1ra-8/2017 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-8/2017 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-8/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Moraru,

Judecătorii – Nadejda Toma, Maria Ghervas, Tamara Chișca-Doneva și Dumitru Mardari

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de partea vătămată

Ureche Marcel, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Sîngerei din 12 iulie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016, în cauza

penală în privința lui

Macari Vasile xxxx, născut la xx xxxxxxx xxxx,

originar r-nul xxxxxxx, s. xxxxxxx, domiciliat or.

xxxxxx, str. xxxxxxxxx, xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.02.2013 – 12.07.2013;

Instanța de apel: 01.08.2013 – 23.12.2013;

Instanța de recurs: 18.03.2014 – 04.06.2014;

Instanța de apel: 16.07.2014 – 13.04.2016;

Instanța de recurs: 14.07.2016 – 31.01.2017.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Macari Vasile a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, iar în temeiul

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mac Anatolie.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Macari Vasile și de la Mac Anatolie în

beneficiul lui Ureche Marcel a sumei de 43333,50 (patruzeci și trei mii trei sute treizeci

și trei) lei, 50 bani.

Tot prin aceeași sentință a fost condamnat și Țîmbaliuc Filip, însă acțiunile

infracționale ale acestuia nu se referă la partea vătămată Ureche Marcel, care în speță

contestă hotărârile judecătorești cu recurs.

în una din zilele lunii decembrie 2012, pe timp de noapte, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Mac Anatolie, au sustras pe ascuns din domiciliul cet. Ureche Marcel,

amplasat pe adresa or. xxxxxxx, str. xx. Xxxxx, x, bunuri materiale în valoare totală de

45135,5 lei.

1

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Macari Vasile să-i fie stabilită

pedeapsa în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, de 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite

să fie suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat, invocând blândețea pedepsei a remarcat,

că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 7 Cod penal și

de pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31 mai 2004 „Cu

privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale”.

În opinia apelantului, pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională faptelor

săvârșite, nu va contribui la restabilirea echității sociale, la reeducarea lui, precum și la

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

3.1. Partea vătămată Ureche Marcel, de asemenea a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia în latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare

a inculpatului conform învinuirii înaintate, cu reținerea inculpatului din sala de judecată,

invocând argumente similare celor indicate de acuzatorul de stat în apel.

Suplimentar a depus o cerere cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune în sumă de 22000 lei.

apelurile au fost respinse și menținută sentința în privința lui Macari Vasile.

Prin aceeași decizie a fost condamnat Mac Anatolie, în privința căruia hotărârea

judecătorească a rămas irevocabilă.

4.1. Pentru pronunțarea soluției date, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în mod

corespunzător, făcând o încadrare juridică legală a acțiunilor inculpatului, vinovăția și

calificarea acțiunilor acestuia nefiind contestată.

La capitolul individualizării pedepsei în privința inculpatului Macari Vasile

instanța de apel a invocat că prima instanță a aplicat o pedeapsă echitabilă, ce corespunde

exigențelor legii, faptelor comise și tuturor circumstanțelor cauzei, ținând cont de faptul

că acesta a recuperat parțial prejudiciul cauzat, precum și că acesta este minor.

de procedură penală, solicitând casarea hotărârii contestate cu remiterea cauzei la o nouă

rejudecare în aceeași instanță de apel, din motiv că pedeapsa stabilită de prima instanță

și menținută de Curtea de Apel în privința lui Macari Vasile, este contrară principiilor de

individualizare a pedepsei penale.

04 iunie 2014, a fost admis recursul, casată parțial decizia instanței de apel în latura

penală, în privința lui Macari Vasile, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate au fost menținute.

6.1. Pentru pronunțarea soluției enunțate, instanța de recurs a reținut temeinicia

motivului invocat de acuzatorul de stat referitor la faptul, că instanțele de fond pripit au

dispus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința lui Macari Vasile.

Instanța de recurs a remarcat, că instanța de apel menținând pedeapsa stabilită lui

Macari Vasile cu aplicarea art. 90 Cod penal, s-a expus succint, cu fraze de ordin general

că: „instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă, ce corespunde

2

exigențelor legale, faptelor comise și circumstanțelor cauzei, care a ținut cont de faptul

că acesta a recuperat parțial prejudiciul cauzat, Macari Vasile fiind minor”.

Însă, sancțiunea art. 186 alin. (4), (5) Cod penal, prevede pedeapsa de la 5 la 10 ani

închisoare, și respectiv de la 7 la 12 ani, care potrivit art. 16 alin. (4), (5) Cod penal, se

atribuie la categoria infracțiunilor grave și în această situație instanțele judecătorești

urmau să-și motiveze soluția privitor la raționalitatea și atingerea scopului pedepsei alese.

La fel, instanța de recurs a considerat, că perioada de probațiune de 1 an, stabilită

lui Macari Vasile este prea mică, nu corespunde criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, deoarece inculpatul a săvârșit mai multe episoade de furt, în rezultatul cărora

părților vătămate le-au fost cauzate prejudicii în proporții mari și deosebit de mari.

În concluzie, instanța de recurs a conchis, că instanța de apel nu s-a pronunțat clar

asupra argumentelor procurorului privitor la pedeapsa aplicată inculpatului Macari Vasile

în raport cu prejudiciul cauzat părților vătămate, însă a dat un răspuns în termeni vagi.

admise apelurile, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Macari Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. art. 70 alin. (3),

79 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa 2

(doi) ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Pedeapsa stabilită inculpatului a fost considerată executată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

7.1. Pentru pronunțarea soluției enunțate, instanța de apel a reținut, că nu poate fi

reținut argumentul procurorului precum că prima instanță incorect a ajuns la concluzia

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului Macari Vasile,

aceasta deoarece deși procurorul în apelul declarat a indicat, că „sentința în partea ce ține

de aplicarea suspendării executării pedepsei este prea blândă din considerentul că

infracțiunile săvârșite de inculpat se atribuie la categoria celor grave”, totodată a solicitat

stabilirea pedepsei închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru

perioada de probațiune de 3 ani, astfel nefiind clară solicitarea acuzării de stat.

Instanța de apel a remarcat, că cauza penală a fost examinată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, iar prin sentință Macari Vasile a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an, prima instanță concluzionând, că nu

este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în penitenciar, reieșind din

circumstanțele cauzei și personalitatea acestuia.

Totodată, instanța de apel a indicat, că potrivit materialelor cauzei penale

inculpatul Macari Vasile este născut la 06 ianuarie 1995, respectiv la data săvârșirii

infracțiunilor nu avea majoratul.

În acest sens, instanța de apel cu referire la prevederile art. art. 70 alin. (3), 79

alin. (1) Cod penal, a remarcat, că prima instanță nu a luat în considerație minoratul

inculpatului ca circumstanță excepțională, precum și faptul, că la stabilirea pedepsei

închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani,

3

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate afirmațiile apelanților

în partea excluderii art. 90 Cod penal, considerând că prima instanță just a apreciat, că

corijarea lui Macari Vasile este posibilă și prin aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Pe aceeași linie de considerente, instanța de apel luând în considerație persoana

inculpatului, care și-a recunoscut vina, a solicitat judecarea cauzei în baza art. 3641 Cod

de procedură penală, nu are antecedente penale, la momentul săvârșirii faptelor imputate

era minor, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, circumstanțe agravante

pe cauză nu au fost constatate, a ajuns la concluzia că scopul corectării și reeducării

acestuia se poate obține și fără izolarea de societate, fiindu-i oferită posibilitatea reală să

dovedească corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită, considerând că

pedeapsa dată este echitabilă faptelor săvârșite și în corespundere cu împrejurările cauzei,

va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Astfel, solicitarea invocată în apel referitor la stabilirea în privința inculpatului a

celei mai aspre pedepse sub formă de închisoare cu executarea ei reală, a fost respinsă de

către instanța de apel, susținând că nu au fost constatate interdicții de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal.

La fel, instanța de apel a menționat, pedeapsa stabilită lui Macari Vasile prin

sentința contestată, a fost deja executată. Or, în privința acestuia sentința a fost menținută

prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2013, care a devenit

executorie din momentul adoptării.

Respectiv, sentința Judecătoriei Sîngerei din 12 iulie 2013, a parvenit spre

executare la Biroul de probațiune Sîngerei la 24 februarie 2014.

Potrivit informației Biroului de probațiune Sîngerei, Macari Vasile condamnat prin

sentința Judecătoriei Sîngerei din 12 iulie 2013, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 90

Cod penal, suspendarea executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an, la

23 ianuarie 2015, a ispășit termenul de pedeapsă și dosarul personal nr. 201430008 a fost

încetat și transmis la arhiva Biroului de probațiune Sîngerei (f.d. 207, 216, vol.V).

Așadar, dat fiind faptul, că Macari Vasile a fost scos de la evidență la

23 ianuarie 2015, cauza fiind examinată în instanța de apel și de recurs mai mult timp, nu

poate fi interpretat în defavoarea inculpatului, cu agravarea situației, supunându-l repetat

la pedeapsa de fapt ispășită. Or, conform prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură

penală, nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit

de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

temeiuri de drept pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate în speță, din

motivul blândeții pedepsei aplicate inculpaților.

