1ra-1671/2016 — art. 166/1 alin. 3 CP

1ra-1671/2016 — art. 166/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1671/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2016, declarate de avocata Oxana Ivanov și de inculpatul

Burlac Victor Pintilie, născut la

30 octombrie 1978 în s. Surchiceni, r-nul Căinari,

locuitor al mun. Chișinău, str. Zelinski 36/2, ap.59,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.01.2014 – 23.12.2015,

instanța de apel: 26.01.2016 – 16.05.2016,

instanța de recurs: 02.08.2016 – 09.11.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (3)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

inculpatul Burlac Victor, deținând funcția de ofițer de investigație al Serviciului

investigație a IP Ialoveni, și fiind astfel, conform art.123 alin. (2) Cod penal,

persoană publică, învestită cu drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor

unei autorități publice, contrar art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale adoptate la Roma la 04.11.1950, la care

Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, art.

1-4, 18 alin. (1) și (2); art. 21 lit. a), art. 26 alin. (l) lit. a), i), n) din Legea cu privire

la activitatea poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27.12.2012, publicată în

Monitorul Oficial 42-47/145 din 01.03.2013, pct. 16 lit. a), b) din Codul de etică și

1

deontologie al polițistului aprobat prin HG RM nr. 481 din 10.05.2006 și atribuțiile

funcționale stipulate din fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu

supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele

non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția

și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse

inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu

excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui

obiectiv legitim, a comis infracțiunea în următoarele circumstanțe: fiind persoană

publică, exercitând atribuțiile unei autorități publice și acționând cu titlul oficial,

reprezentând Ministerul Afacerilor Interne, având scopul comiterii infracțiunii de

tortură, împreună cu OI a SI IP Ialoveni, Cibotaru A., l-au adus pe cet. Erhan E. la

IP Ialoveni în biroul nr. 50, fiind bănuit de comiterea unei infracțiuni, unde

inculpatul îi cerea acestuia să recunoască comiterea infracțiunii de răpire a unei

motociclete, fapt care era negat de către Erhan E., îl numea cu cuvinte necenzurate

și îl supunea acțiunilor de violență psihică, după care s-a apropiat de Erhan E. și i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i astfel leziuni corporale.

Ca rezultat al acțiunilor violente cu caracter de tortură întreprinse de către

inculpat, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2154/2 din 12.09.2013,

cetățeanului Erhan E. i-a fost cauzată echimoză cu edem al țesuturilor moi

adiacente pe nas, echimoză pe himetoracele stâng, care au fost produse la acțiunea

traumatică a unor obiecte contondente dure și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

Instanța a conchis că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele componenței

de infracțiune prevăzute de art. 1661 alin. (3), din care considerente inculpatul

urmează a fi achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 1661 alin. (3) la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a deține funcții publice pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în considerație toate

circumstanțele cauzei penale.

Declarațiile părții vătămate Erhan E. că la momentul maltratării se afla în

custodia statului, sunt susținute de un șir de probe, inclusiv și de fișierele video,

asupra cărora instanța nu s-a expus, ignorându-le nemotivat.

Mai mult, instanța de fond a constatat fapta infracțională, însă nemotivat a

conchis că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Burlac Victor a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (3) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele afacerilor interne

pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

momentul reținerii.

2

Instanța de apel a constatat că la 28 august 2013, aproximativ orele 20.00,

inculpatul Burlac Victor, deținând funcția de ofițer de investigație al Serviciului

investigație a IP Ialoveni, și fiind astfel, conform art.123 alin. (2) Cod penal,

persoană publică, învestită cu drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor

unei autorități publice, contrar art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale adoptate la Roma la 04.11.1950, la care

Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, art.

1-4, 18 alin. (1) și (2); art. 21 lit. a), art. 26 alin. (l) lit. a), i), n) din Legea cu privire

la activitatea poliției și statutului polițistului nr.320 din 27.12.2012 publicată în

Monitorul Oficial 42-47/145 din 01.03.2013, pct. 16 lit. a), b) din Codul de etică și

deontologie al polițistului aprobat prin HG RM nr.481 din 10.05.2006 și atribuțiile

funcționale stipulate din fița postului a funcției deținute, care îl obligau să nu

supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele

non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția

și legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse

inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu

excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui

obiectiv legitim, a comis infracțiunea în următoarele circumstanțe: fiind persoană

publică, exercitând atribuțiile unei autorități publice și acționând cu titlul oficial,

reprezentând Ministerul Afacerilor Interne, având scopul comiterii infracțiunii de

tortură, împreună cu OI a SI IP Ialoveni, Cibotaru A., l-au adus pe cet. Erhan E. la

IP Ialoveni în biroul nr. 50, fiind bănuit de comiterea unei infracțiuni, unde

inculpatul îi cerea acestuia să recunoască comiterea infracțiunii de răpire a unei

motociclete, fapt care era negat de către Erhan E., îl numea cu cuvinte necenzurate

și îl supunea acțiunilor de violență psihică, după care s-a apropiat de Erhan E. și i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i astfel leziuni corporale.

Ca rezultat al acțiunilor violente cu caracter de tortură întreprinse de către

inculpat, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2154/2 din 12.09.2013,

cetățeanului Erhan E. i-a fost cauzată echimoză cu edem al țesuturilor moi

adiacente pe nas, echimoză pe himetoracele stâng, care au fost produse la acțiunea

traumatică a unor obiecte contondente dure și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere greșită și

eronată probelor administrate. Mai mult, a descris în partea descriptivă fapta ca

fiind stabilită, dar în concluzie a achitat inculpatul pe motiv că fapta nu a fost

comisă de către acesta.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel a reținut că inculpatul în ședința

instanței de apel a refuzat să dea declarații, dar a susținut pe deplin cele declarate la

urmărirea penală și în instanța de fond, că l-a reținut pe Erhan E., fiind adus la IP

Ialoveni. Aici Erhan E. a început să se poarte brutal, să amenințe polițiștii. Ulterior,

acesta a fost lăsat să stea pe scaun în hol, pentru a aștepta anchetatorul pe caz.

3

Totodată, vinovăția inculpatului este demonstrată integral prin probele

acumulate legal în cadrul urmăririi penale, care au fost examinate în instanța de

judecată, recercetate și verificate în cadrul instanței de apel.

Astfel, partea vătămată Erhan E. a relatat că inculpatul și încă un polițist i-au

comunicat că el a răpit o motocicletă, apoi l-au urcat în mașină și dus la IP

Ialoveni. Într-un birou de la etajul întâi, inculpatul i-a spus să spună unde este

motocicleta, s-a apropiat de el și l-a lovit cu pumnul sub braț și în față. În

consecință, i-a curs sânge din nas. După, i-a zis să nu spună nimănui despre

lovitură ci că a căzut jos, apoi a fost reținut și închis la primul etaj. Totuși, a fost

chemată și ambulanța. Medicii i-au spus că nu pot face nimic deoarece îi va curge

și mai tare sânge din nas. A fost maltratat doar de inculpat ca să recunoască furtul

motoretei. Când i s-au aplicat loviturile, mai erau prezente patru persoane.

Medicilor nu le-a comunicat despre ce s-a întâmplat, deoarece inculpatul i-a spus

că dacă va spune cuiva despre cele întâmplate o să fie mai rău.

Potrivit procesului verbal din 29.08.2013, s-a efectuat cercetarea în incinta IP

Ialoveni, etajul 2 biroul nr. 50. Ușa biroului era încuiată, iar conducerea IP Ialoveni

era în imposibilitate de a asigura accesul în biroul respectiv. Astfel, ușa a fost

sigilată. La o distanță de aproximativ un metru de la ușă, în partea dreaptă, la o

înălțime de 15-30 cm de la podea, erau vizibile niște pete de culoare brună,

asemănătoare celor de sânge, de dimensiuni mici, amplasate neregulat. Substanța

dată, a fost ridicată pe trei tampoane, împachetate într-un plic de hârtie și sigilate.

Conform procesului verbal din 30.08.2013, s-a efectuat repetat cercetarea în

incinta IP Ialoveni, etajul 2 biroul nr. 50, iar, sigiliul aplicat pe 29.08.2013, era

deteriorat, observându-se semne de dezlipire și lipire la loc a acestuia.

Potrivit proceselor verbale din 30.08.2013 și 04.09.2013, de la partea

vătămată a fost ridicat tricoul de culoare gri, cu care a fost îmbrăcat la 28 august

au observat pete de culoare brună-roșietică, asemănătoare celor de sânge, așezate

haotic, cu dimensiuni medii și forme neregulate.

Conform procesului verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

28.10.2013, partea vătămată a recunoscut persoana din poza nr. 4, care aparține

inculpatului, ca fiind persoana care la 28 august 2013, în incinta IP Ialoveni, i-a

aplicat o lovitură.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4397 din 29.08.2013 și

raportului de expertiză medico-legală nr. 2154/D, din 12.09.2013, la Erhan E. au

fost depistate echimoze cu edem al țesuturilor moi adiacente pe nas, care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, echimozele pe

hemitoracele stâng au fost cauzate cu un obiect contondent dur cu suprafața de

interacțiune limitată, au o vechime de circa 2 zile până la examinarea medico-

legală. Fiecare în parte cât și în comun, acestea se califică ca vătămare

neînsemnată. Formarea leziunilor corporale sus-menționate în rezultatul căderii

corpului de la propria înălțime sau prin automutilare este puțin probabil. Conform

„Protocolului de la Istanbul” leziunile corporale de pe față sunt în corelație cu

trauma descrisă de către persoana pătimită.

4

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1064 din 18.10.2013,

sângele lui Erhan E. este de grupa 0 alfa, beta/0(I)/, în porțiunile din urmele de pe

maioul lui Erhan E. a fost găsit sânge de om de grupa 0 alfa, beta/0(I)/. Nu se

exclude proveniența acestui sânge de la însuși Erhan E.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1065 din 15.10.2013, în

porțiunile din trei tampoane de vată cu urme și din urmele de pe ambalajul lor a

fost găsit sânge, proveniența de specie a căruia nu a fost stabilită din cauza

insuficienței proteinelor în macerate.

Conform raportului de expertiză psihiatrico - legală ambulatorie nr. 676 a –

2013, Erhan E. de maladii psihice cronice nu suferă, în perioada comiterii

infracțiunii ce i se impută, după cum rezultă din studiul materialelor dosarului

penal și datele examenului psihiatric clinic curent, careva tulburări psihice

temporare sau pasagere nu manifesta, avea capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale păstrată, putea acționa cu discernământ, în prezent după starea sa

psihică poate depune mărturii. Aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical nu necesită. Conform datelor prezentate simptome clinice ale

alcoolismului cronic nu au fost depistate.

Astfel, vinovăția inculpatului a fost confirmată fără nici un dubiu rezonabil,

iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta prezintă o metodă de apărare și un

mijloc de eschivare de la răspunderea penală, întrucât afirmațiile lui nu au fost

probate.

Declarațiile părții vătămate Erhan E., audiat în instanțele de fond și de apel,

corespund realității și circumstanțelor cauzei, nefiind schimbate pe parcursul

urmăririi penale, date sub jurământ, ce coroborează cu celelalte probe și dovedesc

vina inculpatului.

Nu este plauzibilă referirea în speță a instanței de fond la faptul că vinovăția

inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar

afirmațiile părții vătămate că a fost lovit de către inculpat, nu pot fi puse la bază de

confirmare a învinuirii, deoarece nu corespund realității și sunt combătute prin

raportul de expertiză psihiatrică - legală ambulatorie nr. 676a din 01.10.2013. Or,

argumentările invocate de instanța de fond sunt combătute prin același raport de

expertiză, și anume faptul că Erhan E. urmează să fie recunoscut responsabil,

acesta după starea sa psihică poate fi anchetat, depune mărturii și purta răspundere

penală. Aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical nu necesită.

Instanța de fond a pus la baza sentinței raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 676a din 01.10.2013, care a fost efectuat în cadrul altei cauze

penale, unde partea vătămată avea calitatea de învinuit, fără a lua în considerație,

că acest raport a fost întocmit de către experți în baza materialelor cauzei penale

unde Erhan E. avea calitatea de învinuit, studiind nu doar personalitatea acestuia

dar și alte circumstanțe ale cauzei penale. Cu atât mai mult, declarațiile lui Erhan

E., în cadrul cauzei penale date, sunt susținute de un șir de probe, asupra cărora

instanța nu s-a expus în sentință, ignorându-le nemotivat.

Mai mult, partea vătămată la momentul maltratării sale se afla în custodia

statului, fapte confirmate prin fișierele video cu înregistrările efectuate la

5

28.08.2013, cu camerele de luat vederi amplasate în incinta IP Ialoveni, stocate pe

suporturi magnetice, prin care se confirmă că la 28.08.2013, ora 18.46, intră Erhan

E. și inculpatul și se îndreaptă pe holul din partea stângă, unde urcă la etajul doi al

IP Ialoveni. La ora 20.30, la primul etaj, este adus Erhan E. de către inculpat și

Cibotari A., împreună cu aceștia se află și ofițerul de urmărire penală Leca G. În

acest moment pe tricoul lui Erhan E. se observă niște pete de culoare brun-

roșietice, asemănătoare celor de sânge. La ora 22.07, în această odaie intră doi

medici de la serviciul de urgență „903”, unde este prezent și ofițerul de serviciu

Ciobanu D. La ora 22.26, după acordarea primului ajutor medical, medicii pleacă

de la IP Ialoveni.

Totodată, raportul de expertiză medico-legală nr. 1064 din 18.10.2013,

confirmă că petele asemănătoare cu cele de sânge de pe maioul lui Erhan E., sunt

sânge de om de grupa 0 alfa, beta/0(I)/ și nu se exclude proveniența acestui sânge

de la însuși Erhan E.

La fel, în cadrul cercetării la fața locului din 29.08.2013, în incinta IP

Ialoveni, etajul 2 biroul nr. 50, la o distanță de aproximativ un metru de la ușă, în

partea dreaptă, la o înălțime de 15-30 cm de la podea, erau vizibile niște pete de

culoare brună, asemănătoare celor de sânge. Petele sunt de dimensiuni mici,

amplasate neregulat. Substanța dată, a fost ridicată pe trei tampoane, împachetate

într-un plic de hârtie și sigilate. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1065 din 15.10.2013, s-a stabilit că în porțiunile din trei tampoane de vată cu urme

și din urmele de pe ambalajul lor a fost găsit sânge, proveniența de specie a căruia

nu a fost stabilită din cauza insuficienței proteinelor în macerate.

Prin urmare, aceste probe confirmă în mod direct declarațiile lui Erhan E., că

după ce a fost lovit de către inculpat, a fost scos pe holul instituției, unde el a

sângerat, iar picături de sânge au căzut pe jos și pe maiou.

Conform aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului s-a stabilit că, ușa

biroului unde a fost maltratat Erhan E., la momentul cercetării era încuiată, iar

conducerea IP Ialoveni din motive inexplicabile era în imposibilitate de a asigura

accesul în biroul respectiv, astfel ușa a fost sigilată, iar prin proces-verbal de

cercetare la fața locului din 30.08.2013, fiind examinat sigiliul aplicat la

29.08.2013, s-a constatat că sigiliul a fost deteriorat și se observă semne de

dezlipire și lipire la loc a sigiliului.

Astfel, în cadrul examinării biroului, careva urme sau informații relevante

pentru cauza penală nu au fost depistate, dar amplasarea mobilierului biroului, este

diferită de amplasarea care a fost descrisă de către partea vătămată.

Pe lângă aceasta, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.4397 din

29.08.2013 și raportului de expertiză medico-legală nr. 2154/D, din 12.09.2013, la

Erhan E. au fost depistate echimoze cu edem al țesuturilor moi adiacente pe nas,

care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

echimozele pe hemitoracele stâng au fost cauzate cu un obiect contondent dur cu

suprafața de interacțiune limitată, au o vechime de circa 2 zile până la examinarea

medico-legală. Fiecare în parte cât și în comun, acestea se califică ca vătămare

neînsemnată. Formarea leziunilor corporale sus-menționate în rezultatul căderii

6

corpului de la propria înălțime sau prin automutilare este puțin probabil. Conform

„Protocolului de la Istanbul” leziunile corporale de pe față sunt în corelație cu

trauma descrisă de către persoana pătimită.

Conform declarațiilor martorilor Aga I. și Cebotari A., din momentul reținerii

sale partea vătămată s-a aflat în custodia statului și anume a lui Burlac V.

Analiza conținutului semantic al declarațiilor depuse de partea vătămată în

timpul urmăririi penale, instanța de judecată cât și în instanța de apel, denotă că

acestea sunt pertinente, concludente, dar și credibile, fiind confirmate prin probele

materiale aflate la prezenta cauză.

Declarațiile inculpatului reprezintă o versiune de apărare și de eschivare de la

răspundere penală. Or, aceste declarații se combat prin probele enunțate, care sunt

concludente și pertinente.

Totodată, declarațiile părții vătămate sunt confirmate și de probele materiale

prezente la cauza penală, inclusiv fișa de solicitare a asistenței medicale de urgență

perfectată de medicii de la salvare la 28.08.2013, care au descris că Erhan E. avea

contuzia nasului, hipertensiune arterială esențială gr. II, salt tensional. În același

act, medicul a consemnat că pacientul nu a dorit să comunice cine l-a bătut. Acest

fapt este confirmat de partea vătămată, reiterând că se temea să comunice despre

acțiunile de tortură pentru siguranța sa, deoarece el a rămas în custodia statului,

fiind reținut.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (3)

Cod penal, deoarece, fiind persoană publică, exercitând atribuțiile unei autorități

publice și acționând cu titlu oficial, reprezentând Ministerul Afacerilor Interne,

având scopul comiterii infracțiunii de tortură prin acțiunile sale intenționate a

provocat unei persoane dureri și suferințe fizice sau psihice puternice cu scopul de

a obține de la această persoană informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un

act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis,

bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere

sau suferință este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană

care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivele acesteia, de persoana celui

vinovat, având în vedere caracterul scopului corecțional și de reeducare al

inculpatului, al restabilirii echității sociale, concluzionând că reeducarea și

corectarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare, în limitele prevăzute de lege.

instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este una nefondată și

urmează a fi anulată, și că ulterior va prezenta un recurs desfășurat.

În drept, recursul este fondat pe art. 446, 447, 449 CPC.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Oxana Ivanov, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

7

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a luat în considerație

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile expuse în

hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Partea vătămată a urmărit scopul denaturării situației reale, pentru a se

răsplăti pe inculpat, pentru faptul reținerii lui și transportării la Inspectoratul de

Poliție Ialoveni, Or, potrivit raportului de expertiză psihiatrico – legală ambulatorie

nr. 676a, s-a stabilit predispunerea părții vătămate spre nesinceritate.

Organul de urmărire penală a întocmit procesul verbal de reținere a persoanei

bănuite, în care nu sunt indicate careva leziuni corporale sau urme sangvine pe

hainele bănuitului.

Mai mult, la întocmirea procesului verbal de reținere a lui Erhan E., a asistat

și avocatul acestuia, iar careva plângeri, obiecții sau cereri nu au fost înregistrate,

însă instanța de apel nu l-a luat în considerare, dând în schimb apreciere

neobiectivă declarațiilor persoanei cointeresate de a condamna o persoană care a

încercat să întreprindă toate măsurile în vederea depistării persoanei vinovate de

comiterea furtului.

Fapta infracțională a avut loc, însă vinovăția inculpatului nu a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate în ședința de judecată.

Astfel, potrivit probelor cercetate, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

componenței de infracțiune, prevăzute de art. 1661 alin. (3) Cod penal, motiv

pentru care acesta urmează a fi achitat.

Vinovăția inculpatului nu a fost confirmată, declarațiilor părții vătămate fiind

dată o apreciere neobiectivă, iar declarațiilor martorilor cât și altor probe nu li s-a

dat apreciere.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art.420-422, 427 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursurile inculpatului și avocatei, în pofida prevederilor enunțate,

nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept

și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nominalizate nu întrunesc

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului și avocatului cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

8

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

avocatei, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

vinovăția inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile martorilor Aga I. și Cebotari A., a părții vătămate Erhan

E., că inculpatul i-a spus să spună unde este motocicleta, s-a apropiat de el și l-a

lovit cu pumnul sub braț și în față, în consecință, i-a curs sânge din nas;

procesului verbal din 29.08.2013, de cercetare în incinta IP Ialoveni, depistându-se

pete de culoare brună, asemănătoare celor de sânge; procesul verbal din

30.08.2013, de efectuarea repetată a cercetării în incinta IP Ialoveni, proceselor

verbale din 30.08.2013 și 04.09.2013, că de la partea vătămată a fost ridicat tricoul

de culoare gri, cu care a fost îmbrăcat la 28 august 2013, în cadrul examinării

tricoului, pe partea din față, preponderent pe centru, s-au observat pete de culoare

brună-roșietică, asemănătoare celor de sânge, așezate haotic, cu dimensiuni medii

și forme neregulate; procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 28.10.2013, că partea vătămată a recunoscut persoana din poza nr. 4, care

aparține inculpatului, ca fiind cea care la 28 august 2013, în incinta IP Ialoveni, i-a

aplicat o lovitură; raportul de constatare medico-legală nr.4397 din 29.08.2013 și

raportului de expertiză medico-legală nr. 2154/D, din 12.09.2013, că la Erhan E. au

fost depistate echimoze cu edem al țesuturilor moi adiacente pe nas, care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, echimozele pe

hemitoracele stâng au fost cauzate cu un obiect contondent dur cu suprafața de

interacțiune limitată, au o vechime de circa 2 zile până la examinarea medico-

legală, fiecare în parte cât și în comun, acestea se califică ca vătămare neînsemnată,

formarea leziunilor corporale sus-menționate în rezultatul căderii corpului de la

propria înălțime sau prin automutilare este puțin probabil, conform „Protocolului

de la Istanbul” leziunile corporale de pe față sunt în corelație cu trauma descrisă de

către persoana pătimită; raportul de expertiză medico-legală nr. 1064 din

18.10.2013, că sângele lui Erhan E. este de grupa 0 alfa, beta/0(I)/, în porțiunile din

urmele de pe maioul lui Erhan E. a fost găsit sânge de om de grupa 0 alfa,

beta/0(I)/ și nu se exclude proveniența acestui sânge de la însuși Erhan E.;

9

raportului de expertiză medico-legală nr. 1065 din 15.10.2013, în porțiunile din trei

tampoane de vată cu urme și din urmele de pe ambalajul lor a fost găsit sânge,

proveniența de specie a căruia nu a fost stabilită din cauza insuficienței proteinelor

în macerate; raportul de expertiză psihiatrico - legală ambulatorie nr. 676 a –

2013, Erhan E. de maladii psihice cronice nu suferă, în perioada comiterii

infracțiunii ce i se impută, după cum rezultă din studiul materialelor dosarului

penal și datele examenului psihiatric clinic curent, careva tulburări psihice

temporare sau pasagere nu manifesta, avea capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale păstrată, putea acționa cu discernământ, în prezent după starea sa

psihică poate depune mărturii, aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical nu necesită, simptome clinice ale alcoolismului cronic nu au fost depistate;

fișierele video cu înregistrările efectuate la 28.08.2013, cu camerele de luat vederi

amplasate în incinta IP Ialoveni, stocate pe suporturi magnetice, prin care se

confirmă că la 28.08.2013, ora 18.46, intră Erhan E. și inculpatul și se îndreaptă pe

holul din partea stângă, unde urcă la etajul doi al IP Ialoveni. La ora 20.30, la

primul etaj, este adus Erhan E. de către inculpat și Cibotari A., împreună cu aceștia

se află și ofițerul de urmărire penală Leca G., în acest moment pe tricoul lui Erhan

E. se observă niște pete de culoare brun-roșietice, asemănătoare celor de sânge. La

ora 22.07, în această odaie intră doi medici de la serviciul de urgență „903”, unde

este prezent și ofițerul de serviciu Ciobanu D., la ora 22.26, după acordarea

primului ajutor medical, medicii pleacă de la IP Ialoveni; fișa de solicitare a

asistenței medicale de urgență perfectată de medicii de la salvare la 28.08.2013,

care au descris că Erhan E. avea contuzia nasului, hipertensiune arterială esențială

gr. II, salt tensional, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de apel indicând motivele pentru care a respins

probele și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând în mod

consecvent și concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (3) Cod penal (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

10

Pe lângă aceasta, recursul avocatei, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în acest recurs au constituit obiect de examinare

în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5.1. din

decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Este justă și concluzia instanței de apel privind netemeinicia sentinței instanței

de fond. Or, aceasta în descriptiv întâi a constatat fapta criminală considerată ca

fiind dovedită, apoi s-a contrazis invocând mai multe temeiuri de achitare a

inculpatului ca: “în acțiunile inculpatului lipsesc semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 1661 alin. (3), din care considerente inculpatul

urmează a fi achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el”, în final indicând

în dispozitiv în mod divergent că ultimul se achită pe motiv că: “fapta nu a fost

săvârșită de inculpat” (pct. 1., 2, 4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apărare, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar al avocatei este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

întrunește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul inculpatului nu întrunește cerințele de conținut,

iar cel a avocatei este vădit neîntemeiat, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

11

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Burlac Victor

Pintilie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai

2016, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Oxana Ivanov,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 în

privința inculpatului Burlac Victor Pintilie, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

12