1ra-1961/2016 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-1961/2016 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1961/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 09 noiembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 septembrie 2016, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul Serghei Canțer, în numele

inculpatului

Gînu Corneliu Iurie, născut la

26 decembrie 1989 în s. Bobeica, r-nul Hîncești,

locuitor al mun. Chișinău, bd. Cuza-Vodă ¼ ap. 143,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.12.2014 – 09.11.2015,

instanța de apel: 08.12.2015 – 09.09.2016,

instanța de recurs: 28.10.2016 – 21.12.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Gînu Corneliu a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în

organele afacerilor interne pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la Gînu C. s-a încasat în beneficiul părții vătămate Musteață D.

prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

1

MAI nr. 2 ef. din 05.03.2013, funcția de inspector patrulare rutieră al companiei

Botanica a Batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, și fiind

astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, învestită de stat să

presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de

interes public, contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04.11.1950, la care

Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, art. 4 alin. (1), (2), (3) din Legea Republicii Moldova nr. 320

din 27.12.2012 „Cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului”, pct. 16 lit.

a), b) din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin HG nr. 481 din

10.05.2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute,

care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât

pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor

legale, dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin,

să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură,

tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să

nu recurgă la forță, cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura

necesară atingerii unui obiectiv legitim, a comis o infracțiune în următoarele

circumstanțe.

Prin urmare, inculpatul, fiind persoană publică, la 23 martie 2014,

aproximativ ora 23.00, acționând împreună cu o persoană în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă, în calitate de inspectori patrulare rutieră a INP, l-au staționat

pe Musteață D., care conducea automobilul ”Toyota Corolla”, n.î. C QR 675, pe

bd. Cuza-Vodă, mun. Chișinău, pe care, suspectându-l de conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate, l-au înlăturat de la conducerea acestuia, deplasându-

se împreună la parcarea forțată a MAI.

La aceeași dată, aproximativ ora 23.30, aflându-se în apropierea Î.S. Direcția

Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a

Circulației Auto a MAI, situată pe str. Burebista 3/1, mun. Chișinău, inculpatul,

încălcându-și obligațiile funcționale, nu a contribuit la menținerea ordinii publice

prin aplanarea unui conflict verbal apărut între Musteață D., dar, fără temei și

necesitate, intenționat și în mod ilegal, pentru a demonstra supremația față de

acesta, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

provocându-i leziuni corporale, exprimate prin excoriații la nivelul membrului

superior pe dreapta, echimoză la nivelul toracelui posterior, prin ce i-a cauzat

dureri fizice, suferințe psihice, violență fizică care nu era necesară, nefiind

determinată de comportamentul lui Musteață D., dat fiind faptul că acesta nu

opunea rezistență, nu comitea careva acțiuni ilegale, umilindu-i astfel demnitatea.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a stopat

automobilul "Toyota Corolla", care avea un mers neadecvat, prin virări bruște, iar

geamul din față al portierei de la șofer era deteriorat. Fiind efectuat testul, s-a

constatat că șoferul era în stare de ebrietate avansată, gradul de alcool în aerul

2

expirat având concentrația de 0,86 sau 0,88. Acesta nu a comunicat cauza

deteriorării geamului, nefiind clar ce vorbește, la mână avea o zgârietură

neînsemnată. În parcarea specială s-au aflat maximum 5 minute, apoi, partea

vătămată a urcat în automobilul lor și s-au deplasat la dispensarul narcologic. În

cazul în care se stabilește că persoana are leziuni, medicul narcolog este obligat să

cheme urgența. Necesitate de a duce partea vătămată la urgență ori la alți medici nu

era, acesta se simțea bine și leziuni corporale vizibile nu avea.

Totodată, vinovăția acestuia se confirmă prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Musteață D. a indicat că la 23.03.2014, i-a fost spart

geamul din dreapta al mașinii, fiindu-i sustrase raportul de revizie tehnică și polița

de asigurare a automobilului. În timp ce a ieșit cu automobilul pe str.

Independenței, mun. Chișinău, intenționând să-l parcheze în apropierea casei, a

fost stopat de colaboratorii poliției rutiere. Fiind în imposibilitate să prezinte actele

la control, acestea fiindu-i furate, a fost însoțit la parcarea specială din str.

