1ra-137/2017 — art. 252 alin. 2 lit. b, 335 alin. 1-1 CP

1ra-137/2017 — art. 252 alin. 2 lit. b, 335 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-137/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

17 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Mihailenco Olga, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 31 mai 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Pulucciu Alexei Afanasi, născut la 05 iulie 1956, originar și

domiciliat r-ul Comrat s. Congaz str. Kalinin, 93

Termenul de examinare a cauzei:

în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

A C O N S T A T AT:

fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b)

și art. 335 alin. (11) Cod penal, din motivul că acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele infracțiunilor imputate.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Manolov Mihail, în sumă de

181.593 lei, a fost lăsată fără examinare.

de urmărire penală, că ocupând funcția de director al SRL „GRANȚA BOIU” și fiind

astfel administratorul acestei societăți comerciale, deținând anumite drepturi și

obligații, precum și dreptul de a întreprinde acțiuni cu caracter administrativ, de

dispoziție și caracter gospodăresc, în perioada de timp 30 martie 2009 până la 27

octombrie 2009, făcând abuz de situația sa de serviciu, deoarece înfăptuind anumite

acțiuni cu încălcarea prevederilor art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) din Legea privind

societățile cu răspundere limitată nr. 135 din 14.06.2007, prin care se obligă

administratorul societății să administreze societatea astfel, încât scopurile pentru

1

care societatea a fost creată, să fie înfăptuite cât mai efectiv și să respecte în privința

societății limitele atribuțiilor stabilite prin actul statutar, precum și lit. d) alin. (2) art.

58 din Legea cu privire la societățile pe acțiuni, la care se referă chestiunile privind

acordul prealabil la încheierea contractelor, prin care societatea transmite în

proprietate terțelor persoane, în competența exclusivă a adunării generale a

membrilor societății (nu mai puțin de trei pătrimi), respectiv cunoscând faptul că

adunarea generală a acționarilor societății pentru soluționarea întrebărilor ce ține de

înstrăinarea bunurilor întreprinderii la un preț redus nu se prevedea, iar în

atribuțiile lui nefiind transmise asemenea împuterniciri, în mod intenționat,

înțelegând caracterul infracțional al acțiunilor sale, a realizat bunurile imobile ale

întreprinderii, ce aparțineau cu drept de proprietate privată SRL «Granța Boiu»

(IDNO 1003611005593), la un preț redus întreprinderii SRL „Estalic-Agro”,

fondatorul căreia este fiul său Pulucciu S.A., care deține cota parte în capitalul

statutar al întreprinderii în mărime de 90%, a încheiat următoarele contracte:

- contractul de vânzare-cumpărare din 27 iulie 2009 privind vânzarea a 1/5 cotă

parte din obiectul bunului imobil cu numărul cadastral 9623000020, ce aparținea SRL

«Granța Boiu» (IDNO 1003611005593), cu drept de proprietate și vândut conform

acordului dintre părți, la suma de 79.022 lei, deși prețul normativ a 1/5 cotă parte din

obiect, conform raportului de evaluare din 08 aprilie 2009, eliberat de către SRL

„Andiol-Consulting” constituie 297.455 lei;

- contractul de vânzare-cumpărare din 27 iulie 2009 privind vinderea bunurilor

imobile și anume: depozit cu suprafața totală de 298,2 m2 cu numărul cadastral

9622295342.01; depozit cu suprafața totală de 34,8 m2, cu numărul cadastral

9622295342.02; construcție cu suprafața totală de 20,8 m2, cu numărul cadastral

622205.342.03, construcție cu suprafața totală de 70,4 m2, cu numărul cadastral

622205.342.04, amplasate pe terenul de pământ cu suprafața totală de 0,2879 ha, cu

număr cadastral 9622205.342.04, pe adresa UTA Găgăuzia, s. Congaz, str. Sverdlova,

nr. 70, bunuri ce aparțin SRL „Granța Boiu” cu drept de proprietate și vândute în

baza acordului dintre părți, la prețul de 85.148 lei, deși prețul normativ al obiectului

conform raportului de evaluare nr. 05010900301 C/0260481 din 14 iulie 2009 eliberat

de filiala TPP Gagauzia (or. Ceadâr-Lunga) constituie 593.000 lei;

- contractul de vânzare-cumpărare din 14 august 2009, privind vânzarea

plantațiilor multianuale (livada), număr cadastral 9622119278, ce aparține SRL

„Granța Boiu” cu drept de proprietate, care a fost vândută în baza acordului părților

la suma de 19.000 lei, deși prețul normativ al bunului imobil conform raportului de

evaluare nr. 050109002440/0257087 din 29 mai 2009 eliberat de filiala TPP Găgăuzia

(or. Ceadâr-Lunga) constituie 87.125 lei;

- semănătoare C3-5,4-06 ce aparține SRL „Granța Boiu” cu drept de proprietate

privată și vândută în baza acordului dintre părți, la prețul de 109.283 lei.

