1ra-1834/2016 — art. 27, 186 al. 5, 188 al. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 186 al. 5, 188 al. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-1834/2016 — art. 27, 186 al. 5, 188 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1834/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de
avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Capsamun Valeri și de avocatul
Cernomoreț Sergiu în numele inculpaților Cavalji Feodor și Capsamun Valeri, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 19
aprilie 2016, în cauza penală, în privința lui
Cavalji Feodor Gheorghe, născut la 27 septembrie 1982,
cetățean al Republicii Moldova, găgăuz de naționalitate,
originar și locuitor al r-nului Ceadîr - Lunga, s. Cazaclia,
str. Pervomaiskii nr. 9;
și
Capsamun Valeri Dumitru, născut la 14 ianuarie 1977,
cetățean al Republicii Moldova găgăuz de naționalitate,
originar și locuitor al r-nului Ceadîr - Lunga, s. Djoltai, str.
Cehov, nr. 39.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 03.07.2014 pînă la 10.02.2015;
Instanța de apel de la 01.04.2015 pînă la 19.04.2016;
Instanța de recurs de la 25.08.2016 pînă la 07.12.2016.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în
cauză în baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cedîr-Lunga din 10 februarie 2015:
- Cavalji Feodor a fost condamnat în baza art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)
Cod penal, la 2 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă
suspendarea executării pedepsei penale aplicate lui Cavalji Feodor, pe un termen de
probațiune de 1 an;
- Capsamun Valeri a fost condamnat în baza art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), c),
d) Cod penal, la 2 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă
suspendarea executării pedepsei penale aplicate lui Cavalji Feodor, pe un termen de
probațiune de 1 an.
S-a dispus încasarea de la Cavalji F. și Capsamun V., în ordine solidară, în
beneficiul IM „Orange Moldova” S.A., prejudiciul material în mărime de 15 016 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Cavalji
Feodor și Capsamun Valeri împreună cu alte două persoane, neidentificate în timpul
urmăririi penale, la 24 decembrie 2013, pe la orele 03.00, premeditat, în scopul de a
sustrage bunurile aparținute unei alte persoane, împreună și avînd o înțelegere
prealabilă, au pătruns pe teritoriul antenei de emisie „CAH 634 Chiriet-Lunga” a
operatorului rețelei mobile IM „Orange Moldova” S.A., amplasată la distanța de 1,5
km în partea de vest din capătul de la nordul s. Chiriet-Lunga, raionul Ceadîr-
Lunga, unde, în continuarea realizării intenției lor criminale, au încercat să sustragă:
1
o baterie de acumulator „Fiam G28100 (100Ah720A)”, cu prețul 1 750 lei; 240 litri
de motorină, costul cărei este pentru un litru 17,57 lei, în sumă de 4 216,8 lei și în
total bunuri în sumă de 5 966,80 lei, ce constituie prejudiciu material în proporții
considerabile, însă nu au reușit să-și realizeze intenția criminală pînă la capăt din
motivul, care nu depindea de voința acestora, deoarece au fost reținuți de
colaboratorii de poliție în flagrant delict.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul a declarat apel,
prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri, după cu urmează:
- inculpatul Cavalji Feodor să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea
infracțiunii, prevăzute de art. 27, art. l86 alin. (5) Cod penal și să-i fie stabilită
pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei, în
conformitate cu art. 72 alin. (3) Cod penal, în instituția penitenciară de tip
semiînchis;
- inculpatul Capsamun Valeri, să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea
infracțiunii, prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa cu
închisoarea pe un termen de 12 ani, cu ispășirea pedepsei, în conformitate cu art.72
alin. (4) Cod penal, în instituția penitenciară de tip închis. (f.d.48-51, vol.3).
Apelantul a considerat neîntemeiată concluzia instanței de judecată despre
faptul că, partea acuzării nu a prezentat probe obiective, care ar dovedi că inculpații
aveau scopul și intenția de a sustrage bunuri în proporții deosebit de mari. În opinia
procurorului, instanța de judecată nu a dat o apreciere cuvenită probelor, prezentate
și investigate în timpul examinării cauzei respective și, ca urmare, a fost emisă
sentința ilegală și neîntemeiată.
Apelantul nu este de acord cu concluziile instanței de judecată în partea lipsei
de probe, privind faptul, că inculpatul Capsamun V., în scopul de a reține valorile
materiale susmenționate, a amenințat colaboratorii de poliție, deoarece consideră, că
concluzia respectivă este respinsă prin depozițiile martorilor Dunarean V. și Radov
V. și prin materialele cauzei.
Apelantul, mai consideră neîntemeiată concluzia instanței de judecată despre
lipsa în acțiunile inculpatului Capsamun V., a elementului calificativ de infracțiune,
prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, în legătură cu nerecunoașterea
colaboratorilor de poliție în calitate de parte vătămată din motivul amenințărilor.
