1ra-1871/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1871/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1871/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Dubăsari din 31

martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2016, declarat de inculpatul

Stratulat Ion Ion, născut la

30 noiembrie 1990, originar și locuitor al s. Ustia, r-nul

Dubăsari, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat

prin:

1) sentința Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013,

în baza art. 186 alin. (2) lit. d), 90 Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din

29.04.2015, a fost anulată condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.07.2015 – 31.03.2016,

instanța de apel: 19.05.2016 – 21.06.2016,

instanța de recurs: 08.09.2016 – 30.11.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

privința inculpatului Stratulat Ion pe art. 190 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în

legătură cu împăcarea părților.

Stratulat Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3

ani închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate,

aplicate prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 19 iunie 2013, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 31 martie 2015.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Verlan Mariana prejudiciul

material în mărime de 20.000 lei.

Demersul procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

Spitalului Clinic de Psihiatrie a cheltuielilor de judecată în sumă de 1187 lei,

pentru efectuarea expertizei, a fost respins ca neîntemeiat.

inculpatul Stratulat Ion, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentând copiile buletinelor de

identitate ale mai multor persoane, sub pretextul că acestea ar fi făcut comanda

produselor cosmetice de la compania ,,AVON”, a primit de la șefa Oficiului Poștal

Cocieri, Verlan Mariana, produse cosmetice în sumă totală de 20.000 lei, însușind

produsele cosmetice fără a achita pentru acestea nici până în prezent, cauzându-i

părții vătămate o daună considerabilă.

Tot el, în una din zilele lunii octombrie 2014, aflîndu-se în s. Coșnița, r-nul

Dubăsari, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va procura două telefoane mobile

de model ,,Nokia Lumia 625”, a primit de la Spinovschi Ion 200 dolari SUA, iar

sub pretextul de a face publicitate la telefoane mobile, a primit de la acesta și

telefonul mobil de model ,,Huawei Y-511”, evaluat la prețul de 100 dolari SUA,

după care i-a însușit, fără a-și onora promisiunile făcute, cauzându-i părții vătămate

o daună considerabilă, în sumă totală de 300 dolari SUA, echivalentul a 4371 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vinovăția, aceasta fiind

și dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată M. Verlan a declarat că activează în calitate de șefă a

Oficiului Poștal din s. Cocieri, r-nul Dubăsari. La 13.10.2014 la OP Cocieri s-a

adresat inculpatul pentru a-i fi eliberat un colet de la ,,AVON”, care era pe numele

lui, iar aproximativ peste vre-o două săptămâni, iarăși inculpatul s-a adresat către

OP Cocieri pentru ai fi eliberat 10 colete de la ,,AVON”, însă acestea nu erau pe

numele său, ci ultimul a prezentat fotocopii de la buletinele de identitatea a

persoanelor cărora erau destinate aceste colete. A avut încredere în inculpat și din

această cauză nu a cerut de la ultimul vre-o procură, care ar confirma că este

împuternicit să ridice coletul. Acesta a semnat pe avizul de recepție. Astfel, după

ce a trecut termenul de două săptămâni de achitare a coletelor ,,AVON”, care au

fost ridicate de către Oprea Ana și Oprea Vitalie, compania ,,AVON” a contactat

Poșta Moldovei, iar ultimii au contactat-o pe ea și au constatat încălcarea de către

ea a procedurii de eliberare a coletelor, fiind pusă în situație să achite pentru

coletele date, inițial suma de 4600 lei, iar ulterior suma de 11.000 lei sau 12.000

lei, iar pentru alte trei colete suma de 4600 lei nu a avut posibilitate să le mai

achite. A solicitat să fie încasată suma de 20.000 lei, din care 16.500 a fost deja

achitată de ea, iar restul sumei urmează să mai achite.

Cercetând cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

instanța a conchis că vina inculpatului pe episodul din 23-30 octombrie 2014, pe

faptul dobândirii ilicite a bunurilor de la Verlan M., este dovedită pe deplin și i-a

încadrat acțiunile lui în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța a exclus din învinuire circumstanța agravantă - provocarea prin

infracțiune a unor urmări grave.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a recunoscut vina, că infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal este una gravă, că el anterior a fost condamnat pentru o

infracțiune similară, în prezent execută pedeapsă penală, este caracterizat

satisfăcător, concluzionând că urmează a-i fi stabilită o pedeapsă cu închisoare și

aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța a reținut că, conform art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se

face din contul mijloacelor bugetului de stat.

În cauza dată a fost dispusă și efectuată expertiza psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 345a-2015 din 05.05.2015 în privința inculpatului. Acuzarea, în

demersul privind încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei menționate, nu

a indicat norma procesuală în baza căreia urmează a fi dispusă încasarea.

Dimpotrivă, din norma enunțată rezultă că plata expertizelor judiciare se face din

contul mijloacelor bugetului de stat. Astfel, demersul privind încasarea sumei de

1187 lei din contul inculpatului în beneficiul Spitalului Clinic de Psihiatrie,

urmează a fi respins.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpat

să fie încasate cheltuielile de judecată în sumă de 1187 lei, pentru efectuarea

expertizei psihiatrico-legală de către IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie.

Apelantul a indicat că legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de

procedură penală, obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către

condamnat, or:

,,(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată

și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată

pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor”.

Deci, este evident că solicitarea acuzării era motivată, iar instanța urma să

încaseze cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă și

non-privativă de libertate.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele

cauzei și a comis încălcări procesuale prin nerespectarea prevederilor art. 100, 101,

389 Cod de procedură penală. La stabilirea pedepsei, nu a luat în considerație că el

a recunoscut integral vina și a dat acordul de a restitui prejudiciul cauzat.

2016, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie,

cheltuielile de judecată, pentru efectuarea expertizei, în sumă de 1187 lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt ale infracțiunilor comise, a apreciat just probele administrate și corect a

încadrat juridic acțiunile inculpatului.

Vina inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate este demonstrată pe

deplin prin probele administrate, cercetate în cadrul instanței de fond și verificate

în cadrul instanței de apel.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75, 85 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina, este caracterizat satisfăcător,

anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, în

baza art. 186 alin. (2) lit. d), 90 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani, iar prin încheierea

Judecătoriei Dubăsari din 29.04.2015 a fost anulată suspendarea condiționată a

executării pedepsei, inculpatul fiind trimis pentru executarea pedepsei cu

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă și în limitele

prevăzute de lege, în așa fel inculpatul urmează să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, or, o

pedeapsă mai blândă poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni, deși

anterior a mai fost condamnat nu și-a făcut concluziile corespunzătoare, comițând

din nou o infracțiune cu intenție.

Totodată, potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Astfel, statul, în persoana IGP a MAI a suportat cheltuieli pentru efectuarea

expertizei psihiatrico-legală de către Spitalul Clinic de Psihiatrie, urmând a fi

încasată de la inculpat suma de 1187 lei, conform bonurilor anexate cu calculele

respective.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a indicat că instanțele de judecată nu s-au expus asupra tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. S-au comis încălcări de drept

material și procesual, dar și i-au aplicat o pedeapsă prea aspră. Instanța de apel

neîntemeiat a încasat cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei.

Dat fiind că a recunoscut vina, solicită aplicarea față de el a amnistiei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 420, 436 Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunea comisă de inculpat și

pedeapsa aplicată lui, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont inclusiv de

prevederile art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 61, 75, 85 alin. (1), 90

alin. (10) Cod penal, conform căror instanța de judecată poate obliga condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune,

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. În cazul în

care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în

perioada de probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi

stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod penal, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel

pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Pe lângă acesta, instanța de recurs este în imposibilitate de a se pronunța

asupra cererii privind aplicarea actului de amnistie față de inculpat, deoarece

procedura de examinare a admisibilității în principiu a recursului ordinar, în

camera de consiliu, fără citarea părților, cât și materialele cauzei, nu permit

verificarea întrunirii condițiilor de aplicare în speță a legii menționate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Stratulat Ion Ion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco