1ra-1905/16 — art.287,186,217 CP

1ra-1905/16 — art.287,186,217 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1905/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Mutelico Tatiana Victor, născută la

08.07.1985, originară și domiciliată în mun.

Chișinău, com. Cricova, str. Frunze, 4,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2014-10.08.2015;

Instanța de apel: 09.11.2015-11.12.2015;

Instanța de recurs: 22.09..2016-23.11.2016;

C O N S T A T Ă :

Mutelico Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal - 2 ani închisoare;

- în baza art.186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal- 2 ani închisoare

- în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite lui Mutelico Tatiana

Victor a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

1

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Țurcan Tatiana și

încasată de la Mutelico Tatiana în beneficiul lui Țurcan Tatiana suma de 4100 lei cu

titlu de prejudiciu material.

inculpata Mutelico Tatiana Victor, la 16 aprilie 2015, între orele 16.00-16.30 aflîndu-

se în ograda casei situată în str. Frunze, 4, or. Cricova, mun. Chișinău, din intenții

huliganice, încîlcind grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față

de societate, fiind în stare de ebrietate, în rezultatul unui conflict iscat spontan, i-a

aplicat lui Țurcan Vladimir Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea capului și mai

multe lovituri cu o bară metalică în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1388/D, din 19.06.2014,

următoarele leziuni corporale: traumă cranio cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, fractura oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor, excoriatii pe

față, care puteau fi produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de

scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară.

Tot ea, Mutelico Tatiana, la 14 mai 2014, aproximativ ora 14.00, avînd scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, deteriorînd geamul a pătruns în casa din str.

Frunze, 4, corn. Cricova, mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras un aragaz la preț

de 1500 lei, veselă la preț de 500 lei, 2 tigăi la preț de 200 lei, un cazan la preț de 200

lei, 2 aragaze electrice la preț de 1200 lei, aspirator la preț de 500 lei, după ce cu

bunurile sustrase s-a ascuns de la locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții

vătămate Țurcan Tatiana daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de

4100 lei.

La 3 septembrie 2014 aproximativ pe la orele 18.00 min., colaboratorii de

poliție din cadrul SP Cricova al IP Rîșcani al DP mun. Chișinău, efectuînd măsuri de

profilaxie, privind prevenirea comiterii de infracțiuni în sectorul administrativ

deservit, cu permisiunea proprietarului au intrat în domiciliul situat or. Cricova, str.

M. Frunze, 4, unde se afla la Mutelico Tatiana Victor, care avea un comportament

inadecvat, suspectă a fi în stare de ebrietate, motiv din care cu permisiunea și în

prezența mamei acesteia, Alexa Natalia, au efectuat cercetarea bucătăriei, iar ca

rezultat, în aragaz au depistat o sticlă din masă plastică cu fundul tăiat, cu inscripția

.Țxtto", iar la gură un cilindru din lemn confecționat artizanal, în interiorul căruia se

aflau depuneri de ulei de culoare cafenie cu miros specific. Sticla depistată, a fost

ridicată și transmisă spre examinare experților, iar ca rezultat potrivit raportului de

constatare tehnico- științifică nr. 7194, din 10.09.2014, s-a stabilit, că depunerile de

substanță de culoare cafenie de pe fragmentul de butelie și obiectul din lemn,

2

depistate în casa nr. 4, situată pe str. M. Frunze, or. Cricova, mun. Chișinău,

reprezintă rășină de canabis, în cantitate de 0,21 gr, care potrivit .Xistei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit și cantitățile acestora", aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006,

face parte din lista substanțelor narcotice neutilizate în scopuri medicinale - proporții

mari. Fiind suspusă examinării privind stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, în

cadrul Dispensarului Republican de Narcologie, conform procesului - verbal nr. 8887,

din 03.09.2014, s-a stabilit, că Mutelico Tatiana se afla în stare de ebrietate, provocată

în urma consumului de substanțe narcotice și psihotrope - amfetamin și canabis.

casarea în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care Mutelico Tatiana Victor să fie recunoscută culpabilă și condamnată

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni

închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 și 6 luni, cu executarea acesteia în Penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

În argumentarea apelului a invocat:

- pedeapsa penală stabilită inculpatei este prea blîndă;

- instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa stabilită, nu a ținut cont de

personalitatea făptuitorului, care are un comportament inadecvat, făcînd abuz de

alcool, anterior a fost condamnată pentru săvîrșirea infracțiunilor similare, inclusiv

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, executarea căreia conform art. 90

Cod penal a fost suspendată, în continuare nu dorește să-și corijeze comportamentul,

săvîrșind alte infracțiuni. Nu au fost luate în considerație circumstanțele agravante

stabilite, caracterul, gravitatea și consecințele infracțiunilor săvîrșite, care au fost

comise inclusiv cu aplicarea violenței;

- pînă în prezent inculpata nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunile

săvîrșite, iar aplicarea repetată în privința acesteia a prevederilor art. 90 Cod penal, nu

este o măsură rezonabilă, deoarece nu va fi atins scopul pedepsei penale.

decembrie 2015, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de

fond just a individualizat pedeapsa în baza art. art. 7, 75 Cod penal și totodată, corect

a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării

3

pe un termen de probă maxim, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii

comise, ținînd cont de gradul de pericol al infracțiunii, că fac parte din categoria celor

mai puțin grave și ușoare, de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia

în timpul și după comiterea infracțiunii, care a recunoscut integral vina și s-a căit

sincer în cele săvîrșite, astfel asigurînd realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și a preveni săvîrșirea de noi infracțiuni, atît de către

inculpat, cît și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale

Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Instanța de apel luînd în considerare personalitatea inculpatei, cu antecedente

penale stinse, fiind reabilitată total în drepturi legale și lipsită de oricare incapacități,

mamă solitară a trei copii minori, fiind unicul lor întreținător, neangajată în cîmpul

muncii, manifestînd căința sinceră și dorința de a restitui integral prejudiciul material

cauzat, a conștientizat gravitatea faptelor comise și a promis pe viitor că nu va mai

comite abateri de la lege, a considerat că, soluția adoptată de către prima instanță își

va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Mutelico Tatiana, or,

aplicarea unei pedepse penale sub formă 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani poate duce la conștientizarea de

către inculpată a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul în locurile publice, siguranța patrimoniului și integrității corporale a

altor persoane.

Colegiul Penal a considerat că, prima instanța justificat a admis acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată Țurcan Tatiana și a dispus încasarea de la inculpata

Mutelico Tatiana în beneficiul lui Țurcan Tatiana a sumei de 4100 lei cu titlu de

prejudiciu material.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală solicită casarea

acesteia, doar în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat aceleași motive ca și în apel indicate la pct.3 al

prezentei decizii.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează despre inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

4

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din textul recursului declarat de procuror se reține că recurentul invocă drept

temei de declarare a acestuia prevederile art.427 alin.1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel , hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau aceasta este expusă neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și, s-au aplicat pedepse

în alte limite, decît cele prevăzute de lege.

Analizînd decizia atacată în raport cu temeiul art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală Colegiul conchide că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

La fel, se reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului dar

critică decizia instanței de apel numai referitor la aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului conform art. 90 Cod penal,

considerînd că nu este proporțională gravității infracțiunilor săvîrșite și vinovăției

autorului, temei ce se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală.

Opozant celor invocate de recurent, instanța de recurs remarcă că, în cazul

săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la

stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal în strictă conformitate cu dispozițiile părții

5

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rînd, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea

altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, în vigoare la momentul judecării cauzei,

prevedea că dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării

cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă, iar aceste

prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu împiedică de a fi

aplicate și în cazul persoanelor care au săvîrșit infracțiuni grave.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, cauza a fost judecată în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală și respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuînd operațiunea de individualizare cu

privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, instanța de judecată a dispus neexecutare pedepsei aplicate vinovatului,

or, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței

6

de judecată posibilitatea ca, pe lîngă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivînd din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infractiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru

infracțiunile săvîrșite cu intenție ce nu depășește 5 ani.

La circumstanțele cauzei ca atenuante, conform art. 76 Cod penal, în privința

inculpatei Mutelico Tatiana au fost reținute de către instanța de apel recunoașterea

vinei și căința sinceră. Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal nu au fost

stabilite.

Cît privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei reiese că inculpata are

la întreținere trei copii minori fiind unicul întreținător.

Instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat în considerație comportamentul

postinfracțional al inculpatei și atitudinea ei față de faptele săvîrșite și aprecierea

morală negativă a acțiunilor sale infracționale. La caz Mutelico Tatiana recunoscînd

vina s-a căit sincer, fiind de acord cu examinarea cauzei în baza art.364/1 Cod de

procedură penală, iar legea nu împiedică aplicarea art.90 Cod penal cînd inculpatul a

înaintat o cerere de a fi examinată cauza în procedură simplificată, luîndu-se în

considerație toate circumstanțele cauzei.

Astfel, la aplicarea pedepsei inculpatei în privința căreia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

instanța ia în considerare atît prevederile din alin. (8) art. 364/1 Cod de procedură

penală, cît și prevederile art. 75 – 88 din Cod penal care reglementează modalitatea

individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Este prerogativa instanței

de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a

acesteia, ținînd cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea

unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul decizie, Colegiul penal consideră că

instanța de apel întemeiat a concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, învederînd faptul că antecedentele penale ale inculpatei sunt stinse,

căința sincera și dorința de a restitui integral prejudiciul cauzat, a conștientizat

gravitatea infracțiunilor și a promis că pe viitor nu va mai comite abateri de la lege,

7

ținînd cont și de prezența copiilor minori.

Instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpatei, este în raport cu principiul proporționalității avînd în

vedere fapta comisă și urmările produse.

Mai mult, Colegiul mai amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea ce în cauza

deferită judecății s-a constatat.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta și-a motivat

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate inculpatei

menționînd că dînsa se pot îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se

consideră de către instanța de recurs drept o concluzie justificată.

Ținînd cont de toate împrejurările cauzei, avînd în vedere atît principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpată, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în privința

acesteia prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei pe termen de probă, deoarece careva interdicții la aplicarea acestei norme nu

se atestă.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că la cauză nu și-au

găsit confirmare temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sunt motive

de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărîrea instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpaților a fost individualizată

potrivit legii.

8

Astfel, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de procuror, acesta fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Mutelico Tatiana, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 noiembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9