1ra-1883/2016 — art. 145 alin. 1, 27, 145 alin. 2 lit. g CP

1ra-1883/2016 — art. 145 alin. 1, 27, 145 alin. 2 lit. g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1883/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul,

Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2015 și

deciziei Curții de Apel Cahul din 16 mai 2016, în privința inculpatului

Ratcov Nicolai Ivan, născut la

01 octombrie 1983, în s. Djoltai, r-nul Ceadîr - Lunga,

locuitor al or. Ceadîr - Lunga, str. Kosîghin nr. 7,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.08.2012 – 20.05.2013,

instanța de apel: 18.06.2013 – 21.11.2013,

instanța de fond: 10.01.2014 – 11.06.2015,

instanța de apel: 08.07.2015 – 16.05.2016,

instanța de recurs: 12.09.2016 – 20.12.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Ratcov Nicolai a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la 20 mai 2013, cu

includerea termenului de aflare în arest preventiv din 06 august 2012 până la 20

mai 2013.

28 decembrie 2007, aproximativ orele 00.30, aflându-se în s. Beșghioz, pe str.

Lenin, în fața magazinului alimentar nr. 144, în timpul unui conflict apărut, care a

1

degenerat în bătaie cu Ganzea O., intenționat, cu scopul de a-l omorî pe acesta, i-a

aplicat două lovituri cu cuțitul în regiunea cutiei toracice și regiunea abdominală,

cauzându-i leziuni sub formă de plagă a cutiei toracice și abdomenului, cu lezarea

lobului stâng al ficatului și a ventriculului drept al inimii, complicându-se prin

hemoragie masivă intratoracică și intra-abdominală, calificate ca leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, în rezultatul căror, de la hemoragie, ultimul a

decedat.

Tot el, se învinuiește că, la 28 decembrie 2007, aproximativ orele 00.30,

aflându-se în s. Beșghioz, pe str. Lenin, în fața magazinului alimentar nr. 144,

intenționat, cu scopul de a-l omorî, i-a aplicat lui Ciorna V. o lovitură cu cuțitul în

regiunea abdominală stângă, cauzându-i leziuni prin înjunghiere în regiunea

abdomenului, cu lezarea splinei și stomacului, de aici rezultând hemoragie internă,

calificate drept leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.

Instanța a reținut, că acuzarea nu a prezentat probe suficiente că omorul lui

Ganzea O. l-ar fi comis inculpatul.

Vina inculpatului pe capătul de acuzare privind tentativa de omor a părții

vătămate Ciorna V., nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești,

nefiind confirmată intenția inculpatului de omor al acestei victime, acțiunile lui

urmând a fi calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, acestea fiind confirmate

prin declarațiile părții vătămate Ciorna V., procesul - verbal de recunoaștere după

fotografie din 04.01.2008, procesul verbal de cercetare la fața locului din

28.12.2007 și foto tabelul anexat, procesul verbal de cercetare a obiectelor din

29.12.2007 și foto tabelul respectiv, raportul de expertiză din 09.01.2008.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 76-77 Cod penal, că inculpatul a comis cu intenție o infracțiune gravă, se află

la evidența medicului psihiatru, cu diagnosticul epilepsie fără psihoză și demență,

că anterior nu a fost judecat, că nu au fost constatate circumstanțe atenuante sau

agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat potrivit învinuirii formulate, adică în baza art. 145 alin.

(1) și art. 27, 145 alin. (2) lit. g), 84 Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat, că instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită

probelor prezentate. Or, acestea indică asupra faptului, că loviturile mortale de

cuțit depistate la Ganzea O. au fost aplicate de inculpat, fiind astfel demonstrată

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal.

Totodată, instanța de fond, incorect a recalificat acțiunile inculpatului în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, motivând că inculpatul, aplicându-i părții

vătămate o singură lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului, nu a avut astfel

intenția de a-l omorî, Or, inculpatul nu a renunțat la atingerea scopului său de a-l

omorî pe Cernov V., dar a renunțat să repete acțiunea infracțională îndreptată spre

omorul părții vătămate, fiind convins în atingerea scopului său de omor al victimei.

2

3.1. Avocatul Ruslan Ahmedov, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat integral,

pe motiv că nu a săvârșit fapta infracțională.

Apelantul a invocat, că sentința instanței de fond este una ilegală, iar

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, nu a fost dovedită.

3.2. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că nu a săvârșit fapta

infracțională.

Apelantul a invocat, că nu i-a fost dovedită vina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

declarate au fost admise, casată sentința total și trimisă cauza la o nouă rejudecare

în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de apel a reținut, că potrivit prevederilor art. 30 alin. (3) Cod de

procedură penală, cauzele penale asupra infracțiunilor excepțional de grave, pentru

săvârșirea cărora legea prevede pedeapsă cu detențiune pe viață, se judecă în prima

instanță, la decizia motivată a președintelui instanței judecătorești, în complet

format din 3 judecători.

Conform prevederilor art. 25 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală,

Competența instanței de judecată și limitele jurisdicției ei, modul de desfășurare a

procesului penal nu pot fi schimbate în mod arbitrar pentru anumite categorii de

cauze sau persoane, precum și pentru o anumită situație sau pentru o anumită

perioadă de timp. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de

acea instanță și de acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege.

Însă, instanța de fond, a examinat cauza de învinuire a lui Ratcov N. în baza

art. 145 alin. (1) și 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, care sunt infracțiuni deosebit

de grave și pentru comiterea căror, este prevăzută pedeapsa cu închisoare pe viață,

în complet format dintr-un singur judecător, încălcând astfel prevederile art. 30

alin. (3) Cod de procedură penală.

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Procesul penal în privința lui Ratcov Nicolai, în baza art. 27, 145 alin. (2) lit.

g) Cod penal, a fost încetat.

28 decembrie 2007, aproximativ orele 00.30, aflându-se în s. Beșghioz, pe str.

Lenin, în fața magazinului alimentar nr. 144, în timpul unui conflict apărut, care a

degenerat în bătaie cu Ganzea O., intenționat, cu scopul de a-l omorî pe acesta, i-a

aplicat două lovituri cu cuțitul în regiunea cutiei toracice și regiunea abdominală,

cauzându-i leziuni sub formă de plagă a cutiei toracice și abdomenului, cu lezarea

lobului stâng al ficatului și a ventriculului drept al inimii, complicându-se prin

hemoragie masivă intratoracică și intra-abdominală, calificate ca leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, în rezultatul căror, de la hemoragie, ultimul a

decedat.