Consideră ilegală sentința primei instanțe în partea transmiterii proprietarului
conform apartenenței, a probelor materiale și anume autovehicolului, pașaportului
tehnic al acestuia și numărului de înregistrare.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 19 aprilie
2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentința primei instanțe, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, după cum urmează:
Cavalji Feodor Gheorghe, se recunoaște vinovat în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 27, art. 186 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu
închisoarea pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip
semiînchis;
Capsamun Valeri Dumitru, se recunoaște vinovat în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu închisoarea pe un
termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip închis.
S-a admis acțiunea civilă, înaintată de ÎM „Orange Moldova” S.A. și s-a dispus
încasarea de la inculpații Cavalji Feodor și Capsamun Valeri, în beneficiul IM
„Orange Moldova”, prejudiciul material în mărime de 15 016 lei.
2
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, Cavalji Feodor, la 24
decembrie, la orele 03:00 noaptea, premeditat, în scopul de a sustrage bunurile alte
persoane, împreună și avînd o înțelegere prealabilă cu Capsamun V. și cu două
persoane, care nu au fost stabilite în timpul urmăririi penale, au pătruns pe teritoriul
antenei de emisie „CAH 634 Chiriet-Lunga” a operatorului rețelei mobile IM
„Orange Moldova” S.A., amplasată la distanța de 1,5 km în partea de vest din
capătul de la nordul s. Chiriet-Lunga, raionul Ceadîr-Lunga, unde, în continuarea
realizării intenției lor criminale, au încercat să sustragă din încăperea centralei
electrice dizel: un generator electric pe bază de dizel modelul „Power Unit 16kVA
Visa PI4”, cu prețul de 245 348,05 lei, o baterie de acumulator „Fiam G28100
(100Ah720A)”,cu prețul de 1 750 lei; 240 litri de motorină, costul cărei este pentru
un litru 17,57 lei, în sumă de 4 216,8 lei și în total bunuri în sumă de 251 315,30 lei,
ce constituie prejudiciu material în proporții deosebit de mari, însă nu au reușit să-și
realizeze intenția criminală pînă la capăt din motivul, care nu depindea de voința
acestora, deoarece au fost reținuți de colaboratorii de poliție în flagrant delict.
Astfel, Cavalji F. a săvîrșit infracțiunea, prevăzută de art. 27, art. 186 alin. (5)
Cod penal, furtul, adică sustragerea tainică a bunurilor altei persoane,săvîrșită de
două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile.
Apreciind din punctul de vedere al legii, acțiunile inculpatului Capsamun V.,
instanța de apel a considerat că, vina acestuia în săvîrșirea infracțiunii, prevăzute de
art. 188 alin. (5) Cod penal, este stabilită și confirmată prin materialele cauzei,
investigate în cadrul ședinței de judecată. Iar instanța de fond, a atribuit o calificare
juridică eronată faptei efectuate.
Astfel, instanța de apel a stabilit că, Capsamun Valeri, la 24 decembrie, la
orele 03:00 noaptea, premeditat, în scopul de a sustrage bunurile, aparținute unei
alte persoane, împreună și avînd o înțelegere prealabilă cu Cavalji Feodor și cu două
persoane, care nu au fost stabilite în timpul urmăririi penale, au pătruns pe teritoriul
antenei de emisie „CAH 634 Chiriet-Lunga”a operatorului rețelei mobile IM
„Orange Moldova” S.A., amplasată la distanța de 1,5 km în partea de vest din
capătul de la nordul s. Chiriet-Lunga, raionul Ceadîr-Lunga, unde, în continuarea
realizării intenției lor criminale, au încercat să sustragă din încăperea centralei
electrice dizel: un generator electric pe bază de dizel modelul „Power Unit 16kVA
Visa PI4”, cu prețul de 245 348,05 lei, o baterie de acumulator „Fiam G28100
(100Ah720A)”,cu prețul de 1 750 lei; 240 litri de motorină, costul cărei este pentru
un litru 17,57 lei, în sumă de 4 216,8 lei și în total bunuri în sumă de 251 315,30 lei,
ce constituie prejudiciu material în proporții deosebit de mari, însă fiind surprins în
flagrant delict de colaboratorii de poliție în scopul de a reține valorile materiale
susmenționate, amenințînd colaboratorii de poliție, a deschis focul în aer din arma
cu țeava lisă „Zumrut 565SI. Escort” și a încercat să deschidă focul încă o dată, însă
nu a reușit din motivul defecțiunii mecanismelor automatice ale armei, după ce a
fost reținut de colaboratorii de poliție.
Astfel, Capsamun V., a comis infracțiunea, prevăzută de art.188 alin. (5) Cod
penal, - tîlhărie, adică act de agresiune în scopul de sustragere a bunurilor,
aparținute unei alte persoane, legată cu pericolul aplicării violenței, ce pune în
pericol viața și sănătatea persoanei, supuse agresiunii, săvîrșită în proporții
deosebit de mari, prin pătrunderea în încăpere.
3
Instanța de apel a considerat întemeiat argumentul apelantului referitor la faptul
că, inculpații nu aveau intenția de a sustrage generatorul electric pe bază de dizel
modelul „Power Unit 16kVA Visa PI4”, care constă din bateria de acumulator
„Fiam G28100 (100Ah720A)”, propulsorul industrial dizel „Perkins 403D-15” cu
echipamentul suspendat în formă de generator electric „Stamford PI044G(31)”,
regulatorul de tensiune a curentului electric, starter și cabluri electrice, cu costul
total de 141 236,88 lei, reprezintă o linie de apărare aleasă de acestea, legată cu
tendința lor de a scăpa de răspundere pentru faptele comise, deoarece versiunea
respectivă a inculpaților este respinsă de probele, aflate în materialele cauzei și
anume:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.12.2013 (f.d.27-35, 52-
69, vol. l);
- prin actele de constatare a mărimii prejudiciului cauzat (f.d. 7-9, vol.l,
f.d.237-242, vol. 2);
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.12.2013 (f.d.27-35,
vol.l);
- procesul-verbal de examinare a vehicolului „Ford Galaxi”(f.d. 93-98,
vol.l, f.d.130-132, vol. 2), generatorului electric pe bază de dizel, ca obiect al
atentatului criminal (f.d. 124-125, vol.2) și procesul-verbal de reconstituire a faptei
(f.d. 132- 135, vol.2).
Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în ansamblu, circumstanțele
cauzei indică la intenția inculpaților de a sustrage bunurile materiale, indicate în
acuzare și anume: un generator electric pe bază de dizel modelul „Power Unit
16kVA Visa P14” cu prețul de 141236,88 lei; 240 litri de motorină, costul cărei este
pentru un litru 17,57 lei, în sumă de 4216,8 lei și în total bunuri în sumă de
145453,68 lei, ce constituie prejudiciu material în proporții deosebit de mari, adică
sustragere în proporții deosebit de mari. Iar faptul, că acțiunile inculpaților nu au
fost duse pînă la capăt, din motive, ce nu depindeau de voința acestora, nu este
contestat de către părți.
Mai mult, instanța de apel a reținut ca întemeiat argumentul apelantului,
privind necesitatea unei critici în privința depozițiilor inculpatului Capsamun V.D.,
precum că, acesta nu a amenințat colaboratorii de poliție cu arma, deoarece,
concluzia instanței de judecată, formată în baza acestor depoziții, despre lipsa
pericolului real din partea inculpatului Capsamun V. se respinge prin următoarele
probe:
- depozițiile martorilor Dunarean V., Radov V. și Russu N., (f.d.192-193, 203-
205, 210-212, vol.2);
- depozițiile martorului Braga S.F., ( f.d. 206-207, vol.2);
- prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.12.2013 (f.d.27-35, 52-
69, vol.1) și prin procesul-verbal de examinare a vehiculului din 25.12.2013(f.d. 93-
98, vol.1);
- prin încheierea expertizei nr. 1222 din 19.02.2013 (f.d. 192-196, vol. 1).
În baza celor menționate, luând în considerație toate circumstanțele cauzei,
instanța de apel a concluzionat că, intenția inculpatului Capsamun V., în comun cu
ceilalți figuranți, de la bun început a fost îndreptată spre a sustrage bunurile
proprietarului, însă, fiind depistați la fața locului de către colaboratorii de poliție,
având posibilitatea de a părăsi locul infracțiunii împreună cu ceilalți complici, el a
rămas pe loc. În scopul continuării intenției sale criminale, îndreptate spre
4
menținerea celor sustrase, aplicând arma de foc, aptă pentru a deschide focul,
încărcată cu patru cartușe cu alice metalice, el a deschis focul. A întreprins acțiunile,
ce amenințau viața și sănătatea colaboratorului de poliție Dunarean V., îndreptând
spre regiunea capului acestuia, iar mai apoi pieptul ultimului țeava armei respective
după ce din ea a fost deschis focul și acest fapt indică la existența în faptele
inculpatului Capsamun V. a elementelor infracțiunii, prevăzute de art.188 Cod
penal.
Faptul că, ulterior Capsamun V., fiind blocat de polițiști, s-a predat, nici într-un
mod nu poate fi considerat ca refuzul benevol de la comiterea faptului de tîlhărie,
sau lipsa intenției de a sustrage direct bunurile proprietarului. Evident, că deschizînd
focul din arma de foc în direcția persoanelor, care i-au surprins la fața locului în
momentul furtului, pe care, pînă la deschiderea focului, el nu putea să-i identifice,
inculpatul presupunea, că astfel persoanele străine se vor speria și obstacolul pentru
sustragere va fi înlăturat.