Burebista, mun. Chișinău. Inculpatul s-a deplasat la volanul automobilului său, iar

el a mers în mașina de serviciu cu al doilea colaborator. Nu era în stare de ebrietate

și s-a certat cu inculpatul, care i-a declarat că-i va fi luată mașina. Ulterior, al

doilea colaborator de poliție l-a chemat după poarta parcării speciale, unde nu erau

instalate camere video. S-a apropiat și inculpatul de ei și când s-a întors spre

acesta, al doilea colaborator de poliție i-a sucit mâinile în sus și inculpatul l-a lovit

primul cu piciorul în piciorul său, partea de jos. Ambii au început să-l lovească cu

mâinile și picioarele peste tot corpul, iar el a căzut jos, astupându-și fața cu

mâinile. I-au fost aplicate mai mult de zece lovituri, simțind dureri fizice puternice.

Au încetat să-i mai aplice lovituri, doar când a intervenit paznicul. După aceasta, a

fost condus la Dispensarul Narcologic, unde a refuzat să-i fie prelevate probe de

sânge. La medic a intrat fiind însoțit de al doilea colaborator de poliție și nu a

comunicat medicului că a fost bătut, deoarece îi era frică, fiind avertizat de polițiști

să fie atent la vorbe. La ieșire din dispensarul de narcologie, inculpatul i-a spus că

va fi intentat dosar penal în privința lui și a fost lăsat să plece acasă. A doua zi, îl

durea tot corpul și nu a putut să se ridice din pat, iar peste o zi s-a adresat la

Centrul de medicină legală, apoi a depus o plângere împotriva colaboratorilor de

poliție.

Martorul Gluhu A., medicul psihiatru-narcolog în cadrul Dispensarului

Narcologic, a comunicat că colaboratorii poliției rutiere au adus partea vătămată

pentru expertizare, fiind suspectat de consum de alcool. Persoana a refuzat să

treacă examinarea, iar când i s-a cerut să indice personal acest fapt în procesul-

verbal, a observat că acesta are o plagă pe mâna dreaptă. Nu a dorit să explice

proveniența leziunii. I-a fost eliberat procesul-verbal și partea vătămată a ieșit cu

colaboratorul de poliție.

Martorul Cașcaval C., concubina părții vătămate, a declarat că acesta a ieșit

din casă să parcheze mașina și a revenit aproximativ la ora 02.00-03.00. Îl durea

piciorul, mâna, iar pe spate avea niște pete roșii. Hainele lui erau murdare, rupte,

pline de sânge și mâna era în sânge. A doua zi i-a comunicat că, mergând spre

parcare, a fost oprit de către 2 polițiști pentru că avea geamul spart și s-a certat cu

3

aceștia. Fiind suspectat că este în stare de ebrietate, automobilul lui a fost dus la

parcarea specială, iar el a fost condus pentru a trece testul la alcoolemie. La parcare

a fost bătut de către colaboratorii de poliție, aceștia l-au lovit cu picioarele în spate.

Pe spate partea vătămată avea multe pete roșii, iar la medicul legist s-a adresat

peste o zi. Totodată, acesta i-a povestit că a refuzat să treacă expertiza pentru că îl

durea mâna dreaptă lângă cot, iar sângele curgea în jos.

Vinovăția inculpatului se mai confirmă și prin:

ordonanța procurorului din 11.12.2014, cu privire la disjungerea materialelor

cauzei penale nr. 2014420532 în privința faptei comise de către Gînu C., într-o

procedură separată, cu atribuirea nr. 2014012652;

plângerea lui Musteață D. din 08.04.2014, în care reclamă despre acțiunile

ilegale admise de către colaboratorii de poliție, manifestate prin acțiuni de

maltratare;

raportul de constatare medico-legală nr. 1271 din 25.03.2014 și foto-tabelul,

potrivit căruia, la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate, sub

formă de excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză

la nivelul toracelui posterior, iar conform Protocolului de la Istanbul, ”leziunile

corporale depistate sunt în corelație cu trauma suportată”;

procesul-verbal nr. 8016 din 23.03.2014, al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

potrivit căruia Musteață D. a refuzat examinarea medicală, însă, au fost constatate

vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi însângerate ale mânii

drepte, hainele fiind murdare;

raportul de expertiză medico-legală nr. 1120/D din 21.05.2014, potrivit

căruia la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate, sub formă

de excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză la

nivelul toracelui posterior;

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 482 a-201 din

04.07.2014, potrivit căruia, declarațiile părții vătămate Musteață D. pot fi luate la

bază, poartă un caracter veridic, el a suportat o traumă psihologică post stresantă,

de intensitate ușoară, constatările psihologice consemnate cu referință la Musteață

D. sunt în concordanță cu pretinsa tortură;

fișa de post a inspectorului patrulare rutieră Gînu C.;

extrasul din ordinul nr. 2 ef. din 05.03.2013 potrivit căruia, Gînu C. a fost

numit în funcție de inspector patrulare rutieră al companiei Botanica a Batalionului

nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP.

