totodată, a fost explicat în ședință publică dreptul de
a ataca sentința în termen de 15 zile.
Cu toate acestea, avocatul a depus apelul în numele lui Ion Cheptene la
21 decembrie 2015, adică peste un an de la pronunțarea sentinței, în timp ce
termenul limită până când putea fi înaintat apelul împotriva sentinței Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014 a fost 05 decembrie 2014.
Instanța de apel a menționat că, întârzierea termenului de declarare a
apelului nu a fost determinată de motive întemeiate și în atare situație, a atestat
necesitatea respingerii apelului ca fiind depus peste termen.
Inculpatul, în temeiul pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu remiterea
cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului a invocat că, la 02 decembrie 2016 a luat cunoștință
cu sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014, prin
2
intermediul avocatului Mariana Kușnir, care a făcut cunoștință cu materialele
cauzei penale la 28 noiembrie 2016 și i-a transmis spre cunoștință la 02 decembrie
2016, sentința primei instanțe și decizia instanței de apel.
Susține recurentul că, nu a cunoscut despre petrecerea ședințelor de
judecată în instanța de apel și în prima instanță deoarece la 14 mai 2014 a plecat
în Polonia unde se află și în prezent fiind apărat de un avocat din oficiu, a cărui
date de contact nu le avea și care din motive necunoscute nu a contestat în termen
sentința.
Indică inculpatul că, nu a fost prezent în ședințele de judecată și nu a
cunoscut de faptul că au fost adoptate hotărâri pe marginea cauzei penale intentate
în privința sa și nu a cunoscut de dreptul și termenul de atac al hotărârilor
adoptate, drepturile și obligațiile prevăzute de art. 66 Cod de procedură penală.
Cu trimitere la explicațiile conținute în pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții
Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie 2009 „Cu privire la judecarea
recursului ordinar în cauza penală”, indică că, în cazul dat instanța de recurs este
obligată să verifice dacă instanța de apel a constatat că întârzierea a fost
determinată de motive întemeiate.
Instanța de apel eronat a concluzionat că, nu i-au fost prezentate careva
motive întemeiate privind omiterea termenului de apel, astfel aceasta trebuia să ia
în considerație faptul că inculpatul urma să fie audiat atât în prima instanță cât și
în instanța de apel.
Astfel consideră că, la judecarea cauzei în prima instanță cât și în instanța
de apel i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității părților
în proces.
Specifică inculpatul că, vina în săvârșirea faptei imputate în cadrul urmăririi
penale a recunoscut-o, iar la 08 decembrie 2016 partea vătămată Igor Tulbu a
întocmit o recipisă prin care a indicat că i-a fost restituit integral prejudiciul
material și moral cauzat în sumă de 13000 lei, totodată, menționând că acest
prejudiciu nu este unul considerabil.
Consideră inculpatul că, instanța de recurs urmează să recalifice acțiunile
imputate din prevederile art. 190 alin. (2)lit. c) Cod penal în prevederile art. 190
alin. (1) Cod penal, reieșind din faptul că paguba pricinuită de către inculpat nu
este una considerabilă.
Subsidiar a invocat recurentul că, cu trimitere la prevederile art. 10 Cod
penal, urmează a ține cont de cererea privind aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie
2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova”.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul care s-a expus
pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel just a ajuns la
concluzia respingerii apelului declarat de avocatul Dorin Melinteanu în numele
inculpatului, ca fiind depus peste termenul stabilit de art. 402 Cod de procedură
penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
3
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și
erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal sesizează că
recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când cauza a fost
judecată în primă instanță sau în apel în lipsa unei părți care legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate, totodată motivând recursul și sub aspectul temeiului de casare
prevăzut de pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, judecata a avut loc
fără participarea inculpatului când participarea lui era obligatorie potrivit legii.
Instanța de recurs reține că aceste temeiuri la care se referă autorul
recursului nu își găsesc reflectare în speța dată, or, instanțele de fond corect au
dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului.
În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit
materialelor cauzei, prima instanță a dispus citarea inculpatului pentru ședința de
judecată din 17 iunie 2014, însă potrivit adeverinței anexate la plicul ce a fost
returnat instanței, a fost menționat că adresatul este plecat peste hotare
(f.d.87-verso).
Conform fișei personale a lui Ion Cheptene eliberată de sistemul
informațional ,,ACCES”, prezentată de procuror în ședința de judecată, prima
instanță a stabilit că inculpatul a părăsit teritoriul R. Moldova la 14 mai 2014, din
care motiv a dispus, prin încheierea din 30 octombrie 2014, anunțarea în căutare a
acestuia (f.d.65, 67, 76-78).
În acest context, Colegiul penal reține că, atât prima instanță, cât și instanța
de apel corect au dispus examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului, care fără
permisiunea instanței de judecată a părăsit teritoriul R. Moldova, fiind anunțat în
căutare.
Totodată, instanța de recurs menționează că, instanța de apel corect a ajuns
la concluzia respingerii apelului declarat de avocatul Dorin Melinteanu în numele
inculpatului, ca fiind depus peste termen, întârzierea termenului de declarare a
apelului nefiind determinată de motive întemeiate.
Cu referire la argumentul inculpatului prin care susține că, de către
instanțele de fond i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul
contradictorialității părților în proces, Colegiul penal ține să menționeze că, atât în
prima instanță, cât și în instanța de apel inculpatul a fost reprezentat de avocatul
Dorin Melinteanu, care a acordat asistență juridică garantată de stat încă în cadrul
urmăririi penale, la care inculpatul a participat, însă ultimul nu și-a exprimat
dezacordul cu faptul că avocatul numit să îi reprezinte interesele.
La fel, nu se constată încălcarea de către instanțele de fond a principiului
contradictorialității părților în proces, inculpatul neprezentându-se în ședințele de
judecată, a fost anunțat în căutare, iar interesele acestuia, atât în prima instanță,
4
cât și în instanța de apel au fost reprezentate, de avocatul Dorin Melinteanu.
Colegiul penal respinge ca neîntemeiate alegațiile inculpatului prin care
susține că, acțiunile acestuia urmează a fi recalificate din prevederile art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal în art. 190 alin. (1) Cod penal, deoarece paguba
pricinuită de inculpat părții vătămate nu este una considerabilă, fapt confirmat
prin recipisa întocmită la 08 decembrie 2016 de partea vătămată Igor Tulbu, prin
care a indicat că prejudiciul material și moral cauzat în sumă de 13000 lei, i-a fost
restituit integral, totodată menționând că acest prejudiciu nu este unul
considerabil.
În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că, recipisa anexată
de inculpat la cererea de recurs și la care acesta face trimitere, nu poate fi reținută
ca probă, deoarece această recipisă este anexată în copie fără a fi autentificată în
modul stabilit de lege.
Totodată, Colegiul penal reține că, în privința inculpatului Ion Cheptene nu
poate fi aplicată Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”,
deoarece potrivit art. 10 lit. k) a legii menționate, prevederile art. art. 1-9 nu se
aplică persoanei învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral
prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost
condamnată, ținând cont de faptul că la materialele cauzei nu au fost prezentate
date (probe) veridice din care ar rezulta că inculpatul a recuperat prejudiciul
material și moral cauzat părții vătămate, totodată la dosar lipsind și cererea
inculpatului cu solicitarea privind aplicarea amnistiei.
În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432
alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor
de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și prin urmare, se impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat de recurent.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cheptene Ion
Xxxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
25 februarie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 mai 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
5