1ra-356/17 — art. 179 alin.2 CP

1ra-356/17 — art. 179 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-356/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Barcari Eugeniu și avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatei Barcaru

Varvara, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 14 iunie 2016

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Barcari Eugeniu xxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat în sat. xxx, r-nul xxx,

și

Barcaru Varvara xxx, născută la xx.xx.xxxx,

originară și domiciliată în sat. xxx, r-nul xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2015 - 14.06.2016;

Instanța de apel: 22.07.2016 - 20.10.2016;

Instanța de recurs: 05.01.2017 - 01.02.2017.

C O N S T A T Ă:

Barcari Eugeniu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin. (2)

Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani

6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate

lui Barcari Eugeniu pe termen de probă de 3 (trei) ani.

Barcaru Varvara a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 179 alin.

(2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi)

ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În baza art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate

lui Barcaru Varvara pe termen de probă de 3 (trei) ani.

1

Acțiunea civilă privind încasarea din contul inculpaților a prejudiciului material

înaintată de partea vătămată xxx xxx, s-a admis în principiu, urmând ca asupra

cuantumului să se expună instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată xxx xxx privind

încasarea prejudiciului moral și s-a dispus încasarea din contul inculpaților Barcari

Eugeniu și Barcaru Varvara în beneficiul părții vătămate a câte 2000 (două mii) lei de

la fiecare.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara în

beneficiul lui xxx xxx cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli de asistență

juridică în suma de 3000 (trei mii) lei.

2015 aproximativ ora 08:15, inculpatul Barcari Eugeniu urmărind scopul pătrunderii

ilegale în domiciliul părții vătămate xxx xxx, fără consimțământul proprietarului și

contrar voinței acestuia a pătruns în mod intenționat în antreul casei părții vătămate

situat în sat. xxx, r-nul xxx și observându-1 pe ultimul a început a-1 numi cu cuvinte

necenzurate și amenințându-1 totodată cu aplicarea violenței fizice. Atunci, partea

vătămată în vederea apărării drepturilor sale, i-a solicitat inculpatului Barcari Eugeniu

să părăsească curtea casei sale dar, acesta a refuzat categoric. Între-timp, în curtea

domiciliului părții vătămate a pătruns în mod intenționat, fără consimțământul

proprietarului și contrar voinței acestuia și inculpata Barcaru Varvara care, urmărind

același scop infracțional a început a-1 numi cu cuvinte necenzurate pe ultimul. La

solicitare repetată, adresată de către partea vătămată inculpaților Barcari Eugeniu și

Barcaru Varvara să părăsească curtea casei sale, ultimii au refuzat categoric și inculpata

Barcaru Varvara fără careva motiv s-a apropiat de partea vătămată și 1-a lovit cu

pumnul în regiunea capului în rezultat la ce ultimului i-au fost cauzate puternice dureri

fizice și suferințe psihice de la care acesta a început a solicita ajutor de la vecini, însă

inculpatul Barcari Eugeniu a rupt o scândură de la gardul gospodăriei date cu care s-a

îndreptat spre partea vătămată în vederea aplicării loviturilor față de ultimul și partea

vătămată sesizând realitatea pericolului a intrat în casa sa, după care inculpații au

părăsit gospodăria părții vătămate.

inculpaților Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara, solicitând achitarea acestora, pe motiv

că în acțiunile lor lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelurilor, care sunt cu text identic, a indicat că instanța de fond,

contrar principiului prezumției nevinovăției, a apreciat critic declarațiile ambilor

inculpați, a martorului Cehovschi Andrei, care de fapt relatează cu totul alte

circumstanțe și a dat apreciere declarațiilor martorilor Robu Chira și Robu Andrei, cu

care inculpata se află în relații ostile. Sentința emisă de instanța de fond este bazată pe

declarațiile acestor doi martori, cât și declarațiile părții vătămate, care de fapt se

