1ra-7/2017 — art. art. 188 alin. 5, 323 alin. 1 CP

1ra-7/2017 — art. art. 188 alin. 5, 323 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-7/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Moraru,

Judecătorii – Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic și Ion Druță

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocații

Pralea Grigore în numele inculpatului Burlacu Victor și Brînză Snejana în numele

inculpatului Stratan Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Burlacu Victor și

Stratan Serghei

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.10.2014 – 26.10.2015;

Instanța de apel: 04.01.2016 – 13.04.2016;

Instanța de recurs: 14.07.2016 – 24.01.2017.

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, la 14

(paisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate în baza sentinței

Judecătoriei Telenești din 23 aprilie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 21

(douăzeci și unu) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Burlacu Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 323 alin. (1)

Cod penal, la 1 (un) an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate în baza deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Fialcovschi Alexandru, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs.

la 12 ianuarie 2014, aproximativ la ora 04.00, aflându-se în s. Zgărdești, r-nul Telenești,

în apropierea gospodăriei cet. Cazacu Mihail, intenționat, urmărind scopul de profit,

împreună cu o altă persoană, de comun acord, l-a atacat pe cet. Rusu Victor, care era pe

bancheta din față a automobilului model „Volkswagen Touareg” de culoare neagră,

n/î C PP 210, ce era parcat pe marginea străzii, dorind cauzarea victimei suferințe fizice,

a aplicat violență periculoasă pentru viața persoanei, exprimată în aplicarea loviturilor cu

o piatră în regiunea capului lui Rusu Victor, iar cealaltă persoană cu un șiret pe care l-a

scos de la haina sa, l-a strangulat pe Rusu Victor, în urma cărui fapt, victimei i-au fost

cauzate leziuni corporale grave, care potrivit concluziei raportului de expertiză medico-

1

legală nr. 5 din 17 ianuarie 2014, sunt periculoase pentru viață și au legătură cauzală

directă cu decesul acesteia, după care a sustras automobilul model „Volkswagen

Touareg” de culoare neagră n/î C PP 210, în valoare de 266428 lei, un telefon mobil

model „Samsung” în valoare de 950 lei, un pistol pneumatic model „MP-654K”, seria și

nr. T0164437, fără încărcător în valoare de 500 lei, bani în numerar în sumă de 600 lei și

640 euro, care conform cursului valutar stabilit de BNM pentru data de 12 ianuarie 2014,

echivalau cu 11367,61 lei, cauzând astfel succesorului părții vătămate Crăciun Nina un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală de 279845,61 lei.

Inculpatul Burlacu Victor în noaptea de 11 spre 12 ianuarie 2014, fiind în

apropierea s. Iezărenii Noi, r-nul Sîngerei, cunoscând cu certitudine că Stratan Serghei și

o altă persoană, ambii locuitori ai s. Zgărdești, r-nul Telenești, de comun acord au săvârșit

o infracțiune de tâlhărie cu circumstanțe agravante, astfel în acea noapte, fiind în

s. Zgărdești, r-nul Telenești, au săvârșit atacul asupra lui Rusu Victor, în scopul

sustragerii bunurilor acestuia, însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei

agresate, violență care a dus la vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății

cet. Rusu Victor, soldată cu decesul acestuia, precum și știind cert că cei doi au sustras

de la victimă automobilul model „Volkswagen Touareg” de culoare neagră n/î C PP 210,

în valoare de 266428 lei, un telefon mobil model „Samsung” în valoare de 950 lei, un

pistol pneumatic model „MP-654K”, Seria și nr. T0164437, cauzându-i astfel victimei

daune în proporții deosebit de mari, Stratan Serghei și cealaltă persoană au săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, deși nu le-a promis din timp că îi

va favoriza la săvârșirea acestei infracțiuni, totuși urmărind năzuința de a-i ajuta, de a

împiedica desfășurarea în condiții normale a urmăririi penale asupra acestui caz, de a

îngreuna și zădărnici tragerea lor la răspundere penală, urmărind scopul de a crea

obstacole în descoperirea probelor infracțiunii, a ajutat la ascunderea urmelor infracțiunii

de tâlhărie prin luarea din portbagajul mașinii model „Volkswagen Touareg” de culoare

neagră n/î C PP 210, a cadavrului victimei Rusu Victor și aruncarea acestuia pe marginea

bazinului acvatic din apropierea s. Iezărenii-Noi, r-nul Sângerei.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, invocând că Stratan Serghei a fost deja condamnat pentru săvârșirea omorului

în privința victimei Rusu Victor, în baza art. 145 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa 14 ani închisoare, pe când vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (5) Cod penal, nu s-a confirmat, inculpatul nu și-a recunoscut vina, deoarece

deja a fost tras la răspundere penală pentru fapta săvârșită.

A menționat apărarea că, în cadrul judecării cauzei s-a demonstrat, că inculpații nu

au avut scopul de atac asupra victimei din motive materiale, adică ei au dorit să se răzbune

pe victimă din motivul că anterior, ultimul i-a pus lui Burlacu Victor pistolul la tâmplă,

numindu-i cu cuvinte necenzurate în casa lui Ghemeș Andrei, fiind arătată legitimația de

veteran al războiului din Transnistria, având un comportament destul de urât.

A mai invocat apelantul și dezacordul cu condamnarea repetată a inculpatului

Burlacu Victor pentru una și aceiași faptă prevăzută de art. 323 alin. (1) Cod penal,

deoarece ultimul nu a participat la săvârșirea omorului victimei Rusu Victor, dânsul nu

s-a aflat împreună cu Stratan Serghei și cealaltă persoană, în momentul când aceștia l-au

omorât, acesta a fost deja condamnat prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 17 decembrie 2014, în temeiul art. 323 alin. (1) Cod penal.

2

3.1. Avocatul Pralea Grigore în numele inculpatului Burlacu Victor, a contestat

sentința cu apel, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea sentinței cu dispunerea

achitării inculpatului.

În motivarea apelului a invocat că în ședința de judecată a fost demonstrată lipsa

intenției în săvârșirea infracțiunii incriminate, fapt care exclude un element al

componenței infracțiunii. Inculpatul, fiind în situația creată spontan pentru el și având

frică față de ceilalți inculpați, a îndeplinit cerințele lor.

respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru motivarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut că, judecând

cauza penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor

incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Stratan Serghei în baza

art. 188 alin. (5) Cod penal, iar a inculpatului Burlacu Victor în baza art. 323 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel a conchis, că concluziile primei instanțe se bazează pe declarațiile

succesorului părții vătămate Crăciun Nina (f.d. 35-37, vol.III), a martorilor Bologan Igor

(f.d. 38-40, vol.III), Ciubrei Artur (f.d. 41-45, vol.III), Spînu Vasile (f.d. 46-48, vol.III),

Ghemeș Andrei (f.d. 49-51, vol.III), precum și în baza ordonanței de începere a urmăririi

penale din 24 iunie 2014, în temeiul art. 188 alin. (5) Cod penal (f.d. 6-8, vol.I);

înștiințarea telefonică, parvenită de la șeful IP Telenești, înregistrată în R-2 al IP Telenești

cu nr. 183 la 14 ianuarie 2014 (f.d. 13, vol.I); cartela autoturismului model „Wolkswagen

Touareg” de culoare neagră, n/î CPP 210, proprietar Rusu Victor (f.d. 24, vol.I);

procesul-verbal de ridicare din 15 ianuarie 2014 a materialului R-2 nr. 175, înregistrat la

14 ianuarie 2014 la IP Telenești, pe faptul reținerii automobilului model „Wolkswagen

Touareg” de culoare neagră, n/î CPP 210 (f.d. 57, vol.I), raportul inspectorului de sector

Bologan Igor înregistrat în R-2 al IP Telenești cu nr. 175 la 14 ianuarie 2014, prin care

se comunică circumstanțele depistării automobilului model „Wolkswagen Touareg”,

n/î CPP 210 în s. Ghiliceni, r-nul Telenești, în preajma gospodăriei cet. Vîntu Grigore

(f.d. 58, vol.I); procesul-verbal privind aducerea vehiculului model „Wolkswagen

Touareg”, n/î CPP 210 la parcarea specială a IP Telenești din 14 ianuarie 2014 (f.d. 60,

vol. I); procesul-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului model „Wolkswagen

Touareg”, n/î CPP 210 a lui Stratan Serghei din 13 ianuarie 2014 (f.d. 61, vol.I);

procesul-verbal de cercetare a automobilului model „Wolkswagen Touareg” n/î CPP 210,

din 13 ianuarie 2014, prin care au fost enumerate deteriorările vizibile ale automobilului

cu anexa planșei fotografice (f.d. 62-72, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 13 ianuarie

2014, a plăcuțelor de înmatriculare nr. CPP 210 de la Gașpar Gheorghe, cu planșa

fotografică (f.d. 75-77, vol.I), procesul-verbal de ridicare din 14 ianuarie 2014 a

telefonului mobil model „Samsung Duos”, fără cartele SIM și bateria pusă în husă,

precum și pistolul cu țeavă ghintuită model „Baikal”, ridicate de la cet. Fialcovschi Petru,

locuitor al s. Zgărdești, r-nul Telenești, cu planșa fotografică anexă (f.d. 84-85, vol.I);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 12 februarie 2014,

efectuată cu participarea lui Fialcovschi Alexandru, cu planșa fotografică (f.d. 189-195,

vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

12 februarie 2014, efectuată cu participarea lui Stratan Serghei, cu planșa fotografică (f.d.

