1ra-88/2017 — art. 244 alin. 2 lit. b, 248 alin. 5 lit. d, 243 alin. 3 lit. b, 84 CP

1ra-88/2017 — art. 244 alin. 2 lit. b, 248 alin. 5 lit. d, 243 alin. 3 lit. b, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-88/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoare componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

către avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului Navroțki Alexandr, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 iulie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016,

în cauza penală, în privința lui

Navroțki Alexandr

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 07.11.2011 - 06.07.2015;

instanța de apel: 07.09.2015 - 17.02.2016;

instanța de recurs: 29.09.2016 - 05.04.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

fost legal executată.

C O N S T A T Ă :

procesul penal intentat în privința lui Navroțki Al-dr, în baza art. 244 alin.(2) lit.

b) Cod penal, a fost încetat din motivul expirării termenului de prescripție.

Navroțki Al-dr a fost condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare în

instituțiile de stat și întreprinderile private pe un termen de 3 ani, în baza art. 243

alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepselor aplicate sub formă de închisoare pe termen de 8 ani 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de administrare în instituțiile de stat și întreprinderile private pe un

termen de 3 ani.

1

A fost dispus încasarea din contul lui Navroțki Al-dr la bugetul de stat a

prejudiciului cauzat în valoare de 2 016 850,72 lei și 527 200 dolari SUA.

activând în calitate de director adjunct al SRL “Palmigrup”, având în virtutea

acestei funcții anumite drepturi și obligații, urmărind scopul desfășurării unei

activități ilegale și acționând în interes de profit, în urma folosirii schemelor

frauduloase, în perioada anului 2009 - 2011 a comis infracțiunea de contrabandă,

spălare de bani și evaziune fiscală în proporții deosebit de mari în următoarele

circumstanțele:

În perioada lunii decembrie 2009, compania chineză Jining Hongtu

Trading Co., LTD a încheiat cu Capebay Capital Corporation din Republica

Panama contracte de vânzare-cumpărare a usturoiului în cantitate de 560 tone cu

prețul total de 614 600 dolari SUA, potrivit declarațiilor de export, destinatară

fiind RM.

La 06.12.2009, compania Capebay Capital Corporation din Republica

Panama a încheiat contractul de livrare nr. 06/12 cu SRL ”Palmigrup” în

persoana directorului-adjunct Navroțki Al-dr, prin care prima se obliga să

livreze ultimei 1 000 tone usturoi de origine chineză până în portul Iliciovsk,

Ucraina.

Potrivit documentelor de însoțire a mărfii compania Capebay Capital

Corporation a livrat până în portul Iliciovsk, Ucraina, 560 tone de usturoi cu

prețul total de 851 200 dolari SUA, ceea ce constituie 1 520 dolari SUA pentru o

tonă.

Ca rezultat al încheierii contractul de livrare nr. 06/12 dintre compania

Capebay Capital Corporation din Republica Panama și SRL ”Palmigrup” de

către directorul-adjunct SRL ”Palmigrup” Navroțki Al-dr au fost întreprinse

acțiuni ilegale care se caracterizează prin schimbarea primei file a contractului de

livrare nr. 06/12 și a invoce-urilor care însoțeau marfa, în care au fost introduse

date vădit denaturate, care se exprimă prin diminuarea prețului de la 1 520

dolari SUA pentru o tonă, la 600 dolari SUA, totodată fiind schimbat și punctul

de destinație a mărfii, fapt confirmat prin informația parvenită de la compania

Capebay Capital Corporation din Republica Panama.

Concomitent, marfa împreună cu documentele de însoțire în care au fost

incluse date denaturate au fost prezentate organului vamal pentru efectuarea

vămuirii. În rezultatul acestor acțiuni ilegale, organul vamal a efectuat vămuirea

mărfii în baza documentelor cu date denaturate fiind calculate plățile și taxele

vamale necesare a fi achitate.

Organul de urmărire penală a calificat aceste acțiuni ale lui Navroțki Al-dr

în temeiul art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, după semnele contrabandă cu usturoi,

cu folosirea frauduloasă a documentelor și a mijloacelor de identificare vamală, în

proporții deosebit de mari, în sumă totală de 5 241 296,06 lei.

2

Tot el, continuându-și acțiunile sale ilegale deținând dreptul la prima

semnătură la SRL ”Palmigrup” în scopul legalizării venitului obținut de pe urma

comercializării usturoiului care a fost introdus în țară prin contrabandă a comis

infracțiunea de spălare de bani în următoarele circumstanțe:

În perioada 10.05.2011 - 06.07.2011 de către DGCR a CCCEC a fost

efectuată revizia economico-financiară la SRL ”Palmigrup”, ca rezultat al acesteia

s-a constatat că mijloacele bănești folosite de către SRL ”Palmigrup” parțial au

fost luate sub formă de împrumut fictiv, fapt confirmat prin fișa de verificare a

obligațiunilor privind impozitul pe venit, în sumă totală de 2 934 130 lei de la

persoane fizice și anume de la cet. Șciolocov Iu. (director al SRL ”Palmigrup”),

Navroțki Al-dr (director-adjunct al SRL ”Palmigrup” ) și Țimbrovski Al., iar

restul au fost dobândite ca rezultat al comercializării usturoiului importat.

Totodată, s-a constatat că marfa (usturoi în stare proaspătă) a fost realizată

la persoane juridice prin facturi fiscale și persoanelor fizice direct de la depozit,

fiind utilizată mașina de casă și control neînregistrată, clonată, fapt confirmat

prin raportul de verificare a programului de aplicații a mașinii de casă și control

nr. 6 din 28.03.2011, efectuat de către IFPS.

Astfel, mijloacele bănești (numerar) obținute ilicit din vânzarea a 560 tone

de usturoi procurate la prețul real de 1 520 dolari SUA pentru o tonă, sub

pretextul datoriilor fictive formate se legalizau prin restituirea împrumutului

către Șciolocov Iu. și Navroțki Al-dr și efectuarea transferurilor mijloacelor

bănești în sumă de 324 000 dolari SUA la compania Chineză Jining Hongtu

Trading Co., Ltd conform acordului adițional nr. 2 din 10.03.2010 la contractul de

livrare nr. 06/12 prin intermediul BC ”Eximbank” Gruppo Veneto Bank, pentru

atribuirea unui aspect legal al importului efectuat de către SRL ”Palmigrup” în

persoana directorului-adjunct Navroțki Al-dr caracterizat prin includerea de

date denaturate în documentele de însoțire care reflectau suma de 600 dolari

SUA pentru o tonă.

Potrivit informației parvenite de la compania Capebay Capital

Corporation din Republica Panama, restul mijloacelor bănești în sumă de 527 200

dolari SUA în baza acordului nr. 2 din 10.03.2010 adițional la contractul de

livrare 06/12 din 06.12.2009, au fost achitați de către SRL ”Palmigrup” la contul

companiei financiare a Capebay Capital Corporation din Republica Panama,

Malton International Ltd prin intermediul companiei Higan Limited.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Navroțki Al-dr în

temeiul art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, după semnele calificative - spălarea de

bani, caracterizată prin deghizarea naturii bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite în proporții deosebit de mari.