2

contrazic prin probele materiale anexate la cauza penală. Astfel, partea vătămată invocă

că ar fi fost lovită de către Barcaru Varvara în regiunea capului și era plin de sânge,

însă conform expertizei medico-legale nr. 213 din 23.10.2015 părții vătămate i-au fost

depistate vătămări corporale neînsemnate, adică la o distanță de aproximativ o lună

acesta se adresează instituției medicale și în baza unui raport medical au fost constatate

vătămări corporale neînsemnate. Consideră că în afară de declarațiile martorilor,

acuzarea nu a prezentat nici o probă veridică întru confirmarea învinuirii aduse, mai

mult ca atât instanța de fond nu a luat în considerație declarațiile inculpaților iar cele

declarate de partea vătămată le-a considerat veridice fără a avea la materialele cauzei

o careva probă care ar demonstra direct temeinicia celor relatate.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de fond contrar

prevederilor Codului de procedură penală a admis-o în principiu așa cum aceasta nu

conține probe veridice referitor la mărimea daunei morale cauzate, mai mult, nu au fost

anexate probe veridice în ceea ce privește prejudiciul material cauzat, din care motiv

urmează să fie diminuată și suma prejudiciului moral.

s-a dispus respingerea apelurilor declarate ca nefondate cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției Colegiul, a constatat că instanța de fond corect a

stabilit starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect și just a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 179 alin. (2) Cod penal.

Necătând la faptul că inculpații nu au recunoscut vina în cele incriminate, Colegiul

a considerat că aceasta este dovedită prin probele administrate de instanța de fond,

cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel, și anume declarațiile

părții vătămate xxx xxx, martorilor Robu Chira, Robu Andrei, Cehovschi Andrei

precum și prin probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate suplimentar de

instanța de apel:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexată - din

08.10.2015, prin care a fost cercetat domiciliul părții vătămate xxx xxx situat în sat.

xxx, r-nul xxx (f.d. 9-11);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 213 din 23.10.2015, prin care se confirmă

faptul că părții vătămate xxx xxx i-au fost constatate leziuni corporale în formă de

echimoză a corpului, care duce la dereglarea sănătății până la 6 zile și se califică ca

vătămări corporale neînsemnate (f.d. 35);

- procesul-verbal de confruntare din 27.11.2015 efectuat între inculpatul Barcari

Eugeniu și partea vătămat xxx xxx din care rezultă că ambele părți și-au menținut

poziția inițială (f.d. 101-102).

Astfel, Colegiul audiind participanții la proces, verificând prin prisma art. 101

Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală, cercetare

3

judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat că instanța

de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către aceștia a infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților deoarece se combat prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și probele scrise

cercetate în ședința de judecată în prima instanță și în instanța de apel. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu.

Nerecunoașterea vinei de către inculpați, instanța a apreciat-o ca o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto-incrimina, or persoana care pe parcursul procesului

penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea

declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca circumstanță

agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Colegiul a menționat că instanța de fond just a ajuns la concluzia că acțiunile lui

Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

179 alin. (2) Cod penal.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii incriminate este manifestată prin pătrunderea

ilegală în domiciliul părții vătămate, latura subiectivă se manifestă prin intenție directă,

motivul infracțiunii de asemenea rezultă cert din circumstanțele cauzei, în ședința de

judecată constatându-se că între inculpați și parte vătămată de mai mult timp sunt relații

ostile. Victima infracțiunii comise de Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara este

proprietarul domiciliului, xxx xxx, a cărui inviolabilitate a fost încălcată. Totodată, în

privința acestuia a fost aplicată violența, care a avut drept rezultat cauzarea de leziuni

corporale în formă de echimoză, care duce la dereglarea sănătății până la 6 zile și se

califică ca vătămări corporale neînsemnate, confirmate prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 213 din 23.10.2015 (f.d. 35). Subiectul infracțiunii prevăzute de art.

179 al. (2) Cod penal este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii

infracțiunii a atins vârsta de 16 ani, Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara fiind pasibili

de răspundere penală.