196-203, vol.I); ordonanța de recunoaștere a lui Crăciun Nina în calitate de parte civilă

3

cu prejudiciul material în sumă de 398066,12 lei (f.d. 3 vol.II); raportul de expertiză

medico-legală nr. 5 din 17 ianuarie 2014 (f.d. 46-47, vol.I), precum și alte materiale ale

cauzei pe care prima instanță le-a cercetat în cadrul ședinței de judecată și le-a indicat în

sentință, stabilind corect starea de fapt, just calificând acțiunile inculpaților, precum și

aplicând pedeapsa penală sub formă de închisoare cu executare reală.

A mai menționat instanța de apel că probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art. art. 93-101 Cod de procedură penală, adică sunt veridice,

pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare,

fiind în coroborare între ele și demonstrând vinovăția lui Stratan Serghei în baza art. 188

alin. (5) Cod penal, iar activitatea infracțională a inculpatului Burlacu Victor în baza

art. 323 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate afirmațiile avocatului

Coșneanu Svetlana, precum că în acțiunile inculpatului Stratan Serghei lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, din motiv că acesta ar fi fost

condamnat pentru săvârșirea omorului.

La acest aspect, instanța de apel a remarcat, că latura obiectivă a infracțiunii de

tâlhărie se consumă din momentul începutului atacului săvârșit în scopul sustragerii

avutului proprietarului, însoțit de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei și integritatea corporală a acesteia, care a fost supus atacului.

Obiectul nemijlocit de bază al tâlhăriei îl formează relațiile sociale patrimoniale,

iar obiectul suplimentar îl constituie viața și sănătatea persoanei.

Viața și sănătatea persoanei nu poate fi obiect nemijlocit și de bază al acestei

infracțiuni de tâlhărie, de aceia cauzarea reală a morții depășește limitele laturii obiective

a tâlhăriei și necesită o calificare suplimentară, cu referință la caz, prin concurs de

infracțiuni art. 188 și art. 145 alin. (2) Cod penal (omor din interes material) cu

agravantele respective.

Totodată, instanța de apel a remarcat că potrivit explicațiilor conținute în pct. 8 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a R. Moldova nr. 23 din 28 iunie 2004 „Cu

privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, rezultă că

dacă în timpul atacului de tâlhărie persoana săvârșește și omorul intenționat al victimei,

acțiunile urmează să se încadreze prin concurs de infracțiuni, în baza art. art. 145, 188

Cod penal, stabilind că în cazul dat, just a fost tras la răspundere penală inculpatul

Stratan Serghei atât pentru săvârșirea unui omor intenționat, cât și pentru săvârșirea

tâlhăriei.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Coșneanu Svetlana, precum că

nu s-a demonstrat, că inculpatul Stratan Serghei a avut scopul de atac asupra victimei din

motive materiale, deoarece acestea se combat prin probele anexate la materialele cauzei

penale, și anume, prin procesul-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului model

„Wolkswagen Touareg” a lui Stratan Serghei din 13 ianuarie 2014 (f.d. 61, vol.I) și

celelalte materiale ale cauzei, iar declarațiile inculpatului, precum că nu a avut intenție

de sustragere a bunurilor victimei Rusu Victor, iar omorul acestuia a fost săvârșit doar în

rezultatul apărării, este în contradicție cu probele acumulate la caz, vinovăția acestora în

cele săvârșite fiind confirmată prin totalitatea de probe examinate.

La fel, instanța de apel a conchis că nerecunoașterea vinovăției de către inculpați

se apreciază ca libertatea de mărturisire împotriva sa, consfințită la art. 21 Cod de

procedură penală și nu echivalează cu achitarea, or în cursul judecării cauzei au fost

administrate probe care dovedesc cu certitudine vinovăția acestora în săvârșirea

infracțiunilor ce li se impută.