Navroțki Al-dr continuându-și acțiunile sale ilegale deținând dreptul la

prima semnătură la SRL ”Palmigrup” a comis infracțiunea de evaziune fiscală în

următoarele circumstanțe:

3

Conform evidenței contabile (contul 217 ”mărfuri”) s-a constatat că la

01.03.2011 SRL ”Palmigrup”, urma să dispună de un stoc de marfă (usturoi în

stare proaspătă) la depozit în cantitate totală de 37 313 kg.

În cadrul cercetării la fața locului, la 03.03.2011 s-a constatat că la depozitul

întreprinderii amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Voluntarilor, 15, nu exista

careva marfă de facto în stoc. Costul mărfii în cauză conform datelor Serviciului

Vamal constituia 429 099, 50 lei, suma TVA constituind 85 819,90 lei.

Totodată, cu încălcarea art. 97 alin. (4) Titlul III al Codului Fiscal, care

prevede că valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri nu poate fi mai

mică decât prețul de procurare sau decât valoarea în vamă a mărfurilor,

determinată conform art. 100 Cod fiscal, de către SRL ”Palmigrup” în persoana

directorului-adjunct Navroțki Al-dr, marfa a fost comercializată la un preț mai

mic decât valoarea în vamă a acesteia, respectiv valoarea impozabilă fiind

diminuată cu 728 745,00 lei, suma TVA constituind 145 749,00 lei.

Cu încălcarea prevederilor art. 97 alin.(4), 101 alin.(1), 115 alin. (2) Titlul III

al Codului Fiscal, de către SRL ”Palmigrup” în persoana directorului-adjunct

Navroțki Al-dr a fost diminuat TVA aferent bugetului pe perioada fiscală

februarie - martie 2011 în sumă totală de 102 695,00 lei, inclusiv pe perioada

fiscală februarie 2011 - 16875,00 lei, martie 2011 - 85 820,00 lei.

Aceste acțiuni ale lui Navroțki Al-dr au fost calificate de către organul de

urmărire penală în temeiul art. 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, evaziune fiscală în

proporții deosebit de mari.

inculpatului Navroțki Al-dr, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de achitare a inculpatului.

În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat că, analizând sentința

atacată se denotă caracterul subiectiv al ultimei, abordarea unilaterală și

părtinitoare a probelor.

Instanța a dat o apreciere detaliată și importantă probelor acuzării lăsând

sub plafonul unei critici subiective și nefondate a probelor și argumentelor părții

apărării.

Cauza penală a fost examinată aproximativ 44 luni, perioadă în care

inculpatul Navroțki Al-dr s-a aflat sub arest. Mai mult, instanța nu a examinat

până în prezent cererea depusă de apărare, judecătorului de instrucție, care,

ulterior, a fost transmisă potrivit competenței instanței de fond.

Totodată, instanța a prelungit perioada aflării inculpatului în stare de arest

peste limita oricăror termeni legali prevăzuți de legislația națională, invocând în

sentință că cauza a fost examinată într-un termen rezonabil.

Partea apărării a considerat ca fiind nefondate respingerile cererilor de

recuzare a judecătorului, or, temeiurile de recuzare și-au menținut actualitatea pe

toată perioada de examinare a procesului, deoarece instanța a dat dovadă de o

4

abordare subiectivă a cauzei, de o atârnare critică și disprețuitoare față de

inculpat și de apărătorul acestuia.

Presiuni asupra apărătorului au fost întreprinse și prin sesizarea Comisiei

de Etică și Disciplină din cadrul Uniunii Avocaților și la Consiliul Național de

Asistență Juridică Garantată de Stat, care nu au găsit careva abateri în acțiunile

avocatului.

Simplul fapt că inculpatul și-a exercitat dreptul procesual de a face

declarații în fața instanței a fost interpretată de președintele ședinței ca un abuz

de drepturi și ca o tergiversare a examinării cauzei, lăsând fără nici o apreciere

incompetența totală a completului de judecată, în special a grefierii, fapt ce a dus

practic la reaudierea inculpatului.

Până la momentul depunerii cereri de apel, de către instanță nu a fost pus

la dispoziția părții apărării procesul-verbal al ședinței de judecată și a CD-urilor

cu înregistrările audio, fapt ce a dus repetat la încălcarea exercitării drepturilor

procesuale.

Inculpatul a făcut declarații o perioadă de aproximativ 8 luni, adică

declarații destul de ample și voluminoase, fapt, de altfel confirmat prin însăși

aceste declarații făcute pe mai bine de 20 foi, declarații care coroborează cu alte

probe prezente în dosar, care pot fi confirmate prin o serie întreagă de înscrisuri,

expertize, comisii rogatorii, etc., cereri respinse de instanță, dar trecute în

sentință pe o jumătate de pagină și, practic fără a le da o apreciere obiectivă.

Urmează a fi dată o apreciere critică declarațiilor martorilor, în special

Rachitina T., Țimbrovski Al. și Pascal V., deoarece aceste persoane aveau un

interes direct în condamnarea inculpatului, or, anume acești martori și sunt

factorii de decizie ce au gestionat activitatea SRL ”Palmigrup” și acțiunile

inculpatului și doar prin condamnarea ultimului ei s-au eschivat de la

răspunderea penală.

Declarațiile martorului Țimbrovski Al. sunt vădit eronate și acest fapt

poate fi ușor probat prin simpla solicitare a informațiilor de la Camera

Înregistrării de Stat, prin audierea altor martori etc.

Potrivit învinuirii aduse inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 248 alin.(5) lit. d) Cod penal, ultimul a înlocuit actele de însoțire a mărfii cu

alte acte în care sunt incluse date denaturate, totodată nu face nici o explicație

când, unde și în ce mod au fost înlocuite actele, or, potrivit înscrisurilor ridicate,

cât de la SRL ”Palmigrup”, atât și de la Serviciul Vamal, pe ele sunt aplicate

ștampilele Serviciului Vamal al Ucrainei, deci, dacă și a avut loc o înlocuire a

actelor, aceasta putea fi făcută doar pe teritoriul Ucrainei, iar inculpatul, în

perioada indicată nu a părăsit teritoriul RM.

La fel, de către instanța de fond au fost respinse toate cererile de supunere

a expertizei actelor date în scopul determinării autenticității lor. Nu au fost

admise nici cererile cu privire la determinarea autenticității și a invoce-urilor

5

ridicate de la SRL ”Palmigrup” în care este indicat prețul de 1 520 dolari, precum

și a actelor parvenite din Republica Panama.

Potrivit informației parvenite de la Serviciul Vamal al RM și prezentată

instanței, în perioada 2009 - 2010, pe teritoriul RM se importa usturoi în stare

proaspătă cu prețul mediu de 10,04 lei/kg, adică anume cu prețul la care a și fost

vămuită marfa importată de SRL ”Palmigrup”. În acest sens urmează a fi reținut

faptul, că importul usturoiului la prețul de 1 520 dolari/tonă ar fi nerentabil din

punct de vedere economic.

În sentință s-a făcut trimitere la acte și înscrisuri care au fost indicate ca

parvenite din Republica Panama. Totodată, materialele în cauză nu pot servi

drept mijloc de probă deoarece ele au fost administrate de organul de urmărire

penală cu grave erori de procedură.

