1ra-142/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-142/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-142/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de avocatul Suduc Marian în

numele inculpatului Grate Ghenadie, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 31 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Grate Ghenadie XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

03.05.2016-19.09.2016 (instanța de apel)

22.11.2016-14.02.2017 (instanța de recurs)

C O N S T A T Ă:

Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, fapta

fiind recalificată de la art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii, stabilite lui Grate

Ghenadie, a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

că, la data de 12.09.2012, cunoscând faptul că are o stare financiară precară, având intenția

însușirii prin înșelăciune a bunurilor lui Ceapchii Alexandru, a solicitat de la ultimul suma

de 90000 de Euro pentru investirea mijloacelor bănești într-o afacere. În vederea redării

unui aspect real cererii sale și determinării lui Ceapchii Alexandru să-i acorde suma de

90000 de Euro, Grate Ghenadie intenționat i-a promis că va avea o cotă-parte din afacere și

1000 de Euro lunar. Astfel, la data de 12.09.2012, în vederea realizării intenției sale

1

criminale, Grate Ghenadie a primit de la Ceapchii Alexandru suma de 40000 de Euro.

Ulterior, la data de 12.12.2012 Grate Ghenadie, continuând acțiunile criminale, sub

pretextul necesității dobândirii unui profit mai mare din afacere, a primit de la Ceapchii

Alexandru încă 40000 de Euro, iar până la finele anului 2012, sub pretextul de a devama un

lot de marfă, Ceapchii Alexandru i-a mai transmis lui Grate Ghenadie încă 10000 de Euro.

Banii în sumă de 90000 de Euro au fost însușiți de către Grate Ghenadie, fiindu-i cauzată

lui Ceapchii Alexandru o daună materială considerabilă, în proporții deosebit de mari, în

sumă de 1432800 lei (1 Euro, conform cursului oficial al BNM în perioada 12.09.2012 –

31.12.2012, constituia 15.92 lei).

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului conform componenței de infracțiune,

prevăzute la art. 196 alin. (4) Cod penal – cauzarea de daune materiale în proporții deosebit

de mari proprietarului, prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însușire.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatul Grate Ghenadie să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, cu stabilirea acestuia a pedepsei închisorii pe un termen de 9 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a desfășura activități economice

pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- partea acuzării a demonstrat, prin probe suficiente, că încă la momentul primirii

banilor de către inculpat de la Ceapchii Alexandru, primul nu l-a informat despre situația

reală a firmei, a cărei fondator este, datoriile acesteia fiind de ordinul zecilor de milioane de

lei, fapt care ulterior a și dus la intrarea firmei în insolvabilitate;

- în realitate, unicul beneficiar al sumei de 90000 de Euro a fost inculpatul, ultimul l-

a indus în eroare pe Ceapchii Alexandru asupra faptului că banii urmează a fi investiți în

firmă și a încheiat cu ultimul, din numele firmei, un contract de împrumut; faptul încheierii

contractelor de împrumut urma a fi calificat ca o modalitate de inducere în eroare a părții

vătămate, care avea o încredere și mai mare în restituirea datoriei, deoarece această restituire

era asigurată și de către firmă; de fapt, inculpatul a primit personal banii de la partea

vătămată, aceștia nefiind trecuți prin contabilitatea firmei, fapt recunoscut de însuși inculpat

la audierea sa în instanța de judecată, unde a menționat că partea vătămată nu se afla pe lista

creditorilor la momentul intrării în insolvabilitate a SRL “Rumitox”;

- din materialele cauzei, rezulta că la data primirii banilor de către Grate Ghenadie,

firma acestuia se afla în mai multe litigii economice cu caracter patrimonial, la executorii

judecătorești aflându-se mai multe titluri executorii pe rol, care urmau a fi executate;

- inducerea în eroare a părții vătămate de către inculpat s-a manifestat nu doar prin

faptul inducerii în eroare a părții vătămate, dar și prin aceea că inculpatul nu a întreprins

nici o măsură reală în vederea restituirii banilor părții vătămate; astfel, promiterea de către

inculpat a achitării unei dobânzi din suma împrumutată a fost invocată în spiritul creării

2

unei iluzii la partea vătămată, că inculpatul este în stare să-i restituire datoria, adică să-și

execute obligațiile contractuale și de a tăinui, în acest mod, intenția sa reală de a dobândi

ilegal bunurile părții vătămate;

- în opinia părții acuzării, acțiunile întreprinse de inculpat, și anume eliberarea

recipiselor și încheierea contractelor de împrumut erau efectuate cu scopul de a demonstra

caracterul “legitim” al acțiunilor sale și de a câștiga încrederea părții vătămate, pentru ca

ulterior să primească de la aceasta sume și mai mari de bani, pe care nu avea intenția de a

le restitui;

- este eronată concluzia instanței de fond, privind faptul că banii nu au fost însușiți de

către inculpat, deoarece ultimul în mod real a intrat în posesia sumei de 90000 de Euro și a

gestionat-o așa cum a considerat de cuviință, astfel fiind evident faptul că intenția

inculpatului era îndreptată spre profit; așadar, poziția instanței de fond ar putea fi acceptată

doar în cazul în care părții vătămate i-ar fi fost cauzat prejudiciul, fără ca inculpatul să fi

primit o sumă de bani;

- instanța de fond a ajuns la concluzia contradictorie că inculpatul nu a folosit integral

și exclusiv banii în interesele firmei, iar această concluzie indică în mod evident însușirea

banilor de către inculpat;

- în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 4 la CoEDO, persoana nu poate fi

privată de libertate în cazul în care se va demonstra că la momentul asumării anumitor

obligații, cât și pe parcurs, aceasta a întreprins măsuri reale pentru a-și onora obligațiunile

contractuale - aceste prevederi nu pot fi reținute și atribuite în situația inculpatului.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către partea vătămată Ceapchii Alexandru,

care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- instanța de fond eronat a recalificat acțiunile inculpatului, din escrocherie în cauzare

de daune materiale prin înșelăciune;

- din materialele cauzei rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, având intenția

însușirii prin înșelăciune a bunurilor apelantului, a solicitat de la ultimul suma de 90000 de

Euro, pentru investirea acesteia într-o afacere; în vederea conferirii unui aspect real cererii

sale și determinării părții vătămate de a-i acorda suma de 90000 de Euro, inculpatul

intenționat i-a promis părții vătămate că va avea o cotă-parte din afacere și câte 1000 de

Euro lunar;

- fiind asociat al SRL “Rumitox”, inculpatul nu a trecut în evidența contabilă

contractele de împrumut, fapt constatat în timpul examinării cauzei penale, or partea

vătămată nu figurează în calitate de creditor în lista creditorilor SRL “Rumitox”;

În contextul argumentelor expuse, apelantul a considerat că fapta inculpatului

constituie o dobândire ilicită a bunurilor sale, prin înșelăciune și abuz de încredere.

