1ra-27/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, f, 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-27/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, f, 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-27/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Popescu Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Popescu Alexandru

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 07.10.2014 - 18.03.2016;

instanța de apel: 18.04.2016 - 31.05.2016;

instanța de recurs: 03.08.2016 - 25.01.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani închisoare,

fără amendă și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 400 unități convenționale.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 400 unități

convenționale în beneficiul statului, ceea ce constituie 8 000 lei, care urma a fi

executată separat, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate,

fiind dispus încasarea din contul lui Popescu Al-dru, Popescu I., Babei A. și

Agachi Gh., în beneficiul lui Hahci V. și Hachi N., a sumei de 1 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a

fost respinsă ca vădit neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Hachi N., privind încasarea

prejudiciului material pentru obiectele din aur sustrase, a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului acesteia să se pronunțate instanța în

ordinea procedurii civile.

1

1.1. Prin aceiași sentință au fost condamnați Popescu I., Bavei A. și Agachi

Gh., însă, în privința acestora hotărârile judecătorești nu se contestă.

jurul orelor 0830, Popescu Al-dru, prin înțelegere prealabilă cu Popescu I., Babei

A. și Agachi Gh., aflându-se pe marginea traseului de la intrarea în or. Strășeni,

urmărind scopul săvârșirii unui act de huliganism, au inițiat o ceartă cu

consăteanul lor, Hachi V., pe care l-au numit cu cuvinte necenzurate, după care

încălcând intenționat ordinea publică, i-au aplicat ultimului, multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, iar Babei A., în timpul

conflictului a luat din portbagajul automobilului cu care inculpații se deplasau în

direcția mun. Chișinău, un ciocan, cu care i-a aplicat părții vătămate, două

lovituri în regiunea spatelui în urma căruia acesta a căzut jos, după care i-a mai

aplicat acestuia câteva lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului. În acest timp, soția părții vătămate Hachi N. văzând cele întâmplate, s-

a implicat cu scopul de a-i desparte pe agresori, însă Popescu Al-dru, a împins-o

de spate, în rezultatul cărui fapt aceasta a căzut jos lovindu-se la piciorul.

În rezultatul loviturilor aplicate părților vătămate conform rapoartelor de

expertiză medico-legală nr. 88 și nr. 89 din 10.07.2014, le-au fost cauzate vătămări

corporale neînsemnate, care duc la dereglarea sănătății până la 6 zile.

Tot la 13.05.2014, în timpul comiterii acțiunilor huliganice, inculpatul

Popescu Al-dru, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

a smuls de la gâtul părții vătămate Hachi N., un lănțișor din aur cu greutatea de

20 grame la prețul de 11 586 lei și un cercel din aur cu greutatea de 15 grame, la

prețul de 12 236,85 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii

infracțiunii, pricinuind astfel părții vătămate, un prejudiciu material în sumă

totală de 29 615,85 lei.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Popescu Al-dru să fie condamnat în baza art.

187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 84 Cod penal,

pentru cumul de infracțiuni, să-i fie stabilită prin cumul parțial pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivare apelului declarat, procurorul a menționat că, prima instanță la

stabilirea modului de executare a pedepsei în privința lui Popescu Al-dru,

incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, deoarece ultimul intenționat a

comis două infracțiuni asupra 2 persoane, iar luând în considerație faptul că

viața și integritatea corporală ale persoanei sunt valori supreme, ocrotite de

Constituție și de legea penală și orice atentat la aceste valori este pasibil de

pedeapsă, instanța de judecată urma să-i aplice inculpatului o pedeapsă mai

aspră, pentru a curma încrederea infractorului că va fi blând pedepsit.

2

Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, Popescu Al-dru

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, însă după comiterea

acestora nu a tras concluziile necesare și din nou a comis cu intenție noi

infracțiuni.

Astfel, prin pedeapsa aplicată inculpatului, nu a fost realizat scopul legii

penale, deoarece în temeiul circumstanțelor menționate supra nu poate fi vorba

de careva corectare a lui Popescu Al-dru fără a fi supus răspunderii penale în

conformitate cu sancțiunea prevăzută la articolul dat, prin executarea pedepsei

cu închisoare reală.

apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei lui Popescu Al-dru și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță în partea respectivă, prin care Popescu Al-dru a

fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare și în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani și 6 luni închisoare, fără

amendă, iar conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării acesteia urmând a fi calculat

din momentul reținerii. În rest dispozițiile sentinței contestate au fost menținute.

de fond la examinarea cauzei penale în privința lui Popescu Al-dru obiectiv și

corect a stabilit situația de fapt și de drept, acțiunile primului fiind încadrate just,

însă greșit și disproporțional a individualizat pedeapsa, cu suspendarea

condiționată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) și pedeapsa sub formă de amendă

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, instanța nu a ținut seama de toate

criteriile de individualizare a pedepsei, ce a dus la aplicarea față de inculpat a

unei pedepse disproporționale în raport cu fapta comisă și personalitatea lui.