Nu este clară și învinuirea adusă în comiterea infracțiunii de spălare de

bani. Mai mult, această învinuire este probată printr-un simplu fapt precum că

inculpatul nu a prezentat declarația pe venit pentru anii 2009 - 2010, care ar

proba proveniența sumelor de bani împrumutate.

Existența și validitatea împrumuturilor se probează prin suprapunerea

datei acordării împrumutului, sumelor împrumuturilor și datele depunerii

banilor în conturile bancare, care în aceiași zi au fost transferate la Serviciul

Vamal pentru achitarea tarifelor vamale și a impozitelor aferente importului

mărfurilor. Aceste date se confirmă, prin rulajul contului bancar al SRL

”Palmigrup” la BC ”Eximbank Gruppo Veneto Banca” pentru perioada

01.01.2010-29.10.2010 (vol. II f.d. 120 - 124) și prin actele contabile ale

întreprinderii ridicate în cadrul urmăririi penale.

Învinuirea adusă în evaziune fiscală este una absolut ilegală și nefondată,

bazată pe faptul că în urma verificării efectuate la 01.03.2011 a fost depistat la

depozitul întreprinderii un aparat de casă care clona lucrul aparatului de casă

legal înregistrat prin care se efectua livrarea usturoiului către persoane fizice și

juridice.

Totodată, analiza procesului-verbal de ridicare denotă caracterul ilegal al

lui, deoarece, în primul rând a fost ridicat din oficiul altei întreprinderi, or, SRL

”Palmigrup” nu a deținut niciodată oficiu în adresa mun. Chișinău, str.

Voluntarilor, 13, și în rândul doi a fost ridicat în lipsa reprezentantului legal al

întreprinderii.

Mai mult, nu este clară proveniența acestui aparat de casă, deoarece,

începând încă cu luna noiembrie 2010, potrivit declarațiilor lui Rachitina T.,

Navroțki Al-dr nu s-a mai prezentat la serviciu, la fel, nu este clar cine a dat

indicații de a comercializa usturoiul cu acel aparat de casă și în genere, lipsesc

careva mijloace de probă că aparatul respectiv ar fi fost utilizat.

2016, apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

6

pronunțarea sentinței, instanța de judecată, corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a comis anume faptele

infracționale imputate, corect încadrate în dispoziția - art. 248 alin. (5) lit. d), 243

alin. (3) lit. b) și 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a determinat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului Navroțki Al-dru, în comiterea infracțiunilor

pentru care a fost deferit justiției.

Astfel, instanța de apel a conchis că, vina inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzută la art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, a fost dovedită în afara

dubiilor rezonabile, circumstanțe în care argumentele apărătorului și a

inculpatului referitor la faptul că urmează a fi apreciate critic declarațiile

martorilor Rachitina T., Țimbrovski Al. și Pascal V. acestea fiind persoane

cointeresate în condamnarea lui Navroțki Al-dr, deoarece nu și-au găsit

confirmare. Argumentele părții apărării expuse în apel la acest capitol nu au

putut fi admise, deoarece acestea au fost combătute integral prin probatorul

pricinii și circumstanțele obiective stabilite în speța examinată.

De asemenea, de către instanța de apel nu a putut fi admis argumentul

părții apărării și a inculpatului precum că, probatoriul acumulat și prezentat s-a

efectuat cu încălcarea normelor materiale și de procedură, or, s-a stabilit cu

certitudine că, toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate în cadrul

procesului penal pornit cu respectarea normelor de procedură, fiind autorizate

de către judecătorul de instrucție.

În speță, coroborând declarațiile martorilor cu cele ale inculpatului în

raport cu materialele cauzei, instanța de apel a constatat întrunirea tuturor

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 248 alin. (5) lit. d) Cod

penal, incriminate lui Navroțki Al-dr.

Astfel, potrivit probatoriului administrat în instanța de fond cercetat în

instanța de apel se determină incontestabil faptul că, inculpatul a comis

infracțiunea de contrabandă cu usturoi în stare proaspătă, de origine chineză,

faptul dat fiind confirmat prin declarațiile martorului Țimbrovski Al., care a

menționat că, inculpatul a manifestat interes de a desfășura activitatea de

întreprinzător și a înaintat primul oferta privind procurarea SRL ”Palmigrup”,

care a fost trecută după o terță persoană, iar de fapt toate afacerile acesteia au

fost organizate și dirijate de către inculpatul Navroțki Al. După înregistrarea

societății nimeni nu a mai văzut persoana administratorului indicată în Registrul

de Stat al persoanelor juridice, circumstanțe confirmate și prin declarațiile

martorilor Rachitina T., Pascal V. și Lîsencov Vl.

În ședința instanței de judecată a instanței de fond și de apel inculpatul nu

a recunoscut vina, astfel a menționat că, nu a semnat careva acte contabile, sau

contracte, toate semnăturile care se pretind a fi ale dânsului, nu-i aparțin, fapt

combătut prin probatoriul cauzei, inclusiv prin declarațiile acestuia făcute în

7

calitate de bănuit la etapa urmăririi penale, iar afirmațiile acestuia că în

contractul semnat de către el era indicat prețul de 600 dolari nu pot fi reținute de

către instanță purtând un caracter declarativ, nefiind confirmate prin nimic.

Potrivit probatoriului pricinii, instanța de apel a reținut că instanța de fond

a stabilit incontestabil în acțiunile inculpatului prezența elementele infracțiunii

de contrabandă, prevăzută la art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal, or, după semnele

calificative, trecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor, cu folosirea

frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 5 241 296,06 lei.

Totodată, instanța de apel a conchis că, în ședința instanței de judecată cu

certitudine s-a dovedit și faptul că, inculpatul deținând dreptul de prima

semnătură la SRL ”Palmigrup” SC, cu scopul legalizării venitului obținut în

rezultatul comercializării usturoiului care a fost introdus în țară prin

contrabandă a comis infracțiunea prevăzută la art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal,

spălarea banilor.

Or, inculpatul a știut cu certitudine că, mijloacele bănești acumulate ca

rezultat al realizării usturoiului în stare proaspătă, sunt ilice, nedeclarate și mult

mai mari decât valoarea declarată în vamă a mărfii, de aceea a hotărât și chiar a

reușit transformarea și transferarea de proprietate, tăinuirea, cunoscând că o

astfel de proprietate provine dintr-o activitate infracțională, din contrabandă.

Instanța de judecată a stabilit că, inculpatul a introdus prin contrabandă pe

teritoriul vamal al RM, în perioada anului 2009 - 2011, usturoi în cantitate de 560

tone, declarând valoarea în vamă de 600 dolari SUA, pe când valoarea de

cumpărare era 1 520 dolari SUA, astfel venitul constituind 851 200 dolari.

Potrivit extrasului din contul SC ”Palmigrup” SRL, pe perioada 01.01.2010

-29.10.2010 a transferat în contul Jining Lord Traning CO., LTD, suma de 324 000

dolari, (f.d. 124, vol. II), iar suma restantă de 527 200 dolari, inculpatul a tăinuit-

o, a spălat-o prin firme interpuse.