3.2. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Suduc Marian în numele

inculpatului Grate Ghenadie, care a solicitat casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și

3

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grate

Ghenadie să fie achitat, pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 196 alin. (4) Cod penal.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- conform probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești, și anume prin

ordinele de încasare și de plată, anexate la materialele cauzei penale, s-a constatat faptul că

suma de 90000 de Euro, împrumutată de la partea vătămată, a fost introdusă în casa

întreprinderii SRL “Rumitox” și ulterior a fost folosită pentru activitatea întreprinderii, dar

nicidecum nu a fost însușită de inculpat;

- în cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că după darea în

împrumut a sumei de 90000 de Euro întreprinderii SRL “Rumitox” în persoana lui Grate

Ghenadie, l-a rugat pe ultimul să-i elibereze o recipisă, ca persoană fizică, că a împrumutat

de la el suma de 90000 de Euro, pentru a se asigura într-un fel, însă suma de 90000 de Euro,

pe care a împrumutat-o conform contractelor de împrumut întreprinderii SRL “Rumitox” în

persoana lui Grate Ghenadie, este aceeași sumă indicată în recipisa eliberată de Grate

Ghenadie ca persoană fizică, deci a dat cu împrumut numai o sumă de bani, și anume 90000

de Euro;

- partea vătămată s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

încasarea de la Grate Ghenadie a sumei de 97500 de Euro; în cadrul examinării cauzei civile,

între ei a fost încheiată o tranzacție de împăcare conform cărei Grate Ghenadie a recunoscut

datoria de 90000 de Euro și 7500 de Euro ca dobândă, obligându-se să o achite benevol

conform unui grafic; tranzacția de împăcare a fost aprobată de instanța de judecată și prin

încheierea din 02.12.2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, procesul civil în baza

acțiunii reclamantului Ceapchii Alexandru către Grate Ghenadie, privind încasarea datoriei,

a fost încetat, fapt ce se confirmă prin copiile cererii de chemare în judecată, a tranzacției

de împăcare și încheierii judecătorești, anexate la materialele cauzei penale;

- raporturile care au avut loc în perioada de timp, cuprinsă între 12.09.2012 și finele

anului 2012, între Grate Ghenadie și partea vătămată, potrivit voinței manifestate de aceștia,

prin comportamentul ambelor părți din momentul convenirii asupra împrumutului, au

constituit raporturi civile, pentru care erau aplicabile normele de drept civil;

- reieșind din cumulul de probe, în acțiunile inculpatului lipsește intenția eschivării de

la onorarea angajamentului asumat față de Ceapchii Alexandru, de restituire a

împrumutului, or probele prezentate de procuror în ședința de judecată nu confirmă

contrariul;

- de către instanța de fond nu a fost administrată nici o probă obiectivă, pertinentă și

concludentă, care ar confirma faptul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, sau cauzării de daune materiale proprietarului prin înșelăciune și abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire, iar prin probe cu certitudine s-a demonstrat

contrariul, și anume că Grate Ghenadie nu a comis careva acțiuni infracționale; astfel,

probele prezentate de partea acuzării comportă presupuneri și nu pot fi apreciate ca utile și

4

concludente, iar potrivit art. 8 și 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

În contextul argumentelor expuse, apelantul a considerat că acțiunile lui Grate

Ghenadie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute atât de art. 190 alin.

(5) Cod penal, cât și a celei prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, motiv din care Grate

Ghenadie urmează a fi achitat.

apelul declarat de avocatul Suduc Marian în numele inculpatului Grate Ghenadie a fost

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Au fost admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Ceapchii

Alexandru, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Grate Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 8 ani și 6

luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a desfășura activități

și ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 4 ani.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat ca fiind dovedit faptul

că Grate Ghenadie, în perioada de timp cuprinsă între 12.09.2012 și finele anului 2012,

cunoscând faptul că are o stare financiară precară, având intenția însușirii prin înșelăciune

a bunurilor lui Ceapchii Alexandru, a solicitat de la ultimul suma de 90000 de Euro pentru

investirea mijloacelor bănești într-o afacere, iar în vederea redării unui aspect real cererii

sale și determinării lui Ceapchii Alexandru să-i acorde suma de 90000 de Euro, Grate

Ghenadie intenționat i-a promis că va avea o cotă-parte din afacere și 1000 de Euro lunar.

Astfel, la data de 12.09.2012, în vederea realizării intenției sale criminale, Grate

Ghenadie a primit de la Ceapchii Alexandru suma de 40000 de Euro. Ulterior, la data de

12.12.2012 Grate Ghenadie, continuând acțiunile criminale, sub pretextul necesității

dobândirii unui profit mai mare din afacere, a primit de la Ceapchii Alexandru încă 40000

de Euro, iar până la finele anului 2012, sub pretextul de a devama un lot de marfă, Ceapchii

Alexandru i-a mai transmis lui Grate Ghenadie încă 10000 de Euro.

Banii în sumă de 90000 de Euro au fost însușiți de către Grate Ghenadie, fiindu-i

cauzată lui Ceapchii Alexandru o daună materială considerabilă, în proporții deosebit de

mari, în sumă de 1432800 lei (1 Euro, conform cursului oficial al BNM în perioada

12.09.2012 – 31.12.2012, constituia 15.92 lei).

Instanța de apel a considerat că acțiunile inculpatului just au fost încadrate, de către

organul de urmărire penală, în temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal, iar întregul suport

probatoriu, examinat de către instanța de fond și verificat de către instanța de apel, apreciat

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, demonstra incontestabil faptul că

inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal – escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

săvârșită cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari.

5

Instanța de apel, menționând aprecierea fiecărei probe din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar a tuturor probelor în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, a constatat că inculpatul folosea diferite pretexte pentru

a însuși sumele de bani transmise de către partea vătămată, iar intenția reală a acestuia era

de a însuși sumele de bani primite, neexecutând obligațiile asumate.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond, la rândul său, eronat a indicat că nu

s-a constatat intenția inculpatului, îndreptată în vederea dobândirii ilicite a banilor de la

partea vătămată, or inculpatul a primit banii personal de la partea vătămată, acești bani

nefiind trecuți prin contabilitatea firmei, fapt recunoscut de inculpat care, fiind audiat în

cadrul instanței de fond, a menționat că în perioada când SRL “Rumitox” a intrat în proces

de insolvabilitate, el și partea vătămată nu se aflau pe lista creditorilor. Instanța de apel a

constatat că unicul beneficiar al sumei de 90 000 de Euro a fost inculpatul, ultimul ducând-

o pe partea vătămată în eroare, precum că banii urmează să fie învestiți în firmă, cu scopul

unui profit lunar de 1000 de Euro pentru partea vătămată, inculpatul întocmind un contract

de împrumut din numele firmei, aceasta fiind o modalitate de a căpăta încrederea părții

vătămate, deoarece restituirea datoriei era asigurată și de către firmă.