4

Instanța de apel a respins argumentele avocaților Coșneanu Svetlana și

Pralea Grigore privind achitarea inculpatului Burlacu Victor, din motiv că acesta a

favorizat în cazul respectiv infracțiunea de tâlhărie săvârșită de Stratan Serghei, ce se

confirmă cu probele din materialele cauzei, acesta cunoscând cu certitudine cui aparține

automobilul model „Wolkswagen Touareg”, deplasându-se cu automobilul respectiv, iar

la volanul automobilului fiind la acel moment inculpatul Stratan Serghei.

La fel, a fost respins și argumentul avocatului Pralea Grigore referitor la faptul, că

prima instanță nu s-a expus la învinuirea adusă lui Burlacu Victor în baza art. 323 Cod

penal, deoarece contravine părții motivate a sentinței.

Solicitarea avocaților Coșneanu Svetlana și Pralea Grigore privind achitarea

inculpaților a fost apreciată de către instanța de apel ca fiind lipsită de temei, or,

nerecunoașterea vinei nu poate echivala cu achitarea persoanei, iar careva temeiuri de

achitare a inculpaților nefiind stabilite.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a luat în considerație sentințele

Judecătoriei Telenești din 23 aprilie 2014, prin care Stratan Serghei a fost condamnat în

baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) Cod penal și din 12 iunie 2014, prin care

Burlacu Victor a fost condamnat în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, pentru favorizarea

omorului, ambele cauze fiind examinate pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut că

prima instanță, întemeiat și legal a conchis asupra aplicării în privința inculpaților a

pedepsei închisorii cu executare reală, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 2,

7, 61, 75-78, 82 Cod penal, ținând cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpaților, circumstanțelor atenuante și agravante, caracteristicele

negative de la locul de trai a inculpaților (f.d. 19, 31, 57, vol.II); condamnările anterioare

(f.d. 20-21, 33, 36-44, 59, 61-66 vol.II) fiind în prezența cumulului de infracțiuni, de

faptul că inculpații nu se află la evidența medicului narcolog, consecințele infracțiunii

pentru partea vătămată și succesorul legal, condițiile de viață ale familiilor inculpaților,

comportamentul acestora în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei, precum și de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării lor.

art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar solicitând

casarea hotărârilor judecătorești pronunțate, cu dispunerea achitării lui Burlacu Victor.

În susținerea recursului apărarea a invocat, că instanțele de fond eronat au apreciat

circumstanțele cauzei, prin care afirmă că inculpații sunt complici prin acțiunile lor

criminale continue, au săvârșit mai multe infracțiuni și din neatenția organului de

urmărire penală, învinuirea le-a fost înaintată pentru fiecare infracțiune separat, fapt ce a

dus și la emiterea a două sentințe separate pentru fiecare infracțiune săvârșită de alte

persoane.

Remarcă apărarea, că Burlacu Victor, prin altă sentință, de rând cu persoanele

condamnate în baza art. art. 145, 287 Cod penal, a fost dublu supus pedepsei penale, iar

conform legii în vigoare fiecare persoană recunoscută vinovată, poartă răspundere exact

pentru acțiunile săvârșite.

5.1. Avocatul Brînză Snejana în numele inculpatului Stratan Serghei, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

5

În motivarea recursului a invocat, că motivarea soluției instanței de apel este

expusă neclar, prin fraze cu caracter general, fără a se specifica care anume probe

demonstrează vinovăția lui Stratan Serghei în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Menționează, că Stratan Serghei a declarat că nu a avut intenția săvârșirii

infracțiunii de sustragere de la partea vătămată, a recunoscut că a aplicat lovituri lui Rusu

Victor, iar automobilul l-a folosit în scopul de a transporta cadavrul, la fel a declarat chiar

de la bun început că la momentul atacului nu au avut intenția de a sustrage careva bunuri,

în acest sens menționând că pentru existența componenței infracțiunii prevăzută la

art. 188 Cod penal, este necesar ca scopul sustragerii de bunuri să existe în momentul

atacului tâlhăresc, însă acest scop nu a fost probat de către acuzare prin careva probe.

Remarcă că sustragerea a avut loc după săvârșirea omorului, iar în asemenea

circumstanțe nu poate fi reținută în acțiunile acestuia componența de infracțiuni prevăzută

de art. 188 alin. (5) Cod penal.

La fel, potrivit probatoriului, rezultă că până la săvârșirea omorului, între partea

vătămată și inculpați a existat un conflict, ceea ce a și constituit motivul săvârșirii

infracțiunii de omor.

În ceea ce ține de sustragerea de la partea vătămată a sumelor de 600 lei și 640

euro, susține că acuzarea careva probe în acest sens nu a administrat.