Totodată, s-a constatat că marfa (usturoi în stare proaspătă) a fost realizată

la persoane juridice prin facturi fiscale și persoanelor fizice direct de la depozit,

fiind utilizată mașina de casă și control neînregistrată, clonată, fapt confirmat

prin raportul de verificare a programului de aplicații a mașinii de casă și control

nr.6 din 28.03.2011, efectuat de către IFPS.

De asemenea Navroțki Al-dr deținând dreptul la prima semnătură la SRL

”Palmigrup” a comis infracțiunea prevăzută la art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, în cadrul cercetării la fața locului, la 03.03.2011 s-a constatat că la

depozitul întreprinderii amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Voluntarilor, 15,

nu exista careva marfă de facto în stoc. Costul mărfii în cauză conform datelor

Serviciului Vamal constituie 429 099, 50 lei, suma TVA constituind 85 819,90 lei.

Totodată, cu încălcarea art. 97 alin. (4) Cod Fiscal, care prevede că valoarea

impozabilă a livrării impozabile de mărfuri nu poate fi mai mică decât prețul de

procurare sau decât valoarea în vamă a mărfurilor, determinată conform art. 100

8

Cod fiscal, de către SRL „Palmigrup” în persoana directorului-adjunct Navroțki

Al-dr, marfa a fost comercializată la un preț mai mic decât valoarea în vamă a

acesteia, respectiv valoarea impozabilă fiind diminuată cu 728 745,00 lei, suma

TVA constituind 145 749, 00 lei.

Încălcarea prevederilor art. 97 alin.(4), 101 alin.(1), 115 alin. (2) Cod fiscal,

de către SRL ”Palmigrup” în persoana directorului-adjunct Navroțki Al-dr a fost

diminuat TVA aferentă bugetului pe perioada fiscală februarie-martie 2011 în

sumă totală de 102 695,00 lei, inclusiv pe perioada fiscală februarie 2011 -

16875,00 lei, martie 2011- 85 820,00 lei.

Cu referire la termenul de examinare a cauzei invocat de partea apărării,

instanța de apel a menționat că, potrivit datelor expuse în sentință, s-a constatat

că, pricina a parvenit în instanța de judecată la 07.11.2011, fiind înregistrată sub

nr. 22708. Prima ședință a fost stabilită pentru 21.11.2011, iar prin încheierea din

24.11.2011, la demersul procurorului a fost prelungit termenul arestului

preventiv, pentru 90 zile, încheiere ce a fost contestată cu recurs ca toate celelalte

din: 23.02.2012, 22.05.2012, 09.08.2012, 14.11.2012, 14.02.2013, 15.05.2013,

12.08.2013, 12.11.2013, 10.02.2014, 05.05.2014, 05.08.2014, 30.10.2014, 30.01.2015,

16.03.2015, 10.06.2015.

În ședințele de judecată din 27.01.2012, 07.02.2012, 23.02.2012, 26.03.2012,

26.03.2012, 14.11.2012, 14.02.2013, 12.08.2013, partea apărării, or, inculpatul au

înaintat cereri de recuzare a președintelui ședinței, care fiind examinate, au fost

respinse.

De asemenea un comportament ce denotă lipsă de respect față de instanța

de judecată și participanții la proces, a abordat inculpatul pe întreaga perioadă

de examinare a pricinii, or, la ședințele stabilite pentru: 29.10.2012, 16.11.2012,

29.04.2013, 10.06.2013, 15.07.2013, 16.07.2013, 18.07.2013, 09.08.2013, 30.10.2013,

31.10.2013, 21.01.2014, 24.01.2014, 05.02.2014, 02.04.2014, 05.05.2014, 28.11.2014,

23.12.2014, 05.01.2015, 12.02.2015, a refuzat escortarea.

Totodată, instanța de apel a menționat că examinarea cauzei într-un

termen atât de îndelungat nu se datorează unor acțiuni necorespunzătoare ale

instanței or, ședințele de judecată au fost stabilite în termeni foarte restrânși,

fiind atestată complexitatea cauzei, de asemenea și comportamentul inculpatului

și apărătorului său necorespunzător.

Prin încheierea din 24.01.2014, s-a constatat că cererile de amânare depuse

de către inculpat ca fiind un refuz tacit, camuflat, de a se prezenta în fața

instanței și ca un abuz de drepturi procesuale, cu dispunerea examinării pricinii

penale în fond în absența inculpatului (f.d. 238-241, vol. XV). În același context

este de menționat și faptul că, la 05.01.2015, inculpatul de asemenea a refuzat

escortarea în ședința de judecată, fiind deja la etapa audierii inculpatului, motiv

din care prin încheierea din aceiași dată s-a dispus anexarea la materialele cauzei

a declarațiilor acestuia, nesemnate de el și continuarea examinării pricinii în

absența inculpatului (f.d. 151-156, 136-145, vol. XVII).

9

În aceste circumstanțe se denotă faptul că, cauza penală de acuzare a lui

Navroțki Al-dr a fost examinată într-un termen atât de îndelungat și anume 44

luni, din motivul comportamentului inculpatului și a apărătorului acestuia.

Instanța de apel a conchis că, din vina instanței, ședințele de judecată nu

au fost amânate, instanța manifestând un comportament conform legislației în

vigoare, stabilind ședințele de judecată la un interval nu prea mare (reieșind din

numărul de dosare aflate în procedură). Mai mult, Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău pe parcursul examinării cauzei date a ținut cont și de principiul

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale, fapt ce a creat

condiții egale părților pentru exercitarea drepturilor lor, însă inculpatul a făcut

uz de drepturile sale uitând de obligațiile impuse acestuia conform statutului

său.

La caz, instanța de apel a reiterat și faptul că, pe parcursul examinării

cauzei nu au parvenit de la participanții la proces nici o cerere de accelerare a

procedurii de examinare a pricinii și nu s-a invocat pericolul de încălcare a

termenului rezonabil de soluționare a litigiului.

Prin urmare, în cazul dat nu a fost încălcat termenul rezonabil de

examinare a pricinii menționate de către instanțele de judecată.

În susținerea concluziei expuse, instanța de apel, suplimentar a menționat

și practica CtEDO, care cu mai multe ocazii a reiterat că, omisiunea

reclamantului de a obiecta împotriva amânărilor ședințelor de judecată nu îi

permite reclamantului să pretindă violarea art. 6 CoEDO.

Asupra motivului invocat de partea apărării cu referire la respingerea

cererilor de recuzare a judecătorului raportor, instanța de apel a concluzionat că,

acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins or, careva temei de a deduce că

cauza a fost examinată de o instanță constituită nelegal nu a fost constatat,

menționând în acest sens că, pe parcursul examinării cauzei pe motivele invocate

în cererea de apel, avocatul și inculpatul au înaintat cereri de recuzare

completului de judecată care au fost examinate minuțios și respectiv prin

încheierile din: 30.01.2012, 07.02.2012, 23.02.2012, 26.03.2012, 26.03.2012,

14.02.2013, 13.08.2013 (f.d. 146, 155, 180, 235, 246, vol. XI; f.d. 188-189, vol. XIII;

f.d. 138, vol. XIV), au fost respinse fiind constată netemeinicia motivelor invocate

în vederea recuzării judecătorului Balmuș Sv. Careva motive de a interveni în

aceste încheieri instanța de apel nu a constatat, iar argumentul apelantului cu

referire la faptul că temeiurile de recuzare și-au menținut actualitatea pe toată

perioada examinării cauzei, urmează a fi apreciat critic, purtând un caracter

declarativ, ne fiind întrunite condițiile prevăzute la art. 33 Cod de procedură

penală, în vederea stabilirii incompatibilității judecătorului.