De asemenea, Pulucciu A., a fost învinuit de către organul de urmărire penală,

că în continuarea intențiilor sale, îndreptate spre depășirea atribuțiilor de serviciu, în

perioada de timp menționată mai sus, cu încălcarea prevederilor art. 72 alin. (1), art.

2

73 alin. (1) din Legea privind societățile cu răspundere limitată nr. 135 din

14.06.2007, prin care se obligă administratorul societății să administreze societatea

astfel încât scopurile, pentru care societatea a fost creată, să fie înfăptuite cât mai

activ și să respecte în privința societății limitele atribuțiilor stabilite prin actul

statutar, sau dacă acestea nu sunt stabilite de către un astfel de act, atunci sunt

stabilite de către adunarea generală a acționarilor societății, însă ultimul a încheiat

contracte de cesiune fără acordul adunării generale a membrilor societății, cu

întreprinderea SRL „Estalic-Agro” (IDNO 10086110038931005593), fondatorul căreia

este fiul său - Pulucciu S.A., care deține cota parte în capitalul statutar al

întreprinderii în mărime de 90%, și anume:

- contractul de cesiune din 27 octombrie 2009 nr. 1, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar SRL „Gagauz-Gaz” primește dreptul de creditor și devine noul

creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 11.829,69 lei;

- contractual de cesiune din 10 august 2009 nr. 18, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar SRL „Sardrisvin” primește dreptul de creditor și devine noul

creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 116.000 lei;

- contractul de cesiune din 15 iunie 2009 nr. 1506, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar SRL „Cristal-Avant” primește dreptul de creditor și devine noul

creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 70.000 lei;

- contractul de cesiune din 10 august 2009 fără număr, conform căruia SRL

„Granța Boiu” cedează, iar SRL „Caiirim” primește dreptul de creditor și devine

creditor de bază al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 50.000 lei;

- contractual de cesiune din 30 martie 2009 nr. 252, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar SRL „Agarista Agricola” primește dreptul de creditor și devine

noul creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 202.035,64 lei;

- contractul de cesiune din 01 august 2009 nr. 9, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar Comitetul sindical teritorial primește dreptul de creditor și devine

noul creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 7.193 lei;

- contractul de cesiune din 14 august 2009 nr. 10, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar IP „Valicov Tehnica Agricolă” primește dreptul de creditor și

devine noul creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 8.104 lei;

- contractul de cesiune din 15 octombrie 2009, fără număr, conform căruia SRL

„Granța Boiu” cedează, iar ICS „Wetrade” SRL primește dreptul de creditor și

devine noul creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 3.326,20 lei;

- contractul de cesiune din 14 august 2009 nr. 11, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar IP „Iancioglo Ilia” primește dreptul de creditor și devine noul

creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 3.100 lei;

- contractul de cesiune din 16 august 2009 nr. 16, conform căruia SRL „Granța

Boiu” cedează, iar Primăria s. Congaz primește dreptul de creditor și devine noul

creditor al SRL „Estalic-Agro” în sumă de 15.879 lei.

Astfel, în urma încheierii contractelor neconvenabile întreprinderii SRL

„Estalic-Agro” (IDNO 1008611003893) în vederea micșorării prețului, dauna a

3

constituit 794.410 lei, ce a dus la incapacitatea SRL „Granța Boiu” de a admite în

întregime cerințele creditorilor privind obligațiile pecuniare, ce a dus la intentarea

procedurii de insolvabilitate în privința SRL „Granța Boiu” prin încheierea Curții de

Apel Economice din 29 octombrie 2010.

În continuare, după efectuarea măsurilor necesare de către administratorul

procesului de insolvabilitate, la 12 decembrie 2011 prin hotărârea Judecătoriei

Economice, SRL „Granța Boiu” a fost lichidată.

Astfel, Pulucciu A., folosindu-se de situația de serviciu, intenționat a cauzat

fondatorilor societății o daună materială în proporții deosebit de mari, exprimat prin

încălcarea legislației stabilite privind modul de administrare a bunurilor, iar sub

aspect material a cauzat o daună în sumă de 794.410 lei, echivalentul a 39.720,5

unități convenționale și a dus la intentarea procedurii de insolvabilitate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Pulucciu A., de

către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod

penal, insolvabilitatea intenționată care a cauzat creditorului daune în proporții deosebit de

mari, precum și în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, folosirea intenționată de către o

persoană care gestionează o organizație comercială, a bunurilor organizației în interese

personale, soldate cu urmări grave.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza:

- art. 335 alin. (11) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de director comercial de

întreprindere pe un termen de 4 ani;

- art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de director

comercial de întreprindere pe un termen de 4 ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă pentru concurs

de infracțiuni prin cumul total, 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de director comercial de

întreprindere pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului său a invocat că:

- instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele care

demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate;

- argumentele invocate de instanța de judecată la baza sentinței de achitare în

privința inculpatului, precum că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile încriminate lui

sunt combătute prin declarațiile părții vătămate Manolov M., martorului Esir S.,

rezultatele expertizei merceologice nr. 252 din 03 martie 2014;

- din analiza probelor existente, consideră că acestea sunt destul de suficiente

pentru a afirma că inculpatul Pulucciu A. intenționat, folosindu-se de situația sa de

serviciu, din interese personale, neconvocând adunarea generală a fondatorilor, a

înstrăinat bunurile ce aparțin SRL „Granța Boiu” la un preț redus, întreprinderii, în

4

cadrul căreia fiului acestuia îi aparțin 90% din patrimoniu, fapt care ulterior a dus la

insolvabilitate intenționată;

- referitor la chestiunea ce ține de înstrăinarea bunurilor întreprinderii la preț

redus, nu a fost convocată adunarea membrilor societății, iar Pulucciu A. a încheiat

contracte de înstrăinare a bunurilor, ce constituiau partea masei debitoare la un preț

mai redus decât cel real, fapt care a dus la incapacitatea de plată a SRL „Granța

Boiu” și a cauzat un prejudiciu în sumă de 794.410 lei, în legătură cu care fapt SRL

„Granța Boiu” nu și-a putut onora obligațiile asumate;

- inculpatul, Pulucciu A., s-a folosit de absența a doi fondatori, care dețineau o

cotă parte la întreprindere de 50% și a vândut bunurile SRL „Granța Boiu” fără a

înfăptui concursul, astfel privând-o de posibilitatea de a primi o cantitate mai mare

de resurse financiare;

- este nefondată concluzia instanței de judecată, precum că acțiunile

inculpatului nu pot fi calificate în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, din motivul că

legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, atenuează răspunderea

sau într-un oarecare alt mod îmbunătățește situația persoanei care a comis o

infracțiune are putere retroactivă, adică se răsfrânge asupra persoanelor care au

săvârșit infracțiunea până la intrarea legii în vigoare, însă ținând cont de prevederile

art. 10 alin. (1) Cod penal, consideră că inculpatului Pulucciu A. întemeiat i-a fost

înaintată învinuirea în baza art. 335 alin. (11) Cod penal;

- cumulul probelor administrate, permite de a conchide că vina inculpatului

este pe deplin dovedită, deoarece acestea sunt consecutive, nu conțin careva

contradicții și respectiv se completează una pe alta. Analizându-le se deduce, că în

acțiunile inculpatului sunt prezente elementele infracțiunilor prevăzute de art. 252

alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (11) Cod penal, iar nerecunoașterea vinei de către

inculpat, indică la faptul că acesta se eschivează de la răspundere și pedeapsă

penală, pentru infracțiunile comise.

respins ca neîntemeiat apelul declarat de către procuror și menținută sentința.

la cererea părților probele administrate la dosar și anume: procesul-verbal al

adunării generale a participanților SRL „Granța Boiu” (f.d. 36-37, v. 1); contractul de

vânzare-cumpărare din 14.09.2009 (f.d. 38-39, v. 1); contractul de vânzare-cumpărare

din 27.07.2009 (f.d. 40-41, v. 1); contractul de vânzare-cumpărare din 27.09.2009 (f.d.

42-43, v. 1); contractul de vânzare-cumpărare din 24.07.2009 (f.d. 44, v. 1); copia

statutului întreprinderii SRL „Estalic-Agro” din 2008 (f.d.47-52, v. 1); copia statutului

SRL „Granța-Boiu” din 24.07.2000 (f.d. 56-60, v. 1); extrasul nr. 125 din 16.05.2001

(f.d. 89, v. 1); certificatul de moștenitor legal din 03.04.2009 (f.d. 90, v. 1); ordonanța

de ridicare și procesul-verbal de ridicare din 18.10.2011 (f.d. 116-117, v. 1); contractul

fără număr privind acceptarea datoriei din 15.10.2009 (f.d. 127-128, v. 1); actul

privind primirea obligațiilor datoriilor în baza contractului de acceptare a datoriilor

fără număr din 15.10.2009, (f.d. 129, v. 1); contractul de cesiune a creanțelor nr. 1 din

5

14.08.2009 (f.d. 130, v. 1); actul de verificare a calculelor din 14.08.2009 (f.d. 131, v. 1);

contractul de cesiune a creanțelor nr. 16 din 16.09.2009 (f.d. 132, v. 1); contractul de

cesiune a creanțelor nr. 9 din 01.08.2009 (f.d. 133, v. 1); contractul de cesiune a

creanțelor nr. 10 din 14.08.2009 (f.d. 134, v. 1); contractul de cesiune a creanțelor fără

număr din 10.08.2009 (f.d. 135, v. 1); contractul de cesiune a creanțelor din 27.10.2009

(f.d. 136-137, v. 1); actul privind transmiterea datoriilor din 2009 (f.d. 138, v. 1)

contractul de cesiune a creanțelor nr. 18 din 10.08.2009 (f.d. 139, v. 1); contractul de

cesiune a creanțelor nr. 1506 din 15.06.2009 (f.d. 140, v. 1); contractul de cesiune a

datoriilor din 15.06.2009 (f.d. 141, v. 1); facturile fiscale (f.d. 142-144, v. 1); contractul

nr. 252 prind acceptarea datoriei din 30.03.2009 (f.d. 145-146, v. 1); raportul privind

prețul bunurilor din 08.04.2009 (f.d. 94-104 v. 2); raportul expertului nr. 252 din

03.03.2014 (f.d. 107-113, v. 2); fototabela raportului expertului nr. 12/5/7439-7441 din

25.02.2014 (f.d. 114-119, v. 2); statutul SRL „Granța Boiu” din 24.07.2000 (f.d. 230-237,

v. 1); copia autentificată a contractului de fondare a SRL „Granța Boiu” (f.d. 227-229,

v. 1); hotărârea Curții de Apel Economice din 12.12.2011 (f.d. 71-73, v. 2); copia

neautentificată a deciziei Camerei Înregistrării de Stat nr. 1003611005593 (f.d. 76, v.

2); cererea de chemare în judecată privind anularea actului administrativ nr. 11063

din 02.11.2010 (f.d. 6-7, v. 4); încheierea Curții de Apel Economice din 10.09.2010 (f.d.

79, v. 4); cererea creditorului CȘP Protecția Plantelor SRL nr. 171 din 08.09.2010 (f.d.

80, v. 4); raportul administratorului procesului de insolvabilitate, Nacu A., din

02.09.2010 (f.d. 84-85, v. 4); raportul financiar din 2009 (f.d. 86-100, v. 4); actul

distrugerii culturilor agricole în urma secetei și ploii cu grindină, ce aparțin SRL

„Granța Boiu” din luna iulie anul 2000 (f.d. 110, v. 4); actul de cercetare a culturilor

agricole ale SRL „Granța Boiu” din iulie 2003 (f.d. 111, v. 4); actul de cercetare a

culturilor agricole ale SRL „Granța Boiu” din 03.06.2005 (f.d. 112, v. 4); actul de

cercetare a culturilor agricole ale SRL „Granța Boiu” din 2007 (f.d. 113, v. 4); actul de

cercetare din 02.05.2008 (f.d. 129, v. 4); cerințele creditorului SRL „Agronicrotex” nr.

6776 din 24.11.2010 (f.d. 148, v. 4); cerințele creditorului Casa Națională de Asigurări

nr. 7023 din 03.12.2010 (f.d. 152, v. 4); cerințele creditorului Centrului Republican de

Agrologie aplicată nr. 42014 din 07.11.2008 (f.d. 156, v. 4); hotărârea IFS UTA

Găgăuzia privind încălcarea legislației de către SRL „Granța Boiu” nr. 1764 din

27.12.2010 (f.d. 174-176, v. 4); lista debitorilor SRL „Granța Boiu” din 01.11.2010 (f.d.

188, v. 4); lista creditorilor SRL „Granța Boiu” din 01.10.2010 (f.d. 189, v. 4); procesul-

verbal nr. 6 al comisiei de privatizare a bunurilor întreprinderii agricole colhozul

„Rossia” din 25.09.2000 (f.d. 193-212, v. 4); raportul administratorului procesului de

insolvabilitate din 02.09.2010 (f.d. 214, v. 2); procesul-verbal al ședinței de judecată

din 28.01.2010 (f.d. 216, v. 4); procesul-verbal al adunării creditorilor SRL „Granța

Boiu” din 08.04.2011 (f.d. 222, v. 1); cererea nr. 4444 din 02.06.2011 (f.d. 232, v. 4);

explicațiile administratorului procesului de insolvabilitate nr. 4975 din 22.06.2011

(f.d. 235, v. 4); cererea SRL „Mecagronamia-Plus” nr. 6084 din 19.08.2011 (f.d. 236, v.

4); raportul administratorului procesului de insolvabilitate din 27.09.2010 (f.d. 241, v.

4); hotărârea Curții de Apel Economice din 12.12.2011 (f.d. 291-292, v. 4); decizia

6

Colegiului economic al CSJ din 24.01.2012 (f.d. 293, v. 4); certificatul contabil cu

actele anexate (f.d. 6-62, v. 5).

Totodată în cadrul judecării cauzei, în instanța de apel au fost audiați martorii

Esir I., Cristev V., Nacu A., Nicolaev N., Caracosta A., Statova D., Esir S., părțile

vătămate Manolov M., precum și inculpatul Pulucciu A.

În urma analizei cumulului de probe, instanța de apel a considerat, că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind inexistența probelor pertinente, ce ar

dovedi existența în acțiunile lui Pulucciu A. a elementelor infracțiunilor imputate

acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a notat, că obiectul nemijlocit al infracțiunii

prevăzute de art. 252 Cod penal sunt relațiile sociale apărute și existente în sfera

înfăptuirii activității legale de antreprenoriat, prin intermediul cărora sunt păzite

interesele creditorilor în condițiile insolvabilității debitorului, adică în urma

săvârșirii unor infracțiuni de genul indicat sunt încălcate, mai întâi de toate

interesele creditorilor, care urmează în cadrul urmăririi penale de a fi recunoscuți în

calitate de părți vătămate, cu condiția depunerii la organul de urmărire penală sau la

instanța de judecată a unei cereri pentru a fi recunoscut în această calitate.

Inculpatului Pulucciu A. în conformitate cu învinuirea înaintată i s-a imputat

vina în săvârșirea acțiunilor, ce se exprimă prin cauzarea intenționată a unei daune

în proporții considerabile în sumă de 794.410 lei fondatorilor societății.

Însă, fondatorii societății cu răspundere limitată la data înregistrării de stat a

societății devin participanții ei și nu creditorii societății. Fiecare creditor al societății

cu răspundere limitată deține un aport în capitalul de fondare a societății și

răspunderea lor se limitează la cuantumul aportului în capitalul fondator, și ei nu

sunt proprietarii bunurilor ce aparțin societății. Bunurile aparțin cu drept de

proprietate nemijlocit societății cu răspundere limitată ca persoană juridică, care

intervine în această calitate în relațiile cu terțele persoane, inclusiv cu creditorii.

Astfel, fondatorii (participanții) societății cu răspundere limitată în principiu nu

pot fi părți vătămate în cazul insolvabilității intenționate și ca urmare acestora nu le

poate fi cauzat daună materială în rezultatul săvârșirii unor asemenea acțiuni

infracționale.

Instanța de apel a considerat justificată concluzia primei instanțe, că de către

partea acuzării nu a fost prezentată dovada faptului că careva dintre fondatorii SRL

„Granța Boiu” a fost concomitent și creditor al acestei societăți, căruia în urma

acțiunilor inculpatului i-a fost cauzată o daună în proporții considerabile, respectiv

de către nici unul dintre creditori (indicați în lista de la f.d. 217, v. 4) nu au fost

înaintate pretenții, precum că în urma acțiunilor intenționate ale inculpatului le-a

fost cauzată vre-o daună materială.

La fel, instanța de apel a menționat, că partea acuzării nu a prezentat probe

privind cauzarea prejudiciului material părții vătămate, Manolov M., recunoscut în

cadrul urmăririi penale, deoarece ultimul nu a fost nici creditor și nici fondator al

SRL „Granța Boiu”. Din materialele cauzei, într-adevăr se constată că Manolov M.F.

7

este succesorul averii lui Manolov M.V., decedat la 21.10.2004, unde intra și 25% din

capitalul statutar al SRL „Granța Boiu” (f.d. 12 v. 4), însă faptul dat nu înseamnă că

Manolov M.F. este proprietarul a 25% din bunurile ce aparțin acestei persoane

juridice, deoarece bunurile date aparțin societății cu răspundere limitată, dar nu

fondatorilor. Din aceste considerente, instanța de apel a apreciat, că prima instanță

întemeiat a respins argumentele părții acuzării, precum că prin acțiunile inculpatului

a fost cauzat părții vătămate daună materială în sumă de 25% din suma de 794.410

lei, ce constituie diferența dintre prețul normativ al bunurilor ce aparțineau SRL

„Granța Boiu” și înstrăinate SRL „Estalic Agro”, sume reflectate în contractele de

vânzare-cumpărare din 27.07.2009 și 14.08.2009.

În același rând, instanța de apel a menționat, că într-adevăr de către inculpat,

care deținea funcția de administrator al SRL „Granța Boiu” au fost încheiate un șir

de contracte, în baza cărora SRL „Estalic-Agro” în persoana lui Palic D. a procurat

bunurile SRL „Granța Boiu” în sumă de 292.453 lei. Însă, bunurile menționate au fost

înstrăinate la prețul de bilanț, reflectat în evidența contabilă a SRL „Granța Boiu” la

momentul înstrăinării în baza hotărârii adunării generale al membrilor SRL „Granța

Boiu”, reflectate în procesul-verbal din 01.04.2009, iar însăși contractele de vânzare-

cumpărare au fost semnate de către inculpat în baza împuternicirilor, atribuite lui de

către membrii SRL „Granța Boiu”, fapt confirmat prin conținutul hotărârii adunării

generale a membrilor acestei societăți, indicate în procesul-verbal a membrilor

societății, care dețineau cote părți în societate, în cumul de 75 % din tot capitalul

statutar al SRL „Granța Boiu” (3/4 voturi a membrilor societății).

După cum urmează din materialele cauzei incapacitatea de plată a SRL „Granța

Boiu” a fost nu rezultatul acțiunilor inculpatului, ci consecința diferitor circumstanțe

obiective, ce nu au depins de voința și dorința inculpatului, inclusiv și ca urmare

fiind cauzate daune, care au fost suportate de către întreprindere, în legătură cu

roadă nefastă a culturilor agricole în perioada anilor 2007-2008.

Astfel, instanța de apel a constatat, că de către partea acuzării nu au fost

prezentat probe suficiente și veridice privind existența în acțiunile lui Pulucciu A. a

vinei sub formă de intenție directă sau indirectă, îndreptată spre crearea la SRL

„Granța Boiu” unei asemenea situații financiare, unde întreprinderea este incapabilă

de a-și onora obligațiile pecuniare față de creditori, adică se conchide că în acțiunile

inculpatului a lipsit intenția de a aduce SRL „Granța Boiu” la starea de

insolvabilitate.

Totodată, în opinia instanței de apel partea acuzării nu a prezentat probe

suficiente, precum că inculpatul intenționat și în interese personale a folosit situația

de serviciu, adică administrator al SRL „Granța Boiu” pentru realizarea bunurilor

întreprinderii menționate în beneficiul SRL „Estalic-Agro”, deoarece înstrăinarea

bunurilor menționate în beneficiul SRL „Estalic-Agro”, precum și încheierea de către

inculpat din numele SRL „Granța Boiu” a contractelor de vânzare-cumpărare a

bunurilor, a fost efectuat de către inculpat nu din proprie inițiativă și interes

personal, ci în baza hotărârii adunării generale a membrilor SRL „Granța Boiu” din

8

01.09.2009 și împuternicirilor acordate de către organul colegial al administrației

societății.

Mai mult ca atât, hotărârea menționată a adunării generale a fondatorilor SRL

„Granța Boiu” din 01.04.2009 nu a fost contestată de nimeni și nici anulată, respectiv

putea avea efecte juridice, inclusiv și pentru inculpat, care trebuia executată de către

acesta, ca administrator al societății comerciale menționate.

Instanța de apel a menționat, că partea acuzării nu a demonstrat survenirea în

urma acțiunilor inculpatului a urmărilor grave prin realizarea bunurilor SRL

„Granța Boiu” pentru fondatorii acestei societăți sau pentru alte persoane. La fel, de

către acuzare nu au fost combătute argumentele părții apărării, că încheierea

tranzacțiilor menționate a fost o măsură nevoită, reieșind din situația economică a

întreprinderii în contextul pricinilor obiective cum ar fi seceta ș.a.

De asemenea, instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe

privind ilegalitatea înaintării concomitente inculpatului a învinuirii săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 252 și art. 335 Cod penal, deoarece învinuirea

înaintată persoanei privind faptul comiterii insolvabilității intenționate exclude

posibilitatea înaintării aceleiași persoane a învinuirii în săvârșirea abuzului de

serviciu, în acest caz ultima urmează să fi examinată ca o posibilă metodă de

săvârșire a infracțiunii privind insolvabilitatea intenționată.

Tot aici, instanța de apel a notat, că fapta imputată inculpatului, Pulucciu A., în

baza rechizitoriului a avut loc în perioada anului 2009. Astfel, acțiunile inculpatului

urmau a fi calificate în baza legii penale, în vigoare în perioada anului 2009, în timp

ce alin. (11) a fost introdus la art. 335 Cod penal, în baza Legii RM nr. 326 privind

introducerea modificărilor și completărilor în unele acte legislative din 23.12.2013 și

care a intrat în vigoare la data de 25.02.2014.

procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că:

- instanța de apel nu a luat în considerație probele prezentate de către partea

acuzării, care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, acestea fiind apreciate greșit;

- instanța de apel neîntemeiat a considerat argumentele părții acuzării ca

nefondate referitor la faptul, că nu a fost convocată adunarea generală a societății

privind înstrăinarea proprietății acesteia la un preț diminuat altei întreprinderi;

- din declarațiile martorului Esir S., rezultă că adunarea generală a societății cu

chestiunea de înstrăinare a proprietății societății, în prezența lui nu a fost desfășurată

și că nu a semnat procesul verbal al acestei adunări generale, fapt confirmat și de

martorul Caracosta A., care a relatat că adunarea generală a avut loc, însă Esir S. a

plecat înainte de finisarea adunării și semnării procesului-verbal;

9

- conform raportului de expertiză nr. 252 din 03.03.2014 se indică, că probabil

semnătura din procesul-verbal al adunării generale a societății nu a fost efectuată de

Esir S.;

- potrivit probelor cercetate, s-a stabilit că un alt fondator al întreprinderii

Manolov F. a decedat, însă la adunarea generală succesorii legali ai acestuia n-au

participat.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală.

penală, asupra recursului declarat au depus referințe:

7.1 Partea vătămată Manolov M., prin care solicită respingerea acestuia și

menținerea hotărârilor judecătorești, deoarece instanțele de judecată au cercetat

deplin și obiectiv toate circumstanțele cauzei și au ajuns la o concluzie justă privind

lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor imputate, iar careva

pretenții, inclusiv materiale, față de inculpat nu are.

7.2 Inculpatul, care a solicitat deciderea inadmisibilității recursului declarat și

menținerea hotărârii judecătorești atacate, deoarece procurorul nu a argumentat și

prezentat probe ce ar indica la ilegalitatea hotărârii instanței de apel, iar temeiurile

invocate și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, nu

sunt incidente în prezenta speță.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că procurorul invocă

temeiurile prevăzute în pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Însă, în argumentarea recursului ordinar declarat la caz, procurorul

susține că decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la

rejudecare, dat fiind că instanța nu a apreciat corespunzător probele administrate la

10

dosar, care în opinia sa dovedesc cu certitudine vinovăția lui Pulucciu A. în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

Așadar, temeiul pentru recurs invocat de către recurent prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă judecării este aplicabil atunci

când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a

motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

În atare situație, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile recurentului în

această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare

privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt

subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul lărgit apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este un nemotivată și ilegală,

deoarece nu au fost luate în considerație probele prezentate de către partea acuzării,

semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin. (6) Cod de procedură

penală, care prevăd că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile

pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Tot aici,

urmează să se rețină, că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale de achitare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza

dată. Instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect că Pulucciu A. urmează a fi achitat de cele incriminate în baza art. 252 alin. (2)

lit. b) și art. 335 alin. (11) Cod penal, deoarece faptele lui nu întrunesc elementele

acestor infracțiuni.

Prin urmare, contrar celor invocate de către procuror, Colegiul penal verificând

suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelul instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, audiind suplimentar inculpatul, partea

vătămată, martorii și a cercetat materialele dosarului, adoptând în consecință o

soluție corectă de menținere a sentinței de achitare în privința lui Pulucciu A., care a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și art.

335 alin. (11) Cod penal.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile

11

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de

către procuror, cu menținerea sentinței de achitare.

Pe de altă parte, raportat la criticile procurorului, Colegiul constată că acesta se

referă exclusiv doar la chestiunea de apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din

analiza textuală a recursului ordinar declarat, se constată că autorul acestuia expune

conținutul a câtorva probe cercetate de instanțele de fond, după care în cele din

urmă conchide că acestea constituie un ansamblu probator indubitabil prin care se

confirmă vinovăția lui Pulucciu A. în comiterea infracțiunilor imputate. În această

ordine de idei, relevante sunt dispozițiile art. 430 pct. (5) Cod de procedură penală,

care stipulează că cererea de recurs trebuie să conțină motivele recursului cu

argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept

de importanță generală abordată în cauza dată, prevedere legală ce nu a fost

respectată de către procuror, deoarece recursul ordinar declarat de către acesta nu

conține motivele și argumentarea ilegalității hotărârii atacate, neindicând în ce

constă problema de drept abordată în prezenta cauză, prin urmare Colegiul penal

apreciindu-l ca unul declarat formal și bazat doar pe descrierea conținutului

probelor, ceea ce este inadmisibil.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanța între

cele reținute de instanțele de fond în vederea achitării inculpatului și conținutul real

al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită procurorul.

12

Deci, Colegiul penal lărgit consemnează că instanțele ierarhic inferioare,

verificând cele imputate lui Pulucciu A., au conchis corect că procurorul nu a

acumulat și prezentat instanței careva probe verosimile, pertinente și concludente, ce

ar demonstra indubitabil vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor de

insolvabilitate intenționată care a cauzat creditorului daune în proporții deosebit de

mari și abuzul de serviciu care s-a soldat cu urmări grave.

Mai mult ca atât, însuși partea vătămată, Manolov M., în referința depusă la

recursul declarat de către procuror, menționează că instanțele ierarhic inferioare au

judecat cauza complet și obiectiv și corect au stabilit că lipsesc elementele

infracțiunilor imputate în acțiunile lui Pulucciu A. și nu are careva pretenții, inclusiv

materiale față de ultimul.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de procuror și prevăzut la pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal menționează că pentru constatarea acestui

temei de recurs, trebuie să se țină seama de modul în care faptele au fost stabilite de

către instanțele de fond și dacă aceste fapte s-au încadrat în norma penală corectă, iar

dacă aceste fapte s-au încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că faptei i s-a dat

o încadrare juridică greșită. Însă, în prezenta speță instanța de recurs relevă, că acest

temei de casare nu este incident, deoarece în privința inculpatului a fost pronunțată

o soluție de achitare de învinuirea comiterii infracțiunilor imputate, deci în această

situație acțiunile inculpatului nu au fost încadrate în careva norme penale, respectiv

este alogică contestarea încadrării juridice, în cazul în care nu este efectuată o careva

încadrare penală a acțiunilor ultimului, în cauza supusă judecării. Mai mult ca atât,

conținutul recursului nu cuprinde argumente în susținerea acestui temei de casare

invocat și cum a fost expus mai sus, motivarea recursului declarat se focusează strict

asupra dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ceea ce nu este un temei

pentru recurs din cele stipulate expres în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală. Prin urmare, invocarea cazului de casare prevăzut de pct. 12) alin.

(1) art. 427 Cod penal, în speța dată este declarativă și nu poate constitui obiect de

discuție.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit statuează că soluția

instanțelor de fond privitor la achitarea lui Pulucciu A. de învinuirea săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (11) Cod penal este

corectă, deoarece faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunilor menționate,

iar decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, care este legală și motivată, fiind oferite răspunsuri la toate argumentele

invocate în apelul declarat de către procuror, a apreciat just probatoriul administrat,

indicând motivele pe care și-a întemeiat hotărârea adoptată, drept urmare toate

criticile din recursul declarat de către partea acuzării, sunt vădit neîntemeiate,

respectiv acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

13

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Mihailenco Olga, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Comrat din 31 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Pulucciu Alexei Afanasi.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 07 februarie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

14