În acest context instanța de apel, având în vedere argumentele apelului

declarat în coraport cu circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea

pedepsei, instanța ține seama de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că, în privința acestuia

a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe

viitor a altor infracțiuni.

Analizând materialul probator al cauzei, instanța de apel a constatat că,

scopul educativ și preventiv al pedepsei numite inculpatului Popescu Al-dru în

raport cu personalitate sa și faptele comise, circumstanțele relevante pentru

adoptarea unei condamnări obiective și echitabile poate fi atins doar prin

aplicarea pedepsei închisorii cu izolarea de societate, reabilitare și corijare în

locurile de detenție, ori la caz nu sunt întrunite alte temeiuri pentru aplicarea

3

prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind rațional și legal nici aplicarea altei

pedepse, sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, prevede și alte categorii de

pedeapsă, inclusiv și a închisorii, pe de altă parte, nu este rațional nici

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în lipsă de motive ce ar

permite o astfel de soluție.

Instanța de apel a remarcat faptul că, inculpatul anterior, în anul 2006, 2011

și 2013, a fost supus răspunderii penale, fiind condamnat la alte categorii de

pedeapsă, antecedentele penale fiind stinse, iar extirparea mobilurilor de

comiterea a delictelor penale din calitățile personalității acestuia nu a avut loc, iar

pedepsele penale aplicate anterior nu și-au atins efectiv scopul propus de legea

penală.

Luând în considerare cele expuse supra, instanța de apel a apreciat că

instanța de fond nu a cuantificat judicios gravitatea concretă a faptelor săvârșite

de inculpat, iar sancțiunea pecuniară este disproporțională faptei comise, care nu

va influența în modul scontat atingerea scopului pedepsei penale, cum a fost și

cu pedepsele anterioare și nu va duce la reeducarea personalității inculpatului

care după cum se conchide, este una complexă și predispusă spre comiterea

infracțiunilor, precum și suspendarea executării pedepsei este diferită de o

condamnare la o pedeapsă reală, inculpatul având de respectat doar obligațiile

stabilite la art. 90 Cod penal, astfel că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu

ar putea fi atins.

În acest context, instanța de apel a menționat că, la art. 90 alin. (1) Cod

penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

din imprudență, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând obligatoriu motivele

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă.

Astfel, raportat la aceste concluzii, cât și la particularitățile personalității

inculpatului, gradul de pericol social al faptelor acestuia, la persoana și calitatea

acestuia, instanța de apel a apreciat că, pedeapsa conform sancțiunii art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, de 1 an închisoare va fi suficientă și 5 ani și 6 luni închisoare,

fără amendă, conform art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar în temeiul art. 84

alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor, i-a numit inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani, fără amendă cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, conform art. 72 din Cod penal.

Popescu Al-dru, care, indicând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4),

8), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea în

4

vigoare a sentinței, care în viziunea recurentului a fost emisă cu respectarea

prevederilor legislației în vigoare, fiind aplicată pedeapsa non-privativa de

libertate, bazându-se pe circumstanțele atenuante, reținute în privința sa, cum ar

fi caracterizarea pozitivă la locul de trai și prezența la întreținere și educație a doi

copii minori, iar careva circumstanțe agravante la examinarea cauzei nu au fost

stabilite.

Deoarece, președintele ședinței între timp a demisionat și cauza penală a

fost primită în procedura altui judecător, părțile vătămate urmau să fie audiate în

instanță referitor la cele întâmplate, însă din cauza plecării acestora peste

hotarele țării, instanța a considerat și a dispus finisarea cercetării judecătorești în

lipsa lor, emițând o sentință de condamnare fără probele acuzării, fără a da o

apreciere juridică și morală declarațiilor părților vătămate, astfel fiindu-i încălcat

dreptul de a pune întrebări părților vătămate și a clarifica în instanță

circumstanțele de fapt care au avut loc.