De asemenea, cu referire la argumentul apărării privind neaducerea la

cunoștință a procesului-verbal al ședinței de judecată și a CD-urilor cu

înregistrările audio, instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor cauzei

după pronunțarea sentinței integrale și înmânarea copiilor de pe acesta, precum

10

și întocmirea integrală a procesului-verbal al ședinței de judecată, careva cereri

de la participanții la proces ce ar conține solicitarea înmânării a cărorva copii nu

au parvenit, iar argumentele inculpatului cu referire la faptul depunerii unei

cereri prin care s-a solicitat eliberarea acestora la 10.07.2015, nu a putut fi admisă,

or, cererea dată la materialele cauzei nu este prezentă, iar copia anexată de

inculpat nu deține ștampila de intrare în instanța de judecată în care ar fi fost

indicat numărul de înregistrare și data parvenirii, la fel și copia din registru de

asemenea ridică semne de întrebare referitor la data înregistrării cererilor în

cauză.

Mai mult ca atât, în cadrul examinării cauzei inculpatului i-a fost oferită

posibilitatea a lua cunoștință cu materialele cauzei fiind asistat în acest proces de

un interpret precum și de avocat, respectiv cu procesul-verbal al ședinței de

judecată inclusiv a făcut cunoștință (f.d. 118).

Cu referire la expunerea declarațiilor inculpatului în hotărârea contestată,

instanța de apel a menționat că, în esență procesul-verbal al ședinței de judecată

conține declarațiile inculpatului expuse detaliat (f.d. 83-112 vol. IXX), iar modul

în care instanța le-a selectat și le-a expus în sentință rămâne a fi unul ce ține de

discreția acesteia, or, declarațiile expuse nu sunt denaturate, fiind expuse părțile

care în opinia instanței se referă nemijlocit la acuzarea înaintată.

Instanța de apel a conchis că, sunt susceptibile de a fi respinse și

argumentele apelantului referitor la faptul că urmează a fi dată o apreciere critică

declarațiilor martorilor, în special Rachitina T., Țimbrovski Al. și Pascal V.,

deoarece aceste persoane ar avea un interes direct în condamnarea inculpatului,

or, anume acești martori și sunt factorii de decizie ce au gestionat activitatea SRL

”Palmigrup”, aceste afirmații ale apelantului purtând un caracter declarativ, mai

mult avocatul a invocat că, aceste circumstanțe pot fi confirmate prin declarațiile

altor martori, totodată nefiind indicați expres martorii dați.

Verificând posibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului în

temeiul art. 244 alin. (2) lit.b) Cod penal, pentru evaziune fiscală, instanța de apel

a conchis că, prima instanță corect a considerat oportun de a înceta procesul pe

acest capăt de învinuire, în temeiul art. 60 Cod penal, din motivul expirării

termenului tragerii la răspundere penală.

Cu referire la sancționarea inculpatului, instanța de apel a menționat că, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, acestuia

fiindu-i aplicată o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, fiind acordată deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, context în care, instanța a reiterat

că, prin criteriul de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care

instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și

la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii, individualizarea

pedepsei constând în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și

11

pedepsei penale, ultima trebuind să corespundă sub aspectul naturii, privativă

sau neprivativă de libertate și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de

pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei penale, pentru a-și

îndeplini funcțiile care sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii

or, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al

pedepsei poate fi realizat numai printr-o justă individualizare a acesteia, care să

țină seama de persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe,

în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Concomitent, instanța de apel a menționat că, în procesul examinării

cauzei, Inspectoratul Fiscal de Stat a fost recunoscut ca parte civilă, fiind stabilit

cu certitudine că, prin acțiunile sale inculpatul a prejudiciat bugetul de stat în

sumă de 2 016 850,72 lei și prin spălarea de bani în valoare de 527 200 dolari,

încasarea cărora corect a fost dispusă de către instanța de fond, din contul

inculpatului în bugetul de stat.

Pavlov V., care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat, autorul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, după cum rezultă din materialele dosarului și în baza analizei

tuturor probelor administrate pe dosar, se constată că învinuirea adusă

inculpatului este bazată pe presupuneri, care nu pot fi puse la baza unei sentințe

de condamnare, nu au fost administrate careva probe care ar fi demonstrat

incontestabil, în afara oricăror bănuieli rezonabile, vinovăția inculpatului.

Analiza sentinței și a deciziei instanței de apel, denotă caracterul subiectiv

al lor, abordarea unilaterală și părtinitoare a probelor. Instanța a dat o apreciere

detaliată și importantă probelor acuzării lăsând sub plafonul unei critici

subiective și nefondate a probelor și argumentelor părții apărării.

Mai mult, instanțele inferioare cu vehemență, au respins toate cererile

apărării de administrare a probelor, de audiere a martorilor, de efectuare a

expertizelor, de dispunere a comisiilor rogatorii, a încălcat și a admis încălcarea

drepturilor procesuale ale inculpatului de alți participanți la proces.

Instanța de apel a menționat aceleași argumente ca și instanța de fond,

termenul excesiv de examinarea a prezentei cauze, dând vina în exclusivitate pe

partea apărării, adică doar a reiterat cele invocate în sentință, fără a da o

aprecierea argumentelor apărării la acest subiect.

Speța a fost examinată pe parcursul a 44 luni, perioadă în care inculpatul

s-a aflat plasat sub arest în baza unor motive inventate de către procuror

și susținute de instanță, iar toate încercările apărării de a proba inexistența

acelor motive inventate au fost blocate și ignorate de instanță.

12

Instanța nu a examinat până în prezent cererea depusă de către apărare,

judecătorului de instrucție, care, ulterior, a fost transmisă potrivit competenței

instanței de fond, de altfel, nici instanța de apel nu s-a expus pe marginea

acestei cereri.

Instanța de fond a prelungit perioada aflării inculpatului in stare de

arest peste limita oricăror termeni legali prevăzuți de legislația națională,

invocând în sentință că cauza a fost examinată într-un termen rezonabil.

Instanța de apel a reținut argumentul instanței de fond asupra faptului că

inculpatul și-a exercitat dreptul la un recurs echitabil și, la fel îl interpretează în

defavoarea lui.

Instanța de apel a lăsat fără nici o apreciere argumentul apărării expus în

cererea de apel cu referire la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin

faptul că recursul declarat de către avocat în interesele inculpatului din

15.06.2015, asupra încheierii de prelungire a arestului preventiv din 10.06.2015,

nu a fost expediat de instanța de fond Curții de Apel Chișinău pentru examinare.