Instanța a statuat că, conform art. 3 al CEDO, nimeni nu poate fi supus

torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, aceste prevederi

regăsindu-se și în legislația națională, în art. 24 din Constituție și art. 10 alin. (3)

Cod de procedură penală.

Potrivit probelor administrate, intensitatea răului tratament din partea

inculpatului s-a manifestat prin dorința acestuia de a-și dovedi supremația sa față

de victimă, fără temei și necesitate, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite regiuni ale corpului, provocându-i leziuni corporale neînsemnate,

4

exprimate prin excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta,

echimoză la nivelul toracelui posterior, cauzându-i astfel dureri fizice și suferințe

psihice. Potrivit raportului de constatare medico-legală din 25.03.2014, leziunile

corporale depistate la partea vătămată sunt în corelație cu trauma suportată,

condiție prevăzută de Protocolul de la Istanbul.

Prin prisma art. 3 al CEDO, răul tratament aplicat de inculpat față de partea

vătămată a atins cu certitudine gradul de severitate.

Totodată, CtEDO a considerat tratamentele ca fiind „inumane" pentru că au

fost premeditate, au fost aplicate continuu și au cauzat fie vătămări corporale, fie

afecțiuni fizice și psihice. Tratamentele sunt „degradante" deoarece prin natura lor

creează victimei un sentiment de teamă, angoasă și inferioritate, de natură să o

umilească și să o devalorizeze (cauza Kudla versus Polonia).

Deci, partea vătămată, având un sentiment de teamă, provocat de inculpat, în

timpul trecerii examenului medical la Dispensarul Narcologic, nu a indicat despre

faptul manifestării față de el a unui comportament inuman și degradant, fiind

asistat în acel moment nemijlocit de al doilea colaborator de poliție, ce se confirmă

prin declarațiile părții vătămate și ale martorului Gluhu A.

Astfel, afirmațiile apărării că declarațiile părții vătămate nu sunt veridice și

nu au suport probatoriu, sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Cu toate că plângerea a fost depusă de partea vătămată la Procuratura sect.

Botanica, mun. Chișinău la data de 08.04.2014, iar incidentul a avut loc pe

23.03.2014, adică cu 15 zile mai târziu de la comiterea faptei, prescripția tragerii la

răspundere penală a făptuitorului, prin prisma art. 60 Cod penal, nu a fost încălcată.

Mai mult, raportul de expertiză medico-legală nr. 1271 a fost efectuat pe

data de 25.03.2014, la două zile după comiterea faptei infracționale.

Argumentele apărării precum că plângerea asupra acțiunilor colaboratorilor

de poliție a fost depusă doar atunci când partea vătămată nu a putut să-și rezolve

problema legată de ridicarea permisului, sunt neîntemeiate, declarative și fără

suport probatoriu.

În același timp, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1120/D din

21.05.2014, efectuată în cadrul urmăririi penale în baza ordonanței procurorului în

Procuratura sect. Centru, E. Gore, la Musteață D. au fost stabilite vătămări

corporale neînsemnate, sub formă de excoriații la nivelul membrului superior și

inferior pe dreapta, echimoză la nivelul toracelui posterior.

Atât raportul de constatare medico-legală din 25.03.2014, cât și raportul de

expertiză medico-legală din 21.05.2014, au fost efectuate de Centrul de Medicină

Legală pe lângă Ministerul Sănătății al RM, de experți medico-legali de categoria I

de calificare, cu o experiență profesională de 20 de ani, iar apărarea, având obiecții

față de raportul de expertiză medico-legală din 21.05.2014, nu a depus nici o cerere

de efectuare a expertizei repetate, în virtutea art. 149 alin. (2) Cod de procedură

penală.

Totodată, sunt neîntemeiate și argumentele apărării precum că, martorul

Gluhu A. a indicat că la momentul examinării părții vătămate, au fost depistate

5

doar vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi însângerate a

mânii drepte, plagă specifică tăieturii de dimensiuni mici.

Or, potrivit declarațiilor martorului Gluhu A., care activează în cadrul

Dispensarului Narcologic Republican, Secția expertiză a stărilor de ebrietate în

calitate de medic psihiatru-narcolog, reieșind din atribuțiile sale de serviciu, în ziua

comiterii faptei la data de 23.03.2014, a examinat partea vătămată în vederea

depistării stării de ebrietate, ea nefiind medic autorizat în sensul efectuării

expertizei medico-legale și aprecierii gravității leziunilor corporale.

Totuși, prin declarațiile martorului Gluhu A., se confirmă că la momentul

examinării lui Musteață D. la Dispensarul Narcologic, în noaptea de 23.03.2014,

pe corpul acestuia au fost depistate vătămări corporale vizibile.