Astfel, instanța de apel a conchis asupra imposibilității reținerii argumentului

avocatului apelant, precum că inculpatul, primind mijloacele bănești de la partea vătămată,

le-a introdus în contabilitatea SRL “Rumitox” și nu le-a însușit în scopuri personale, aceasta

fiind o metodă de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală.

Totodată, instanța de apel a statuat asupra imposibilității satisfacerii solicitării

avocatului apelant, privind achitarea inculpatului, or prin întregul material probatoriu s-a

dovedit cu certitudine infracțiunea, săvârșirea căreia îi este imputată. În particular, instanța

de apel a reținut că examinarea dispozițiilor de plată, prin care SRL “Rumitox” a încasat de

la Grate Ghenadie suma de 1764427 lei, denota faptul că aceste probe nicidecum nu-l

dezvinovățeau pe inculpat, deoarece el nici nu a înregistrat în contabilitatea întreprinderii

contractele de împrumut, din 12.09.2012 și două din 12.12.2012, nu le-a atribuit nici un

număr de intrare, circumstanțe care incontestabil demonstrau intenția acestuia de a dobândi,

prin înșelăciune, mijloacele financiare de la partea vătămată.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului apelant, privind

neîntrunirea elementelor infracțiunilor, prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 196 alin. (4) Cod

penal, or inculpatul a dus o activitate de convingere a părții vătămate în faptul că aceasta

urma să obțină un profit lunar, precum și în faptul că el activa în întreprindere ca fondator,

având o cotă-parte de 50%, iar în circumstanțele respective, întocmirea contractelor de

împrumut din numele firmei i-a creat și insuflat părții vătămate o încredere și mai mare în

restituirea sumei împrumutate, asigurată și de către firmă.

Instanța de apel a conchis asupra realizării laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie, în tot întregul său, și anume prin faptul dobândirii ilicite de către inculpat, de

la partea vătămată, a unei sume de bani ce nu-i aparține, dobândire care s-a realizat atât prin

înșelăciune, cât și prin abuz de încredere. Referitor la acțiunea adiacentă, instanța de apel a

6

reținut că inculpatul, prin utilizarea unor procedee de creare a unei impresii pozitive în

vederea obținerii unui profit, în cazul investirii unor sume de bani, prin intermediul

înșelăciunii și abuzului de încredere, a exercitat o influență psihică asupra conștiinței și

voinței părții vătămate, prin dezinformarea conștientă a acesteia, prezentându-i o realitate

vădit falsă, inclusiv prin captarea încrederii acesteia, convingând-o în faptul că el este o

persoană de bună-credință, demnă, credibilă și onestă, care deține o funcție de conducere

într-o anumită societate comercială.

Referitor la urmarea prejudiciabilă, instanța de apel a reținut că partea vătămată, în

consecința comiterii acțiunilor infracționale de către inculpat, a suferit un prejudiciu

material efectiv, apreciat ca fiind considerabil prin prisma mai multor factori ce țin de

situația materială a acesteia, ultima muncind peste hotare o perioadă îndelungată de timp,

de 10 ani. Obiectul material al infracțiunii îl constituia bunurile, aflate în proprietatea părții

vătămate, în particular suma de 90000 de Euro, care potrivit art. 126 Cod penal constituie

proporții deosebit de mari, or la momentul săvârșirii infracțiunii suma respectivă depășea

5000 unități convenționale de amendă.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de apel a menționat că aceasta

se manifestă prin vinovăție sub forma intenției directe, iar în cazul inculpatului intenția

rezulta din comportamentul acestuia, care demonstra rea-voința sa, materialul probatoriu

determinând faptul că inculpatul, abuzând de raporturile de încredere stabilite între el și

partea vătămată până la săvârșirea infracțiunii, le-a fortificat prin întocmirea unor contracte

de împrumut formale la 12.09.2012 și 12.12.2012, în scopul creării unei impresii de

oficialitate și siguranță părții vătămate, întru dobândirea banilor acesteia.

În contextul respectiv, instanța de apel a conchis că inculpatul de la bun început a

perceput destul de bine propria situație, că nu dispune de capacitatea financiară de a restitui

banii, ceea ce denota faptul că a înșelat partea vătămată, a dus-o în eroare, promițând că va

restitui banii în termeni conveniți verbal și că va restitui chiar și o dobândă din suma

împrumutată, chestiuni invocate cu scopul creării unei iluzii asupra faptului că inculpatul

este în stare să restituie datoria, adică să-și execute obligațiile contractuale și să ascundă în

așa mod intenția reală de a dobândi ilegal banii.

Instanța de apel a considerat ca fiind important de a fi menționat faptul că, la momentul

primirii sumelor de bani de la partea vătămată, inculpatul a prezentat și semnat contracte de

împumut, întocmite în altă limbă decât cea de stat, indicând ca reprezentant al companiei

debitoare pe “Igor Pedureț”, iar la compartimentele privind scopul primirii împrumutului,

termenul restituirii, modalitatea de restituire și răspunderea părților pentru neexecutarea

prevederilor contractuale nu au fost stabilite careva clauze, circumstanțe ce denotă că

inculpatul, din 12.09.2012, primind prima rată în valoare de 40000 de Euro din suma de

90000 de Euro, urmărea scopul sustragerii sumelor de bani.

Totodată, instanța de apel a reținut că intenția inculpatului se dovedea și prin acțiunile

ulterioare ale ultimului, care văzând acțiunile victimei ce sesizase organul de urmărire

penală, întru inducerea în eroare a acestora, a întocmit o recipisă din nume propriu privind

7

împrumutul luat, facilitând astfel accesul părții vătămate în instanța de judecată, în ordinea

procedurii civile. Astfel, în cadrul procesului civil declanșat de partea vătămată Ceapchii

Alexandru, inculpatul Grate Ghenadie a acceptat încheierea unei tranzacții de împăcare,

stabilind și un grafic de stingere a creanței, grafic care nu a fost respectat or inculpatul,

potrivit materialului probator al cauzei, nu a efectuat nici o plată din cele asumate.

Instanța de apel a reținut că partea acuzării a demonstrat prin probe suficiente că

inculpatul, încă la momentul primirii banilor de la partea vătămată, nu a informat-o despre

situația reală în care se afla firma unde era fondator; de facto, firma avea numeroase datorii,

ceea ce a dus la intrarea acesteia în insolvabilitate, fapt confirmat atât prin materialele cauzei

și ale martorului Pedureț Igor în particular, cât și prin declarațiile inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită, în afara oricăror dubii

rezonabile, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei față de inculpat, instanța de apel a

menționat că va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este deosebit de gravă, de

motivul acesteia, de scopul de cupiditate, de persoana vinovatului, care anterior nu a fost

supus răspunderii penale, nu și-a recunoscut vinovăția, nu a realizat periculozitatea

acțiunilor sale, nu a manifestat căință, nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, care este de proporții deosebit de mari.

În contextul dat, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului

va fi posibilă doar în condiții privative de libertate, prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, pe un termen de 8 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a desfășura activități și ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor

financiare pe un termen de 4 ani.