3

Acțiunile lui Ratcov N. au fost calificate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal,

ca omorul intențional al unei persoane.

Tot el, se învinuiește că, la 28 decembrie 2007, aproximativ orele 00.30,

aflându-se în s. Beșghioz, pe str. Lenin, în fața magazinului alimentar nr. 144,

intenționat, cu scopul de a-l omorî, i-a aplicat lui Ciorna V. o lovitură cu cuțitul în

regiunea abdominală stângă, cauzându-i leziuni prin înjunghiere în regiunea

abdomenului, cu lezarea splinei și stomacului, de aici rezultând hemoragie internă,

calificate drept leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.

Acțiunile lui Ratcov N. au fost calificate în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. g)

Cod penal, ca tentativă de omor a două persoane.

Instanța a statuat că omorul lui Ganzea O., prin aplicarea a două lovituri cu

cuțitul în regiunea toracelui și abdomenului, și-a găsit confirmare în ședința de

judecată, prin procesul verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelul anexat,

raportul de expertiză medico-legală nr. 6 din 22.01.2008, și alt.

Însă, acuzarea nu a prezentat suficiente și convingătoare probe că inculpatul

a comis fapta incriminată lui pe art. 145 alin. (1) Cod penal.

Or, acuzarea a prezentat declarațiile părții vătămate Ciorna V. și ale

martorului Dragușan N., date în cadrul urmăririi penale. Dar, restul probelor

indică doar la evenimentul infracțiunii, aflarea inculpatului și altor persoane la

locul conflictului.

Urmează de luat în considerație declarațiile părții vătămate Ciorna V. și ale

martorului Dragușan N., date în cadrul ședinței de judecată, ca probe verificate în

ședința de judecată, la cercetarea căror au avut în egală măsură ambele părți.

Acuzarea nu a reușit să „lege” inculpatul nici cu corpul lui Ganzea O. și nici

cu unealta infracțiunii. La fel, pe hainele inculpatului nu au fost depistate pete de

sânge ale părții vătămate, și t.a.

Astfel, nu se exclude faptul că leziunile de cuțit au fost cauzate de altă sau

alte persoane.

Totodată, procesul penal pe art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, urmează a

fi încetată, deoarece pe această faptă nu a fost începută urmărirea penală.

Or, urmărirea penală în prezenta cauză a fost începută prin ordonanța

procurorului Procuraturii Ceadîr – Lunga, Carapirea V., din 28 decembrie 2007, pe

faptul omorului intenționat a lui Ganzea O., de către persoane necunoscute, pe

semnele infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În materialele cauzei lipsesc actele de începere a urmării penale și în privința

infracțiunii comise împotriva părții vătămate Ciorna V., conform prevederilor art.

274 alin. (1), 262 și 273 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 279 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunile procesuale se

efectuează doar după pornirea urmăririi penale.

Prin urmare, luând în considerație cerințele prevăzute în art. 94 alin. (1), (8),

251 și 255 alin. (2) Cod de procedură penală, lipsa ordonanței privind începerea

urmăririi penale trage după sine excluderea probelor administrate și ilegalitatea

urmăririi penale în privința inculpatului pe acest episod al învinuirii, și încetarea

procesului penal.

4

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat potrivit învinuirii formulate, adică în baza art. 145 alin.

(1) și art. 27, 145 alin. (2) lit. g), 84 Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat, că instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită

probelor prezentate, apreciind critic declarațiile martorului Dragușan N. date în

cadrul urmăririi penale, luând în considerație doar declarațiile acestuia din cadrul

ședinței de judecată. Însă, declarațiile respective nu au fost analizate și studiate în

măsura necesară.

Or, potrivit declarațiilor martorului Dragușan N. date la urmărirea penală, se

afla la o distanță de aproximativ 8 m. de la cei care se băteau, și a văzut că la ei s-a

alăturat și inculpatul.

Declarațiile martorului Dragușan N., date în cadrul urmăririi penale, se

confirmă și prin procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, unde inculpatul

a fost recunoscut de Dragușan N., drept persoana alias „Cotlet”, care a participat la

bătaia din 28.12.2007, în fața barului „Feodor”, care stătea lângă Ganzea O, care îl

ținea pe Dragușan N. și Ciolac V. de gât, conform circumstanțelor infracțiunii.

Nici la urmărirea penală, nici în cadrul cercetării judecătorești, plângeri din

partea acestui martor nu au parvenit referitor la vreo presiune aplicată asupra lui la

înfăptuirea actelor procesuale, Or poziția acestuia în cadrul cercetării judecătorești,

nu este altceva decât o încercare de a susține poziția inculpatului, cu care se află în

relații de prietenie și rudenie.

Declarațiile martorului Dragușan N. de la urmărirea penală mai sunt

confirmate și prin declarațiile părții vătămate Ciorna V., precum că inculpatul care

stătea în fața lui Ganzea O. s-a apropiat și l-a lovit cu ceva în piept, după care

Ganzea O., deodată i-a lăsat pe șoferul automobilului de model Audi și pe al treilea

băiat. După aceasta, inculpatul imediat s-a apropiat de el și fără a spune ceva l-a

lovit cu ceva în regiunea abdomenului, de la ce a simțit o durere ascuțită.

Inculpatul avea în mână o lamă de cuțit ascuțit cu tăișuri în ambele părți cu lățimea

de aproximativ 2 cm. și lungimea de aproximativ 10 cm. Ulterior, i-a strigat lui

Ganzea O. că a fost tăiat, iar Ganzea O., ținându-se de piept, la fel i-a spus că

fusese tăiat.

La audierea în calitate de parte vătămată, peste 7 ani de la cele întâmplate,

Ciorna V. a declarat că a primit o lovitură de cuțit anume din partea inculpatului,

însă circumstanțele nu și le amintește. Inculpatul, în timpul conflictului s-a

apropiat de locul în care stătea Ganzea O., însă nu ține minte dacă foarte aproape,

neatrăgând atenția dacă inculpatul a întreprins careva acțiuni în privința lui Ganzea

O. Nu a observat în mâna altor participanți la conflict vreun cuțit, la fel nevăzând

nici momentul atacului cu cuțitul.