Respingerea cererilor de recuzare a judecătorului sunt nefondate, or,

temeiurile de recuzare și-au menținut actualitatea pe toată perioada de

examinare a procesului, deoarece instanța a dat dovadă de o abordare subiectivă

a cauzei, de o atârnare critică și disprețuitoare față de inculpat și de apărătorul

acestuia (aplicarea amenzilor, emiterea încheierilor ilegale de obligare a

avocatului la participarea examinării cauzei în lipsa inculpatului, care a refuzat la

serviciile acestuia, înlăturarea inculpatul din sala de judecată).

Instanțele inferioare, au interpretat eronat și abuziv cererile motivate a

inculpatului de amânare a ședințelor de judecată.

La insistența președintelui ședinței de judecată, de 2 ori a fost întrerupt

tratamentul inculpatului în cadrul Penitenciarului nr. 16, fiind abuziv escortat

direct din spital în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.

Instanța include în sentință date vădit denaturare despre ședințele de

judecată, or, ședința din 15.07.2013 a fost contramandată la cererea procurorului.

Însăși instanța invocă faptul că inculpatul a făcut declarații voluminoase

într-o perioadă de aproximativ 8 luni, dar care au fost trecute în sentință pe o

jumătate de pagină fără a fi apreciate obiectiv.

Declarațiilor martorilor Rachitina T., Țîmbrovschi Al. și Pascal V., urmează

a fi apreciate critic, deoarece aceste persoane aveau un interes direct în

condamnarea inculpatului.

Audierea martorului Rachitina T. a avut loc în lipsa inculpatului și

apărătorului acestuia, or, simpla prezență a unui avocat în publicul ședinței nu

poate fi interpretat ca exercitare a dreptului la apărare, iar când s-a solicitat

audierea repetată a martorilor Rachitina T. și Pascal V., inculpatul a fost exclus

din ședință pe motive pur inventate de ei și admise de instanță, fapt ce, în final, a

dus la lezarea dreptului la un proces echitabil.

13

Martorul Rachitina T. a făcut declarații vădit mincinoase în ședința de

judecată, fapt confirmat prin suprapunerea declarațiilor ultimei făcute în cadrul

urmăririi penale (vol. VII, f.d. 44/45, f.d. 50/52. vol. VII, f.d. 21).

Rămâne a fi neclar procesul prin care s-a administrat un șir întreg de probe

și în special percheziția efectuată la adresa mun. Chișinău, str. Buiucani, 3, of. 46

(vol. I, f.d. 21-22), or, percheziția și ridicarea documentelor în cauză, a avut loc cu

încălcarea prevederilor art. 127 alin. (3) Cod de procedură penală, adică, în lipsa

reprezentantului întreprinderii.

În sentință este indicat drept probă - sentința Judecătoriei Buiucani din

20.02.2012 (vol. XVII, f.d. 36-42), în care este indicat drept reprezentant legal al

SRL ”Palmigrup” cet. Rachitina T., nefiind clară numirea acesteia în calitate de

reprezentant legal al întreprinderii, în lipsa vreunui înscris în acest sens,

directorul Șciolocov Iu. fiind plecat peste hotarele țării, iar directorul adjunct

Navorțki Al-dr se afla sub arest.

Instanța face referire la declarațiile martorului Petrova L., audiată în cadrul

acelei cercetări judecătorești, fapt inadmisibil, deoarece apărarea nu a avut acces

la examinarea acelui dosar, nu a avut posibilitatea de a formula întrebări

martorului dat, or, acest martor așa și nu a fost prezentat instanței pentru a fi

audiat în cadrul prezentului proces de judecată.

Potrivit învinuirii aduse inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, ultimul a înlocuit actele de însoțire a mărfii cu

alte acte în care sunt incluse date denaturate, totodată nu face nici o explicație

când, unde și în ce mod au fost înlocuite actele, or, potrivit înscrisurilor ridicate,

cât de la SRL ”Palmigrup”, atât și de la Serviciul Vama, pe ele sunt aplicate

ștampilele Serviciului Vamal al Ucrainei, deci, dacă și a avut loc o înlocuire a

actelor, aceasta putea fi făcută doar pe teritoriul Ucrainei, iar inculpatul, în

perioada indicată nu a părăsit teritoriul RM.

La fel, de către instanța de fond au fost respinse toate cererile de supunere

a expertizei actelor date în scopul determinării autenticității acestora.

Nu au fost admise nici cererile cu privire la determinarea autenticității și

a invoce-urilor ridicate de la SRL ”Palmigrup” în care este indicat prețul de

1 520 dolari, precum și a actelor parvenite din Republica Panama.

În sentință se face trimitere la acte și înscrisuri care au fost indicate ca

parvenite din Republica Panama, însă, materialele în cauză nu pot servi drept

mijloc de probă deoarece ele au fost administrate de organul de urmărire penală

cu grave erori de procedură. Necătând la faptul că Procuratura Generală expres a

explicat modul de organizare a unei comisii rogatorii, organul de urmărire

penală a făcut o simplă solicitare în Republica Panama la compania Capebay

Capital Corporation prin intermediul serviciului poștal și tot în acest mod a fost

primit și răspunsul, fapt ce face imposibil verificarea autenticității și valabilității

înscrisurilor date.

14

Nu este clară și învinuirea adusă în comiterea infracțiunii de spălare de

bani. Mai mult, această învinuire este probată printr-un simplu fapt precum că

inculpatul nu a prezentat declarația pe venit pentru anii 2009 - 2010, care ar

proba proveniența sumelor de bani împrumutate.

Instanța de judecată face referire la faptul că inculpatul a efectuat

transferul mijloacelor bănești în sumă de 324 000 dolari la compania Jining

Hongu Trading Co în baza acordului adițional nr. 2 din 10.03.2010, or, acest fapt

nu este confirmat prin nici un mijloc de probă.

Învinuirea adusă în evaziune fiscală este una absolut ilegală și nefondată,

învinuirea dată este adusă pe faptul că în urma verificării efectuate

la 01.03.2011, a fost depistat la depozitul întreprinderii un aparat de casă care

clona lucrul aparatului de casă legal înregistrat prin care se efectua livrarea

usturoiului către persoane fizice și juridice.

Analiza procesului-verbal de ridicare denotă caracterul ilegal al lui,

deoarece, a fost ridicat din oficiul altei întreprinderi, or, SRL ”Palmigrup” nu a

deținut niciodată oficiu pe adresa mun. Chișinău, str. Voluntarilor, 13, și a fost

ridicat în lipsa reprezentantului legal al întreprinderii, nefiind clară proveniența

acestui aparat de casă.

La fel, nu este clar cine a efectuat încasarea mijloacelor bănești de la

depozitarul Petrova L., cine dădea indicații în perioada de timp noiembrie 2010 -

martie 2011, deoarece Navroțki Al-dr în această perioada nu s-a prezentat la

serviciu.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, invocând că soluția instanței de fond,

referitor la categoria și mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate

cu prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 77 Cod penal, conform cărora, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșire unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă

echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, s-a constatat că instanța a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar

în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, care a fost menținută și de către

instanța de apel.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia

15

acuzatorului de stat expusă în referință, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

definitivă.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temeiuri pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când 6) instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportând normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul penal constată

că, temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal menționează că, recurentul în mare parte critică decizia

instanței de apel sub aspectul aprecierii probelor de către acesta, indicând că

instanța de judecată eronat și greșit a apreciat ansamblul de probe administrate.

Instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, or, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci,

Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe

baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

soluției de condamnare a inculpatului.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul declarat, a verificat legalitatea și temeinicia

16

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de

instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în pct. 4. al prezentei

decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului declarat de partea apărării.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de apel

a fost în drept și, de fapt, întemeiat a menținut sentința de condamnare a lui

Navroțki Al-dr în baza art. 248 alin. (5) lit. d), 243 alin. (3) lit. b), 84 Cod penal,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Prin urmare, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiate alegațiile

recurentului, cu referire la faptul că, instanța de apel ar fi lăsat fără apreciere

argumentul expus în cererea de apel privind încălcarea dreptului inculpatului la un

proces echitabil, or, recursul declarat de către avocat prin intermediul Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău la 15.06.2015, împotriva încheierii de prelungire a

arestului preventiv din 10.06.2015, nu a fost expediat Curții de Apel Chișinău

pentru examinare, fapt care în viziunea apărării ar constitui eroare gravă. Colegiul

penal menționează că, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să

fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza

deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Mai

mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată de

instanța de apel, Colegiul penal specifică că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat probele administrate în

cauză.

Cu referire la respingerea nefondată a cererilor de recuzare a judecătorului

invocată de recurent, Colegiul penal conchide că acest motiv este neîntemeiat și

urmează a fi respins or, careva temei de a deduce că cauza a fost examinată de o

instanță constituită nelegal nu au fost constatate, este de menționat că pe parcursul

examinării în prima instanță, avocatul și inculpatul Navroțki Al-dr au înaintat

cereri de recuzare completului de judecată care au fost examinate minuțios și

respectiv prin încheierile din: 30.01.2012 (f.d. 146 vol. XI); 07.02.2012 (f.d. 155 vol.

17

XI); 23.02.2012 (f.d. 180 vol. XI); 26.03.2012 (f.d. 235 vol. XI); 26.03.2012 (f.d. 246 vol.

XI); 14.02.2013 (f.d. 188-189 vol. XIII); 13.08.2013 (f.d. 138 vol. XIV) au fost respinse

fiind constatată netemeinicia motivelor invocate în vederea recuzării judecătorului

raportor, prin urmare argumentul recurentului cu referire la faptul că temeiurile de

recuzare și-au menținut actualitatea pe toată perioada examinării cauzei, urmează a

fi apreciate critic, purtând un caracter declarativ, nefiind întrunite condițiile

prevăzute la art. 33 Cod procedură penală, în vederea stabilirii incompatibilității

judecătorului.

Din aceleași considerente expuse supra, Colegiul va respinge și argumentele

apărării cu referire la durata examinării cauzei și aflării sub arest preventiv a

inculpatului, or, potrivit materialelor cauzei, pricina a parvenit în instanța de

judecată la 07.11.2011. Prima ședință a fost stabilit pentru data de 21.11.2011, iar

prin încheierea din 24.11.2011, la demersul procurorului a fost prelungit termenul

arestului preventiv, ulterior, prin încheierile judecătorești din: 23.02.2012 (f.d. 183-

185, vol.XI); 22.05.2012 (f.d. 59-62, vol.XII); 09.08.2012 (f.d. 202-208, vol.XII);

14.11.2012 (f.d. 46-49, vol.XIII); 14.02.2013 (f.d. 214-2016, vol.XIII); 15.05.2013 (f.d.

38-40, vol.XIV); 12.08.2013 (f.d. 140-146 vol.XIV); 12.11.2013 (f.d. 101-104 vol.XV),

10.02.2014 (f.d. 56-60, vol. XVI), 05.05.2014 (f.d. 165-169, vol.XVI), 05.08.2014 (f.d.

199-201, vol. XVII), 30.10.2014 (f.d. 47-49 vol.XVIII), 30.01.2015 (f.d. 204-206, vol.

XVIII), 16.03.2015 (f.d. 29-31, vol. IXX), 10.06.2015 (f.d. 12-14 vol. XX), măsura

respectivă a fost prelungită

De asemenea, la ședințele stabilite pentru: 29.10.2012, 16.11.2012, 29.04.2013,

10.06.2013, 15.07.2013, 16.07.2013, 18.07.2013, 09.08.2013, 30.10.2013, 31.10.2013,

21.01.2014, 24.01.2014, 05.02.2014, 02.04.2014, 05.05.2014, 28.11.2014, 23.12.2014,

05.01.2015, 12.02.2015, inculpatul a refuzat escortarea sa la ședințele de judecată.

Este de menționat că examinarea cauzei într-un termen atât de îndelungat nu

se datorează unor acțiuni necorespunzătoare ale instanței or, ședințele de judecată

au fost stabilite în termeni foarte restrânși, fiind atestată complexitatea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs se raliază poziție instanțelor inferioare, or,

inculpatul Navroțki Al-dr a manifestat în permanență un comportamentul de

desconsiderare față de instanțele de judecată, atitudine luată întru atingerea

scopului de a crea impresia abuzului din partea statului, circumstanțe ce se

identifică și prin refuzul de a se prezenta și în fața Curții de Apel.

Astfel, la 29.10.2014 instanța de judecată a purces la audierea inculpatului,

moment din care, acesta acționând în diferite moduri, întru tergiversarea

examinării pricinii, astfel încât audierea acestui a durat 8 luni.

În acest mod, inculpatul a refuzat să fie escortat în ședințele instanței de

judecată, la ședința stabilită pentru 23.12.2014 și la 05.01.2015, fără motive

întemeiate și fără a face vreo explicație a gestului său.

Prin procesele-verbale întocmite de factorii de decizie ai Penitenciarului Nr.

13, inclusiv și medicul au concluzionat de fiecare dată că, inculpatul este apt de a

participa la ședințele de judecată, iar refuzul fiind doar personal și neîntemeiat.

18

În acest context, art. 6 §1 CoEDO prevede că orice persoană are dreptul de a-i

fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un

tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Raportând normele legale citate mai sus la circumstanțele speței deduse

judecății, Colegiul penal reține ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului cu

referire la durata excesivă de examinare a cauzei și menținerii măsurii preventive

(arestul) aplicate în privința lui Navroțki Al-dr.

Cât privește incidența în prezenta cauză a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că, acest temei pentru

recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Astfel, autorul recursului consideră că instanța de apel, care a menținut

sentința, a concluzionat greșit referitor la vinovăția lui Navroțki Al-dr, menționând

că, învinuirea adusă este bazată pe presupuneri, care nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare.

Instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există faptele infracțiunilor

incriminate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală.

Astfel, afirmația apărării precum că, instanța de apel, a tras o concluzie greșită

în ce privește condamnarea inculpatului în baza art. 248 alin. (5) lit. d), 243 alin. (3)

lit. b), 84 Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestuia, sunt combătute prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale,

precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și apel

și anume: declarațiile martorilor - Lîsencov Vl. (f.d. 16-17 vol. XVIII); Țimbrovski Al. (f.d.