Consideră recurentul, că pedeapsa stabilită lui Stratan Serghei este prea aspră,

ținând cont de totalitatea circumstanțelor existente pe cazul dat și anume că au fost

reținute mai multe circumstanțe atenuante și de vârsta fragedă a inculpatului.

respingerea acestora, ca inadmisibile cu menținerea deciziei.

În opinia acuzatorului de stat, instanțele de fond în strictă conformitate cu normele

procesuale, au verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și au dat probelor administrate apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la încadrarea juridică justă a acțiunilor inculpatului

Stratan Serghei în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, iar în activitatea infracțională a

inculpatului Burlacu Victor în baza art. 323 alin. (1) Cod penal.

Motivul susținut de avocatul Brînză Snejana în numele inculpatului Stratan Serghei

privind asprimea pedepsei, procurorul îl apreciază ca unul contradictoriu.

Argumentul avocatului Pralea Grigore în numele inculpatului Burlacu Victor

privind dubla condamnare a acestuia în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, în viziunea

procurorului este unul declarativ.

Mai menționează procurorul că recurenții în textul recursurilor invocă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia admiterii acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

7.1. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție analizând motivele invocate în

6

recursul declarat de avocatul Brînză Snejana în numele inculpatului Stratan Serghei,

ajunge la concluzia admiterii acestuia, însă din alte motive decât cele invocate în recurs

cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de apărăre, în dezacord cu

decizia instanței de apel aceasta invocă drept temei pentru declararea recursului

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) 12) Cod de procedură penală, care stipulează

că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din următoarele

motive.

În primul rând, nu pot fi reținute alegațiile apărării invocate sub aspectul

temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12 Cod de procedură penală,

deoarece apărarea nu a indicat concret care sunt circumstanțele prin care se constată că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, care este eroarea gravă de fapt pe care

a admis-o instanța de apel, care a afectat soluția instanței, care este fapta pentru care

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, altă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire și în care normă urma a fi încadrată juridic fapta săvârșită de

inculpat, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul apărării prin

constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

La acest aspect, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, cu referire la temeiul invocat sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă, că criticele recurentului se axează pe

ideea că instanța de apel în decizia adoptată nu a specificat care anume probe

demonstrează vinovăția lui Stratan Serghei în săvârșirea infracțiunii incriminate, că

instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile inculpatului precum că acesta nu a

avut intenția săvârșirii infracțiunii de sustragere și că sustragerea ar fi avut loc după

săvârșirea omorului, excluzând astfel prezența elementelor constitutive ale componenței

de infracțiuni prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal.

7

Însă verificând alegațiile invocate de partea apărării în raport cu actele cauzei,

Colegiul conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției

de respingere a apelului și menținere a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând

o soluție corectă și întemeiată.

La acest segment, Colegiul penal amintește că la această etapă, instanța de recurs

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Prin urmare, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea condamnării

inculpatului în baza faptelor imputate prin rechizitoriu.

Respectiv, cu referire la situația de fapt relatată de avocat în cererea de recurs, care

în opinia acestuia denotă nevinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor incriminate prin

rechizitoriu, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, verificând probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului Stratan Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod

penal.

În acest sens, instanța de recurs menționează că obiectul material principal al

infracțiunii de tâlhărie îl reprezintă bunurile care au o existență materială, sunt create prin

munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și

străine pentru făptuitor. Obiectul material secundar al tâlhăriei (în cazul în care este

aplicată violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, nu și

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe) îl reprezintă corpul persoanei.

Latura obiectivă a tâlhăriei constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele

acțiuni: 1) acțiunea principală, care se exprimă prin sustragere (sub forma infracțiunii fapt

tentat); 2) acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, însoțit

de: a) violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate; b) amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe.

Caracteristic infracțiunii de tâlhărie este faptul, că atacul asupra victimei este

săvârșit în scopul sustragerii. Odată cu săvârșirea atacului, începe realizarea scopului de

sustragere, scop care nu poate fi realizat decât prin luarea ilegală și gratuită a bunurilor

mobile din posesia altuia.

Prin atac se subînțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare pentru

victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie se manifestă prin vinovăție sub formă

de intenție directă. La calificare, fiind obligatorie stabilirea scopului special de sustragere.

Reieșind din explicațiile doctrinare expuse supra, Colegiul penal conchide că nu

pot fi reținute alegațiile apărării privind lipsa elementelor constitutive a componenței de

infracțiune prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, în acțiunile inculpatului

Stratan Serghei, invocându-se în acest sens că inculpatul nu a avut scopul sustragerii

bunurilor părții vătămate și că sustragerea bunurilor a avut loc doar după săvârșirea

omorului, or, argumentele menționate au constituit obiect de examinare și în cadrul

8

judecării cauzei în ordine de apel.