Instanța de fond, fără a dispune de careva probe obiective, bazându-se pe

declarațiile părților vătămate date la faza urmăririi penale, neluând în

considerație poziția inculpaților coroborată cu alte probe din dosar, fără a da o

apreciere critică declarațiilor părților vătămate, care au declarat că ”au găsit la fața

locului un cercel și o porțiune din lănțișorul de aur”, a concluzionat abuziv și

imparțial precum că el a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal.

Ulterior, instanța de apel, abuziv, fără a lua în considerație prezența

părților vătămate în ședință, menționând că acestea ar fi fost audiate în instanța

de fond și întrebându-le dacă susțin declarațiile, neatrăgând atenție sugestiei

avocatului, care a declarat că părțile vătămate nu au fost audiate în instanța de

fond, pe scurt audiind inculpatul a deliberat.

Astfel, în instanța de apel, dânsul nu a avut posibilitatea de a-și manifesta

dreptul la un proces echitabil, de a pune întrebări părților vătămate, de a clarifica

toate circumstanțele cazului.

Instanța de apel, care are menirea de a înlătura încălcările admise de

instanța de fond, fără a lua în considerație probele insuficiente prezentate de

acuzare, fără a audia părțile vătămate și a lua în considerație personalitatea sa și

ignorând circumstanțele atenuante prezente la cauză, fără a da o apreciere critică

acțiunilor părților vătămate, a emis o decizie ilegală.

La judecarea cauzei, instanța de apel urma să studieze multilateral, în

deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei (pct. 11 a

HP CSJ nr. 8 din 11.11.2013, cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

5

recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind

vădit neîntemeiate, invocând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și

mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7,

61, 75, 76, 77 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșire unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

6.2. Referință a depus și partea vătămată Hachi V., care a solicitat

respingerea acestora ca fiind inadmisibile, cu menținerea în vigoare a deciziei

contestate.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

argumentate corespunzător de către recurent.

Din conținutul recursurilor declarate se constată că titularul acestora

invocă ca temeiuri de drept pct. 4), 8), 10), 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare

de drept atunci când judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când

participarea lor era obligatorie potrivit legii; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel din două considerente

și anume că, în viziunea sa, greșit instanța a dispus condamnarea în baza art. 287

lit. b), 187 alin. (2) lit. b), f), 84 alin. (1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal și cu stabilirea executării pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și nu ar fi înlăturat încălcările admise de către

prima instanță la judecarea prezentei cauze.

Analizând criticile formulate de recurent, prin prisma temeiurilor

circumscrise cazurilor de casare invocate, instanța de recurs apreciază

argumentele punctate de recurent, ca fiind vădit neîntemeiate, având în vedere

în acest sens următoarele considerente.

Or, efectuând o verificare a materialelor din dosar Colegiul conchide că la

judecarea apelului declarat de procuror, instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea

individualizării pedepsei în privința lui Popescu Al-dru în baza art. 287 lit. b),

6

187 alin. (2) lit. b), f), 84 alin. (1) Cod penal.

În vederea susținerii acestei concluzii instanța de recurs rezultă din aceea

că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin

rechizitoriu inculpatului, la caz, fiind incidente art. 287 lit. b), 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal, în baza cărora a fost condamnat Popescu Al-dru.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă

când aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale.

În acest punct de analiză, Colegiul penal ține să mai specifice că,

raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a lui în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită și comportarea sinceră în cursul procesului.

La fel, este important de a menționa că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins de inculpat fără

executarea efectivă a acesteia.

La caz, se constată că instanța de apel, referitor la modalitatea de executare

a pedepsei, a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90

Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, reieșind din faptul că infracțiunile comise de inculpat,

potrivit art. 16 Cod penal, fac partea din categoria celor grave (art. 187 alin. (2) lit.

b), f) CP) și mai puțin grave (art. 287 alin. (2) lit. b) CP), vina în comiterea

acestora nu a recunoscut-o, anterior a fost condamnat, iar prejudiciul cauzat prin

acțiunile acestuia nu au fost recuperate și din atare considerente pedeapsa

stabilită de prima instanță nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

7

Pentru toate argumentele anterior prezentate, Colegiul penal la fel

consideră că, în cauza deferită judecății, prima instanță nu a ținut seama de

prevederile expuse supra și, ca rezultat, a individualizat greșit pedeapsa în

privința lui Popescu Al-dru. Or, în speța dată, instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei, după cum corect a fost menționat și de instanța de apel, nu

poate fi aplicată, reieșind din împrejurările săvârșirii infracțiunilor descrise

detaliat în actul de sesizare a instanței, precum și ținând seama de statuările

instanței de apel privitor la persoana inculpatului și comportamentul acestuia.

Astfel, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia

este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art. 394 Cod de

procedură penală.

Drept urmare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs în partea solicitării de a menține sentința și constată că

concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea inculpatului este

posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este una legală, corectă, motivată și

întemeiată.

Pe cale de consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în

cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor din art. 61 și 75 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei în privința inculpatului,

aplicându-i acestuia o pedeapsă proporțională faptelor săvârșite și consecințelor

survenite, iar modificarea pedepselor și a regimului de executare ar putea

constitui o reacție disproporționată în aplicarea legii penale sau o încurajare a

comportamentului infracțional de acest gen.

În continuare, în vederea respingerii celorlalte capete de cerere invocate de

inculpat prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute la pct. 8), 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume privitor la aceea că instanța de apel nu a

înlătura încălcările admise de către prima instanță la judecarea prezentei cauze,

care abuziv la condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, Colegiul

penal consideră relevant de a remarca că, recunoașterea vinovăției de către

inculpat urmează să fie expusă expres în fața instanței, dar nu să fie prezumată

de instanță, după cum pledează acesta făcând trimitere la faptul că nu a contestat

sentința de condamnare, iar prin aceasta se deduce că dânsul a recunoscut vina și

a realizat caracterul prejudiciabil al faptelor infracționale comise și din aceste

considerente, Colegiul nu se va expune asupra acestor alegații, or, în situația în

care eventualele erori admise la faza examinării cauzei în prima instanță nu au

fost contestate cu apel, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica

aceste temeiuri în procedura recursului ordinar (art. 427 alin. (2) CPP).

Totodată, instanța de recurs remarcă că la etapa de judecare a recursului

8

ordinar aceasta verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

În continuare, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs, în sensul temeiul de drept prevăzut la pct. 4) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la

etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o

motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu, or inculpatul în recursurile

declarate nu specifică expres și nu racordează eroarea menționată la hotărârea

contestată.

La fel, ca fiind neîntemeiate, instanța de recurs va respinge și afirmațiile

inculpatului precum că, la examinarea cauzei în instanța de apel, a fost audiat

superficial și nu a avut posibilitatea de a-și manifesta dreptul la un proces

echitabil și de a pune întrebări părților vătămate, pentru a clarifica toate

circumstanțele cauzei, or, analizând procesul-verbal al ședinței de judecată din

31.05.2016 (f.d. 58 - 64, vol. III), instanța de recurs constată că, după audierea

părților vătămate Hachi V. și Hachi N. (f.d. 58, 60, vol. III), careva întrebări din

partea celorlalți participanți la proces nu le-au fost adresate, iar inculpatul, fiind

audiat a menționat că ”Am fost audiat în instanța de fond și în cadrul urmăririi

penale. Declarațiile date în prima instanță și în cadrul urmăririi penale le susțin pe

deplin. Învinuirea îmi este clară. Vina o recunosc parțial. Solicit menținerea sentinței

primei instanțe și respingerea cererii de apel declarate de către procuror. Nu am nimic de

adăugat.”(f.d. 59, vol. III), în continuare, instanța de apel verificând dacă

participanții la proces nu alte probe noi sau dacă este necesar de cercetat

suplimentar probe administrate la urmărirea penală și în instanța de fond, ”Probe

noi sau completări la cele existente nu au parvenit”, iar după examinarea probelor și

înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de prima instanță ”Întrebări,

completări la probele existente nu au parvenit ”(f.d. 62, 63, vol. III).

În prezența circumstanțelor constatate, Colegiul penal apreciază ca fiind

neîntemeiate alegațiile recurentului cu referire la încălcarea dreptului la un

proces echitabil.

Generalizând cele menționate anterior Colegiul penal conchide, că

concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei inculpatului Popescu Al-dru sunt corecte și corespund

materialului probator, iar pedeapsa aplicată de către instanța de apel este

echitabilă și în limitele legii penale, nefiind identificată prezența vreunei erori

judiciare invocate de recurent, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei

contestate.

9

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Popescu

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

31 mai 2016, în cauza penală în privința lui Popescu Alexandru, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10