30-31 vol. XVIII); Rachitina T.; (f.d.52, 67 vol. XVIII); Pascal V.; (f.d. 161 vol. XVI, f.d. 67

19

vol. XVII); Șapteboi Gh. (f.d. 137-140 vol. XVI); Pîrlea V.; (f.d.47 vol. XVIII); Țurcan A.;

(f.d. 78-80 vol. IXX); Muntean C. (f.d. 113-117 vol. IXX).

Concomitent, vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunilor imputate, a

fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - procesul-verbal de percheziție din

17.12.2010 (f.d. 19-44 vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.12.2010

(f.d. 45-52, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 11.01.2011 (f.d. 53-250,

vol. I; f.d. 1-62, vol. II); - procesul-verbal de ridicare din 28.12.2010 (f.d. 90-92, vol. II); -

procesul-verbal de examinare a documentelor din 28.12.2009 (f.d. 125, vol. II); - procesul-

verbal de ridicare din 04.07.2011 (f.d. 126-246 vol. II, f.d. 1-206 vol. III); - procesul-verbal

de ridicare din 26.05.2011, (f.d. 1-250, vol. IV, f.d. 1-164, vol. V); - procesul-verbal de

examinare a documentelor din 31.05.2011 (f.d. 165-215 vol. V); - procesul-verbal de ridicare

din 09.12.2010 (f.d. 3-243 vol. VI); - procesul-verbal de examinare a documentelor din

10.12.2010 (f.d. 244-256 vol. VI, f.d. 1-8, vol. VII); - procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 03.03.2011 (f.d. 12-32 vol. VII); - raportul de verificare al programului de

aplicare a mașinii de casă și de control nr. 5 din 28.03.2011 (f.d. 37 vol. VII); - raportul de

verificare al programului de aplicare a mașinii de casă și de control nr. 6 din 28.03.2011

(f.d. 39 vol. VII); - informația din cele 97 rapoarte (din care 10 rapoarte nule) din memoria

fiscală nu a putut fi citită (f.d. 39-43, 46 vol. VII); - actul privind rezultatele reviziei

economico-financiare efectuate la SC „Palmigrup” SRL, din 06.07.2011 (f.d. 49-107 vol.

VII); - act constatator nr. 255, 254 din 15.08.2011 (f.d. 118-130 vol. VII); - fișa de verificare

a obligațiunilor privind impozitul pe venit din baza de date a IFPS a învinuitului Navroțki

Al-dr și Șciolocov Iu. (f.d. 237 vol. VIII); - copia sentinței judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20.02.2012 (f.d. 36-42 vol. XVII); - acțiune civilă în cadrul dosarului penal

nr. 2010036926 (f.d. 143 vol. VII).

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Navroțki Al-dr nu ar fi săvârșit

infracțiunile imputate, contravin materialelor cauzei, deoarece, instanța de fond,

ulterior cea de apel menținând sentința, corect a menționat că vinovăția

inculpatului se dovedește prin probele enumerate mai sus și care sunt în

contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanțelor inferioare, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului

Navroțki Al-dr în comiterea infracțiunilor prevăzute în baza art. 244 alin. (2) lit. b),

248 alin. (5) lit. d), 243 alin. (3) lit. b), 84 Cod penal, fiind stabilite în cauză toate

elementele constitutive ale contrabandei cu folosirea frauduloasă a documentelor cu date

denaturate și a mijloacelor de identificare vamală, în proporții deosebit de mari, spălării de

bani prin tăinuirea, deghizarea naturii bunurilor de către o persoană care știe că, acestea

constituie venituri ilicite în proporții deosebit de mari, precum și evaziunii fiscale în

proporții deosebit de mari.

Or, inculpatul a știut cu certitudine că, mijloacele bănești acumulate ca

rezultat al realizării usturoiului în stare proaspătă, sunt ilice, nedeclarate și mult

mai mari decât valoarea declarată în vamă a mărfii, de aceea a hotărât și chiar a

20

reușit transformarea și transferarea de proprietate, tăinuirea, cunoscând că o astfel

de proprietate provine dintr-o activitate infracțională, din contrabandă.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și a

motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții apărării,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

Afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele

cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe,

acestea sunt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate

de instanța inferioară conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la

procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost

efectuată de instanțele inferioare.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CoEDO. În același context, Colegiul penal

menționează că, deși art. 6 § 1 al CoEDO obligă instanțele judecătorești să-și

motiveze hotărârile, însă Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un răspuns

detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk vs. Olanda, din

19.04.1994).

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor

cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, invocat în recursul ordinar, Colegiul atestă că, o astfel de

eroare în speța dată la fel nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și

întemeiată concluzia instanței de apel privind menținerea sentinței de

condamnare a inculpatului, concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și

în acest sens nefiind necesară o reinterpretare.

21

Mai mult ca atât, recursul ordinar nu conține o motivare în baza cărei

norme urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului Navroțki Al-dr decât cele

imputate, enunțate supra, respectiv în situația în care inculpatul nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, Colegiul penal nu întrevede

necesitatea expunerii asupra reîncadrării acțiunilor acestuia într-o altă normă

penală.

Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul penal conchide că în

speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Navroțki Al-dr a elementelor

constitutive ale infracțiunilor imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate în

prevederile art. 244 alin. (2) lit. b), 248 alin. (5) lit. d), 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal. Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează

latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă ale acestor infracțiuni, au fost demonstrate prin probele enumerate

supra, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor

instanțelor de fond.

Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiate alegațiile apărării precum că,

urmează a fi apreciate critic declarațiile martorilor Rachitina T., Țimbrovski Al. și

Pascal V. acestea fiind persoane cointeresate în condamnarea lui Navroțki Al-dr,

deoarece nu și-au găsit confirmare, or, aceștia au depus depoziții sub jurământ,

fiind avertizați de răspunderea penală în conformitate cu prevederile art. 312 -

313 Cod penal.

Subsidiar, instanța de recurs consideră relevant de a reitera și face remarca

despre faptul că reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat de

avocat, se constată că acesta este unul pur formal, întrucât titularul face trimitere

în cererea sa preponderent la chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu

constituie obiect de cercetare și verificare la etapa judecării cauzei penale în

procedura de recurs, acesta fiind atributul exclusiv a instanțelor de fond, despre

care fapt recurentul cunoaște.

Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se

mai impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Revenind la conținutul recursului declarat, este necesar de a releva că

avocatul invocând și eroarea de drept prevăzută la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, menționează despre faptul că, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, cu toate acestea dânsul nu specifică

expres și nu racordează eroarea menționată la hotărârea contestată.

22

Din atare considerente, Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile

titularului dreptului de recurs, în această parte și reiterează că invocarea unor

pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează

a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea

expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal subliniază că soluția

instanțelor de fond privitor la condamnarea lui Navroțki Al-dr pe capetele de

acuzare incriminate acestuia în baza art. 248 alin. (5) lit. d), 243 alin. (3) lit. b), 84

Cod penal este corectă. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult,

instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, a

apreciat just probatoriul administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat

soluția, iar criticele din recursul declarat de partea apărării, sunt vădit

neîntemeiate.

În consecință, Colegiul penal statuează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-418

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel că nu există

careva temeiuri pentru admiterea recursului ordinar în sensul declarat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavlov

Victor în numele inculpatului Navroțki Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în cauza penală, în

privința lui Navroțki Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

23