Astfel, instanța de apel corect a remarcat la acest segment, că probatoriul

administrat la dosar demonstrează contrariul și anume prezența scopului de sustragere a

bunurilor părții vătămate, fiind îndeosebi reținut procesul-verbal de înlăturare de la

conducerea vehiculului model „Wolkswagen Touareg” a lui Stratan Serghei din

13 ianuarie 2014 (f.d. 61, vol.I), dar și celelalte materiale ale dosarului.

Totodată, instanța de recurs remarcă că instanța de apel corect a specificat cu

referire la practica judiciară relevantă speței, că în cazul în care făptuitorul a urmărit

interesul material la săvârșirea omorului, iar acest interes s-a realizat, răspunderea se va

aplica în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. b) și, eventual, o altă normă din Codul penal

(de exemplu, art. art. 186-192, 1921, 1922, 2174, 222, 290, 360, 389 sau altele).

De asemenea, dacă în timpul actului de tâlhărie persoana săvârșește și omorul

intenționat al victimei acțiunile urmează să se încadreze prin concurs de infracțiuni,

prevăzute de art. 145 și 188 Cod penal, cu indicarea în sentință a tuturor semnelor

constitutive prevăzute la săvârșirea acestor infracțiuni.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide, că argumentele recurentului,

precum că nu a fost dovedită vinovăția lui Stratan Serghei în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, nu pot fi reținute, dat fiind faptul că instanța de

apel corect a concluzionat că prin probele administrate în speță se confirmă vinovăția

acestuia în săvârșirea sustragerii bunurilor părții vătămate Rusu Victor.

În al treilea rând, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute nici alegațiile

apărării privind asprimea pedepsei aplicate inculpatului Stratan Serghei, or, la stabilirea

acesteia instanțele de fond au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

9

La caz, instanța de recurs reține că instanțele de fond, întemeiat și legal au conchis

asupra aplicării în privința lui Stratan Serghei a pedepsei închisorii cu executare reală,

ținând cont de gravitatea infracțiunii incriminate, care face parte din categoria

infracțiunilor deosebit de grave, de motivul infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului, care este caracterizat negativ la locul de trai (f.d. 31 vol.II), anterior a fost

condamnat (f.d. 33, 36-44, vol.II), de lipsa circumstanțelor atenuante și circumstanțelor

agravante, de faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog, consecințele

infracțiunii pentru partea vătămată și succesorul acesteia, condițiile de viață ale familiilor

inculpatului, comportamentul acestuia în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei,

precum și de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului.

Distinct de aceste considerente, Colegiul penal reține însă că instanța de apel,

menținând sentința, greșit a concluzionat că prima instanță la calcularea termenului de

executare a pedepsei în privința inculpatului Stratan Serghei, întemeiat a luat în

considerație și sentința Judecătoriei Telenești din 23 aprilie 2014, prin care ultimul a fost

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) Cod penal (f.d. 9-14, vol.III), or din

actele anexate la materialele cauzei rezultă că sentința dată a fost casată prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, și care ulterior a fost casată

prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2016, în

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Stratan Serghei,

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

13 ani 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată

a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din

03 ianuarie 2014, stabilindu-i definitiv pedeapsa 14 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis (f.d. 254-264, vol.III).

Potrivit art. 395 Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare,

cu stabilirea pedepsei, care urmează să fie executată de către inculpat sub formă de

închisoare, se va indica începutul termenului de ispășire a pedepsei, care se calculează de

la data pronunțării sentinței, prin computarea detenției preventive dacă inculpatul a fost

reținut în stare de arest, precum și decizia privind luarea în calcul că inculpatul până la

pronunțarea sentinței s-a aflat în stare de arest.

Cu referire la aspectele enunțate, Colegiul penal atestă că la calcularea termenului

de executare a pedepsei în privința inculpatului Stratan Serghei, instanțele judecătorești

în conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod de procedură penală, greșit au luat în considerație

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din 23 aprilie 2014, motiv din care

instanța de recurs ajunge la concluzia casării din oficiu a sentinței Judecătoriei Sîngerei

din 26 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie

2016, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Stratan Serghei, dar fără a agrava situația

acestuia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, lui Stratan Serghei condamnat în baza

art. 188 alin. (5) Cod penal, i se stabilește pedeapsa 14 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa

stabilită se include parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2016, cu stabilirea pedepsei

definitive de 21 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

7.2. În ceea ce ține de motivele recursului declarat de avocatului Pralea Grigore în

numele inculpatului Burlacu Victor, Colegiul penal ajunge la concluzia admiterii acestuia

pentru următoarele considerente.

10

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, avocatul în susținerea

dezacordului cu decizia instanței de apel invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)

8), 12) Cod de procedură penală, solicitând achitarea lui Burlacu Victor din motiv că

acesta a fost dublu supus pedepsei penale, pentru o singură faptă.

Astfel, pe lângă temeiurile invocate, Colegiul penal constată că în cauză se

întrevede și temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

potrivit căruia poate fi atacată cu recurs hotărârea instanței de apel în cazul în care

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă.

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal constată că prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți nr. 1a-656/14 din 17 decembrie 2014, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Burlacu Victor a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis (f.d. 20-22, vol.III).

Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de judecată a reținut, că

„inculpatul Burlacu Victor, la 12 ianuarie 2014, aproximativ la ora 04:00, fiind omorât

cet. Rusu Victor de către Fialcovschi Alexandru și Stratan Serghei, în timp ce se deplasa

spre casă în localitatea s. Zgărdești, r-nul Telenești, de unul singur, neavând înțelegere

prealabilă, a fost ajuns de către ultimii cu automobilul model „Volkswagen Touareg”

n/î C PP 210, care aveau în portbagajul automobilului cadavrul lui Rusu Victor, după

care s-au deplasat în r-nul Sîngerei. Contribuind cu ajutorul lui de a arunca cadavrul

din portbagajul automobilului pe malul iazului din apropierea localității Iezărenii Noi,

r-nul Sîngerei.”

La fel, Colegiul penal reține, că în prezenta cauză penală, prin sentința Judecătoriei

Sîngerei din 26 octombrie 2015, menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 aprilie 2016, Burlacu Victor a fost condamnat în baza art. 323 alin. (1) Cod

penal, pentru faptul, că „în noaptea de 11 spre 12 ianuarie 2014, fiind în apropierea

s. Iezărenii Noi, r-nul Sîngerei, cunoscând cu certitudine că Stratan Serghei și o altă

persoană, ambii locuitori ai s. Zgărdești, r-nul Telenești, de comun acord au săvârșit o

infracțiune de tâlhărie cu circumstanțe agravante, astfel în acea noapte, fiind în

s. Zgărdești, r-nul Telenești, au săvârșit atacul asupra lui Rusu Victor, în scopul

sustragerii bunurilor acestuia, însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei

agresate, violență care a dus la vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății

cet. Rusu Victor, soldată cu decesul acestuia, precum și știind cert că cei doi au sustras

de la victimă automobilul model „Volkswagen Touareg” de culoare neagră, n/î C PP

210, în valoare de 266428 lei, un telefon mobil model „Samsung” în valoare de 950 lei,

un pistol pneumatic model „MP-654K”, Seria și nr. T0164437, cauzându-i astfel victimei

daune în proporții deosebit de mari, Stratan Serghei și cealaltă persoană au săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, deși nu le-a promis din timp că îi

va favoriza la săvârșirea acestei infracțiuni, totuși urmărind năzuința de a-i ajuta, de a

împiedica desfășurarea în condiții normale a urmăririi penale asupra acestui caz, de a

îngreuna și zădărnici tragerea lor la răspundere penală, urmărind scopul de a crea

obstacole în descoperirea probelor infracțiunii, a ajutat la ascunderea urmelor

infracțiunii de tâlhărie prin luarea din portbagajul mașinii model „Volkswagen

Touareg” de culoare neagră, n/î C PP 210, a cadavrului victimei Rusu Victor și

aruncarea acestuia pe marginea bazinului acvatic din apropierea s. Iezărenii-Noi, r-nul

Sîngerei.”

Analizând fapta incriminată inculpatului Burlacu Victor, pentru care a fost pus sub

învinuire de către organul de urmărire penală, iar mai apoi condamnat, instanța de recurs

11

ajunge la concluzia că hotărârile judecătorești pronunțate în prezenta cauză contravin

prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 4

Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit

de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă.

Art. 7 alin. (2) Cod penal, de asemenea statuează, că nimeni nu poate fi supus de

două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

Reieșind din sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, principiul „non bis in idem” stipulează că

„nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-o hotărâre definitivă

conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”.

Raportând prevederile legale citate la speța examinată, Colegiul penal constată că

Burlacu Victor a fost condamnat prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

nr. 1a-656/14 din 17 decembrie 2014, pentru favorizarea dinainte nepromisă a unei

infracțiuni deosebit de grave, și anume, a participat la tăinuirea cadavrului părții vătămate

Rusu Victor, ca rezultat al săvârșirii omorului acestuia de către Fialcovschi Alexandru și

Stratan Serghei.

Însă în speță, după cum rezultă și din fapta constatată, organul de urmărire penală,

iar ulterior și instanțele judecătorești, greșit au dispus tragerea la răspundere penală și

condamnarea lui Burlacu Victor în baza aceleiași norme penale, pentru aceeași faptă,

considerând că în acest mod dânsul a participat și la favorizarea dinainte nepromisă a

infracțiunii de tâlhărie, or ultimul nu a fost prezent la momentul săvârșirii atacului asupra

părții vătămate, ci doar ulterior, după cum rezultă și din circumstanțele speței, fiind ajuns

din urmă de ceilalți inculpați cu automobilul model „Volkswagen Touareg” de culoare

neagră, n/î C PP 210, a favorizat ascunderea cadavrului, prin aruncarea acestuia pe

marginea bazinului acvatic din apropierea s. Iezărenii Noi, r-nul Sîngerei.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal conchide că decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți nr. 1a-656/14 din 17 decembrie 2014, reprezintă o hotărâre

judecătorească irevocabilă, care are autoritatea lucrului judecat și nu permite declanșarea

unei noi proceduri cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană.

Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport cu

reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de legiuitor în

art. 466 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.

Iar în sensul art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești

definitive sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere

executorie pe întregul teritoriu al R. Moldova.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin „non

bis in idem” - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la

aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care

există deja o hotărâre definitivă.

În acest context se reține și jurisprudența CEDO - (cauza Zolotuhin vs Rusia), unde

Curtea a menționat că art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, trebuie să fie înțeles în sensul că interzice urmărirea

12

penală sau judecarea unei persoane pentru o a două „infracțiune” în măsura în care aceasta

are la origine fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași.

La fel, în cauza Ștefan vs. România, Curtea clar a notat că ,,procurorul are obligația

de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, iar statul este

cel care trebuie să-și asume erorile comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate

în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză”.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul penal conchide că în prezenta cauză

penală instanțele de fond greșit au ajuns la concluzia condamnării lui Burlacu Victor în

baza art. 323 alin. (1) Cod penal, pentru aceeași faptă pentru care deja există o hotărâre

definitivă de condamnare - decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți nr. 1a-656/14

din 17 decembrie 2014.

Prin urmare, în cauza dată și-au găsit reflectare prevederile normelor enunțate mai

sus, erorile de drept invocate afectează soluția hotărârilor instanțelor de fond, care pripit,

fără a le reține, incorect au pronunțat hotărâri de condamnare în privința inculpatului

Burlacu Victor, fiind în situația când acesta a fost condamnat de două ori pentru aceeași

faptă, astfel fiind încălcate esențial drepturile garantate atât de Constituția R. Moldova,

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de Codul de procedură penală, iar

această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară.

Colegiul penal conchide că erorile procesuale admise de către instanțele de fond

cad sub incidența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

și urmează a fi corectate de instanța de recurs, prin admiterea recursului cu casarea

hotărârilor contestate și dispunerea încetării procesului penal, din motiv că există o

hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și

dispune încetarea procesului penal.

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există o hotărâre judecătorească definitivă

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Brînză Snejana în numele

inculpatului Stratan Serghei, se casează parțial sentința Judecătoriei Sîngerei din

26 octombrie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016,

în cauza penală în privința lui Stratan Serghei, se rejudecă cauza în partea stabilirii

pedepsei și se pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

Stratan Serghei se consideră condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, la 14

(paisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa

stabilită se include parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2016, cu stabilirea pedepsei

definitive de 21 (douăzeci și unu) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei în privința lui Stratan Serghei se calculează din

24 ianuarie 2017, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de

inculpat începând cu 14 ianuarie 2014 până la 24 ianuarie 2017, inclusiv.

13

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Pralea Grigore în numele

inculpatului Burlacu Victor, se casează sentința Judecătoriei Sîngerei din 26 octombrie

2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016, în cauza

penală în privința lui Burlacu Victor, cu încetarea procesului penal în baza art. 323

alin. (1) Cod penal, din motiv că există o hotărâre judecătorească definitivă asupra

aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2017.

Președinte Petru Moraru

Judecătorii Iurie Bejenaru

Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

Ion Druță

14