Argumentele inculpaților precum că nu cunosc de unde s-ar fi luat leziunile

corporale la partea vătămată, instanța le-a considerat lipsite de credibilitate, or,

aplicarea violenței de către inculpat față de xxx xxx se dovedește nu numai prin

declarațiile părții vătămate, ci se confirmă și prin declarațiile a doi martori – Robu

Chira și Robu Andrei. Totodată, afirmațiile inculpaților precum că xxx xxx era cu

toporișca în mâna și intenția lor a fost de a se apăra, nu este justificativă, deoarece

incriminând fapta de violare de domiciliu, legea penală nu reglementează legitimitatea

poziției victimei, ci ilegalitatea conduitei făptuitorului. Dacă titularul dreptului la

4

inviolabilitatea domiciliului a săvârșit unele încălcări, acestea constituie acțiuni

distincte, care trebuie soluționate prin mijloacele prevăzute de lege și nu influențează

existența infracțiunii de violare de domiciliu.

Concluzionând că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de

violare de domiciliu cu aplicarea violenței, Colegiul a conchis că instanța de fond a

constatat corect că culpabilitatea inculpaților Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 al. (2) Cod penal se demonstrează prin

ansamblul de probe pertinente și concludente cercetate în cadrul examinării cauzei

penale respective, fiind combătută versiunea apelantului precum că nu au fost

prezentate suficiente probe pentru a demonstra vinovăția inculpaților.

Totodată, s-a atestat că prima instanță corect a apreciat critic declarațiile

martorului Cehovschi Andrei, deoarece acestea sunt combătute întru totul cu celelalte

probe administrate de partea acuzării și examinate în ședința de judecată, motiv pentru

care just nu le-a luat în considerație.

Cu referire la pedeapsa numită inculpaților, Colegiul a reținut că instanța de fond

corect la stabilirea acesteia a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gradul

prejudiciabil al infracțiunii comise, care este una mai puțin gravă, de faptul că Barcari

Eugeniu anterior a fost condamnat iar Barcaru Varvara pentru prima dată a comis o

infracțiune, ambii la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, circumstanțe agravante nu au fost stabilite iar drept

circumstanță atenuantă a fost reținută comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni de

către Barcaru Varvara, astfel instanța a conchis că scopul legii penale poate fi atins

doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Eugeniu și avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatei Barcaru Varvara, textul

acestora fiind identic, și invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea atât a deciziei instanței de apel cât și a sentinței, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care inculpații să fie achitați.

În motivarea recursurilor se indică că atât sentința cât și decizia sunt nefondate și

ilegale deoarece au fost pronunțate în baza temeiurilor care nu corespund realității,

fiind bazate pe declarațiile părții vătămate și martorilor Robu Chira, Robu Andrei care

nu pot fi interpretate ca probe de bază, deoarece se contrazic prin probele anexate la

materialele cauzei. Mai mult ca atât, cu Robu Chira anterior au avut conflicte, aceasta

dând declarații eronate împotriva lor. Recurenții consideră că în acțiunile inculpaților

lipsesc laturile obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate lor.

De asemenea se menționează că la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată nu

au fost anexate probe veridice ce privește prejudiciul material și moral cauzat.

5

5.1. Procurorul a depus referință pe marginea recursurilor declarate menționând

că lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate, solicitând astfel dispunerea

inadmisibilității acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Analizând recursurile declarate de către inculpatul Barcari Eugeniu și avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculpatei Barcaru Varvara, instanța de recurs constată că

acestea au textul identic, sunt bazate pe aceleași temeiuri și se invocă aceleași

argumente, prin urmare le consideră ca fiind un recurs unic.

Potrivit textului recursurilor declarate se invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când nu au

fost întrunite elementele infracțiuni, însă de fapt rezultă dezacordul cu aprecierea

probelor care denotă nevinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

În acest context, Colegiul atenționează că la etapa judecării recursului, instanța nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al

instanței de fond și al instanței de apel.

Relevant este și faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținută în speță.

Astfel, Colegiul menționează că pct. 6) art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală

conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă recurenții nu au concretizat care

6

din aceste temeiuri le pun la baza cererilor de recurs înaintate și prin ce se confirmă

aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele

5 menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a fost invocat de recurenți declarativ, nespecificând care eroare

prevăzută la pct.6) al articolului menționat a fost comisă de către instanța de apel.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în

sensul că inculpații nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată, or instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenței, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui

Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin.(2) Cod penal.

Așa dar, Colegiul stipulează că temeiul invocat de recurenți, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării

materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală, și prin decizia adoptată corect a menținut sentința privind condamnarea

inculpaților în baza art. 179 alin.(2) Cod penal.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală

invocat de recurenți în recursurile sale, Colegiul penal menționează că, sub aspectul

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși se invocă că inculpații Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara nu sunt vinovați

de săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul consideră că instanțele de fond

întemeiat au conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea acestora, or în

cursul judecării cauzei în apel au fost cercetate probe care înlătură orice dubiu și

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în cele imputate.

Necătând la faptul că inculpații vina nu au recunoscut, instanțele de fond au

constatat că vinovăția acestora pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate

care au fost întru totul confirmate prin declarațiile martorilor Robu Chira și Robu

Andrei, care au fost audiați în conformitate cu prevederile legale și avertizați asupra

răspunderii ce o poartă conform art. 312 Cod penal și materialele cauzei care au fost

cercetate atât în instanța de fond cât și în cea de apel.

Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

7

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

analizând probele administrate corect a stabilit și a reținut în sarcina lui Barcari

Eugeniu și Barcaru Varvara încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 179

alin.(2) Cod penal.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu poate servi ca temei pentru

achitarea acestora, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate

probe care confirmă cu certitudine vina lor în comiterea infracțiunii nominalizate, iar

cele invocate de recurenți sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs

drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării

răspunderii penale.

Colegiul menționează că afirmația recurenților precum că martorii Robu Chira și

Robu Andrei au dat declarații împotriva inculpaților deoarece se află în relații de

conflict cu aceștia, este o presupunere a recurenților, nefiind probată prin careva

materiale, or martorii respectivi au fost audiați în condițiile prevăzute de lege, fiind

avertizați asupra răspunderii ce o poartă în caz de declarații mincinoase în baza art. 312

Cod penal, totodată, de către aceștia a fost depus și jurământul în baza art.108 Cod de

procedură penală.

În altă ordine de idei, Colegiul constată că instanța corect a admis în principiu

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată privind încasarea prejudiciului material,

urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă, or de către aceasta nu au

fost prezentate materiale în vederea stabilirii sumei despăgubirilor.

Totodată, ținând cont de suferințele psihice care i-au fost provocate părții

vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpaților, corect s-a dispus

încasarea prejudiciului moral în sumă a câte 2000 lei de la fiecare inculpat.

În acest sens, Colegiul menționează că conform art. 1422 alin.(l) și (2) Cod civil,

în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice)

prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte

cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Totodată potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată și caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Astfel, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

8

precum și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană, care

pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai

instanța de judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului

moral prin echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile și de

circumstanțele cazului.

Colegiul penal mai precizează că instanțele de fond corect au stabilit și pedeapsa

inculpaților, luându-se în considerație prevederile art. 7, 75 Cod penal, ținând cont de

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

personalitățile inculpaților, astfel considerând că scopul legii penale poate fi atins doar

prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârea atacată, Colegiul nu a constatat

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea ei, or, acțiunilor inculpaților s-a dat o

calificare justă, pedeapsa fixată a fost individualizată corect, astfel neexistând nici un

temei de implicare a instanței de recurs în vederea casării hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Barcari

Eugeniu și avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatei Barcaru Varvara împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza

penală în privința lui Barcari Eugeniu și Barcaru Varvara, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9