Mai mult, din depozițiile colaboratorilor de poliție s-a constatat veridic că,
după ce s-a anunțat, că reținerea se efectuează de către poliție, inculpatul Capsamun
V., continua să-l mențină pe polițistul Dunarean V. sub țintă, adică îndrepta în
direcția cestuia arma, ce se apreciază obiectiv ca pericolul aplicării violenței,
periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, supuse agresiunii. Ori, colaboratorul
de poliție nu putea cunoaște faptul, că, pentru deschiderea repetată a focului, este
nevoie de a reîncărca arma și că inculpatul nu a făcut aceasta. În același timp,
polițistul știa cu certitudine, că hoții dețin arma de foc, care poate efectua
împușcătura și că persoanele indicate sunt în stare să facă aceasta, deoarece o
împușcătură în direcția lor deja a fost efectuată.
În p.4 Hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la practica judiciară pe cauzele,
privind sustragerea bunurilor” din 28.06.2004, la fel se indică că, faptele inițial
îndreptate spre comiterea furtului, nerealizat până la capăt, din motivul depistării de
către victimă sau de către alte persoane, și cu toate acestea a continuat în scopul de a
sustrage sau a menține, sunt calificate ca jaf sau tâlhărie, reieșind din caracterul
violenței aplicate.
Analiza susmenționată, indică asupra caracterului nefundamentat al versiunii
apărării, privind deschiderea focului asupra câinilor etc. Martorii indicați, polițiștii
Dunarean V., Radov V. și Russu N. a indicat că, nu s-a auzit nici o lătrătură de cîine,
ba chear însuși circumstanțele cauzei permit excluderea acestui fapt, deoarece,
persoanele care comit sustragerea ascunsă a bunurilor, fără nici o necesitate, nu ar fi
atras asupra sa atenția, mai ales deschizând focul din armă.
Luând în considerație cele indicate mai sus, instanța de apel a menționat că,
reieșind din circumstanțele stabilite ale furtului săvârșit, prin prisma art. 52 Cod
penal, acțiunile inculpatului sunt corect calificate de către acuzatorul de stat ca
tâlhărie, conform art. 188 alin. (5) Cod penal, adică atacul săvârșit asupra unei
persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața
sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită în proporții deosebit de mari, prin
pătrundere în încăpere.
Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărării, privind
lipsa în acțiunile lui Capsamun V. a componenței infracțiunii, prevăzută de art. 188
Cod penal, din motivul, că colaboratorii de poliție nu sunt recunoscuți în calitate de
părți vătămate.
5
Analizînd argumentul indicat, colegiul menționează că, în conformitate cu art.
59 alin. (l) Cod de procedură penală, parte vătămată este considerată persoana fizică
sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau
material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei.
Teoria dreptului penal, privește tîlhăria ca o infracțiune obiectivă, deoarece ea,
concomitent atentează asupra relațiilor publice din motivul posesiei bunurilor
mobile (obiectuul de bază nemijlocit) și chiar asupra sănătății omului, însă nu asupra
libertății lui psihice (un obiect suplimentar).
După cum reiese din materialele cauzei, în calitate de parte vătămată a fost
recunoscut proprietarul bunului, care reprezintă obiectul furtului, Î.M. „Orange
Moldova” S.A., reprezentantul cărei a fost admis să participe în examinarea cauzei
respective. La prezența cererii respective și dorința polițiștilor, implicați în reținere,
viața și sănătatea cărora a fost pusă în pericol, și acestea ar putea fi recunoscuți în
calitate de părți vătămate, însă, colaboratorii de poliție, în privința cărora a fost
efectuată amenințarea, în lipsa cererii acestora, privind recunoașterea lor în calitate
de părți vătămate, conform art. 58 alin. (3) pct. 11) Cod de procedură penală, au fost
interogați în calitate de martori și acest fapt, în opinia instanței de apel, nici într-un
mod nu influențează asupra calificării faptelor inculpatului.
Astfel, reieșind din faptul că, este stabilită vina inculpaților Cavalji F. și
Capsamun V. în comiterea faptelor ilicite, conform acuzării înaintate, instanța de
apel a concluzionat necesitatea casării sentinței instanței de fond și emiterea unei noi
hotărâri cu stabilirea pedepsei în privința inculpaților pentru faptele săvârșite.
Cît privește stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a menționat că,
conform art. 2 Cod penal, legea penală apără de infracțiuni, persoana, drepturile și
libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, regimul constituțional,
suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea,
securitatea omului și toată ordinea de drept.
Legea penală, mai are ca scop, preîntâmpinarea comiterii infracțiunilor noi.
Astfel, conform art. 16 Cod penal, inculpatul Cavalji F., a săvîrșit o infracțiune
care, intră în categoria infracțiunilor grave, deoarece sancțiunea art. 186 alin. (5)
Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoarea pe un termen de la 7 pînă la 12 ani.
La stabilirea pedepsei inculpatului Cavalji F. pentru săvîrșirea infracțiunii,
prevăzute de art. 27, art. 186 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a luat în
considerație faptul că, inculpatul, anterior a fost tras la răspundere pentru săvîrșirea
unui act de huliganism de către un grup de persoane (antecedente stinse, f.d. 40-46,
vol.2), se caracterizează mediu (f.d. 51, vol. 2), nu este pus la evidența psihiatrului și
nici a narcologului (f.d. 47-78, vol.2).
În astfel de circumstanțe, luînd în considerație cele menționate mai sus,
instanța de apel a considerat necesar de a stabili în privința inculpatului Cavalji F.,
pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciarul de tip semiînchis.
Reieșind din prevederile art. 16 Cod penal, inculpatul Capsamun V., a săvîrșit
infracțiune care, intră în categoria infracțiunilor deosebit de grave, deoarece
sancțiunea art. 188 alin. (5) Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoarea pe un
termen de la 12 pînă la 15 ani.
La stabilirea pedepsei inculpatului Capsamun V., pentru săvîrșirea infracțiunii,
prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a luat în considerație
faptul că, inculpatul Capsamun V., anterior nu a fost atras la răspundere penală ( f.d.
6
68, vol.2), se caracterizează pozitiv (f.d. 72, vol. 2), nu este pus la evidența
psihiatrului și nici a narcologului (f.d. 48, 69, vol. 2).
În astfel de circumstanțe, luînd în considerație cele menționate mai sus,
instanța de apel a considerat necesar de a stabili în privința inculpatului Capsamun
V., pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciarul de tip închis.
Pentru asigurarea executării, instanța de apel a considerat necesar de a înlocui
măsura de reprimare în privința lui Cavalji F. și Capsamun V. din obligația de a nu
părăsi țara sau localitatea, cu reținerea acestora în sala de judecată.
Mai mult, instanța de apel a considerat întemeiat, argumentul apelantului
precum că, hotărîrea instanței de fond, privind transmiterea proprietarului, conform
apartenenței, a unor probe materiale și anume: automobilului „Ford Galaxi”,
numărul de înmatriculare și pașaportul tehnic asupra automobilului indicat, care îi
aparțin lui Capsamin V., nu este întemeiată, din următoarele motive.
În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1) Cod penal (în redacție la
momentul săvîrșirii infracțiunii și examinării cauzei), confiscarea specială constă în
trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor (inclusiv a valorilor
valutare) utilizate la săvîrșirea infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni.
În cazul în care bunurile utilizate la săvîrșirea infracțiunilor sau rezultate din
infracțiuni nu mai există sau nu se găsesc, se confiscă contravaloarea acestora.
În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt supuse
confiscării speciale bunurile, folosite sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni,
dacă sunt ale infractorului.
În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (3) Cod penal, confiscarea
specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevăzute de prezentul cod.
După cum reiese din materialele cauzei, automobilul „Ford Galaxi”, numărul
de înmatruculare ,,CA 7901 TC” și pașaportul tehnic al automobilul respectiv, au
fost depistate și ridicate în timpul cercetării la fața locului la 24.12.2013, împreună
cu bunurile sustrase (f.d. 27-35, vol.l), a mai fost stabilit faptul, că, automobilul,
numărul de înmatriculare și pașaportul tehnic al automobilul indicat, aparțin, cu
drept de proprietate, inculpatului Capsamun V. ( f.d. 93-98, 133-134, 136-137, vol.l
f.d. 28-31, vol.2).
Mai mult, în timpul cercetării la fața locului, au fost depistate și ridicate, arma
„Zumrut 565 SI.ESCORT” și cartușiera, încărcată cu 30 de cartușe, calibrul 12, un
geamantan cu un set de chei, un ciocan, un extractor de cuie și 9 canistre de plastic.
Astfel, în baza celor susmenționate, instanța de apel a concluzionat că, bunurile
menționate mai sus și anume: automobilul „Ford Galaxi”, numărul de înmatruculare
CA 7901 TC și pașaportul tehnic la automobilul respectiv, arma „Zumrut 565
SI.ESCORT” și cartușiera, încărcată cu 30 de cartușe, calibrul 12, un geamantan cu
un set de chei, un ciocan, un extractor de cuie și 9 canistre de plastic, urmează a fi
supuse unei confiscări speciale în beneficiul statului, ca bunuri, folosite în timpul
săvîrșirii infracțiunii.
Cît privește acțiunea civilă, înaintată de partea vătămată, instanța de apel a
admis ca fiind întemeiată.
Conform art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul
penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost
cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației
7
profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală
sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.
Conform, art. 387 alin. (l) Cod de procedură penală, o dată cu sentința de
condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile și
mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,
ori o respinge.
După cum reiese din materialele cauzei, în timpul examinării cauzei respective
s-a constatat faptul că, prin acțiunile inculpaților Cavalji F.G. și Capsamun V.D., a
fost pricunuit ÎM „Orange Moldova” S.A. prejudiciul în sumă totală de 15 016 lei.
( f.d. 100-104, vol. 2).
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, au contestat cu recursuri
ordinare:
avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Capsamun Valeri, făcînd
trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,
solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței. Recurentul invocă
dezacordul cu recalificarea acțiunilor inculpatului Capsamun Valeri din art. 27, art.
186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal în art. 188 alin. (5) Cod penal.
În motivare, recurentul menționează că:
din declarațiile martorilor acuzării nu se atestă că, Capsamun Valeri a
îndreptat arma de foc spre cineva;
Cînd Capsamun Valeri s-a apropiat de mașină, el a auzit strigăt ,,Stai
poliția”, apoi a auzit 2 împușcături, după care Capsamun Valeri a dat arma jos și a
aruncat-o pe pămînt. El nu a amenințat și a ținut arma pe colaboratorii de poliție;
martorul Dunarean V. are statut de martor al faptei criminale și nu a părții
vătămate, prin urmare acuzatorul de stat a recunoscut că, prin fapta aceasta lui
Dunarean V. nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu moral, nici cel material;
din declarațiile lui Capsamun Valeri, ultimul a tras din arma de foc pentru a
speria câinii care se aflau în apropierea lor, or și martorii au subliniat acest fapt că se
auzeau cîini prin apropiere;
referitor la acumulator, apărarea menționează că nici de către partea civilă,
nici de către acuzare nu a fost stabilită valoarea de piață a bunurilor sustrase din
teritoriul turnului și valoarea contabilă reziduală a acumulatorului nu poate fi
recunoscută ca atare, ori valoarea unui acumulator nou instalat la turn, s-a dovedit a
fi mai mică decît valoarea celui exploatat pe parcursul a câțiva ani;
din declarațiile lui Capsamun Valeri, …în procesul sustragerii de către
inculpați au fost tăiate cablurile de la generatorul disel, iar însăși generatorul a fost
mișcat din locul său. Toate acestea au fost făcute pentru a întreprinde măsuri ce
atrag după sine imposibilitatea funcționării aparaturii de supraveghere.
inculpații nu au avut intenția de a sustrage generatorul, or generatorul a fost
foarte greu și voluminos și de a-i plasa în portbagajul automobilului unde trebuiau fi
plasate canistrele cu motorină și în salonul meșinei trebuiau de așezat două
persoane;
referitor la intenția sustragerii a generatorului apărarea menționează că,
greutatea și dimensiunile nu permitea de a mișca acesta la distanța de 93 metri de 4
persoane unde trebuiau fi plasate 9 canistre cu motorină și în salonul meșinei
trebuiau de așezat două persoane;
8
automobilul era parcat la distață de 93 metri de la încăperea turnului, deși
cu el ar putea să plece pre turn. Așadar, aceasta dovedește acel fapt că inculpații nu
au avut scopul de a transporta generatorul;
inculpații au arătat că au deșurubat generatorul și l-au mișcat de la locul
său cu scopul de a deconecta camerele de supraveghere ca să ușureze comiterea
furtului motorinei și a acumulatorului.
avocatul Cernomoreț Sergiu în numele inculpaților Cavalju Feodor și
Capsamun Valeri, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.
Recurentul invocă următoarele:
- instanța de apel nu a prezentat argumente care ar face claritate în
excluderea următoarelor divergențe enorme privind stabilirea stării de fapt (existența
,,atacului” în acțiunile lui Capsamun V. în corelația cu timpul descoperirii sale și
altor făptuitori de către polițiști;
- Capsamun V. cunoștea faptul că arma de foc nu este în stare să producă a
doua împușcătură fără a fi reîncărcat manual;
- nu corespund realității actul de constatare a daunelor cauzate prin
comiterea infracțiunii de către partea vătămată, ori partea vătămată nu poate să
substituie organul de urmărire penală și să stabilească bunurile care urmau a fi
sustrase, acesta este prerogativa organului de urmărire penală și a instanței de
judecată. Iar în actul de constatare se indică daunele suportate de partea vătămată ca
urmare a distrugerilor sau deteriorării ( da nu a sustragerilor), Prin urmare nu s-a
făcut delimitare dintre bunuri care a fost deteriorate și bunuri care urmau a fi
sustrase;
- Nu se regăsesc semnele laturii obiective ale infracțiunilor imputate
inculpaților de către instanța de apel.
5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de
avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Capsamun Valeri și de avocatul
Cernomoreț Sergiu în numele inculpaților Cavalji Feodor și Capsamun Valeri, prin
care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece instanța
de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat, corect
constatînd vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate. Din textul
deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre
corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt
inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun
următoarele considerente de fapt și drept.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sunt vădit neîntemeiate
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
9
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv să o caseze, atunci cînd constată comiterea unei erori de drept, dar va
ține cont de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită
definitivă.
Așadar, Colegiul penal verificînd textele recursurilor declarate, constată că
recurenții invocă drept temei de casare, erorile de drept prevăzute la pct. 6), 8), 12)
din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței. Pct. 8) reglementează situația cînd hotărîrea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori
de apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Pct. 12) faptei săvîrșite i s-
a dat o încadrare juridică greșită.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele contestate, Colegiul penal
reține că motivele invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele
administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărârea
instanței de apel este legală și întemeiată, respectînd întocmai prevederile art. 414
alin. (2) și (6) Cod de procedură penală.
De asemenea, Colegiul penal reține că în recursurile declarate în mare parte
este criticată aprecierea superficială de către instanța de apel a probelor administrate
pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca
cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei
de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu
excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis
încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea
unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către
instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de
condamnare sau de achitare.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la
dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în
procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât
și ale acuzării, cu respectarea contradictorialității în procesul penal fapt ce face, ca
concluzia despre vinovăția inculpaților Cavalji Feodor Gheorghe privind săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 27, art. 186 alin. (5) Cod penal și a lui Capsamun
10
Valeri Dumitru privind săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 188 alin. (5) Cod penal,
să fie întemeiată și legală.
Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărârii
judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d. 145-154, vol. III),
instanța de apel expunându-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante
invocate în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.
Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente
nu s-au stabilit în instanța de recurs.
Totodată, Colegiul penal mai menționează că temeiul invocat de avocatul
Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Capsamun Valeri, stipulat la art. 427 alin.
(1) pct. 8) Cod de procedură penală – „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” nu
s-a confirmat în speța dată, deoarece constituie opinia subiectivă a recurentului, și
sub acest aspect instanța de apel corect l-a condamnat pe Capsamun Valeri în
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, fiind prezente toate
elementele infracțiunii incriminate, concluzii ce instanța de recurs le însușește și le
acceptă, considerându-le corecte.
Ori, instanța de apel just a concluzionat că, intenția inculpatului Capsamun V.,
în comun cu ceilalți figuranți, de la bun început a fost îndreptată spre a sustrage
bunurile proprietarului, însă, fiind depistați la fața locului de către colaboratorii de
poliție, având posibilitatea de a părăsi locul infracțiunii împreună cu ceilalți
complici, el a rămas pe loc. În scopul continuării intenției sale criminale, îndreptate
spre menținerea celor sustrase, aplicând arma de foc, aptă pentru a deschide focul,
încărcată cu patru cartușe cu alice metalice, el a deschis focul. A întreprins
acțiunile, ce amenințau viața și sănătatea colaboratorului de poliție Dunarean V.,
îndreptând spre regiunea capului acestuia, iar mai apoi pieptul ultimului țeava
armei respective după ce din ea a fost deschis focul și acest fapt indică la existența
în faptele inculpatului Capsamun V. a elementelor infracțiunii, prevăzute de art.188
Cod penal.
De asemenea, din depozițiile colaboratorilor de poliție s-a constatat veridic că,
după ce s-a anunțat, că reținerea se efectuează de către poliție, inculpatul Capsamun
V., continua să-l mențină pe polițistul Dunarean V. sub țintă, adică îndrepta în
direcția cestuia arma, ce se apreciază obiectiv ca pericolul aplicării violenței,
periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, supuse agresiunii. Ori, colaboratorul
de poliție nu putea cunoaște faptul, că, pentru deschiderea repetată a focului, este
nevoie de a reîncărca arma și că inculpatul nu a făcut aceasta. În același timp,
polițistul știa cu certitudine, că hoții dețin arma de foc, care poate efectua
împușcătura și că persoanele indicate sunt în stare să facă aceasta, deoarece o
împușcătură în direcția lor deja a fost efectuată.
Colegiul penal menționează că, în p.4 Hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la
practica judiciară pe cauzele, privind sustragerea bunurilor” din 28.06.2004, la fel se
indică că, faptele inițial îndreptate spre comiterea furtului, nerealizat până la capăt,
din motivul depistării de către victimă sau de către alte persoane, și cu toate acestea
a continuat în scopul de a sustrage sau a menține, sunt calificate ca jaf sau tâlhărie,
reieșind din caracterul violenței aplicate.
Referitor la versiunea apărării, privind deschiderea focului asupra câinilor,
Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or martorii indicați, polițiștii Dunarean V.,
Radov V. și Russu N. au indicat că, nu s-a auzit nici o lătrătură de cîine, ba din
contra însuși circumstanțele cauzei permit excluderea acestui fapt, deoarece,
11
persoanele care comit sustragerea ascunsă a bunurilor, fără nici o necesitate, nu ar fi
atras asupra sa atenția, mai ales deschizând focul din armă.
Cît privește argumentele apărării, privind lipsa în acțiunile lui Capsamun V. a
componenței infracțiunii, prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal, din motivul, că
colaboratorii de poliție nu sunt recunoscuți în calitate de părți vătămate, Colegiul
penal menționează că, în conformitate cu art. 59 alin. (l) Cod de procedură penală,
parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin
infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate,
conform legii, cu acordul victimei.
Teoria dreptului penal, privește tîlhăria ca o infracțiune obiectivă, deoarece ea,
concomitent atentează asupra relațiilor publice din motivul posesiei bunurilor
mobile (obiectul de bază nemijlocit) și chiar asupra sănătății omului, însă nu asupra
libertății lui psihice (un obiect suplimentar).
După cum reiese din materialele cauzei, în calitate de parte vătămată a fost
recunoscut proprietarul bunului, care reprezintă obiectul furtului, Î.M. „Orange
Moldova” S.A., reprezentantul cărei a fost admis să participe în examinarea cauzei
respective. La prezența cererii respective și dorința polițiștilor, implicați în reținere,
viața și sănătatea cărora a fost pusă în pericol, și acestea ar putea fi recunoscuți în
calitate de părți vătămate, însă, colaboratorii de poliție, în privința cărora a fost
efectuată amenințarea, în lipsa cererii acestora, privind recunoașterea lor în calitate
de părți vătămate, conform art. 58 alin. (3) pct. 11) Cod de procedură penală, au fost
interogați în calitate de martori și acest fapt, în opinia instanței de apel, nici într-un
mod nu influențează asupra calificării faptelor inculpatului.
Cît privește argumentul recurenților precum că inculpații nu aveau intenția de a
sustrage generatorul electric pe bază de dizel modelul „Power Unit 16kVA Visa
PI4”, care constă din bateria de acumulator „Fiam G28100 (100Ah720A)”,
propulsorul industrial dizel „Perkins 403D-15” cu echipamentul suspendat în formă
de generator electric „Stamford PI044G(31)”, regulatorul de tensiune a curentului
electric, starter și cabluri electrice, cu costul total de 141 236,88 lei, reprezintă o
linie de apărare aleasă de acestea, legată cu tendința lor de a scăpa de răspundere
pentru faptele comise, deoarece versiunea respectivă a inculpaților este respinsă de
probele, aflate în materialele cauzei, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața
locului din 24.12.2013 (f.d.27-35, 52-69, vol. l); prin actele de constatare a mărimii
prejudiciului cauzat (f.d. 7-9, vol.l, f.d.237-242, vol. 2); procesul-verbal de cercetare
la fața locului din 24.12.2013 (f.d.27-35, vol.l); procesul-verbal de examinare a
vehicolului „Ford Galaxi”(f.d. 93-98, vol.l, f.d.130-132, vol. 2), generatorului
electric pe bază de dizel, ca obiect al atentatului criminal (f.d. 124-125, vol.2) și
procesul-verbal de reconstituire a faptei (f.d. 132- 135, vol.2).
Referitor la temeiul invocat de ambii recurenți stipulat la art. 427 alin. (1) pct.
12) Cod de procedură penală, și anume cazurile cînd: „faptei săvârșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită”, Colegiul penal reține că potrivit prevederilor legale și
practicii judiciare constante, pentru verificarea existenței temeiului menționat,
instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită, cum aceasta a fost
stabilită de către prima instanță și de către instanța de apel, și să supună unui control
riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost
încadrate corect potrivit normei penale.
La caz, argumentele recurenților se axează pe formula că instanța de apel,
neîntemeiat a ajuns la concluzia că faptele imputate inculpaților au fost încadrate în
12
baza art. 27, art. 186 alin. (5) Cod penal și art. 188 alin. (5) Cod penal, insistând că
de fapt, acțiunile acestora corespund semnelor componenței de infracțiune prevăzută
la art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.
Verificând materialele dosarului în raport cu criticele invocate de recurenți,
Colegiul penal conchide că la judecarea apelului, instanța a examinat cauza sub
toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind casarea
sentinței primei instanțe prin care Cavalji Feodor Gheorghe și Capsamun Valeri
Dumitru au fost condamnați în baza art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,
soluție care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept
stabilite în speța dată.
De asemenea, Colegiul penal remarcă că, așa cum rezultă din textul deciziei
atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt
și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1 din
prezenta decizie.
Deci, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal
constată că alegațiile recurenților cu privire la pretinsa eroare judiciară reținută la
calificarea juridică a acțiunilor imputate lui Cavalji Feodor și Capsamun Valeri este
vădit nefondată.
Or, din toate probele examinate și cercetate de către instanțele de fond s-a
constatat indubitabil că în acțiunile inculpaților se întrunesc toate componentele
infracțiunii imputate lor.
În conexiunea celor menționate, instanța de recurs menționează și faptul, că
criticele invocate în recursuri au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale
în instanța de apel și, cărora instanța de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare și
argumentată, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei reluare
nu se mai impune, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct.
37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că
art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu
poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea
Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de
proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate
de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de
către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea
prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă,
potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate
aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui
Cavalji Feodor și Capsamun Valeri în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,
186 alin. (5) și art. 188 alin. (5) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestora
fiind justă.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate
în recursuri care ar fi afectat hotărârea atacată, deoarece soluția adoptată de către
instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile declarate sunt inadmisibile
fiind vădit neîntemeiate.
13
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către avocatul Cimpoeș
Vladimir în numele inculpatului Capsamun Valeri și de avocatul Cernomoreț Sergiu
în numele inculpaților Cavalji Feodor și Capsamun Valeri, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 19 aprilie 2016, în cauza penală, în
privința inculpaților Cavalji Feodor Gheorghe și Capsamun Valeri Dumitru, ca
fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 23 decembrie 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
14