Marian în numele inculpatului Grate Ghenadie, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar și art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, a solicitat casarea totală a acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie dispusă achitarea lui Grate Ghenadie de sub învinuirea imputată.

În motivarea cererii, adițional motivelor invocate în apel, care au fost reiterate și în

recurs, recurentul a invocat următoarele:

- nu s-a luat în considerație că inculpatul și-a executat obligațiile după posibilitate

achitându-i părții vătămate procentul lunar conform înțelegerii avute, precum și o parte din

împrumut în sumă de 14 000 de Euro și un teren în sumă de 33 000 de Euro, fapt confirmat

și de partea vătămată;

- instanța de apel eronat a reținut argumentul apărării ca fiind o metodă de eschivare

de la răspunderea penală, privind faptul că inculpatul, primind mijloacele bănești, le-a

8

introdus în contabilitatea întreprinderii, deoarece organul de urmărire penală, prin procesul-

verbal de examinare a documentelor, a constatat depunerea de către inculpat a sumei de 90

000 de Euro în contabilitatea firmei prin dispozițiile de încasare nr. 1324 din 07.09.2013,

nr. 13561 din 13.09.2013, nr. 13647 din 14.09.2012, nr. 13715 din 17.09.2012, nr. 13853

din 19.09.2012, nr. 1386 din 21.09.2012, nr. 14079 din 24.09.12, nr. 14137 din 25.09.2012,

nr. 14247 din 27.09.2012, nr. 14366 din 29.09.2012 și nr. 14771 din 08.10.2012, acte care

au fost recunoscute ca probe materiale și examinate în cadrul cercetării judecătorești;

- faptul că Grate Ghenadie nu a înregistrat în contabilitatea întreprinderii contractele

de împrumut din 12.09.2012 și 12.12.2012 și nu le-a atribuit număr de intrare nicidecum nu

denotă intenția de dobîndire de către inculpat prin înșelăciune a mijloacelor bănești de la

partea vătămată;

- instanța de apel a omis de a aprecia faptul că la momentul primirii banilor ca

împrumut de către Grate Ghenadie, activele firmei în care activa ca fondator depășeau cu

mult suma împrumutului.

a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut că instanța de apel a

admis apelurile procurorului și a părții vătămate, punând la baza soluției sale probele

administrate și suplimentar verificate, fără a audia partea vătămată sau martorii pe viu,

declarațiile cărora au fost doar citite și consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Astfel, instanța de recurs a reținut că un element important la judecarea apelului îl

reprezintă posibilitatea inculpatului de a fi confruntat cu partea care susține acuzarea,

indiferent de faptul că aceasta a fost deja cercetată în prima instanță. În cazul dat, principiul

nemijlocirii reprezintă o garanție importantă a caracterului echitabil al procesului penal, atât

timp cât aprecierile instanței de apel cu privire la credibilitatea părților pot avea consecințe

decisive pentru inculpat.

În legătură cu o altă chestiune, instanța de recurs a precizat că, potrivit dispoziției art.

190 Cod penal, escrocheria se exprimă prin dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere. Dobândirea ilicită a bunurilor se efectuează cu rea-

credință, prin care făptuitorul obține transmiterea în proprietate, posesiune, detenție a

bunului mobil sau imobil. Înșelăciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin

prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informații a căror anunțare era

obligatorie. Datele false se pot referi atât la personalitatea infractorului sau a altor persoane,

cât și la unele obiecte, fenomene.

În speță, instanța de recurs a stabilit că instanța de apel, constatând prezența

înșelăciunii în acțiunile inculpatului, nu și-a motivat poziția și nu a constatat modalitatea

înșelăciunii, care poate fi verbală, scrisă sau sub forma unor acțiuni concludente, cu atât mai

mult, nu au fost invocate careva date precum că în scopul obținerii mijloacelor financiare

9

Grate Ghenadie a prezentat date false sau a ascuns informații care erau obligatorii de a fi

prezentate părții vătămate.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs a considerat că instanța de apel urma să ia

în considerație faptul că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate

fi încadrată drept o escrocherie numai în cazul în care infractorul încă la momentul intrării

în posesia acestor bunuri avea drept scop însușirea lor și nu intenționa să îndeplinească

angajamentul asumat, însă conform contractului din 12.09.2012 (f.d. 20, vol. I), Grate

Ghenadie în numele lui I. Pedureț, directorul SRL „Rumitox”, și-a asumat răspunderea de

a restitui împrumutul până la 01.01.2013, iar faptul că în contractele din 12.12.2012 (f.d.

21, 22, vol. II) nu a fost indicată data rambursării banilor, nu constituie o condiție obligatorie

la încheierea contractului de împrumut, odată ce părțile au ajuns la o înțelegere verbală, iar

împrumutatul urmează să restituie bunurile primite la solicitarea împrumutătorului.

Totodată, instanța de recurs a constatat că, potrivit dispozițiilor de încasare (f.d. 39-

50, vol. I) se adeverea faptul că împrumutul de la partea vătămată a fost transferat pe contul

corespondent nr. 513.4, care aparține SRL „Rumitox”, iar ulterior potrivit dispozițiilor de

plată anexate la materialele cauzei (f.d. 156-192, vol. I) se confirma faptul că banii primiți

erau utilizați din numele întreprinderii menționate, în scopul desfășurării activității sale.

Prin urmare, cele constatate confirmau atât spusele inculpatului, cît și cele ale părții

vătămate, conform cărora Grate Ghenadie a solicitat suma de 90 000 de Euro de la Ceapchii

Alexandru pentru activitatea firmei și nu pentru scopuri personale.

Instanța de recurs a remarcat o contradicție între materialele cauzei și concluzia

instanței de apel, precum că: „la momentul primirii sumelor de bani de la partea vătămată,

inculpatul a prezentat, a semnat contractele de împrumut datate cu 12 septembrie 2012, 12

decembrie 2012 și 12 decembrie 2012, care sunt întocmite în altă limbă decât cea de stat,

indicând un reprezentant al companiei debitoare pe „Igor Pedureț", iar la scopul primirii

împrumutului, termenul restituirii, modalitatea de restituire, răspunderea părților pentru

neexecutarea prevederilor contractuale, nu au fost stabilite careva termene etc.”, astfel

instanța a conchis, că din circumstanțele constatate, reiese că instanța de apel nu a cercetat

și verificat suficient probele cauzei penale și prematur a ajuns la concluzia privind

condamnarea inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Suplimentar, instanța de recurs a constatat că până la adoptarea sentinței, conform

încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 02.12.2013, a fost încetat procesul civil

intentat la acțiunea reclamantului Ceapchii Alexandru către pârâtul Grate Ghenadie, privind

încasarea datoriei în sumă de 97500 de Euro și aprobată tranzacția de împăcare încheiată

între părți, însă instanța de apel expunându-și opinia întru respingerea acestei probe prin

faptul că, potrivit materialului probator inculpatul nu a efectuat nici o plată din cele asumate,

nu a efectuat careva verificare în acest sens și nu a cercetat posibilitatea inculpatului întru

realizarea obligațiilor sale, cu atât mai mult că partea vătămată în ședința instanței de apel

nu a fost audiată, pe când inculpatul declarase că și-a executat obligațiile asumate, după

posibilitate achitându-i părții vătămate procentul lunar conform înțelegerii avute, precum și

10

o parte din împrumut în sumă de 14000 de Euro și dându-i în proprietate un teren în valoare

de 33000 Euro. În acest context, instanța de recurs menționase că imposibilitatea de

întoarcere a banilor de către împrumutat nu constituie un element al escrocheriei.

