1ra-1824/16 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1824/16 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1824/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Daihman Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Rusu Valeriu Mihail, născut la

13.03.1983, originar și locuitor în s. Oxentea,

r-nul Dubăsari,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.10.2015 - 18.03.2016;

Instanța de apel: 08.04.2016 - 15.06.2016;

Instanța de recurs: 25.08.2016-16.11.2016.

C O N S T A T Ă :

Rusu Valeriu a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

învinuit de faptul că, la 09.05.2015 aproximativ la ora 01:00, aflându-se în Germania

or. Berlin, str. Zobertir, fără motive întemeiate l-a atacat pe Daihmann Petru în timp

ce dormea, lovindu-l cu un obiect necunoscut în regiunea feței, provocându-i fractură

dublă a mandibulei în regiunea mediană fără deplasare și subcondiliană joasă pe

stânga cu deplasarea fragmentelor, edem a țesuturilor moi la nivelul feței, după care a

fugit și s-a ascuns în pat. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1893/D,

leziunea a fost calificată ca vătămare medie.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi prin care Rusu

Valeriu să fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, cu stabilirea pedeapsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 240 ore.

În motivarea cererii a invocat că:

1

- sentința de achitare a inculpatului este ilegală, deoarece vina lui în comiterea

infracțiunii incriminate se confirmă pe deplin prin probele prezentate de către

acuzare, iar instanța de fond ilegal 1-a achitat pe Rusu Valeriu. Din motivarea

sentinței este evident faptul, că instanța de judecată a dat o apreciere subiectivă

probelor administrate în cadrul procesului penal și vădit părtinitoare în favoarea

inculpatului;

- instanța de fond neîntemeiat a concluzionat că, declarațiile părții vătămate nu

constituie indici suficienți de condamnare și nu coroborează cu celelalte probe

administrate, inclusiv proba cu martori, ori din probele examinate mai sus este

evident faptul, că declarațiile părții vătămate sunt confirmate pe deplin de declarațiile

martorului Ceban Dumitru, de raportul de expertiză medico-legală, de procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei, precum și de procesul-verbal de confruntare

dintre partea vătămată Daihman Petru și martorul Burghila Andrei;

- declarațiilor martorilor Buga Andrei, Burghila Andrei și Burghila Serafim,

instanța urma să le dea o apreciere corectă și anume, să ia în considerație faptul, că

toți au confirmat că atunci când s-au sculat dimineața partea vătămată Daihman Petru

avea leziuni corporale și s-a plâns anume pe Rusu Valeriu, precum că l-ar fi lovit pe

parcursul nopții, însă, faptul că ei nu au văzut și nici n-au auzit despre acest conflict

deoarece dormeau, cu toate că din declarațiile lui Daihman Petru care sunt susținute

și prin declarațiile martorului Ceban Dumitru reiese cu certitudine că după ce a fost

lovit în față de către Rusu Valeriu el a aprins lumina și toți martorii s-au trezit din

somn, instanța de judecată urma să le aprecieze critic, deoarece pe parcursul ședinței

de judecată s-a stabilit, că martorul Buga Andrei este cumnat cu inculpatul Rusu V.,

totodată inculpatul este fin de botez al martorului Burghila Serafim, care este tatăl

martorului Burghila Andrei și toți aceștia sunt locuitori al aceluiași sat.

2016 a fost admis apelul declarat, casată total sentința instanței de fond și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Rusu Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă

de 2 (doi) ani.

4.1. Colegiul penal a reținut că, instanța de fond incorect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și astfel, eronat a ajuns la concluzia că, inculpatul

Rusu Valeriu învinuit în baza art. 152 alin. (1) Cod penal urmează a fi achitat din

motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Analizând totalitatea de probe acumulate la cauză și apreciindu-le,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

2

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a constatat:

Rusu Valeriu, la 09.05.2015 aproximativ la ora 01.00, aflându-se în Germania

or. Berlin, str. Zobertir, fără motive întemeiate 1-a atacat pe Daihmann Petru în timp

ce dormea, lovindu-1 cu un obiect necunoscut în regiunea feței, provocându-i fractură

dublă a mandibulei în regiunea mediană fără deplasare și subcondiliană joasă pe

stânga cu deplasarea fragmentelor, edem a țesuturilor moi la nivelul feței, după care a

fugit și s-a ascuns în pat. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1893/D

leziunile se califică ca vătămare medie.

Cu toate că inculpatul Rusu Valeriu nu a recunoscut vina, Colegiul penal a

considerat că ea se probează prin declarațiile părții vătămate, a martorilor Buga

Andrei, Burghila Andrei, Cebanu Dumitru și materialele cauzei, inclusiv:

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 26.08.2015 (f.d. 49- 52);

- procesul-verbal de confruntare din 07 octombrie 2015 (f.d. 71-74);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1893/D din 24.08.2015 (f.d. 56).

Astfel, Colegiul penal a constatat cu certitudine că Rusu Valeriu a comis

infracțiunea imputată și că acțiunile lui se încadrează în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal după semnele calificative: vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel acuzatorul de stat a menționat

că, în conformitate cu art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, instanța de apel

pentru a pronunța o sentință de condamnare în privința inculpatului care a fost achitat

în instanța de fond, trebuie să audieze pe viu martorii acuzării, însă din motiv că,

martorii au fost audiați la urmărirea penală și în instanța de judecată și aceștia au

declarat că, nu au văzut momentul aplicării loviturilor de către inculpat părții

vătămate, deoarece ei dormeau, acuzarea și-a întemeiat învinuirea pe declarațiile

părții vătămate care 1-a văzut anume pe inculpatul Rusu Valeriu, în momentul când a

aprins lumina, după care au fost treziți toți martorii prezenți în acel apartament. În

acest sens, din motiv că, martorii acuzării nu au văzut momentul aplicării loviturilor

părții vătămate, deoarece toți în unanimitate au declarat că, dormeau, acuzarea nu a

considerat necesar de a-i audia repetat în instanța de apel, or, aceștia nu vor oferi alte

detalii și informații pertinente pentru examinarea cauzei penale, iar proba acuzatorie

pe care acuzarea își bazează învinuirea sunt declarațiile părții vătămate Daihmann

Petru și raportul de expertiză medico-legală.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat că, declarațiile părții vătămate nu sunt

singura probă acuzatorie pusă la baza învinuirii de către acuzatorul de stat, acestea

fiind confirmate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1893/D din 05.08.2015

care dovedește cauzarea vătămărilor medii părții vătămate, prin declarațiile

martorului Cebanu Dumitru, iar declarațiile martorilor Buga Andrei, Burghila Andrei

3

și Burghila Serafim nu infirmă în totalitate cele expuse de către partea vătămată.

Ținând cont de circumstanțele cauzei în care a fost comisă infracțiunea și anume,

într-un spațiu limitat, într-un apartament cu două odăi în care se aflau 6 persoane, pe

timp de noapte când toți dormeau, nu pot fi solicitate și respectiv prezentate, alte

probe directe care ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului Rusu Valeriu în

cele incriminate.

Din analiza cumulară a probelor analizate fiecare în parte și toate în ansamblu,

instanța de apel a conchis că, în acțiunile inculpatului Rusu Valeriu se întrunesc toate

elementele laturii obiective a infracțiunii incriminate, luând în considerare că în data

de 8 spre 9 mai, pe timp de noapte, Rusu Valeriu cu scop de răzbunare 1-a atacat pe

Daihmann Petru în timp ce dormea, lovindu-1 cu un obiect necunoscut în regiunea

feței, provocându-i fractură dublă a mandibulei, calificate ca vătămări medii.

Cauzarea de daune integrității corporale lui Daihmann Petru ca urmare a acțiunii unui

obiect contondent dur, apreciate de către expert ca vătămare corporală medie se

confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1893/D din 05.08.2015 .

Din circumstanțele cauzei se desprinde și realizarea laturii subiective de către

inculpat, care se manifestă prin intenția directă de a cauza vătămări corporale unei

persoane, motivul căreia era relațiile de conflict pe care le avea inculpatul cu feciorul

lui Daihmann Petru, pe nume Lupașcu Ruslan.

Colegiul penal la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate

cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Rusu Valeriu, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra vinovatului și a reținut că acesta se caracterizează pozitiv,

anterior nejudecat, neangajat oficial în câmpul muncii, are la întreținere un copil

minor, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Astfel, Colegiul penal a conchis că, reieșind din circumstanțele cauzei, ținând

cont de faptul că, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, corectarea și reeducarea inculpatului

Rusu Valeriu este posibilă fără izolarea de societate prin stabilirea în privința acestuia

a unei pedepse non privative de libertate în limitele prevăzute de sancțiunea art. 152

alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

solicită casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă fără aplicarea art. 90 alin. (1) Cod

penal.

Recurentul în susținerea cererii invocă că, instanța de apel urma să

individualizeze aplicarea pedepsei în raport cu persoana celui vinovat și cu toate că în

4

motivarea deciziei a invocat că, inculpatul nu și-a recunoscut vina, nu a conștientizat

gravitatea faptelor, nu și-a cerut scuze de la partea vătămată.

depus referință asupra recursului declarat, prin care solicită respingerea acestuia,

deoarece instanța de apel just a ajuns la concluzia condamnării lui Rusu Valeriu în

baza art. 152 alin. (1) Cod penal cu stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de probă de 2 ani, luînd în

considerație prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Colegiul penal precizează că, recurentul critică hotărârea contestată în partea

stabilirii pedepsei considerând-o greșit individualizată, temei de drept prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În același timp, Colegiul consideră că temeiul pentru recurs semnalat nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată de

casare a sentinței instanței de fond, pronunțând o nouă hotărâre acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

5

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre în privința lui Rusu Valeriu nu se constată, iar pedeapsa răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenire

a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect s-a expus la acest capitol și

menționează că circumstanțele elucidate de partea vătămată nu cad sub incidența

casării deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au

fost respectate, iar criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5. au fost obiect de

discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1.,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care

au adus la pronunțarea hotărârii recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit

neîntemeiat.

6

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Daihman

Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie

2016, în cauza penală în privința lui Rusu Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 07 decembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7