Afirmațiile apărării că din înregistrarea video rezultă că hainele părții

vătămate sunt curate și la acesta lipsesc careva leziuni corporale, sunt nefondate,

prin aceasta nefiind confirmat faptul că lui Musteață D. nu i-au fost aplicate o

mulțime de lovituri cu picioare și i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate,

ceea ce se dovedește prin celelalte probe administrate.

Presupunerile inculpatului că zgârietura pe mâna părții vătămate a apărut din

cauza spargerii geamului de la mașină de către acesta, în rezultatul certei iscate

între Musteață D. și concubina sa, nu sunt fondate, martorul Cașcaval C.

confirmând că nu s-a certat cu partea vătămată, iar geamul a fost spart de către

hoții care au sustras actele din automobil.

Mai mult, potrivit declarațiilor concubinei părții vătămate, Cașcaval C.,

acesta, revenind acasă, avea pe spate multe pete roșii, îl durea piciorul și mâna.

Alegațiile apărării că raportul de expertiză psihiatrică din 04.07.2014

urmează a fi respins din motiv că trauma psihologică depistată putea fi provocată și

de alte circumstanțe, spre exemplu stoparea acestuia de către colaboratorii de

poliție, pornirea cauzei penale, faptul rămânerii fără permis, sunt nefondate.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie din

04.07.2014, Musteață D. a fost examinat de comisia de psihiatri experți judiciari,

anume prin prisma acțiunilor de pretinsă tortură, efectuate de colaboratorii de

poliție rutieră în noaptea de 23.03.2014. Din concluziile raportului rezultă că

expertizatul Musteață D. a suportat traumă psihologică post stresantă de intensitate

ușoară, anume în rezultatul acțiunilor de pretinsă tortură, însă nu în rezultatul altor

circumstanțe pe care le invocă apărarea.

Nu sunt probate nici argumentele apărării că unicul martor ocular Gheorghiu

E. confirmă că nu a avut loc un conflict între colaboratorii de poliție și partea

vătămată.

Declarațiile acestui martor, care are o vârstă înaintată și care a indicat cu

incertitudine că nu a fost nici un conflict între colaboratorii de poliție și partea

vătămată pe teritoriul parcării, nu infirmă incontestabil cauzarea de dureri fizice și

suferințe psihice părții vătămate de către colaboratorii de poliție. Faptul că în

prezența martorului nu a fost niciun conflict și nu s-a auzit gălăgie, nu atestă că nu

a fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal.

6

Instanța, apreciind probele în ansamblu, acestea coroborând între ele, a

conchis cu certitudine că infracțiunea prevăzută la art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod

penal a fost comisă anume de inculpat.

Astfel, potrivit declarațiilor tuturor participanților la proces, la 23.03.2014

Musteață D. a fost oprit de colaboratorii poliției rutiere Gînu C. și persoana în

privința cărei procedura este disjunsă, care suspectând că conducătorul auto e în

stare de ebrietate au insistat la trecerea de către acesta a examenului medical la

Dispensarul Narcologic. Deci, în perioada 23.03.2014, aproximativ ora 23.00 și

până la ieșirea acestuia din Dispensarul Narcologic, Musteață D. s-a aflat sub

custodia organelor de poliție.

Faptul că anume în această perioadă, când se afla sub controlul

colaboratorilor de poliție, i-au fost aplicate lovituri părții vătămate, fiindu-i

provocate urmările stabilite prin raportul de constatare medico-legală din

25.03.2014 și raportul de expertiză medico-legală din 21.05.2014, se mai

dovedește prin declarațiile martorului Gluhu A., medicul care la examinarea

acestuia la Dispensarul Narcologic, a depistat vizual vătămări corporale sub formă

de plăgi și zgârieturi însângerate a mânii drepte, plagă specifică tăieturii de

dimensiuni mici.

Or, odată ce partea vătămată era în custodia organelor afacerilor interne în

noaptea din 23.03.2014, fapt confirmat prin probele administrate, colaboratorii

poliției rutiere urmau să mențină ordinea publică și să aplaneze orice conflict

apărut.

Jurisprudența CtEDO statuează cert că atunci când unei persoane îi sunt

cauzate leziuni corporale, în timp ce se afla în detenție sau sub un alt control al

poliției, orice astfel de leziune va crea o puternică prezumție că acea persoană a

fost supusă maltratării, după cum și a fost stabilit în cauza CtEDO, Bursuc versus

România.

Deci, părții vătămate i-au fost cauzate leziunile corporale în perioada când s-

a aflat în custodia organelor de poliție, prin comportamentul de rău tratament

manifestat de colaboratorul poliției rutiere, inculpatul Gînu C.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod

penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice și psihice, care

reprezintă tratament inuman și degradant, de către o persoană publică, acțiuni

săvârșite de două sau mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, dar nu are antecedente penale, întreține un copil minor, că nu s-

au stabilit circumstanțe agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui

este posibilă cu numirea unei pedepse nonprivative de libertate.

La fel, instanța a conchis că acțiunea civilă, depusă de partea vătămată,

urmează a fi admisă parțial, cu încasare de la inculpat a prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei. Or, suma de 100.000 lei solicitată, este exagerată și

neproporțională faptei comise, și urmărilor prejudiciabile.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

7

inculpatul să fie condamnat la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 10 ani.

Apelantul a indicat că instanța de fond corect a încadrat acțiunile

inculpatului, însă la stabilirea pedepsei neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90

Cod penal, pedeapsa aplicată nefiind proporțională faptelor săvârșite, fiind prea

blândă, sentința fiind pasibilă anulării.

Astfel, CtEDO condamnă cu desăvârșire neasigurarea efectului preventiv al

normelor legii, iar o pedeapsă corespunzătoare gravității faptei vine să

restabilească în drepturi victima actelor de tortură și relelor tratamente.

Instanța de fond a neglijat faptul că inculpatul nu a demonstrat nici o urmă

de remușcare și a negat în permanență aplicarea torturii, și cauzarea vătămărilor

corporale părții vătămate.

Totodată, instanța nu a motivat aplicarea pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării ei, lipsind temeiuri de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului nu este întemeiată și

oportună pentru reeducarea și corectarea acestuia, în scopul prevenirii comiterii

altor infracțiuni, precum și pentru restabilirea echității sociale, nefiind

corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptei comise și circumstanțelor cauzei,

nu poate fi considerată adecvată și nu va contribui la atingerea scopurilor pedepsei

penale.

În același timp, instanța incorect a aplicat prevederile art. 76 Cod penal,

indicând în calitate de circumstanță atenuantă – comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni grave, or prevederile acestui articol stipulează clar că la stabilirea

pedepsei se consideră circumstanță atenuantă, săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

3.1. A declarat apel și avocatul Artur Țapeș, în numele părții vătămate

Musteață D., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să fie admisă integral acțiunea civilă.

Apelantul a invocat că existența probelor pertinente au dovedit vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, deși acesta nu a recunoscut vina,

încercând prin orice modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală, dând

declarații false că partea vătămată, personal și-ar fi cauzat vătămările corporale,

spărgând geamul propriului automobil.

Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, ținând cont că acesta a

comis o infracțiune gravă, în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu.

Părții vătămate i-a fost cauzată o traumă psihologică care l-a afectat

considerabil, în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, acesta pierzându-și pentru

totdeauna încrederea în colaboratorii MAI, iar suma solicitată în acțiunea civilă

este una echitabilă.

3.2. Avocatul Serghei Canțer, la fel, a declarat apel, în numele inculpatului,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat.

8

Apelantul a indicat că nu a fost dovedită comiterea infracțiunii de tortură de

către inculpat, acest fapt reieșind doar din declarațiile părții vătămate, care nu

corespund realității și nu au suport probatoriu.

Partea vătămată a înaintat o plângere la procuratură la 08.04.2015, referitor

la incidentul din 23.03.2015, nefiind cunoscut faptul adresării către organele de

drept peste 15 zile de la producerea infracțiunii.

Astfel, plângerea împotriva acțiunilor colaboratorilor de poliție a fost depusă

doar atunci când partea vătămată nu și-a mai putut rezolva problema legată de

ridicarea permisului, fiind depusă cu scopul de a se apăra pe faptul conducerii

mijlocului de transport în stare de ebrietate, și nu poate sta la baza adoptării unei

sentințe de condamnare.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1120/D din 21.05.2014,

la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză la nivelul

toracelui posterior, leziuni care nu puteau fi provocate de mai multe lovituri, or,

partea vătămată a confirmat că i-au fost aplicate mai multe lovituri cu mâinile și

picioarele, în timp ce el se afla la pământ.

Martorul Gluhu A. a indicat că, la momentul examinării persoanei, la acesta

au fost depistate doar vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi

însângerate a mânii drepte, plagă specifică tăieturii de dimensiuni mici, iar

declarațiile părții vătămate că îi curgea sânge de la cot nu corespund realității.

Totodată, potrivit înregistrării efectuate de inculpat, hainele părții vătămate

sunt curate și la acesta lipsesc careva leziuni corporale.

Raportul de expertiză psihiatrică din 04.07.2014, potrivit căruia partea

vătămată a suportat o traumă psihologică post stresantă de intensitate ușoară,

urmează a fi respins, nefiind stabilit că trauma psihologică a fost provocată de

inculpat, fiind posibil ca aceasta să apară și în alte circumstanțe, spre exemplu

stoparea acestuia de către colaboratorii de poliție, pornirea cauzei penale sau

rămânerea fără permis de conducere.

Faptul că partea vătămată induce instanța în eroare se confirmă și de unicul

martor ocular, Gheorghiu E., care declară cert că nu a avut loc nici un conflict între

colaboratorii de poliție și partea vătămată.

Astfel, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, nefiind stabilit că

inculpatul a comis infracțiunea de tortură.

septembrie 2016, apelurile procurorului și al avocatului Serghei Canțer au fost

respinse ca nefondate.

Apelul avocatului Artur Țapeș a fost admis, casată sentința în latura civilă și

pronunțată o nouă hotărâre.

De la Gînu C. s-a încasat în beneficiul lui Musteață D. prejudiciul moral în

mărime de 10.000 lei și cheltuielile judiciare în mărime de 1500 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

9

Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin

probele administrate, verificate în ședința de judecată.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Musteață D., al doilea

colaborator de poliție l-a chemat după poarta parcării speciale, unde nu erau

instalate camere video. S-a apropiat inculpatul de ei și când s-a întors spre acesta,

al doilea colaborator de poliție i-a sucit mâinile în sus, iar inculpatul l-a lovit

primul cu piciorul în piciorul său, partea de jos. Inculpatul i-a aplicat mai multe

lovituri cu picioarele, primele două fiind dureroase. După ce a căzut jos, a fost lovit

și de al doilea polițist. Au încetat să-i mai aplice lovituri, în momentul în care a

intervenit paznicul. După aceasta, a fost condus la Dispensarul Narcologic, unde a

refuzat să-i fie prelevate probe de sânge. La ieșire din dispensarul de narcologie,

inculpatul i-a spus că va fi intentat dosar penal în privința lui și a fost lăsat să plece

acasă. A doua zi, îl durea tot corpul și nu a putut să se ridice din pat, fiind îngrijit

în condiții casnice, nu a chemat ambulanța. Peste o zi s-a adresat la Centrul de

medicină legală, apoi a depus o plângere împotriva colaboratorilor de poliție.

Conform declarațiilor martorului Gluhu A., partea vătămată a refuzat să

treacă expertizarea, iar în momentul când acesta făcea mențiune în procesul-verbal,

a observat că are o plagă la mâna dreaptă, însă a refuzat să explice proveniența ei.

Potrivit declarațiilor martorului Cașcaval C., concubina părții vătămate,

acesta a ieșit din casă să parcheze mașina și a revenit aproximativ la ora 02.00-

03.00. Îl durea piciorul, mâna, iar pe spate avea niște pete roșii. Hainele lui erau

murdare, rupte, pline de sânge și mâna era în sânge. A doua zi i-a comunicat că

mergând spre parcare, a fost oprit de către colaboratorii poliției pentru că avea

geamul spart și s-a certat cu aceștia. Fiind suspectat că este în stare de ebrietate,

automobilul lui a fost dus la parcarea specială, iar el a fost condus pentru a trece

testul la alcoolemie. La parcare a fost bătut de către colaboratorii de poliție, aceștia

l-au lovit cu picioarele în spate. Pe spate partea vătămată avea multe pete roșii, iar

la medicul legist s-a adresat peste o zi. Totodată, acesta i-a povestit că a refuzat să

treacă expertiza pentru că îl durea mâna dreaptă lângă cot, iar sângele curgea în

jos.

Vina inculpatului a fost dovedită și prin probele scrise, anexate la materialele

cauzei:

ordonanța procurorului din 11.12.2014, cu privire la disjungerea materialelor

cauzei penale nr. 2014420532 în privința faptei comise de către Gînu C., într-o

procedură separată cu atribuirea nr. 2014012652;

plângerea lui Musteață D. din 08.04.2014, în care reclamă despre acțiunile

ilegale admise de către colaboratorii de poliție, manifestate prin acțiuni de

maltratare;

raportul de constatare medico-legală nr. 1271 din 25.03.2014 și foto-tabelul,

potrivit căruia, la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate, sub

formă de excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză

la nivelul toracelui posterior, iar conform Protocolului de la Istanbul, ”leziunile

corporale depistate sunt în corelație cu trauma suportată”;

10

procesul-verbal nr. 8016 din 23.03.2014 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

potrivit căruia Musteață D. a refuzat examinarea medicală, însă au fost constatate

vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi însângerate ale mânii

drepte, hainele fiindu-i murdare;

raportul de expertiză medico-legală nr. 1120/D din 21.05.2014, potrivit

căruia la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate, sub formă

de excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză la

nivelul toracelui posterior;

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 482 a-201 din

04.07.2014, potrivit căruia, declarațiile părții vătămate Musteață D. pot fi luate la

bază, poartă un caracter veridic, a suportat o traumă psihologică post stresantă, de

intensitate ușoară, constatările psihologice consemnate cu referință la Musteață D.

sunt în concordanță cu pretinsa tortură;

fișa de post a inspectorului patrulare rutieră Gînu C., conform căreia

inculpatul era responsabil de asigurarea inviolabilității vieții private și intime a

persoanei, în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu;

extrasul din ordinul nr. 2 ef. din 05.03.2013 potrivit căruia, Gînu C. a fost

numit în funcție de inspector patrulare rutieră al companiei Botanica a Batalionului

nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP.

Probele administrate confirmă că anume inculpatul a documentat cazul lui

Musteață D., căruia, în urma expertizării de către angajatul Dispensarului

Narcologic, Gluhu A., i-a fost depistată o plagă pe mâna dreaptă, care în acel

moment sângera.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1120/D din 21.05.2014,

s-au constatat la Musteață D. vătămări corporale neînsemnate, sub formă de

excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză la nivelul

toracelui posterior.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile

consecvente ale părții vătămate și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 482 a-201 din 04.07.2014.

Astfel, argumentele apărării că inculpatul nu i-a aplicat lovituri părții

vătămate și că acesta a inventat o versiune de intimidare a lui mult mai târziu,

decât ziua în care a avut loc documentarea părții vătămate, că expertul Gluhu A. ar

fi depistat doar plăgi vizibile pe brațul drept ce nu confirmă declarațiile acestuia că

ar fi fost bătut cu pumnii și picioarele, sunt o încercare de a induce instanța în

eroare și a se eschiva de la răspundere penală.

Afirmațiile acuzării privind înăsprirea pedepsei pe motiv că inculpatul nu a

demonstrat nici o urmă de remușcare, nu s-a căit, fiind aplicate prevederile art. 90

Cod penal în lipsa circumstanțelor atenuante, nu sunt fondate, or, inculpatul nu are

antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor la întreținere, din momentul

comiterii faptei și până la momentul actual nu a comis alte infracțiuni,

circumstanțele date fiind suficiente pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

11

Totodată, solicitarea părții vătămate privind majorarea cuantumului

prejudiciului moral încasat și perceperea cheltuielilor de judecată este fondată.

Reieșind din gradul pericolului social al infracțiunii comise, de suferințele fizice și

morale suportate de partea vătămată în urma acțiunilor inculpatului, ar fi rațională

și echitabilă încasarea prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1500 lei.

Scutelnic, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate în

partea ce ține de pedeapsa aplicată inculpatului și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel eronat a constatat oportunitatea

aplicării art. 90 Cod penal, fiind neglijate prevederile art. 61, 75 Cod penal,

gravitatea infracțiunii săvârșite și rezonanța social sporită a acesteia.

Astfel, concluzia instanței de apel este neîntemeiată și pripită, fiind omis

faptul că nu fost constatate circumstanțe atenuante, că inculpatul nu a recunoscut

vina și nu a contribuit la cercetarea și descoperirea infracțiunii, prin

comportamentul său inducând instanța în eroare și distorsionând circumstanțele

reale ale faptei săvârșite. Acesta nu a întreprins nici o măsură sau acțiune în

vederea prevenirii urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii și reparării daunelor

cauzate și nu și-a cerut scuze pentru fapta săvârșită.

Mai mult, aplicând acte de tortură în timpul aflării în exercițiul funcției sale,

inculpatul, nu numai că a prejudiciat imaginea instituției în care activează, dar și a

adus atingere procesului de înfăptuire a justiției.

Totodată, la numirea pedepsei, instanța de apel a invocat, la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, aceleași circumstanțe în coraport cu care a diminuat

pedeapsa numită inculpatului, fiind admisă dubla valență la aplicarea aceleiași

situații de drept.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Serghei Canțer, solicitând casarea

hotărârilor menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii

în acțiunile sale.

Recurentul a invocat că vinovăția inculpatului de comitere a infracțiunii

incriminate nu a fost demonstrată.

Probele administrate nu au dovedit cert comiterea de către inculpat a

infracțiunii de tortură, acest fapt fiind declarat doar de către partea vătămată,

depozițiile căruia nu corespund realității și nu au suport probatoriu.

Or, partea vătămată a înaintat o plângere la procuratură pe 08.04.2015,

referitor la incidentul din 23.03.2015, nefiind cunoscut faptul adresării în organele

de drept peste 15 zile de la producerea infracțiunii.

Plângerea împotriva acțiunilor colaboratorilor de poliție a fost depusă doar

atunci când partea vătămată nu și-a putut rezolva problema legată de ridicarea

permisului, fiind depusă cu scopul de a se apăra pe faptul conducerii mijlocului de

12

transport în stare de ebrietate și nu poate sta la baza adoptării unei sentințe de

condamnare.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1120/D din 21.05.2014,

la Musteață D. au fost stabilite vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriații la nivelul membrului superior și inferior pe dreapta, echimoză la nivelul

toracelui posterior, leziuni care nu puteau fi provocate de mai multe lovituri, or,

partea vătămată a confirmat că i-au fost aplicate mai multe lovituri cu mâinile și

picioarele, în timp ce el se afla la pământ.

Martorul Gluhu A. a indicat că, la momentul examinării persoanei, la acesta

au fost depistate doar vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi

însângerate a mânii drepte, plagă specifică tăieturii de dimensiuni mici, iar

declarațiile părții vătămate că îi curgea sânge de la cot nu corespund realității.

Totodată, potrivit înregistrării efectuate de inculpat, hainele părții vătămate

sunt curate și la acesta lipsesc careva leziuni corporale.

Raportul de expertiză psihiatrică, potrivit căruia partea vătămată a suportat o

traumă psihologică post stresantă de intensitate ușoară, urmează a fi respins,

nefiind stabilit că trauma psihologică a fost provocată de inculpat, fiind posibil ca

aceasta să apară și în alte circumstanțe, spre exemplu stoparea acestuia de către

colaboratorii de poliție, pornirea cauzei penale sau rămânerea fără permis de

conducere.

Faptul că partea vătămată induce instanța în eroare se confirmă și de unicul

martor ocular, Gheorghiu E., care declară cert că nu a avut loc nici un conflict între

colaboratorii de poliție și partea vătămată.

Potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod,

se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Mai mult, nu a fost probat nici faptul provocării de către inculpat părții

vătămate a suferințelor fizice și psihice.

Astfel, inculpatul urmează a fi achitat, în acțiunile acestuia lipsind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

13

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului este fondat și pe temeiul din

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța, fiind omisă

în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5.1. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. și 5.1. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

părții vătămate Musteață D.; a martorilor Gluhu A. și Cașcaval C.; ordonanța

procurorului din 11.12.2014 cu privire la disjungerea materialelor cauzei penale nr.

2014420532 în privința faptei comise de către Gînu C. într-o procedură separată cu

atribuirea nr. 2014012652; plângerea lui Musteață D. din 08.04.2014 în care

reclamă despre acțiunile ilegale admise de către colaboratorii de poliție,

14

manifestate prin acțiuni de maltratare; raportul de constatare medico-legală nr.

1271 din 25.03.2014 și foto-tabelul, potrivit căruia, la Musteață D. au fost stabilite

vătămări corporale neînsemnate, sub formă de excoriații la nivelul membrului

superior și inferior pe dreapta, echimoză la nivelul toracelui posterior, iar conform

Protocolului de la Istanbul, ”leziunile corporale depistate sunt în corelație cu

trauma suportată”; procesul-verbal nr. 8016 din 23.03.2014 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei, potrivit căruia Musteață D. a refuzat examinarea medicală, însă, au fost

constatate vătămări corporale vizibile sub formă de plăgi și zgârieturi însângerate

ale mânii drepte, hainele fiindu-i murdare; raportul de expertiză medico-legală

nr. 1120/D din 21.05.2014, potrivit căruia la Musteață D. au fost stabilite vătămări

corporale neînsemnate sub formă de excoriații la nivelul membrului superior și

inferior pe dreapta, echimoză la nivelul toracelui posterior; raportul de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr. 482 a-201 din 04.07.2014, potrivit căruia,

declarațiile părții vătămate Musteață D. pot fi luate la bază, poartă un caracter

veridic, a suportat o traumă psihologică post stresantă, de intensitate ușoară,

constatările psihologice consemnate cu referință la Musteață D. sunt în

concordanță cu pretinsa tortură; fișa de post a inspectorului patrulare rutieră Gînu

C.; extrasul din ordinul nr. 2 ef. din 05.03.2013 potrivit căruia, Gînu C. a fost

numit în funcție de inspector patrulare rutieră al companiei Botanica a Batalionului

nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, probele

administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal (pct. 2., 4. din decizie).

La stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

15

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. - 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și apel, privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, și

invocarea doar acestei chestiuni în recursurile ordinare este lipsită de orice suport

legal (pct. 5., 5.1. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat inculpatului pedepse

16

individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul

Serghei Canțer, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 09

noiembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

septembrie 2016, în privința inculpatului Gînu Corneliu Iurie, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

17