Totodată, instanța de recurs a stabilit că instanța de apel urma să ia în considerație și

situația financiară a inculpatului din momentul primirii banilor, deoarece intenția cu privire

la sustragere este demonstrată și prin situația financiară extrem de neprielnică a persoanei

care își asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției, lipsa de fundamentare

economică și caracterul irealizabil al angajamentului asumat, lipsa unei activități aducătoare

de beneficii, îndreptate spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis asupra faptului că instanța de apel pripit a

ajuns la concluzia privind condamnarea lui Grate Ghenadie în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, cu atât mai mult că aceasta urma să ia în considerație că temeiul aplicării răspunderii

penale pentru escrocherie apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin

mijloacele justiției civile, iar atunci când este vorba despre doi subiecți ai unui raport juridic,

trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi, și numai dacă există indici

care exced limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică intervenția legii

penale.

În virtutea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat asupra faptului că instanța de

apel, la rejudecarea cauzei, urmează să verifice dacă în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunilor prevăzute de art. art. 196 alin. (4), 190 alin. (5) Cod penal, precum

și să verifice dacă totuși în raportul apărut între Grate Ghenadie și Ceapchii Alexandru

persistă elemente de drept civil deoarece, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea

normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă

importanță: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența

disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

pronunțată integral la 17 octombrie 2016, apelul declarat de avocatul Suduc Marian în

numele inculpatului Grate Ghenadie a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Au fost admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Ceapchii

Alexandru, casată sentința inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Grate Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că partea descriptivă a

sentinței nu cuprindea descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, contrar

dispozițiilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

În acest context instanța de apel, menționând luarea în considerație a prevederilor art.

24, 27, 99-101, 389, 394 Cod de procedură penală și aprecierea probelor prin prisma

criteriilor de pertinență, concludență, utilitate și veridicitate, a conchis asupra vinovăției

11

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal – cauzarea

de daune materiale în proporții deosebit de mari, prin înșelăciune sau abuz de încredere,

dacă fapta nu constituie o însușire.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Grate Ghenadie, la 12.09.2012,

cunoscând faptul că are o stare financiară precară, a solicitat de la partea vătămată Ceapchii

Alexandru suma de 90000 de Euro, pentru investirea mijloacelor bănești într-o afacere. În

vederea redării unui aspect real cererii sale și determinării lui Ceapchii Alexandru să-i

acorde suma de 90000 de Euro, Grate Ghenadie intenționat i-a promis că Ceapchii

Alexandru va avea o cotă-parte din afacere și 1000 de Euro lunar. Astfel, la data de

12.09.2012, în vederea realizării intenției sale criminale, Grate Ghenadie a primit de la

Ceapchii Alexandru suma de 40000 de Euro. Ulterior, la data de 12.12.2012 Grate

Ghenadie, continuând acțiunile criminale, sub pretextul necesității dobândirii unui profit

mai mare din afacere, a primit de la Ceapchii Alexandru încă 40000 de Euro, iar până la

finele anului 2012, sub pretextul de a devama un lot de marfă, Ceapchii Alexandru i-a mai

transmis lui Grate Ghenadie încă 10000 de Euro.

Astfel, prin acțiunile inculpatului Grate Ghenadie, lui Ceapchii Alexandru i-au fost

cauzate daune materiale în proporții deosebit de mari, prin înșelăciune, în sumă de 1432800

lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM, în perioada 12.09.2012 – 31.12.2012,

constituia 15,92 lei).

Instanța de apel a constatat că, în pofida nerecunoașterii vinovăției de către inculpat,

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 196 alin. (4) Cod penal a fost

dovedită prin probe administrate, cercetate și verificate de către instanța de apel, și anume

declarațiile părții vătămate Ceapchii Alexandru, date în instanța de fond și în cea de apel

(f.d. 39, 40, vol. II) și declarațiile martorului Pedureț Igor, date în instanța de fond.

Totodată, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului se dovedea și prin

materialele cauzei, cercetate în prima instanță și verificate în instanța de apel, indicate în

pct. 38 al deciziei adoptate (f.d. 29-31, vol. III).

În motivarea concluziei sale privind necesitatea reîncadrării juridice a faptei săvârșite

de inculpat, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei, nu a fost stabilit un

ansamblu de probe directe, concludente și pertinente care ar dovedi vinovăția inculpatului

în săvârșirea escrocheriei, adică în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

În particular, instanța de apel a ținut să menționeze că noțiunea de “dobândire ilicită”,

din cadrul laturii obiective a componenței de infracțiune de la art. 190 alin. (5) Cod penal,

are sensul autentic de “sustragere”. În contextul dat, instanța de apel a remarcat că se

consideră sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, care a

cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop de cupiditate, o explicație

similară fiind dată și în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 23 din 28.06.2004.

În contextul respectiv, instanța de apel a menționat că criteriul de delimitare a

infracțiunilor specificate la art. 190 alin. (5) și art. 196 alin. (4) Cod penal constă în

12

mecanismul de cauzare a daunelor materiale. Astfel, în cazul infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, masa patrimonială a victimei este diminuată în aceeași proporție în

care sporește masa patrimonială a făptuitorului, iar în cazul infracțiunii specificate la art.

196 alin. (4) Cod penal, masa patrimonială a victimei nu sporește în proporția pe care o

exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile pecuniare față de victimă, sau

masa patrimonială a victimei este diminuată, fără însă a spori masa patrimonială a

făptuitorului.

Cu referire la mențiunea efectuată, instanța de apel a reținut că lipsa însușirii

mijloacelor bănești de către inculpat era probată prin declarațiile sale și ale martorului

Pedureț Igor, care au relatat că toate mijloacele financiare primite de la partea vătămată au

fost transferate pe conturile SRL „Rumitox”. Acest fapt rezulta și din dispozițiile de încasare

a banilor, prin care se atesta încasarea de la Grate Ghenadie a mai multor sume de bani în

contul SRL ,,Rumitox”, care erau utilizați din numele întreprinderii menționate în scopul

desfășurării activității firmei.

În contextul constatării respective, instanța de apel a ținut să respingă argumentele

invocate de procurorul apelant, precum că unicul beneficiar al sumei de 90 000 euro a fost

Grate Ghenadie, care a dus-o în eroare pe partea vătămată precum că banii urmează a fi

investiți în firmă, încheind un contract de împrumut cu ultima din numele firmei, fără ca

banii să fi fost transferați în contabilitatea firmei, or această invocare era combătută prin

celelalte mijloace de probă administrate de prima instanță și verificate în instanța de apel,

care confirmau transferarea banilor în contabilitatea SRL „Rumitox”.

Astfel, instanța de apel a conchis că, din materialele cauzei, nu rezulta intrarea

bunurilor (mijloacelor bănești împrumutate de la Ceapchii Alexandru) în posesia nelegitimă

a inculpatului Grate Ghenadie.

Cu referire la latura subiectivă a componenței de infracțiune de la art. 190 alin. (5)

Cod penal, instanța de apel a constatat că atât în învinuirea formulată în rechizitoriu, cât și

în apelul declarat de procuror, s-a indicat că, în speță, latura subiectivă s-a manifestat prin

vinovăție sub forma intenției directe, nefiind însă făcute trimiteri la careva elemente care ar

susține această concluzie. În particular, instanța de apel a constatat că, din materialele

cauzei, nu reieșea faptul că inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial

efectiv în dauna părții vătămate și a dorit în mod conștient survenirea acestora – însușirea

bunurilor părții vătămate.

Sintetizând cele expuse, instanța de apel a conchis că în cauză nu a fost probată

existența atât a laturii obiective, cât și a celei subiective din cadrul componenței de

infracțiune, prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, acțiunile inculpatului urmând a fi

reîncadrate juridic, în baza normei de la art. 196 alin. (4) Cod penal, și anume cauzarea de

daune materiale, în proporții deosebit de mari, prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă

fapta nu constituie o însușire, reîncadrare care se conformează rigorilor legale pertinente.

13

Astfel, expunându-se asupra elementelor componenței de infracțiune, prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a stabilit că prin acțiunile inculpatului s-au

periclitat în principal relațiile sociale cu privire la patrimoniu, iar în plan secundar - relațiile

sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de încredere.

Abordând chestiunea privind victima componenței de infracțiune abordate, instanța

de apel a reținut că aceasta poate fi doar proprietarul – care este la caz partea vătămată, ce

a transmis inculpatului mijloacele financiare care le deținea în proprietate.

Cu privire la latura obiectivă a componenței de infracțiune, și anume acțiunea

principală, instanța de apel a reținut că prin prin acțiunile inculpatului, părții vătămate i-au

fost cauzate daune materiale în proporții deosebit de mari, fapt rezultând din totalitatea

mijloacelor de probă administrate.

Totodată, instanța de apel a ținut să rețină că acțiunea inculpatului a fost însoțită, în

mod adiacent, de elementul înșelăciunii, care s-a manifestat atât sub formă activă, cât și

pasivă.

În sensul dat, instanța de apel a reiterat constatarea că inculpatul, la data de

12.09.2012, a solicitat de la partea vătămată suma de 90000 de Euro pentru investirea

mijloacelor bănești într-o afacere. În vederea redării unei aspect real cererii sale și

determinării lui Ceapchii Alexandru să-i acorde suma de 90000 de euro, Grate Ghenadie

intenționat i-a promis lui Ceapchii Alexandru că el va avea o cotă-parte din afacere și 1000

de Euro lunar.

Manifestarea pasivă a înșelăciunii s-a exprimat prin faptul că inculpatul, cu bună

știință, nu a comunicat părții vătămate despre situația financiară dificilă a SRL „Rumitox”,

fapt probat prin declarațiile inculpatului, care a declarat că a luat împrumuturile pentru

activitatea firmei SRL „Rumitox” și dat fiind faptul că aceasta avea mai multe datorii,

inclusiv în baza unor contracte de credit încheiate cu BC „Moldova Agroindbank”,

circumstanțe confirmate și prin declarațiile martorului Pedureț Igor.

Instanța de apel a ținut să respingă argumentele avocatului apelant, privitoare la faptul

că încheierea unei tranzacții civile de împăcare dintre Grate Ghenadie și Ceapchii

Alexandru denota existența unor relații civile dintre aceștia, deoarece tranzacția respectivă

a avut loc după consumarea infracțiunii. Instanța de apel a reiterat că inculpatul, încă la

momentul contractării împrumutului, manifesta intenția de cauzare a daunelor materiale

părții vătămate, fapt ce rezulta inclusiv și din situația financiară a înterprinderii, în care

deținea o cotă-parte în valoare de 50%.

Cu referire la semnul calificativ de la art. 196 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a

constatat că dauna cauzată părții vătămate, în sumă de 1432800 lei, constituia proporții

deosebit de mari la momentul săvârșirii infracțiunii, în sensul art. 126 alin. (1) Cod penal.

Concluzionând asupra celor expuse, instanța de apel a conchis asupra vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, și anume în cadrul stabilirii categoriei și termenului

acesteia, instanța de apel a menționat că va ține cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

14

și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile

de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate, de corectare și reeducare

a vinovatului.

Astfel, instanța de apel a constatat că nu au fost stabilite atât circumstanțe atenuante

și agravante, cât și excepționale în sensul art. 79 Cod penal sau care ar întemeia liberarea

de răspundere penală.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are

antecedente penale, nu și-a recunoscut vina, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate

și s-a eschivat cu rea-credință de la prezentarea pe parcursul examinării cauzei. Menționând

ținerea în cont a scopului pedepsei penale, a motivelor expuse în apelul declarat de procuror,

a circumstanțelor privind personalitatea inculpatului și altor circumstanțe constatate,

instanța de apel a conchis de a-i stabili pedeapsa cu închisoare, pe un termen de 3 ani.

noiembrie 2016, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, și

anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, solicită casarea totală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă motive similare celor invocate în apel,

și anume:

- inculpatul a primit personal banii de la partea vătămată, aceștia nefiind trecuți prin

contabilitatea firmei, fapt recunoscut de însuși inculpat la audierea sa în instanța de judecată,

unde a menționat că partea vătămată nu se afla pe lista creditorilor la momentul intrării în

insolvabilitate a SRL “Rumitox”;

- existența dispozițiilor de plată, precum că inculpatul transferase banii împrumutați

pe contul SRL “Rumitox”, nicidecum nu-l dezvinovățea, deoarece el nici nu a înregistrat în

contabilitatea întreprinderii contractele de împrumut, din 12.09.2012 și două din

12.12.2012, nu le-a atribuit nici un număr de intrare, circumstanțe care incontestabil denotau

intenția acestuia de a dobândi, prin înșelăciune, mijloacele financiare de la partea vătămată;

- inculpatul a dus o activitate de convingere a părții vătămate în faptul că aceasta urma

să obțină un profit lunar, precum și în faptul că el activa în întreprindere ca fondator, având

o cotă-parte de 50% din capitalul social, iar în circumstanțele respective, întocmirea

contractelor de împrumut din numele firmei i-a creat și insuflat părții vătămate o încredere

și mai mare în restituirea sumei împrumutate, inclusiv și de către firmă;

- a avut loc realizarea laturii obiective a infracțiunii de escrocherie, în tot întregul său,

și anume prin faptul dobândirii ilicite de către inculpat, de la partea vătămată, a unei sume

de bani ce nu-i aparține, dobândire care s-a realizat atât prin înșelăciune, cât și prin abuz de

încredere; astfel, ca urmare a comiterii acțiunilor infracționale de către inculpat, partea

vătămată a suferit un prejudiciu material efectiv, apreciat ca fiind considerabil prin prisma

15

mai multor factori ce țin de situația materială a acesteia, ultima muncind peste hotare o

perioadă îndelungată de timp, de 10 ani;

- la momentul primirii sumelor de bani de la partea vătămată, inculpatul a prezentat și

semnat contracte de împumut, întocmite în altă limbă decât cea de stat, indicând ca

reprezentant al companiei debitoare pe “Igor Pedureț”, iar la compartimentele privind

scopul primirii împrumutului, termenul restituirii, modalitatea de restituire și răspunderea

părților pentru neexecutarea prevederilor contractuale nu au fost stabilite careva clauze,

circumstanțe ce denotă că inculpatul, din 12.09.2012, primind prima rată în valoare de

40000 de Euro din suma de 90000 de Euro, urmărea scopul sustragerii sumelor de bani;

- intenția inculpatului se dovedea și prin acțiunile ulterioare ale ultimului, care văzând

acțiunile victimei ce sesizase organul de urmărire penală, întru inducerea în eroare a

acestora, a întocmit o recipisă din nume propriu privind împrumutul luat, facilitând astfel

accesul părții vătămate în instanța de judecată, în ordinea procedurii civile. Astfel, în cadrul

procesului civil declanșat de partea vătămată Ceapchii Alexandru, inculpatul Grate

Ghenadie a acceptat încheierea unei tranzacții de împăcare, stabilind și un grafic de stingere

a creanței, grafic care nu a fost respectat or inculpatul, potrivit materialului probator al

cauzei, nu a efectuat nici o plată din cele asumate;

- instanța de apel, la reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, nu a luat în

considerare explicațiile din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 23 din

28.06.2004, și anume că în cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile către

făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, iar primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie, doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și executa angajamentul asumat.

8.1. Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Suduc

Marian în numele inculpatului Grate Ghenadie, depus la 15 noiembrie 2016, care în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

și acesta este expus neclar și art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, a solicitat casarea totală a acestora și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea lui Grate Ghenadie de sub învinuirea

imputată.

În motivarea cererii, recurentul a invocat motive similare celor invocate în apel,

precum și a indicat argumente noi, și anume:

- instanța de apel just a concluzionat că nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, însă greșit a conchis

asupra vinovăției ultimului în comiterea celei prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal;

- faptul că Grate Ghenadie i-a promis lui Ceapchii Alexandru că va avea o cotă-parte

din afacere nu corespunde realității, deoarece în contractele de împrumut, întocmite între ei,

16

nu a fost stipulată o asemenea obligație; totodată, procentul lunar al dobânzii promise și

acceptate de partea vătămată a fost stipulat în contractele respective, iar partea vătămată a

confirmat primirea unei părți din procentul lunar, circumstanțe care denotă că inculpatul nu

a înșelat-o pe partea vătămată;

- în cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că după darea în

împrumut a sumei de 90000 de Euro întreprinderii SRL “Rumitox” în persoana lui Grate

Ghenadie, l-a rugat pe ultimul să-i elibereze o recipisă, ca persoană fizică, că a împrumutat

de la el suma de 90000 de Euro, pentru a se asigura într-un fel, însă suma de 90000 de Euro,

pe care a împrumutat-o conform contractelor de împrumut întreprinderii SRL “Rumitox” în

persoana lui Grate Ghenadie, este aceeași sumă indicată în recipisa eliberată de Grate

Ghenadie ca persoană fizică, deci a dat cu împrumut numai o sumă de bani, și anume 90000

de Euro;

- instanța de apel nu a dat apreciere corespunzătoare faptului că partea vătămată s-a

adresat cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea de la Grate

Ghenadie a sumei de 97500 de Euro; în cadrul examinării cauzei civile, între ei a fost

încheiată o tranzacție de împăcare conform căreia Grate Ghenadie a recunoscut datoria de

90000 de Euro și 7500 de Euro ca dobândă, obligându-se să o achite benevol conform unui

grafic; tranzacția de împăcare a fost aprobată de instanța de judecată și prin încheierea din

02.12.2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, procesul civil în baza acțiunii

reclamantului Ceapchii Alexandru către Grate Ghenadie, privind încasarea datoriei, a fost

încetat, fapt ce se confirmă prin copiile cererii de chemare în judecată, a tranzacției de

împăcare și încheierii judecătorești, anexate la materialele cauzei penale; astfel, instanța de

apel nu a luat în considerare că raporturile care au avut loc în perioada de timp, cuprinsă

între 12.09.2012 și finele anului 2012, între Grate Ghenadie și partea vătămată, potrivit

voinței manifestate de aceștia, prin comportamentul ambelor părți din momentul convenirii

asupra împrumutului, au constituit raporturi civile, pentru care erau aplicabile normele de

drept civil;

- reieșind din cumulul de probe, în acțiunile inculpatului lipsea intenția eschivării de

la onorarea angajamentului asumat față de Ceapchii Alexandru, de restituire a

împrumutului, or probele prezentate de procuror în ședința de judecată nu confirmă

contrariul;

- la momentul primirii banilor ca împrumut de către Grate Ghenadie, activele firmei

în care activa ca fondator depășeau cu mult suma împrumutului;

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel eronat a apreciat gradul de pericol social pe

care îl reprezintă inculpatul și i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de faptul că

acesta a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, este căsătorit, are la

întreținere un copil minor, are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova, are o

ocupație pașnică și socialmente utilă, fiind toată viața antrenat în câmpul muncii; totodată,

instanța de apel eronat a conchis că inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat, or însăși

partea vătămată a declarat că o parte din suma împrumutată i-a fost restituită; mai mult ca

17

atât, în prezent inculpatul continuă restituirea sumei, după posibilități, relatând în instanța

de apel că recent i-a restituit părții vătămate suma de 4500 de Euro;

- în cazul lui Grate Ghenadie, prin stabilirea unei pedepse non-privative sau

dispunerea suspendării condiționate a executării celei cu închisoare s-ar atinge scopul

pedepsei penale.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze

parțial sau total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale.

Instanța de recurs constată că prin decizia anterioară a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 05 aprilie 2016, adoptată în cauza deferită prezentei examinări, s-a

indicat necesitatea de a verifica în mod prioritar, la rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, a posibilității existenței în raportul apărut între Grate Ghenadie și Ceapchii Alexandru

a elementelor de drept civil. Cu referire la acest fapt, instanța de recurs a statuat că

delimitarea între componența de infracțiune și încălcarea normelor de drept civil urmează a

fi efectuată cu luarea în considerație a două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea

făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a

făptuitorului de a-și executa angajamentele.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit reiterează că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului.

În contextul celor expuse, Colegiul penal consideră că instanța de apel, rejudecând

cauza, nu a luat în considerație indicația expusă în decizia instanței de recurs.

Astfel, potrivit materialelor cauzei și anume a procesului-verbal de examinare a

documentelor din 06.09.2013, Colegiul penal constată că în casa SRL “Rumitox” a fost

încasată de la inculpat suma de 1764427,39 lei (f.d. 54-56, vol. I).

În legătură cu constatarea data, prezintă relevanță faptul că potrivit învinuirii

formulate în rechizitoriu, Grate Ghenadie a fost învinuit în faptul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, în proporții deosebit de mari, și anume a banilor

în sumă de 1432800 lei (f.d. 197, vol. I). Aceeași sumă de bani – 1432800 lei – a fost

determinată de către instanța de apel, la constatarea faptei săvârșite de către inculpat, ca

fiind o daună în proporții deosebit de mari, cauzată părții vătămate prin înșelăciune (pct. 59,

f.d. 36 și pct. 69, f.d. 39, vol. III).

18

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel, rejudecând

cauza, nu a dat o apreciere corespunzătoare disponibilității efective a făptuitorului de a-și

executa angajamentele de ordin civil, asumate față de partea vătămată, circumstanță a

cărei verificare a constituit o indicație a instanței de recurs. În cazul respectiv, Colegiul

penal lărgit consideră că disponibilitatea inculpatului de a restitui suma împrumutată a

existat în mod real, deoarece după cum s-a constatat, inculpatul nu a însușit-o, ci a introdus-

o în casa întreprinderii, inclusiv fiind întroduse mijloace financiare suplimentare, în

consecință în casa întreprinderii existând o sumă de bani care depășea valoarea

împrumutului de la partea vătămată.

Suplimentar, Colegiul penal constată că disponibilitatea efectivă a inculpatului de a

restitui părții vătămate suma de bani împrumutată se dovedea prin alte materiale ale cauzei,

și anume încheierea executorului judecătoresc nr. 067-624t/14 din 24.02.2014, prin care a

fost dispusă transmiterea unui bun imobil, proprietate a lui Grate Ghenadie și Grate Rodica,

în proprietatea lui Ceapchii Alexandru (f.d. 57, vol. II).

Cu atât mai mult, Colegiul penal lărgit constată că disponibilitatea inculpatului de a

restitui suma de bani se dovedea și prin declarațiile părții vătămate date în instanța de apel,

care a indicat detaliat asupra faptului că inculpatul recent i-a restituit o sumă de 4500 Euro,

în urma tranzacției civile de împăcare a fost executată o parte din suma de bani determinată

prin încheierea judecătorească și inculpatul și-a executat parțial obligațiile contractuale

anterior pornirii urmăririi penale, ulterior sistând restituirea sumelor de bani împrumutate

(f.d. 8, vol. III).

Totodată, Colegiul penal constată că disponibilitatea făptuitorului de a restitui suma

împrumutată, în contextul constatării de către instanța de apel a faptului că inculpatul nu a

însușit suma împrumutată, ci a introdus-o în casa SRL “Rumitox”, urma a fi apreciată nu

doar în raport cu Grate Ghenadie, ci și cu Pedureț Igor, urmând a fi dată o apreciere

deosebită a faptului că ambii sunt deținători cu cote-părți identice, în valoare de 50% pentru

fiecare, a capitalului social a SRL “Rumitox” (f.d. 29, vol. I).

În contextul celor determinate, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel, fără

a examina obiectiv posibilitatea reală a făptuitorului de a restitui banii și fără a aprecia

corespunzător faptul că o astfel de restituire, în parte, de fapt a avut loc, în mod subsidiar

nu a dat apreciere corespunzătoare atitudinii făptuitorului față de faptul transmiterii lui a

bunurilor de către partea vătămată, chestiune a cărei verificare la fel a constituit o indicație

anterioară a instanței de recurs.

Reiterând cele expuse, Colegiul penal lărgit consideră că în cauza deferită prezentei

examinări există dubii rezonabile privitoare la natura raporturilor existente între Grate

Ghenadie și Ceapchii Alexandru, dubii asupra cărora instanța de recurs a statuat anterior

prin indicații obligatorii față de instanța de apel, indicând astfel modalitățile prin care natura

raporturilor sus-menționate poate fi determinată cu exactitate, modalități cărora instanța

de apel nu le-a dat o apreciere multilaterală și obiectivă.

19

Suplimentar celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că s-a omis totalmente

pronunțarea, de către instanța de apel, asupra următoarelor argumente ale părții apărării,

care vizau: 1) faptul că inculpatul a restituit părții vătămate o anumită sumă de bani din cei

împrumutați și ultimei i-a fost transmis în proprietate un bun imobil, care aparținea

inculpatului; 2) soarta tranșei din creditul acordat de către BC “Eximbank”, planificată de a

fi efectuată în luna mai 2013, care urma să permită inculpatului restituirea sumei

împrumutate de la partea vătămată; 3) situația financiară a întreprinderii la momentul

împrumutării de către inculpat a sumei de bani de la partea vătămată, a cărei active depășeau

cu mult suma împrumutată.

Totodată, în contextul posibilității existenței unui raport juridic civil între Grate

Ghenadie și Ceapchii Alexandru, instanța de apel urma să dea o apreciere argumentului

procurorului apelant, care a invocat că prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la CoEDO,

care impun interdicția privării de libertate a persoanei în cazul în care se va demonstra că la

momentul asumării anumitor obligații, cât și pe parcurs, aceasta a întreprins măsuri reale

pentru a-și onora obligațiunile contractuale, nu erau aplicabile în situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a comis o eroare de drept,

prin omisiunea de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, ceea ce

constituie temei pentru recurs potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

În contextul celor expuse, ținând cont de faptul că în cauză s-a atestat existența

temeiului pentru recurs sus-menționat, Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității

admiterii recursurilor ordinare declarate, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate în

prezenta decizie, care au servit temei de casare a hotărârii adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, să dea o apreciere strictă și obiectivă naturii raporturilor

existente între inculpat și partea vătămată, cu constatarea exactă asupra existenței sau

absenței în acest raport a elementelor de drept civil, să aprecieze toate probele în mod

separat și ulterior în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri, inclusiv asupra celor invocate în recurs și, în

dependență de situația constatată, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina și de avocatul Suduc Marian în numele inculpatului Grate

Ghenadie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

20

septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Grate Ghenadie XXX și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Se încetează procedura de căutare a lui Grate Ghenadie XXX, dispusă prin încheierea

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 10 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

21