Totodată, partea vătămată, Ureche Marcel a depus o cerere suplimentară cu privire

la recuperarea prejudiciului moral în sumă de 34000 lei, de la inculpații Mac Anatolie,

Țîmbaliuc Filip și Macari Vasile.

În motivarea cererii a invocat, că în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpați,

lui i-a fost produsă o pagubă morală, manifestată prin incomodități sub formă

bolnăvicioasă de frică.

4

Susține că anterior a solicitat repararea prejudiciului moral în sumă de 22000 lei,

însă nici prima instanță și nici instanța de apel nu s-a pronunțat referitor la aceste

solicitări.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Cu referire la speța examinată, Colegiul penal evidențiază, că recurentul nu a

invocat careva temeiuri pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă din conținutul recursului se semnalează temeiul de casare prevăzut

de pct. 10) al normei indicate, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, recurentul manifestă dezacordul și cu soluționarea acțiunii civile în speța

dedusă judecății.

Examinând argumentele formulate de recurent, Colegiul penal concluzionează

asupra netemeiniciei acestora, din următoarele motive.

În primul rând, instanța de recurs consideră indispensabil de a sublinia, că deși

partea vătămată contestă toate hotărârile judecătorești adoptate în speță sub aspectul

individualizării pedepsei penale și soluționării acțiunii civile în privința tuturor

inculpaților care figurează în dosarul respectiv, totuși Colegiul penal menționează că în

privința condamnatului Mac Anatolie, hotărârile judecătorești nu mai pot fi contestate în

procedura recursului ordinar, or decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23 decembrie 2013, prin care în privința lui Mac Anatolie a fost pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu privire la condamnarea acestuia

în baza art. art. 186 alin. (5), 208 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei definitive în

temeiul art. 84 Cod penal, de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, a fost menținută atât în latura penală cât și în latura civilă prin decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014, decizia în această

parte devenind irevocabilă, iar aceasta înseamnă că hotărârea respectivă a căpătat

autoritatea lucrului judecat și nu se mai permite declanșarea unei noi judecăți în acest

sens.

5

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, prin ordonanțele din

19 ianuarie 2013 și din 29 ianuarie 2013, Mac Anatolie și Macari Vasile au fost

recunoscuți în calitate de părți civilmente responsabile pentru prejudiciul material cauzat

părții vătămate Ureche Marcel în sumă de 43333,5 lei (f.d. 278-279, vol.II), la fel, potrivit

învinuirii și actului de sesizare a instanței de judecată, rezultă că sustragerea săvârșită din

gospodăria părții vătămate Ureche Marcel a fost înfăptuită de către Mac Anatolie și

Macari Vasile, prin urmare invocarea la moment de către partea vătămată a dezacordului

cu stabilirea pedepsei sau solicitarea restituirii cărorva prejudicii de la Țîmbaliuc Filip,

este lipsită de suport legal în situația în care ultimul nu a participat la sustragerea bunurilor

care aparțin lui Ureche Marcel.

Așadar, reieșind din circumstanțele expuse supra, Colegiul penal atestă că la

această etapă a procesului penal, partea vătămată Ureche Marcel, este în drept de a

contesta hotărârile judecătorești doar în privința inculpatului Macari Vasile.

Cu referire la dezacordul recurentului la compartimentul individualizării pedepsei

penale, instanța de recurs conchide că instanța de apel nu a admis careva erori de drept,

care ar servi temei de casare a deciziei recurate.

La acest segment, Colegiul penal reiterează, că potrivit principiului individualizării

pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare

a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

În conexiunea celor relatate, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel, la

stabilirea pedepsei în privința lui Macari Vasile, corect a reținut că, acesta și-a recunoscut

vinovăția și a solicitat ca judecarea cauzei să fie efectuată în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, de personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale, că la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, circumstanțe agravante pe cauză nu

au fost constatate.

Totodată, instanța de apel întemeiat a respins și argumentele apelanților în privința

dezacordului acestora cu aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului, or, pe lângă

faptul că în cererea de apel procurorul însuși a solicitat aplicarea în privința lui Macari

Vasile a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, instanța de apel corect

a sesizat și faptul, că inculpatul la momentul săvârșirii faptelor imputate era minor, iar

prima instanță sub acest aspect nu a ținut cont la individualizarea pedepsei de prevederile

art. art. 79 alin. (1), 70 alin. (3) Cod penal.

6

Așadar, ținând cont de aspectele desfășurate mai sus, Colegiul penal este de opinia

că instanța de apel corect a ajuns la concluzia că pedeapsa este echitabilă faptelor

săvârșite și va asigura scopul de corectare și reeducare a inculpatului, care se poate obține

și fără izolarea acestuia de societate,

Pe de altă parte, se va reține și faptul, că instanța de apel ținând cont că examinarea

respectivei cauze penale s-a desfășurat o perioadă mai îndelungată de timp, cauza

parcurgând de două ori calea apelului, just a reținut că sentința Judecătoriei Sîngerei din

12 iulie 2013 a fost menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23

decembrie 2013, care a devenit executorie din momentul adoptării.

Respectiv, sentința nominalizată a parvenit spre executare la Biroul de probațiune

Sîngerei la 24 februarie 2014, iar potrivit informației Biroului de probațiune Sîngerei, la

23 ianuarie 2015, Macari Vasile a ispășit termenul de pedeapsă și dosarul personal nr.

201430008 a fost încetat și transmis la arhiva Biroului de probațiune Sîngerei (f.d. 207,

216, vol.V).

În astfel de circumstanțe, instanța de apel corect a sesizat, că pedeapsa stabilită

inculpatului Macari Vasile, se consideră executată și acesta nu mai poate fi suspus repetat

la o pedeapsă pentru aceeași faptă.

Față de cele ce preced, instanța de recurs conchide că la aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, de

scopul pedepsei penale, care printre altele presupune corectarea inculpatului prin

conștientizarea de către acesta a faptelor săvârșite, reîntoarcerea și reîncadrarea lui în

activitatea societății, și nu în ultimul rând convingerea acestuia că respectarea legii penale

este o necesitate și că numai prin aceasta el va putea evita aplicarea față de sine a altor

pedepse penale.

În al doilea rând, cu referire la solicitarea recurentului privind repararea

prejudiciului moral cauzat în urma săvârșirii infracțiunii, Colegiul penal relevă că practica

unitară a Curții Supreme de Justiție, stabilește, că în materia despăgubirilor, materiale sau

morale, nu există temei de casare care să îngăduie instanței de recurs să reaprecieze

cuantumul acțiunii civile. Or, regula generală desprinsă din acest context, este că în recurs

nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite, stabilite de instanța de fond,

instanța de recurs fiind competentă să examineze legalitatea hotărârii pronunțate în apel,

în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, deși în speța examinată recurentul solicită reactualizarea despăgubirilor

cuvenite cu titlu de prejudiciu moral, instanța de recurs nu este competentă de a se

pronunța asupra acestor cerințe, întrucât asemenea motive nu se încadrează în nici unul

din temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea

recursului.

Totodată, instanța de recurs specifică, că deși recurentul Ureche Marcel, sesizează

instanța de recurs cu privire la nepronunțarea de către instanța de apel asupra cerințelor

sale cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 22000 lei, se atestă că această

cerință a fost invocată în apelul depus la 26 iulie 2013 (f.d. 285-293, vol.IV) și care urma

a fi examinată în contextul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23 decembrie 2013.

Cu toate acestea, materialele cauzei denotă că decizia nominalizată nu a fost

contestată cu recurs ordinar de către Ureche Marcel la etapa respectivă, așadar, prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014 (f.d.

7

397-410, vol.IV), a fost admis recursul ordinar al procurorului, iar cauza penală a fost

remisă spre rejudecare doar sub aspectul „laturii penale în privința lui Macari Vasile”.

Având în vedere prevederile art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală, care

statuează, că atunci când hotărârea este casată numai cu privire la unele fapte sau persoane

ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunță în

limitele în care hotărârea a fost casată, instanța de recurs ajunge la concluzia că instanța

de apel corect a respectat limitele rejudecării precizate de instanța de recurs, iar prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016 au fost soluționate

doar acele chestiuni care i-au fost deduse spre rejudecare de către instanța ierarhic

superioară, în latura civilă, cauza penală devenind irevocabilă prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014.

Cu toate acestea, față de argumentele recurentului privind neexaminarea de către

instanțele de fond a cerințelor invocate sub aspectul laturii civile, și anume a pretențiilor

privind repararea prejudiciului moral, instanța de recurs relevă, că Ureche Marcel, nu este

lipsit de dreptul de a înainta o cerere cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune în instanța civilă.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că în prezenta cauză, nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

respingerea acestuia, ca fiind inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de partea vătămată Ureche

Marcel, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie

2016, în cauza penală în privința lui Macari Vasile xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2017.

Președinte Petru Moraru

Judecătorii Nadejda Toma

Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

8