1ra-421/17 — art.157 CP

1ra-421/17 — art.157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-421/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016,

declarate de avocatul Barbaroșie Eugenia în numele inculpatului Bobînă Vitalie și

inculpatul

Bobînă Vitalie Xxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

s.Xxxxxxxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.157 Cod penal la amendă în mărime de 225

unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Bobînă Vitalie în

beneficiul lui Muntean Radu a prejudiciului material în sumă de 2742 lei și a prejudiciului

moral în sumă de 6000 lei, în rest, pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral s-a

respins ca fiind neîntemeiată. La fel, s-a dispus încasarea de la Bobînă Vitalie în beneficiul

lui Muntean Radu a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei și în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 143,18 lei.

procedură penală, a constatat că Bobînă Vitalie, la 14 februarie 2016, în perioada de timp

cuprinsă între ora 19.00-20.00, aflându-se în s.Ciocîlteni, r-nul Orhei, în apropierea

cimitirului, în urma unei certe apărute în mod subit între el și Muntean Radu, Franțuz

Alexei, Morcan Stepan și Savițchi Vitalie, în scop ca ultimii să nu se apropie de el, dîndu-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând că acestea pot cauza urmări

prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate și nu vor surveni,

în momentul când Muntean Radu a efectuat o mișcare bruscă în direcția sa, fiind în

minoritate numerică, ca reflex necondiționat i-a aplicat o lovitură în regiunea abdomenului

cu un obiect tubular, cauzânfu-i lui Muntean Radu vătămări corporale grave periculoase

pentru viață sub formă de traumatism bond abdominal cu lezarea intestinului subțire,

peritonită sero-purulentă fibrinoasă difuză.

- partea vătămată, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea

unei noi hotărâri în latura civilă, prin care aceasta să fie admisă integral, deoarece prima

instanță neîntemeiat a respins pretențiile sale, fără a ține seama de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice suportate de dînsul în urma acțiunilor inculpatului; - la

determinarea mărimii compensației pentru daunele morale, instanța nu a luat în considerație

cruzimea cu care au fost comise acțiunile culpabile ale inculpatului; - că în urma intervenției

suportate a devenit dependent de alte persoane, este limitat în acțiuni, nu poate ridica

greutăți, nu poate face mișcări bruște și ține un anumit regim alimentar, astfel că suma de

6000 lei adjudecată lui de instanță este insuficientă pentru a-i oferi o satisfacție echitabilă;

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare,

pe motiv că învinuirea adusă nu are suport juridic, nici o probă nu demonstrează că dânsul a

aplicat lovitura părții vătămate R.Muntean cu un obiect tubular, care nici nu a fost prezentat

instanței ca probă; - declarațiile martorilor pe care instanța și-a întemeiat soluția de

condamnare urmau a fi apreciate critic, deoarece anume acești martori au început conflictul

și au participat la bătaie, și sunt rude apropiate cu partea vătămată; - instanța nu a luat în

considerație că anume dînsul primul a fost atacat de persoanele respective, care încălcau

ordinea publică și tulburau liniștea, și că dînsul s-a ales cu leziuni corporale; - instanța

nemotivat a respins demersul său de a fi audiat în instanță martorul Iu.Tertea, care a văzut

circumstanțele comiterii faptei, precum și nemotivat a indicat că el a recunoscut vina.

fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului și admis parțial apelul părții vătămate

R.Muntean, în latura civilă, în partea încasării despăgubirilor morale, casată sentința în

această parte și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care s-a dispus încasarea de la V.Bobînă în beneficiul părții vătămate R.Muntean a

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului V.Bobînă în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.157 Cod penal. În

acest sens, instanța de apel a conchis că, vinovăția inculpatului se dovedește integral prin

însăși declarațiile acestuia, a părții vătămate R.Muntean, a martorilor S.Morcan, A.Franțuz,

E.Franțuz, F.Bobînă, A.Bobînă și actele cauzei - procesele-verbale de confruntare din

29.03.2016 între partea vătămată R.Muntean și bănuitul V.Bobînă; de confruntare din

09.05.2016 între partea vătămată R.Muntean și învinuitul V.Bobînă, rapoartele de expertiză

medico-legală nr.76/D nr.74/D din 15.03.2016 în privința lui R.Muntean și V.Bobînă.