Însă, aceste declarații, instanța de fond le-a interpretat eronat în folosul

inculpatului cu toate că la întrebarea adresată martorului când ținea mai bine minte

cele întâmplate, acesta a declarat că la momentul dării declarațiilor de la urmărirea

penală, iar în cadrul cercetării judecătorești uitase unele momente, având în vedere

că trecuse mult timp.

5

La petrecerea acțiunilor de recunoaștere a persoanei, partea vătămată Ciorna

V., i-a recunoscut pe Dragușan N. și Ciolac V., ca fiind persoanele pe care Ganzea

O., pe 28.12.2007, în apropierea barului „Fiodor” din s. Beșghioz, în timpul

conflictului, i-a strâns spre el, nedându-le posibilitatea de a se mișca, iar pe

inculpat l-a recunoscut ca fiind persoana care la 28.12.2007, în fața aceluiași bar, l-

a lovit pe el și pe Ganzea O. cu cuțitul. Declarațiile respective fiind susținute de

partea vătămată și în ședința de judecată.

Probele prezentate coroborează între ele, completându-se reciproc, fiind în

coroborare și cu declarațiile martorilor Diuligher M. și Petcovici M., cu rezultatele

expertizei medico-legale, care confirmă faptul aplicării părții vătămate a loviturilor

anume în acele locuri, pe care partea vătămată Ciorna V. le-a menționat.

Astfel, concluziile instanței de fond, precum că rana de cuțit depistată la

Ganzea O., putea fi aplicată de altcineva, așa cum omorul acestuia a survenit în

rezultatul izbucnirii spontane a conflictului între Ratcov N., Dragușan N. și Ciolac

V. pe de o parte și Ganzea O., Ciorna O. pe de altă parte. Or, alte persoane nu au

participat la conflict și nu s-au aflat nemijlocit la locul comiterii infracțiunii.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Ciorna V., anume inculpatul l-a lovit cu

ceva în piept pe Ganzea O., apoi aplicându-i și lui o lovitură cu cuțitul în burtă.

Acestea fiind confirmate și prin declarațiile martorului Dragușan N., care în cadrul

urmăririi penale, a indicat că anume inculpatul s-a apropiat și se afla în imediata

apropiere de Ganzea O., care îl ținea pe el și pe Ciolac V., ulterior dându-le drumul

și ținându-se de piept, iar inculpatul a fugit în direcția lui Ciorna V.

În concordanță cu rezultatul expertizei medico-legale nr. 6 din 22.01.2008,

lui Ganzea O. i-au fost pricinuite leziuni prin înjunghiere în regiunea cutiei toracice

și în regiunea abdominală cu lezarea lobului stâng al ficatului și al ventriculului

drept al inimii, degenerând în hemoragie masivă intratoracică și intra-abdominală,

fiind calificate ca leziuni corporale grave cu semne periculoase pentru viață,

acestea ducând la hemoragie și respectiv la decesul pe loc. Reieșind din caracterul

și mărimea leziunilor corporale, depistate la Ganzea O., acestea au fost cauzate cu

un obiect ascuțit și tăios pe ambele părți sau cu lama ascuțită pe o parte care putea

fi un cuțit cu dimensiunea lamei de nu mai puțin de 7 cm., cu o lățime în partea

mânerului nu mai mare de 3 cm. Rănile de pe corpul lui Ganzea O. au o direcție de

jos în sus, din față în spate și câteva de la piept din stânga spre dreapta în condițiile

aflării lui Ganzea O. în poziție verticală.

Probele cercetate în ședința instanței de fond, demonstrează cu certitudine

legătura cauzală dintre leziunile corporale cauzate de cuțit ale lui Ganzea O., care

au condus la decesul acestuia și acțiunile inculpatului.

Instanța de fond, neîntemeiat a dat o apreciere critică probelor privind

recunoașterea de către partea vătămată Ciorna V. a inculpatului, pe motiv că

procesul verbal respectiv vine în contradicție cu declarațiile părții vătămate date în

ședința de judecată, însă această probă fiind dobândită în cadrul urmăririi penale

urma a fi apreciată de rând cu celelalte probe examinate de instanța de judecată.

Toate aceste probe, nemijlocit, indică asupra faptului, că loviturile mortale

de cuțit depistate la Ganzea O. au fost aplicate de inculpat, fiind astfel demonstrată

6

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de fond, a conchis în mod subiectiv că acuzarea nu a reușit să „lege”

inculpatul nici cu cadavrul lui Ganzea O. și nici cu arma cu care a fost comisă

infracțiunea.

Totodată, potrivit prevederilor art. 252 Cod de procedură penală, urmărirea

penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii,

la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se

transmită cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili

răspunderea acestuia. Astfel, organul de urmărire penală nu avea obligația să

demonstreze legătura cuiva cu corpul părții vătămate sau cu arma comiterii

infracțiunii, care nu a fost găsită, în legătură cu aceea că inculpatul și complicii

acestuia s-au ascuns imediat de organul de urmărire penală. Iar în rezultatul

cumulării de către organele de drept a probelor necesare despre existența

infracțiunii în baza cărei a fost pornită urmărirea penală, a fost identificat făptașul,

care s-a dovedit a fi Ratcov N.

Este ilegală sentința instanței de fond și în partea încetării procesului penal,

privind învinuirea lui Ratcov N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145

alin. (2) lit. g) Cod penal, drept motiv servind, faptul că urmărirea penală în

legătură cu faptele comise în privința lui Ciorna V. nu a fost pornită. Or, potrivit

materialelor cauzei penale, urmărirea penală a fost pornită la 28.12.2007, pe faptul

omorului lui Ganzea O. și pe faptul aplicării în privința lui Ciorna V. a rănilor de

cuțit, în legătură cu care fapt Ciorna V. a fost internat în spital. Actul procesual

respectiv a servit temei pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în legătură

cu cele întâmplate, menționate în ordonanța de începere a urmăririi penale atât în

legătură cu acțiunile infracționale în privința lui Ganzea O. cât și cu cele în privința

lui Ciorna V. concomitent, într-un act procesual unic.

Legislația R. Moldova nu impune necesitatea emiterii aparte sau suplimentar

a ordonanțelor de începere a urmăririi penale. Concret, la caz, ordonanța de

începere a urmăririi penale a fost începută în baza unor acțiuni concrete din partea

unor persoane necunoscute în privința lui Ganzea O. și Ciorna V, iar la momentul

începerii urmăririi penale, acțiunile persoanelor neidentificate de organul de

urmărire penală fuseseră calificate drept huliganism, de aceea inițial în privința lui

Ratcov N. a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire în baza art. 145 alin. (2)

lit. c) și art. 27, 145 alin. (3) lit. a) Cod penal, în vigoare la acel moment.

Însă, instanța de fond, întru susținerea concluziei privind încetarea

procesului penal în privința inculpatului, a înserat doar sintagma „pe faptul

omorului intenționat al lui Ganzea O., a începe urmărirea penală”, aceasta fiind

interpretată separat de restul textului ordonanței de începere a urmăririi penale, Or,

în ordonanța de începere a urmăririi penale s-a menționat și despre aplicarea

rănilor de cuțit în privința lui Ciorna V., astfel instanța de fond, greșit

concluzionând asupra faptului că urmărirea penală în privința acțiunilor de

tentativă de omor, îndreptate asupra părții vătămate Ciorna V., nu a fost începută.

Astfel, instanța de fond, ilegal a încetat procesul penal, iar vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod

7

penal este dovedită și prin procesul - verbal de cercetare la fața locului, cu foto

tabelul respectiv, procesul verbal de cercetare a obiectelor, procesul verbal de

recunoaștere, potrivit cărui partea vătămată Ciorna V. l-a recunoscut pe Ratcov N.,

ca fiind persoana care l-a lovit cu cuțitul pe Ganzea O. și pe el; procesul verbal de

verificare a declarațiilor la fața locului cu participarea martorului Dragușan N.,

concluziile raportului de expertiză medico-legală a victimei, procesul verbal de

recunoaștere, potrivit cărui Petcovici M. l-a recunoscut pe Ratcov N. ca persoana

care s-a aflat în barul „Feodor” în noaptea de 27 spre 28.12.2007; procesul verbal

de confruntare dintre Ciorna V. și Dragușan N.

Inculpatul a aplicat lovituri cu un obiect ascuțit și tăios în regiunea organelor

vitale ale părților vătămate, anume cu scopul omorului lui Ganzea O. și Ciorna V.,

însă, din cauze independente de voința lui, acțiunile sale în privința lui Ciorna V.

nu și-au produs efectul.

Intenția inculpatului de a omorî două persoane este dovedită prin cumul de

probe de la materialele cauzei penale, inclusiv declarațiile părții vătămate, că

inculpatul, după aplicarea a 2 lovituri cu cuțitul lui Ganzea V., imediat s-a

îndreptat înspre el, aplicându-i o lovitură cu cuțitul, fiind astfel convins de

atingerea scopului său de a cauza moartea părții vătămate.

respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat, că declarațiile părții vătămate Ciorna V. nu sunt

constante și coerente, cu contradicții. Așa cum, pe 29.12.2007 partea vătămată a

relatat în cadrul urmăririi penale, că semnăturile de la f.d. 78, 80 și 80 verso îi

aparțin, însă declarațiile au fost depuse sub influența celor povestite de către

lucrătorii poliției, că o persoană necunoscută i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, după

care s-a îndreptat și spre Ganzea O.

Potrivit procesului verbal de audiere a părții vătămate din 04.01.2008,

Ciorna V. a recunoscut că semnătura aplicată la f.d. 168 și 168 verso îi aparține,

însă nu poate susține că a recunoscut fețele persoanelor care i-au aplicat lovituri lui

și lui Ganzea O. I s-a spus să semneze, deoarece se va termina totul și persoanele

vor răspunde pentru faptele lor.

Conform procesului verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

04.01.2008, partea vătămată Ciorna V. a declarat că procesul verbal l-a semnat,

însă el fața infractorilor nu a văzut-o.

Este evident că învinuirea înaintată inculpatului își găsește centrul de

greutate în declarațiile părții vătămate Ciorna V. depuse la urmărirea penală.

Cu toate acestea, Ciorna V. nici în una din declarațiile sale nu a indicat că din

trei persoane implicate în conflict, anume Ratcov N. a aplicat cuțitul în privința

lui Ganzea O. Toate aceste probe, întăresc incertitudinea vinovăției inculpatului în

raport cu fapta pentru care este acuzat.

Declarațiile martorului Dragușan G., atât din cadrul urmăririi penale, cât și

din cadrul cercetării judecătorești, nu sunt constante, având numeroase

neconcordanțe între ele.

Astfel, depozițiile martorului nu sunt apte de a permite formularea unor

deducții logice cu privire la împrejurarea că inculpatul a comis fapta imputată.

8

Totodată, depozițiile martorilor audiați, cu excepția declarațiilor depuse la

urmărirea penală de partea vătămată Ciorna V. și martorul Dragușan N., nu

oferă informații suficiente în sprijinul acuzării, în sensul de a atesta că inculpatul ar

fi comis omorul lui Ganzea O.

Este cert stabilit că victimele infracțiunii au deteriorat automobilul lui Ciolac

V. și anume Ciolac V. a inițiat conflictul cu Ciorna V. și Ganzea O., iar conduita

inculpatului nu poate fi explicată rațional.

Varianta pe care a încercat să o acrediteze inculpatul, respectiv modul în

care inculpatul și-a petrecut timpul în perioada 27 – 28 decembrie 2007, nu apare

ca fiind una certă și dovedită.

În prezenta cauză, singurele probe în dovedirea vinovăției inculpatului

constă în declarațiile lui Ciorna V. și Dragușan N. manifestate cu ocazii diferite:

în două declarații date în faza de urmărire penală și cu ocazia activității de

recunoaștere a persoanei după fotografie.

În urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către organele

judiciare, nu s-a reușit să se facă dovada certă că inculpatul este autorul

infracțiunilor, pentru care a fost trimis în judecată, Or, ansamblul materialului

probator administrat, nu conduce la o concluzie certă privind vinovăția

inculpatului.

Instanța de fond, întemeiat a încetat procesul penal pe art. 27, 145 alin. (2)

lit. g) Cod penal.

Procurorul a dispus începerea urmăririi penale în privința unor persoane

necunoscute, pe faptul omorului intenționat al lui Ganzea O., acțiunile fiind

calificate în baza art. 145 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, prin acest act procedural, procurorul a determinat, că urmărirea

penală este direcționată în vederea cercetării omorului comis în privința victimei

Ganzea O.

În respectivul caz penal, acuzarea necesita să dispună pornirea urmăririi

penale și pe acțiunile admise în privința lui Ciorna V. Or, pornirea urmăririi penale

pe faptul acțiunilor ilegale în privința lui Ciorna V., nu avea să fie necesară în

cazul în care acuzarea formula o singură învinuire pe faptul tentativei de omor a lui

Ganzea O. și Ciorna V., presupusa învinuire fiind calificată în limitele art. 27, 145

alin. (2) Cod penal.

Instanța de fond, întemeiat a ajuns la concluzia de a emite o sentință de

încetare a procesului penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod penal.

Calendari, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat, că instanța de apel nu apreciat fiecare probă separat și

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, Or, din punct de vedere al

coroborării tuturor probelor administrate și cercetate, rezultă o concluzie certă

privind vinovăția lui Ratcov N. în comiterea infracțiunilor incriminate.

9

Instanța de apel a descris declarațiile date de martorii Dragușan N.,

Petcovici M. și partea vătămată Ciorna V. în instanță și în cadrul urmăririi

penale, însă nu a dat o apreciere fiecărei declarații aparte.

Învinuirea înaintată inculpatului a fost confirmată prin probele administrate

la urmărirea penală și cercetate în cadrul ședinței de judecată atât în instanța de

fond, cât și în instanța de apel.

Apelul procurorului corect a fost întemeiat pe depozițiile martorului

Dragușan N. și a părții vătămate Ciorna V., depuse la urmărirea penală, în care

au declarat despre circumstanțele comiterii infracțiunilor, descriind faptele

detailat, au confirmat comiterea infracțiunilor de către inculpat și le-au susținut

la audieri suplimentare, la confruntările între Ciorna V. și Dragușan N., și la

recunoașterea inculpatului după fotografii de către Dragușan N., Ciorna V. și

Petcovici M., dar și verificarea la fața locului a declarațiilor martorului

Dragușan N.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere declarațiile date de către partea

vătămată Ciorna V. în instanța de fond, unde a confirmat că la urmărirea

penală a depus asemenea declarații, a confirmat semnătura sa, a susținut că

inculpatul s-a apropiat de dânsul și l-a lovit cu cuțitul, fără a spune ceva.

Declarațiile lui Dragușan N. și Ciorna V. privind comiterea infracțiunilor

incriminate lui Ratcov N. sunt confirmate și prin declarațiile martorilor

Delibaltova V., Ciacusta (Diulgher) M. și Petcovici M., prin rezultatele cercetării

la fața locului f.d.5-16, 29-31, prin concluziile expertizelor medico-legale. Însă,

declarațiile martorilor Ciacusta (Diulgher) M. și Delibaltova V. nici nu au fost

menționate în decizia instanței de apel.

Careva plângeri la presupusele acțiuni inadmisibile din partea

colaboratorilor de poliție sau a procurorului comise în privința lui Dragușan N.

și Ciorna V. la urmărirea penală nu au parvenit, astfel, nu sunt temeiuri de a

considera careva acte sau acțiuni procesuale nule sau inadmisibile în temeiul

art. 94 sau art. 251 Cod de procedură penală.

Argumentul apelantului procuror privind necesitatea aprecierii critice a

declarațiilor lui Dragușan N. și Ciorna V. cu privire la faptul că dânșii nu țin minte

ce a avut loc, cine și ce acțiuni a întreprins, și dacă Ratcov N. a comis infracțiuni,

precum și că colaboratorii de poliție au influențat depunerea declarațiilor, este unul

întemeiat.

Urmau a fi apreciate critic declarațiile lui Dragușan N. și Ciorna V.

depuse în instanța de apel, deoarece contravin declarațiilor depuse la urmărirea

penală în scurt timp după comiterea infracțiunilor, și acele declarații au fost

date cu mai multe detalii privind persoanele atacate, cine și ce făcea, în ce erau

îmbrăcați etc., și că acele declarații sunt confirmate prin declarațiile altor

martori și întărite prin alte probe, precum rezultatele cercetării la fața locului,

verificări la fața locului a declarațiilor depuse, în cazul Dragușan N.,

confruntări între martorul Dragușan N. și partea vătămată Ciorna V., expertize

medico-legale. De asemenea, acestea nu au depus careva plângeri la presupusele

acțiuni ale colaboratorilor de poliție.

10

Acele declarații care au fost depuse la instanța de apel de către martorul

Dragușan N. și partea vătămată Ciorna V. practic nu sunt confirmate prin alte

probe. Deci, corect procurorul în apelul său a făcut trimitere, la necesitatea

aprecierii fiecărei probe administrate și cercetate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, fapt ce nu a fost făcut nici de prima instanță, nici de

instanța de apel în strictă conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Declarațiile martorului Dragușan N. în cadrul instanței de apel, că nu a

intrat în bar pentru a se spăla de sânge, sunt contrazise prin declarațiile

martorului Petcovici M. că Dragușan N. a intrat în bar și s-a spălat, fiind

murdar de sânge pe față și mâini, și practic a confirmat declarațiile depuse de

către însăși Dragușan N. la urmărirea penală.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate este dovedită.

Instanța de apel, a constatat că „victimele infracțiunii au deteriorat

automobilul lui Ciolac V. și anume Ciolac V. a inițiat conflictul cu Ciorna V. și

Ganzea O., și conduita inculpatului nu poate fi explicată rațional”.

Astfel, anume în urma conflictului apărut între victimele Ganzea O. și

Ciorna V., pe de o parte, și pe de altă parte Ciolac V. și Ratcov N., au fost

comise infracțiuni din partea ultimilor, motivul fiind clar stabilit.

Declarațiile inculpatului sunt contradictorii cu alte probe, fiind contrazise

prin declarațiile martorului Dragușan N. de la urmărirea penală, și ale părții

vătămate Ciorna V. de la urmărirea penală și din instanța de fond, unde ei arată

direct la inculpat.

Concluziile instanțelor de fond și de apel privind încetarea procesului penal

pe art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, în temeiul că există alte circumstanțe care

condiționează sau exclud urmărirea penală, sunt neîntemeiate, deoarece urmărirea

penală a fost începută la 28.12.2007, pe faptele descrise în partea descriptivă a

ordonanței, în care se indică omorul lui Ganzea O., dar și aplicarea loviturii cu

cuțitul lui Ciorna V., ultimul fiind transportat la spital. Deci, pe faptul acțiunilor

comise a fost începută urmărirea penală, iar Codul de procedură penală nu prevede

necesitatea începerii urmăririi penale prin altă ordonanță, învinuirea lui Ratcov N.

a fost înaintată atât pe faptul omorului lui Ganzea O., cât și pentru tentativă de

omor a două persoane, a doua parte vătămată fiind Ciorna V., temeiul începerii

urmăririi penale a fost verificat anterior la eliberarea mandatului de arest pe

numele inculpatului, anunțarea acestuia în căutare, extrădarea din Federația Rusă,

acte procesuale necontestate în temeiul art. 251 Cod de procedură penală.

Respectiv nu poate fi considerată nulă nici de instanțele de judecată la examinarea

cauzei penale de învinuirea lui Ratcov N. în comiterea infracțiunilor incriminate,

inclusiv prin rechizitoriu.

Conform ordonanței de punere sub învinuire, de modificare a învinuirii și

rechizitoriului în privința inculpatului, acestuia i s-a incriminat comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.145 alin. (l) Cod penal și art. 27, 145 alin. (2) lit. g)

Cod penal.

Conform art. 325 alin. (l) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

11

Referință la rechizitoriu, în temeiul art. 296 alin. (6) Cod de procedură

penală, nici Ratcov N. și nici apărătorul acestuia nu au prezentat, privind

dezacordul la încadrarea juridică a acțiunilor incriminate.

Respectiv, încetarea procesului penal nu poate avea loc fără a fi constatată

dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, adică pe art.27,

145 alin. (2) lit. g) Cod penal, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută

ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, conform art. 385

Cod de procedură penală.

La alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau,

după caz, exclud urmărirea penală se pot atribui următoarele situații: există cel

puțin una din cazurile, prevăzute în art. 35 din Codul penal care înlătură caracterul

penal al faptei (legitima apărare; reținerea infractorului; starea de extremă

necesitate; constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat); renunțarea de bună

voie la săvârșirea infracțiunii în condițiile art. 56 din Codul penal; persoana nu a

atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală conform art. 21 alin. (1) și

(2) Cod Penal; persoana a săvârșit o faptă prejudiciabilă în stare de

iresponsabilitate și nu este necesară aplicarea masurilor de constrângere cu caracter

medical; în cazul pregătirii unei infracțiuni ușoare reieșind din interpretarea “per a

contrario” a dispoziției art. 26 alin. (2) Cod penal; în cazurile prevăzute de partea

specială a Codului penal, când în anumite condiții făptuitorul este liberat de

răspundere penală (art.217 alin. (4); art.278 alin. (6); art. 280 alin. (4); art.282 alin.

(2); art.290 alin. (3); art.312 alin. (3) Cod penal.); în cazul când Parlamentul refuză

să încuviințeze începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată a unui deputat

potrivit legii cu privire la statutul deputatului în Parlament.

Circumstanțele menționate nu și-au găsit confirmare în speța dată și

soluția instanțelor de fond și de apel privind încetarea procesului penal pe art.

27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală este ilegală.

Dacă inculpatul este învinuit de săvârșirea mai multor infracțiuni, instanța

soluționează chestiunile arătate în alin. (l) pct. 1)-13), art. 385 Cod de procedură

penală, pentru fiecare infracțiune în parte, ceea ce nu a avut loc nici în prima

instanță nici în instanța de apel.

Prin urmare, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor din apelul, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

12

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În

corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3)

pct. 2), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare

trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Partea descriptivă

a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea

temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Conform art. 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de achitare sau de încetare a procesului

penal trebuie să cuprindă dispoziția de achitare a inculpatului sau de încetare a

procesului penal și motivul pe care se întemeiază achitarea sau încetarea

procesului. În corespundere cu art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală (2007),

organul de urmărire penală sesizat în modul prevăzut în art.262 și 273 dispune,

prin rezoluție, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de

sesizare rezultă elementele infracțiunii. Potrivit art. 281 Cod de procedură penală,

dacă, după examinarea materialelor cauzei, procurorul consideră că probele

acumulate sunt suficiente, el emite o ordonanță de punere sub învinuire a

persoanei. Ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă semnele

calificative pentru încadrarea juridică a faptei. În cazul în care învinuitul este tras

la răspundere pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care urmează a fi încadrate

juridic în baza diferitelor articole, alineate sau puncte ale articolului din Codul

penal, în ordonanță se arată care anume infracțiuni au fost săvârșite și articolele,

alineatele sau punctele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste

infracțiuni.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

13

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 5., 6. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu, în volumul indicat în acest act de învinuire, și nu a

indicat motivele pentru care a respins probele acuzării, în special declarațiile

martorului Dragușan N. și a părții vătămate Cernov V. date în cadrul urmăririi

penale.

Totodată, concluziile instanței că: ”...restul probelor indică doar la..., ia în

considerație declarațiile părții vătămate și ale martorului date în cadrul ședinței

de judecată, ca probe verificate în ședința de judecată, la cercetarea căror au

avut în egală măsură ambele părți..., acuzarea nu a reușit să „lege” inculpatul

nici cu corpul lui Ganzea O. și nici cu unealta infracțiunii..., pe hainele

inculpatului nu au fost depistate pete de sânge ale părții vătămate, și t.a.”, sunt

lipsite de o motivare concretă, finisată, logică și legală, neindicându-se motivele

pentru care au fost respinse toate probele acuzării în acest sens, deci nu corespund

exigențelor prescrise în art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală;

b) în descriptivul și dispozitivul sentinței nu a indicat normele de drept

procesual-penal, în temeiul căror și-a fondat soluția de achitare a inculpatului și

încetarea procesului penal;

c) neîntemeiat a omis circumstanțele conținute în ordonanța procurorului din

28.12.2007, privind pornirea urmării penale pe faptele descrise în descriptivul

ordonanței, că: „la 28.12.2007…, trei persoane necunoscute…, cu mâinile,

picioarele și taburetul i-au bătut pe Cernov V. și Ganzea O., aplicându-le acestora

lovituri de cuțit, cu un obiect ascuțit și tăios, în rezultatul acestor fapte, Ganzea O.

decedând, iar Cernov V….fiind dus la spitalul Ceadîr – Lunga” (f.d. 1, V. I), astfel,

constatând nefondat în descriptivul sentinței, și în pofida prescripțiilor din art. 274

alin. (1), 281 Cod de procedură penală, că în privința faptelor inculpatului

încadrate pe art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal nu a fost începută urmărirea

penală, și că la materialele cauzei penale lipsesc actele de începere a urmării penale

pe acest capăt de acuzare.

Or, Codul de procedură penală nu prevede, inclusiv în cazul circumstanțelor

de fapt și de drept indicate în speță, că după pornirea urmăririi penale, dar până la

punerea sub învinuire a persoanei, se va mai repeta procedura de pornire a

urmăririi penale.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) și 9), 419,

400 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței

14

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 8. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, le-a repetat întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată legal;

b) ca și prima instanță, nu a apreciat fiecare probă separat și în coroborare,

inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, și

nu a indicat de ce a respins probele și versiunile acuzării, inclusiv cele invocate în

apel și recurs (pct. 7. și 9. din decizie), că instanțele: „...au descris declarațiile date de

martorii Dragușan N., Petcovici M. și partea vătămată Ciorna V. în instanța și în

cadrul urmăririi penale, însă nu au dat o apreciere fiecărei declarații aparte...,

învinuirea corect a fost întemeiată pe depozițiile martorului Dragușan N. și a

părții vătămate Ciorna V., depuse la urmărirea penală, în care au declarat

despre circumstanțele comiterii infracțiunilor, descriind faptele detailat, au

confirmat comiterea infracțiunilor de către inculpat și le-au susținut la audieri

suplimentare, la confruntările între Ciorna V. și Dragușan N., și la

recunoașterea inculpatului după fotografii de către Dragușan N., Ciorna V. și

Petcovici M., dar și verificarea la fața locului a declarațiilor martorului

Dragușan N…., au lăsat fără apreciere declarațiile date de către partea

vătămată Ciorna V. în instanța de fond, unde a confirmat că la urmărirea

penală a depus asemenea declarații, a confirmat semnătura sa, a susținut că

inculpatul s-a apropiat de dânsul și l-a lovit cu cuțitul, fără a spune ceva...,

declarațiile lui Dragușan N. și Ciorna V. privind comiterea infracțiunilor

incriminate lui Ratcov N. sunt confirmate și prin declarațiile martorilor

Delibaltova V., Ciacusta (Diulgher) M. și Petcovici M., prin rezultatele cercetării

la fața locului f.d.5-16, 29-31, prin concluziile expertizelor medico-legale…,

careva plângeri la presupuse acțiuni inadmisibile din partea colaboratorilor de

poliție sau a procurorului comise în privința lui Dragușan N. și Ciorna V. la

urmărirea penală nu au parvenit, astfel, nu sunt temeiuri de a considera careva

acte sau acțiuni procesuale nule sau inadmisibile în temeiul art. 94 sau art. 251

Cod de procedură penală..., urmau a fi apreciate critic declarațiile lui

Dragușan N. și Ciorna V. depuse la instanța de apel, deoarece contravin

15

declarațiilor depuse la urmărirea penală în scurt timp după comiterea

infracțiunilor, și acele declarații au fost date cu mai multe detalii privind

persoanele atacate, cine și ce făcea, în ce erau îmbrăcați etc., și că acele

declarații sunt confirmate prin declarațiile altor martori și întărite prin alte

probe, precum rezultatele cercetării la fața locului, verificări la fața locului a

declarațiilor depuse, în cazul Dragușan N., confruntări între martorul Dragușan

N. și partea vătămată Ciorna V., expertize medico-legale. De asemenea, acestea

nu au depus careva plângeri la presupusele acțiuni ale colaboratorilor de

poliție..., declarațiile care au fost depuse în instanțe de către martorul Dragușan

N. și partea vătămată Ciorna V. practic nu sunt confirmate prin alte probe…,

declarațiile martorului Dragușan N. că nu a intrat în bar pentru a se spăla de

sânge, sunt contrazise prin declarațiile martorului Petcovici M. că Dragușan N.

a intrat în bar și s-a spălat, fiind murdar de sânge pe față și mâini, și practic a

confirmat declarațiile depuse de către însăși Dragușan N. la urmărirea

penală…, anume în urma conflictului apărut între victimele Ganzea O. și

Ciorna V., pe de o parte, și pe de altă parte Ciolac V. și Ratcov N., au fost comise

infracțiuni din partea ultimilor, motivul fiind clar stabilit..., declarațiile

inculpatului sunt contradictorii cu alte probe, fiind contrazise prin declarațiile

martorului Dragușan N. de la urmărirea penală, și ale părții vătămate Ciorna V.

de la urmărirea penală și din instanța de fond, unde ei arată direct la inculpat…,

Concluziile instanțelor de fond și de apel privind încetarea procesului penal pe

art.27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, în temeiul că există alte circumstanțe care

condiționează sau exclud urmărirea penală, sunt neîntemeiate, la alte

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz,

exclud urmărirea penală se pot atribui următoarele situații…, circumstanțele

menționate nu și-au găsit confirmare în speța dată și soluția instanțelor de fond

și de apel privind încetarea procesului penal pe art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod

penal în temeiul art. 391 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură penală este ilegală”,

omițând astfel să dea apreciere probelor respective prin prisma exigenților stipulate

în art. 101 Cod de procedură penală;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor și probelor invocate în apelul acuzării și

repetate în recursul ordinar, inclusiv în consecutivitatea valorilor probante și felului

în care acestea sunt reproduse la pct. 3. și 8. din prezenta decizie, în special că:

