1ra-223/2017 — art. 188 alin. 3 lit. d CP

1ra-223/2017 — art. 188 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-223/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 septembrie 2016, declarat de avocatul Grigore Botnaru, în numele

inculpatei

Zaida Nina,

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.12.2015 – 16.05.2016,

instanța de apel: 27.06.2016 – 27.09.2016,

instanța de recurs: 08.12.2016 – 01.02.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Nina a fost condamnată în baza art. 188 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal la 8 ani

închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

neexecutate, aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

29.04.2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, începând din 30 noiembrie 2015.

Acțiunea civilă înaintată de Lidia Zavidei a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

inculpata Zaida Nina, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

acces liber a pătruns în apartament, unde a atacat-o pe Zavidei Lidia și, dându-și

1

seama că provoacă victimei suferințe deosebite, i-a aplicat mai multe lovituri cu

palma peste față, a tras-o de păr, iar la încercarea acesteia de a ieși la balcon și de a

chema ajutor, a tras-o din nou de păr și luând un cuțit de la bucătărie, amenințând-o

cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, a solicitat

transmiterea de mijloace bănești, după care în mod deschis a sustras 100 de lei,

cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5379

din 30.10.2015, echimoze pe față, echimoză la nivelul articulației radiocarpiene

stângi, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

ce se califică ca-vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vinovăția și a relatat că, la

solicitarea ei de a-i împrumuta bani, partea vătămată s-a indignat și brusc s-a

năpustit asupra ei, iar ea a împins-o pe Zavidei L. spre pat și a plecat. Nu a

amenințat partea vătămată, nu a luat nici un bun din casa ultimei.

Totodată, vina inculpatei este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Zavidei L. a declarat că inculpata îi este vecină. A

auzit soneria, a deschis ușă. În acest moment, inculpata a împins-o, i-a luat cheile

de la ușă și a cerut bani pentru o careva intervenție chirurgicală. I-a comunicat că

nu dispune de careva mijloace financiare. A luat geanta și i-a arătat inculpatei că

are aproximativ 100 lei. Inculpata a luat banii cu forța, apoi a tras-o de păr, a pălit-

o cu palma peste față și i-a pus cuțitul, luat anterior din bucătărie, la gât pentru ca

să-i transmită bani. Ea s-s dus la bucătărie, ca să iasă la balcon și să strige după

ajutor, însă iarăși a fost apucată de către inculpată de păr și împinsă peste divan.

Inculpata în căutarea aurului și banilor a deschis toate dulapurile din apartament,

sustrăgând suma de aproximativ 100 lei, un set de șampon și săpun. Are o pensie

de 1925 lei și suma de 100 lei constituie un prejudiciu considerabil pentru ea.

Amenințările cu cuțitul le-a perceput ca reale. Inculpata a cerut bani aplicând forța

fizică.

Martorul Isac Ludmila a relatat că când a intrat în apartamentul părții

vătămate, a văzut că ultima era bătută, cu fața și ceafa roșie, având fire de păr rupte

pe corp, plângea și nu putea vorbi din cauza stării în care se afla. La sosirea

poliției, în explicații a descris-o pe Zaida N. ca fiind persoana care a atacat-o.

Partea vătămată i-a povestit că inculpata a atacat-o cu cuțitul, pe care l-a luat de la

bucătărie, iar la încercarea ei de a ieși la balcon pentru a striga după ajutor,

inculpata a apucat-o de păr, a târât-o în casă pe pat, după care i-a astupat fața cu o

pernă, cerându-i bani și alte bunuri de valoare. Ulterior, inculpata a luat cu forța

din geantă 100 lei, un set de șampon și săpun.

Vinovăția inculpatei este dovedită și prin:

procesul-verbal din 30.10.2015, conform căruia a fost examinat locul

săvârșirii infracțiunii;

procesul-verbal din 12.11.2015, de ridicare de la partea vătămată a cuțitului

de bucătărie cu mâner de culoare albastră;

procesul-verbal din 16.11.2015, de examinare a cuțitului;

corpul delict - cuțitul de bucătărie cu mâner de culoare albastră;

2

raportul de expertiză medico-legală nr. 5379 din 30.10.2015, potrivit cărui la

vătămată s-au depistat: echimoze pe față, echimoză la nivelul articulației

radiocarpeniene stângi care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul circumstanțele descrise și se califică ca vătămare

neînsemnată;

procesul-verbal de confruntare din 02.12.2015, conform cărui au fost

verificate declarațiile părții vătămate și a inculpatei.

Organele de urmărire penală au calificat acțiunile inculpatei în baza art.188

alin. (3) lit. d) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și cu o deosebită cruzime.

Însă, potrivit Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 24.12.2014, cruzimea

deosebită demonstrează intenția făptuitorului de a-i cauza victimei suferințe - de

ordin fizic sau psihic - care sunt intense, inutile și prelungite în timp.

La caz, inculpata efectuând atacul asupra părții vătămate în scopul

sustragerii bunurilor, a amenințat-o cu cuțitul, i-a aplicat o lovitură cu palmele

peste față, a tras-o de păr, cauzându-i vătămări neînsemnate.

În atare circumstanțe, cruzimea deosebită trebuie să atingă un nivel minim

de gravitate pentru a intra în sfera de aplicare. Aprecierea existenței acestui grad

minim de gravitate este una relativă: depinde de toate circumstanțele cauzei, cum

ar fi tipul și contextul aplicării, durata, efectele psihice și fizice și, în unele cazuri,

sexul, vârsta și starea de sănătate a părții vătămate.

Totodată, contrar prevederilor art. 281 alin. (2) și art. 296 Cod de procedură

penală, acuzarea nu a probat învinuirea în aspectul vinovăția inculpatei în

săvârșirea tâlhăriei cu agravanta - deosebita cruzime, nefiind evidențiate elemente

calificative de deosebită cruzime, precum și intenția inculpatei de a-i cauza părții

vătămate suferințe de ordin fizic sau psihic - care sunt intense, inutile și prelungite

în timp.

La fel, deși partea vătămată este la o vârstă înaintată, fiind născută în anul

1929, nu au fost anexate dovezi ce ar stabili cu certitudine sursa de venit a ultimei

în raport cu valoarea bunurilor sustrase - 100 lei, un set de șampon și săpun, în

vederea evaluării proporției daunei cauzate. Prin urmare calificativul ,,daune

considerabile” indicat în rechizitoriu nu și-a găsit confirmarea.

În baza probelor cercetate, acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate în baza

art. 188 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit prin pătrundere

în locuință, cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 77

Cod penal, că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă, este caracterizată negativ,

anterior a fost condamnată, a săvârșit infracțiunea fiind în stare de recidivă,

3

concluzionând că corectarea și educarea ei este posibilă doar prin izolare de

societate.

Pavlovschi, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 188 alin. (3) lit. d), 85

Cod penal la 12 ani închisoare.

Apelantul a invocat că inculpata a atacat-o pe Zavidei Lidia, și, dându-și

seama că-i provoacă chinuri și suferințe deosebite, i-a aplicat mai multe lovituri cu

palma peste față, a tras-o de păr, iar la încercarea acesteia de a ieși la balcon și de a

chema ajutor, a tras-o din nou de păr și, luând un cuțit de la bucătărie, amenințând-

o cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, a solicitat

transmiterea de mijloace bănești. La refuzul ei de a-i transmite banii, a luat o pernă,

i-a pus-o peste față și a început să o stranguleze, după care în mod deschis a sustras

100 de lei, cauzând părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 5379 din 30.10.2015, echimoze pe față, echimoză la nivelul articulației

radiocarpiene stângi, care au fost cauzate prin acțiune traumatică a unui obiect

contondent dur, ce se califică ca vătămare neînsemnată, cât și daune în proporții

considerabile.

Din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpata a acționat cu o deosebită

cruzime: acțiunile violente ale inculpatei asupra părții vătămate, în vârstă de 86 de

ani, au durat circa 1,5 ore, în acest răstimp a fost lovită cu mâinile, a fost

amenințată cu violența periculoasă pentru viață și anume i-a fost pus cuțitul la gât,

a fost strangulată, sufocată cu perna, trasă de păr, îmbrâncită.

Astfel, inculpata a comis tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și cu o deosebită cruzime, adică infracțiune prevăzută în

art. 188 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Prin urmare, instanța i-a aplicat inculpatei o pedeapsă prea blândă, în

contradicție cu dispozițiile art. 75 Cod penal, or, în cadrul cercetării judecătorești s-

a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunea în termen de probă, fiind

condamnată anterior pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere a bunurilor,

totodată, a manifestat cruzime în privința părții vătămate, care are vârstă înaintată,

fiind în imposibilitate de a se apăra și opune rezistență, de unde rezultă pericolul

social al inculpatei, iar aceste circumstanțe implică aplicarea unei pedepsei mai

aspre.

3.1. A declarat apel și avocatul Grigore Botnaru, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie achitată, pe motiv că fapta

ei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Apelantul a indicat că argumentele instanței se contrazic și nu demonstrează

vinovăția inculpatei.

Se pune la îndoială faptul că de către inculpată ar fi fost aplicată violența față

de partea vătămată, cu folosirea cuțitului recunoscut ca probă, care a fost ridicat

4

numai după ce partea vătămată, fiind audiată suplimentar, a declarat că a fost

amenințată de către inculpată cu cuțitul.

Martorul Isac L. s-a expus numai în instanța de judecată că Zavidei L. ar fi

fost amenințată cu cuțitul, deși în cadrul urmăririi penale astfel de fapte nu a

relatat.

Atât partea vătămată, cât și martorul Isac L. au dat declarații contradictorii și

neveridice, cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată, pentru a se

răzbuna pe inculpată.

Instanța nu a dat nici o apreciere declarațiilor părții vătămate și a martorului

Isac L., date în cadrul urmăririi penale, care sunt contradictorii, luând la baza

sentinței declarațiile ultimelor date în ședința de judecată.

Instanța de judecată n-a luat în considerație argumentele apărării, fiind

adoptată o sentință neîntemeiată.

septembrie 2016, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Octavian

Pavlovschi a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Zaida Nina a fost condamnată în baza art. 188 alin. (3) lit. d) Cod penal la 11

ani închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

neexecutate, aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

29.04.2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, începând din 30 noiembrie 2015.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material

în mărime de 100 lei.

Instanța de apel a constatat că la 30 octombrie 2015, aproximativ ora 10.00,

inculpata Zaida Nina, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

acces liber a pătruns în apartament, unde a atacat-o pe Zavidei Lidia, și, dându-și

seama că, provoacă victimei suferințe deosebite, a aplicat mai multe lovituri cu

palma peste față, a tras-o de păr, iar la încercarea acesteia de a ieși la balcon și de a

chema ajutor, a tras-o din nou de păr și, luând un cuțit de bucătărie, amenințând-o

cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, a solicitat

transmiterea de mijloace bănești, iar la refuzul ei de a-i transmite banii, a luat o

pernă și a pus-o peste fața părții vătămate cu scopul de a-i întrerupe respirația, după

care în mod deschis a sustras 100 de lei, cauzând părții vătămate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 5379 din 30 octombrie 2015, echimoze pe

față, echimoză la nivelul articulației radiocarpiene stângi, care au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, ce se califică ca vătămare

neînsemnată, și daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a reținut că vina inculpatei este integral dovedită prin

probele administrate.

Astfel, partea vătămată a declarat că inculpata a lovit-o cu palma peste față,

a tras-o de păr, de la ce ea a căzut peste pat. Apoi inculpata a deschis toate

dulapurile din odaie și din bucătărie, spunând că cunoaște că în apartament este

5

aur. În acest timp, fiind înspăimântată, s-a ridicat de pe pat și s-a îndreptat spre

balcon, deschizând geamul de la balcon a încercat să strige în ajutor, iar inculpata a

apucat-o iarăși de păr și a doborât-o peste pat. Ea a strigat după ajutor, iar inculpata

a luat o pernă de pe pat, pe care i-a pus-o peste față încercând s-o stranguleze, dar

s-a opus și a împins-o cu piciorul pe inculpată, aceasta s-a dus la bucătărie de unde

a luat un cuțit de pe masă și a venit iarăși în odaie. Inculpata, ținând în mână

cuțitul, i l-a pus la gât și cu voce tare a amenințat-o că dacă nu-i va da bani, îi va

lua zilele. Ea i-a spus inculpatei că banii pe care i-a adunat pentru înmormântare

sunt la bancă. Pentru moment inculpata puțin s-a calmat și i-a zis să se îmbrace ca

să meargă la bancă. După ce s-a ridicat de pe pat și a început să se îmbrace,

inculpata a intrat în bucătărie unde a lăsat cuțitul și venind iarăși în odaie a strigat

să-i dea aurul că ea știe că are, i-a răspuns că aurul pe care l-a avut l-a dat copiilor.

După aceasta inculpata a început să măsoare hainele care erau pe cuier, dar le-a

lăsat din motiv că erau de mărimi mici. Inculpata i-a luat geanta din care a scos

toate lucrurile, i-a luat ultimii bani pe care îi avea până la sfârșitul lunii, în sumă de

aproximativ 100 lei și i-a pus în buzunar, zicându-i că este puțin și să-i mai dea

bani că ea are nevoie să plece la medic. Inculpata i-a sustras din baie mai multe

șamponuri și săpun. In acea zi s-a speriat foarte tare, iar amenințările inculpatei că

îi va lua zilele, le-a perceput ca reale, drept urmare și până la moment are frică de

ea.

Martorul Isac L. a declarat că s-a pornit în ospeție la mătușa ei Zavidei L.,

să-i ducă produse alimentare. A găsit-o în stare de șoc și plângea, povestind că la

ușă a sunat cineva și fără să întrebe cine este, a deschis. În acel moment, a intrat o

doamnă pe nume Nina, care anterior a locuit tot în acel bloc locativ, însă de mult

timp nu a văzut-o. Aceasta a intrat forțat, a lovit-o cu palmele peste față, a bruscat-

o de la ce ea a căzut peste pat, i-a cerut bani și bijuterii, a căutat prin dulapuri, a

luat din geantă suma de aproximativ 100 lei. Partea vătămată era bătută, avea pe

corp fire de păr, ceafa era roșie, plângea și nu putea spune nimic, apoi după ce i-a

dat o pastilă, s-a liniștit și i-a povestit că, în timp cer vroia să iasă la balcon

inculpata nu o lăsa și o târâia de păr spre pat, unde i-a pus o pernă peste față ca să

nu strige.

Potrivit procesului-verbal din 12.11.2015,de la L. Zavidei a fost ridicat un

cuțit de bucătărie, cu mânerul de culoare albastră.

Conform procesului-verbal din 16.11.2015, obiectul examinării îl constituie

un cuțit de bucătărie cu lungimea de 20,5 cm, mânerul cuțitului fiind confecționat

din plastic de culoare albastră, lama cuțitului fiind confecționată din metal de

culoare argintie cu lungimea de 11 cm.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 5379 din 30.10.2015, s-a

constatat că la L. Zavidei în regiunea zigomatică din stânga se determină o

echimoză de formă oval neregulată dim. 2,8 x 2,5 cm culoare roșietic violacee. La

nivelul ramurii verticale a mandibulei pe stânga se determină o echimoză similară,

dim. 3,8 x 3,5 cm. La nivelul articulației radio carpiene stângi antero-medial o

echimoză similară dim. 3,2 x 2,8 cm. Alte leziuni corporale vizibile nu s-au

depistat. În concluzie s-a conchis la Zavidei Lidia: echimoze pe față, echimoză la

6

nivelul articulației radio-carpiene stângi, care au fost cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în perioada de timp și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată. În momentul cauzării

leziunilor corporale s-a acționat cu o putere suficientă pentru a învinge rezistența

țesuturilor moi adiacente. Ținând cont de numărul leziunilor corporale stabilite, au

fost cauzate nu mai puțin de 3 lovituri. Regiunile anatomice unde sunt localizate

leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru mâna proprie. Poziția

agresorului față de victimă în timpul cauzării leziunilor corporale putea fi oricare.

Declarațiile inculpatei și argumentele apărării nu și-au găsit confirmare, fiind

combătute prin declarațiile părții vătămate, a martorului L. Isac, raportul de

expertiză medico-legală nr. 5379 din 30.10.015, procesul verbal de cercetare la fața

locului din 30.10.2015, procesul verbal de ridicare a obiectului.

În acțiunile inculpatei se conține semnul agravant ,,cu deosebită cruzime”,

deoarece prin probele administrate s-a constatat că inculpata a comis infracțiunea

cu scopul sustragerii bunurilor, folosind un cuțit, a amenințat victima, a tras-o de

păr, a aplicat perna pe fața ei prin ce a provocat sufocarea acesteia, ultima

speriindu-se foarte tare, amenințările inculpatei fiind percepute ca reale și

periculoase pentru viață.

Cruzimea deosebită demonstrează intenția inculpatei de a-i cauza victimei

suferințe de ordin fizic și psihic, care au fost intense, inutile și prelungite în timp.

Instanța a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 188 alin. (3) lit. d) Cod

penal, ca atacului tâlhăresc asupra unei persoane cu scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu aplicarea obiectelor folosite în

calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și cu o deosebită

cruzime,

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, că inculpata a comis o infracțiune gravă, anterior a fost condamnată

pentru săvârșirea unei infracțiuni de sustragere a bunurilor, nu a manifestat regrete

față de faptele comise cât și de consecințele survenite, nu a întreprins măsuri în

vederea recuperării prejudiciului cauzat, este caracterizată negativ, concluzionând

că corectarea și reeducarea ei este posibilă prin stabilirea pedepsei cu închisoare, în

limitele legii.

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a apreciat toate probele

administrate.

Argumentele instanței de apel sunt contradictorii și nu confirmă vinovăția

inculpatei.

Este îndoielnic faptul că inculpata a aplicat violența față de partea vătămată,

folosind cuțitul, ridicat după ce partea vătămată a fost audiată suplimentar,

declarând că ar fi fost amenințată cu cuțitul. Totodată, martorul L. Isac a declarat

7

numai în instanța de judecată că L. Zavidei ar fi fost amenințată cu cuțitul, deși în

cadrul urmăririi penale nu a relatat astfel de circumstanțe.

Vina inculpatei nu a fost dovedită, iar probele acuzării poartă un caracter

superficial și pripit.

Atât partea vătămată, cât și martorul L. Isac au dat declarații contradictorii,

cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată, pentru a crea probleme

inculpatei în scop de răzbunare.

La emiterea sentinței de condamnare, instanța nu a dat nicio apreciere

declarațiilor părții vătămate și a martorului L. Isac, date în cadrul urmăririi penale,

care sunt contradictorii, bazându-se pe declarațiile ultimelor date în ședința de

judecată, astfel nu au fost apreciate probele administrate în cadrul urmăririi penale.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul declarat este fondat și pe temeiul din

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi

esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că

acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția

8

instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens, și indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat (pct. 5. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a acțiunilor ei infracționale,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatei, părții vătămate și ale martorului L. Isac, procesul-verbal de

ridicare a cuțitului din 12.11.2015, procesul-verbal de examinare a cuțitului din

16.11.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. 5379 din 30.10.2015, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, acestea demonstrând cu concludență că inculpata a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

9

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grigore Botnaru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2016, în privința inculpatei Zaida Nina, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 februarie 2017.

10

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

11