De asemenea, reieșind din faptul că în ședința instanței de apel inculpatul și-a

susținut parțial apelul declarat, recunoscîndu-și vina în cele săvârșite, nefiind de acord doar

cu mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune, solicitând micșorarea acestuia, instanța a

decis de a respinge apelul inculpatului, pe motiv că probele cercetate atât la urmărirea

penală, în prima instanță, cât și în cadrul instanței de apel, dovedesc faptul că B.Bobînă prin

acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.157 Cod penal - vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății cauzate din imprudență.

La fel, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță

a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de art.7, 75 Cod penal, de

comportamentul inculpatului, care și-a recunoscut vina și s-a căit în cele comise, că anterior

nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, pentru prima dată a comis o infracțiune ușoară.

Totodată, reținând prevederile art.219 Cod de procedură penală, art.1423 Cod civil,

cât și practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral, instanța de apel a

conchis că apelul declarat de partea vătămată R.Muntean urmează a fi admis în această

parte, deoarece suma dispusă spre încasare în mărime 6000 lei este insuficientă pentru a-i

oferi o reparare a suferințelor morale suportate, de rând ce acesta, în urma acțiunilor

criminale ale inculpatului a avut mari retrăiri sufletești și dureri fizice, fiind supus

intervenției chirurgicale, pe parcursul unei luni a avut nevoie de îngrijire, a avut dureri fizice

și psihice insuportabile, trebuia să respecte un regim strict, să nu muncească și să primească

tratament, astfel că suma de 50000 lei va fi una optimă ce va aduce satisfacție persoanei

vătămate, considerînd că prejudiciul moral solicitat de partea vătămată în sumă de 100000

lei este unul exagerat.

invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că suma dispusă spre încasare cu titlu de

prejudiciu moral de 50000 lei, este una exagerată, nefiind justificată și evaluată prin probe; -

instanța de apel determinând cuantumul prejudiciului moral urma să se expună referitor la

importanța și măsura valorii lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice

suferite de partea vătămată, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și

profesională a acestuia; - instanța nu a ținut seama de faptul că mărimea prejudiciului moral

trebuie să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs

victimei și suferite de aceasta, încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui

îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, așa că suma dispusă spre încasare de

prima instanță în mărime de 6000 lei cu titlu de prejudiciu moral este una reală, ce rezultă

din circumstanțele cauzei.

La fel, la data de 07.02.2017, avocatul E.Barbaroșie în numele inculpatului a depus

recurs suplimentar, prin care a concretizat cerințele la cererea de recurs din 28.12.2016, în

care invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pe motiv că prejudiciul moral

dispus spre încasare părții vătămate este ireal și nejustificat, întrucât culpa gravă a părții

vătămate R.Muntean a contribuit la producerea prejudiciului.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opiniile părții vătămate R.Muntean

și a procurorului invocate în referințe, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca

inadmisibile, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpate.

Potrivit recursului declarat, inculpatul invocă ca temei de casare a hotărîrii

nominalizate art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond și de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs

în sensul casării hotărârii contestate.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, și critică

hotărârea instanței de apel, care a admis parțial acțiunea civilă a părții vătămate R.Muntean

și a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în

sumă de 50000 lei.

Însă, Colegiul penal consideră că motivul recurentului, precum că instanța de apel nu

și-a motivat soluția în partea încasării despăgubirilor morale, este unul neîntemeiat.

În acest sens, Colegiul penal ține să enunțe că, recursul este calea ordinară de atac, ce

se judecă de cel de-al treilea grad de jurisdicție și poate fi exercitat în limitele temeiurilor de

casare concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea hotărârii pronunțate în apel și

care sînt direct enunțate în art.427 Cod de procedură penală, excepție fiind cazurile în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Efectul devolutiv al recursului nu poate funcționa decît cu respectarea prevederilor

art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, adică numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

În materia despăgubirilor materiale sau morale, nu există temei de casare care să

îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile. Ca atare, în recurs nu

se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite și stabilite de instanțele de fond.