„..au descris declarațiile date de martorii Dragușan N., Petcovici M. și partea

vătămată Ciorna V. în instanța și în cadrul urmăririi penale, însă nu au dat o

apreciere fiecărei declarații aparte..., învinuirea corect a fost întemeiată pe

depozițiile martorului Dragușan N. și a părții vătămate Ciorna V., depuse la

urmărirea penală, în care au declarat despre circumstanțele comiterii

infracțiunilor, descriind faptele detailat, au confirmat comiterea infracțiunilor

de către inculpat și le-au susținut la audieri suplimentare, la confruntările între

Ciorna V. și Dragușan N., și la recunoașterea inculpatului după fotografii de

către Dragușan N., Ciorna V. și Petcovici M., dar și verificarea la fața locului a

declarațiilor martorului Dragușan N…., au lăsat fără apreciere declarațiile

date de către partea vătămată Ciorna V. în instanța de fond, unde a confirmat că

la urmărirea penală a depus asemenea declarații, a confirmat semnătura sa, a

16

susținut că inculpatul s-a apropiat de dânsul și l-a lovit cu cuțitul, fără a spune

ceva..., declarațiile lui Dragușan N. și Ciorna V. privind comiterea infracțiunilor

incriminate lui Ratcov N. sunt confirmate și prin declarațiile martorilor

Delibaltova V., Ciacusta (Diulgher) M. și Petcovici M., prin rezultatele cercetării

la fața locului f.d.5-16, 29-31, prin concluziile expertizelor medico-legale…,

careva plângeri la presupusele acțiuni inadmisibile din partea colaboratorilor de

poliție sau a procurorului comise în privința lui Dragușan N. și Ciorna V. la

urmărirea penală nu au parvenit, astfel, nu sunt temeiuri de a considera careva

acte sau acțiuni procesuale nule sau inadmisibile în temeiul art. 94 sau art. 251

Cod de procedură penală..., urmau a fi apreciate critic declarațiile lui

Dragușan N. și Ciorna V. depuse la instanța de apel, deoarece contravin

declarațiilor depuse la urmărirea penală în scurt timp după comiterea

infracțiunilor, și acele declarații au fost date cu mai multe detalii privind

persoanele atacate, cine și ce făcea, în ce erau îmbrăcați etc., și că acele

declarații sunt confirmate prin declarațiile altor martori și întărite prin alte

probe, precum rezultatele cercetării la fața locului, verificări la fața locului a

declarațiilor depuse, în cazul Dragușan N., confruntări între martorul Dragușan

N. și partea vătămată Ciorna V., expertize medico-legale. De asemenea, acestea

nu au depus careva plângeri la presupusele acțiuni ale colaboratorilor de

poliție..., declarațiile care au fost depuse în instanțe de către martorul Dragușan

N. și partea vătămată Ciorna V. practic nu sunt confirmate prin alte probe…,

declarațiile martorului Dragușan N. că nu a intrat în bar pentru a se spăla de

sânge, sunt contrazise prin declarațiile martorului Petcovici M. că Dragușan N.

a intrat în bar și s-a spălat, fiind murdar de sânge pe față și mâini, și practic a

confirmat declarațiile depuse de către însăși Dragușan N. la urmărirea

penală…, anume în urma conflictului apărut între victimele Ganzea O. și

Ciorna V., pe de o parte, și pe de altă parte Ciolac V. și Ratcov N., au fost

comise infracțiuni din partea ultimilor, motivul fiind clar stabilit..., declarațiile

inculpatului sunt contradictorii cu alte probe, fiind contrazise prin declarațiile

martorului Dragușan N. de la urmărirea penală, și ale părții vătămate Ciorna V.

de la urmărirea penală și din instanța de fond, unde ei arată direct la inculpat…,

Concluziile instanțelor de fond și de apel privind încetarea procesului penal pe

art.27, 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, în temeiul că există alte circumstanțe care

condiționează sau exclud urmărirea penală, sunt neîntemeiate, la alte

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz,

exclud urmărirea penală se pot atribui următoarele situații…, circumstanțele

menționate nu și-au găsit confirmare în speța dată și soluția instanțelor de fond

și de apel privind încetarea procesului penal pe art. 27, 145 alin. (2) lit. g) Cod

penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală este ilegală”;

d) a constatat în descriptiv mai întâi că: „centrul de greutate în declarațiile

părții vătămate Ciorna V. depuse la urmărirea penală. Cu toate acestea, Ciorna

V. nici în una din declarațiile sale nu a indicat că din trei persoane implicate în

conflict, anume Ratcov N. a aplicat cuțitul în privința lui Ganzea O.”, apoi s-a

contrazis indicând că: „depozițiile martorilor audiați, cu excepția declarațiilor

depuse la urmărirea penală de partea vătămată Ciorna V. și martorul Dragușan

17

N., nu oferă informații suficiente în sprijinul acuzării..., conduita inculpatului nu

poate fi explicată rațional…, varianta pe care a încercat să o acrediteze

inculpatul nu apare ca fiind una certă și dovedită..., singurele probe în

dovedirea vinovăției inculpatului constă în declarațiile lui Ciorna V. și Dragușan

N. manifestate cu ocazii diferite: în două declarații date în faza de urmărire

penală și cu ocazia activității de recunoaștere a persoanei după fotografie”.

Pe lângă aceasta, a indicat că: „...instanța de fond întemeiat a ajuns la

concluzia, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod penal, de a emite sentință de

încetare a procesului penal”, pe când în descriptivului și dispozitivului sentinței,

astfel de circumstanțe nu au fost menționate (pct.5., 6., 8. din decizie);

e) nu a luat în considerare, ca și prima instanță, că prin decizia din 07 mai

2013, pronunțată asupra recursului în interesul legii, Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție a statuat că temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale

sunt expres prevăzute în art. 275 Cod de procedură penală. Totodată, alte

circumstanțele care exclud sau condiționează efectuarea urmăririi penale (art. 391

alin. (1) pct. 6) CPP), la fel, trebuie să fie prevăzute de lege.

Această jurisprudență, raportată la prevederile Codului de procedură penală,

atestă că efectuarea urmăririi penale în lipsă a unei ordonanțe de pornire a acesteia,

nu constituie temei legal de încetare a procesului penal.

Prin urmare, și sub aspectul vizat, soluțiile instanțelor de judecată privind

încetarea procesului penal de pe rol în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu au suport legal.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

18

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Curții de Apel

Cahul din 16 mai 2016, în privința inculpatului Ratcov Nicolai Ivan, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 24

ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

19