1ra-164/2017 — art. 155 CP

Dosarul nr. 1ra-164/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 26 aprilie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, declarat

de avocatul Ghenadie Odobescu, în numele inculpatului

Manoli Tudor Petru, născut la

09 octombrie 1948, originar și locuitor al s. Rotunda, r-

nul Edineț, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.12.2015 – 26.04.2016,

instanța de apel: 16.05.2016 – 08.06.2016,

instanța de recurs: 29.11.2016 – 25.01.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Țentiu V. cosea iarbă pentru animale la marginea pădurii din s. Rotunda, r-nul

Edineț. La un moment, fiind deja în căruță, iar pe iarbă era o coasă, de el s-a

apropiat inculpatul Manoli T., care fără permisiunea lui a luat coasa din căruță și l-

a amenințat că îi va tăia capul cu această coasă, amenințând-l cu moartea. Ulterior,

Țentiu V., văzând că este evident pericolul realizării amenințărilor cu moartea, a

fugit de acolo.

1

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că partea

vătămată, cu care este în conflict de mai mult timp, a apucat coasa, intenționând să

coboare din căruță. El i-a smuls coasa din mâini, pentru a preveni un eventual atac.

Nu a avut intenția să lovească partea vătămată cu coasa, dar i-a luat-o pentru a se

apăra.

Totodată, vina inculpatului este dovedită pe deplin prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Țentiu V. a explicat că inculpatul a luat fără

permisiune coasa din căruță, amenințându-l că îi va tăia capul dacă coboară.

Fiindu-i frică, nu a făcut nicio mișcare. Apoi s-a deplasat spre canton, la fiul său.

Pe drum a întâlnit-o pe Cozma N., care i-a spus că a văzut incidentul și mergea

după ajutor.

Martorul Cozma N. a indicat că inculpatul striga ”dacă te dai jos din căruță,

îți tai capul cu coasa ta” și a înțeles că amenințările erau în adresa părții vătămate,

iar ieșind în drum a văzut inculpatul cu coasa în mână.

Argumentele inculpatului, contravin circumstanțelor cauzei, declarațiilor

părții vătămate și ale martorilor.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 155 Cod penal, ca

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul nu are antecedente

penale, este caracterizat pozitiv, este pensionar, că nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul invocă că circumstanțele cauzei denotă că partea vătămată nu avea

temeri pentru viață în cazul punerii amenințării în executare, recepționând acest

mesaj ca unul ireal.

Mai mult, declarațiile părții vătămate nu au suport probant iar acuzarea nu a

dovedit latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

2016, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond întemeiat și legal a concluzionat

referitor la confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 155 Cod penal, aceasta fiind dovedită pe deplin prin probele administrate,

inclusiv declarațiile părții vătămate, martorilor Cozma N., Botezatu V.

Totodată, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, i-a numit inculpatului o pedeapsă legală.

ordinar, solicitând repunerea cererii de recurs în termenul de atac, casarea

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

2

Recurentul a indicat că declarațiile părții vătămate nu au suport probant iar

acuzarea nu a dovedit latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

155 Cod penal.

Instanța de apel a ocupat poziția acuzării, cauza fiind examinată unilateral,

fiind neglijate probele apărării, fapt ce a îngrădit accesul inculpatului la justiție.

Decizia instanței de apel a primit-o la 14.11.2016, fiind în imposibilitate să

depună recursul în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 08 iunie 2016, în

prezența inculpatului și avocatului Ghenadie Odobescu, comunicând că decizia

motivată va fi pronunțată la 06 iulie 2016, fapt realizat la această dată și consemnat

în respectivul proces-verbal, în lipsa inculpatului și avocatului Ghenadie

Odobescu, acestora fiindu-le expediată copia de pe decizie (vol. I f.d. 213-214, 227).

Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 06 iulie 2016,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 08 august 2016.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul

poștal la 15 noiembrie 2016 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 18

noiembrie 2016, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II f.d. 3, 21, pct. 5. din

decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

3

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurentului de a repune în termen recursul declarat este

lipsită de orice suport legal.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar de pe rol este declarat peste termen, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ghenadie

Odobescu, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 26 aprilie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, în privința inculpatului

Manoli Tudor Petru, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4