Reieșind din aceste prescrieri, rezultă că motivul invocat de recurent este unul

neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal verificând legalitatea soluției instanței de apel, în ce

privește prejudiciul moral dispus spre încasare de la inculpat în folosul părții vătămate în

mărime de 50000 lei, îl consideră unul echitabil, la care instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu art.219 alin.(4) Cod de procedură

penală, iar la determinarea cuantumului acestuia, a reținut atât gravitatea suferințelor psihice

ale părții vătămate R.Muntean, cât și date obiective care certifică acest fapt, și anume

nivelul suportării de către acesta a suferințelor psihice în urma vătămării corporale grave

aduse sănătății acestuia, luându-se în considerație gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Mai mult, instanța de recurs reține că legiuitorul nu a prevăzut niciun criteriu după

care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral, dar în

literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a

prejudiciului moral, legate de: - importanța valorii morale lezate; - durata și intensitatea

durerilor fizice și psihice; - tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral.

Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și

împrejurările speței, de care s-a condus instanța de apel când a dispus încasarea

despăgubirilor morale, reieșind din conduita culpabilă a inculpatului, cât și din suferințele

fizice și pishice pe care le-a suportat partea vătămată de pe urma acțiunilor ilicite ale

inculpatului.

Astfel, partea vătămată, o persoană de vîrstă tînără, a fost supusă operației, ca urmare

a leziunii corporale grave, periculoase pentru viață, a fost spitalizată o perioadă de timp,

suferind o intervenție chirurgicală după care s-a aflat la tratament medical în cursul căruia a

continuat să aibă suferințe fizice și morale. Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav,

suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o siferință

psihică, ce presupune de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale,

pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul dispus spre încasare și

acordat de instanța de apel, este justificat.

Așadar, este indiscutabil faptul că inculpatul, prin infracțiunea săvârșită, i-a cauzat

părții vătămate traume fizice și psihice.

În concluzie, Colegiul penal constată că soluția pronunțată de instanța de apel este

una motivată și temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite

prin dreptul intern și exigenților art.6 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Cu referire la recursul suplimentar declarat de avocatul Barbaroșie Eugenia în

numele inculpatului

Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură

penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme sînt în drept să declare recurs

ordinar.

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțat la 15.11.2016 în prezența participanților la proces, inclusiv a

inculpatului V.Bobînă și avocatului său, E.Barbaroșie, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate -

13.12.2016, ora 14.00 (f.d.135).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că decizia motivată a fost

pronunțată la 13.12.2016, la care a participat doar procurorul, căruia i-a fost înmânată,

contra semnătură, o copie a deciziei motivate.

Totodată, instanța, la 13.12.2016, a expediat copia deciziei motivate pentru informare

în adresa tuturor participanților la proces, inclusiv inculpatului V.Bobînă și avocatului

E.Barbaroșie, respectându-se prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală (f.d.244).

Potrivit dispozițiilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) a

început să curgă de la 14.12.2016 și a expirat la 13.01.2017.

După cum rezultă din actele cauzei, împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a

declart recurs ordinar la 28.12.2016, iar avocatul E.Barbaroșie, acționînd în baza

contractului, conform datelor de înregistrare a secției grefă a Colegiului penal, a declarat

recurs suplimentar asupra deciziei instanței de apel, la 07.02.2017, după expirarea

termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

Colegiul penal atestă că, potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege și nu poate fi

prelungită sau scurtată de instanța de judecată. Momentul de la care începe să decurgă

termenul de atac este riguros precizat de lege - data pronunțării deciziei, iar depășirea

acestui termen duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac, de unde reiese

că avocatul E.Barbaroșie, declarând recurs suplimentar, urma să se încadreze în termenul de

declarare a recursului oferit tuturor participanților la proces.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide

în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat sau declarat peste termen.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de inculpat ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar

declarat de avocatul E.Barbaroșie în numele inculpatul, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în cauza penală în privința lui Bobînă

Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie

2016, de inculpatul Bobînă Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiat și a avocatului Barbaroșie

Eugenia, ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu