1ra-1562/2016 — art. 188 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1562/2016 — art. 188 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1562/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Sandu Sergiu în numele inculpatului Dumbravă Nicolae, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 23 martie 2016 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Dumbravă Nicolae Dumitru, născut la 19 aprilie 1991,

originar și domiciliat în s. Lucașeuca, r-l Orhei.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal și în baza acestei legi a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Nicolae la data de 31 decembrie 2015, aflându-se în domiciliul său din s. Lucașeuca,

r-l Orhei și avându-i în calitate de oaspeți pe Gaiduc Andrei Dumitru și Munteanu

Alexei Gheorghe, ultimul este și vecinul lui, acționând de unul singur în scop de

profit și sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, în timp ce oaspeții se aflau în

casă, a ieșit afară de unde a luat un topor, rezultat la ce acționând asupra lui Gaiduc

Andrei prin atac însoțit de violență fizică, manifestată prin aplicarea mai multor

lovituri cu pumnul în regiunea capului și amenințarea cu violență periculoasă pentru

viața și sănătatea persoanei prin intermediul toporului pe care la luat cu el în calitate

de armă, i-a sustras în mod deschis lui Gaiduc Andrei, 1000 lei, 1000 ruble rusești,

echivalentul a 260 lei și un telefon mobil de model „Philips S 308" la prețul de 1300

lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în

sumă totală de 2560 lei.

1

3.1. Avocatul Godoroja Irina, prin care a solicitat admiterea apelului declarat,

casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 23 martie 2016 cu achitarea clientului său

Dumbravă Nicolae.

În motivarea apelului avocatul a indicat că inculpatul Dumbravă Nicolae a

recunoscut parțial vina ce i se impută și acesta a mers la domiciliul părții vătămate

pentru a-i întoarce lucrurile, dar acesta nu era acasă. Ulterior, l-a găsit și ultimul

refuza să primească bunurile înapoi. Gaiduc Andrei l-a sunat peste 3-4 zile și i-a

comunicat să-i restituie bunurile, ceea ce a și realizat.

A considerat că, declarațiile părții vătămate Gaiduc Andrei urmează a fi

apreciate critic de către Colegiul penal, deoarece acestea nu sunt veridice, și nu sunt

confirmate de materialele dosarului, dar se combat.

Instigatorul conflictului a fost însăși partea vătămată și acesta nu a relatat

despre faptul dat instanței.

A considerat că, suma prejudiciului nu este considerabilă pentru partea

vătămată, deoarece acesta în Federația Rusă are salariu 800 dolari SUA, mama sa este

angajată în câmpul muncii, și alte persoane la întreținere nu are.

Gaiduc Andrei minte și vis-a-vis de consumul de băuturi alcoolice, invocând că

la Dumbravă Nicolae acasă nu a consumat băuturi alcoolice.

Declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și acestea se combat de

declarațiile martorilor acuzării și anume martorul Vasilița a comunicat că după ce i-

a lăsat pe inculpat și partea vătămată în satul Lucașeuca a avut o altă comandă la

Chișinău, pe când Gaiduc a invocat că, la șosea a venit taximetristul cu care a ajuns

în Lucașeuca.

Martorul Munteanu Alexei a confirmat că instigatorul cerții a fost partea

vătămată Gaiduc Andrei.

Instanța de judecată a încadrat acțiunile lui Dumbravă Nicoale în baza art. 188

alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, punând la baza sentinței de condamnare declarațiile

părții vătămate, neluând în considerație declarațiile martorului Munteanu Alexei

care a invocat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu mîna peste

față.

A considerat că, condițiile propice unei amenințări reale în speța dată lipsesc,

dar declarațiile părții vătămate poartă mai mult un caracter imaginar, acesta neavând

un pericol real pentru viața și sănătatea sa și inculpatul urma să răspundă nu pentru

tâlhărie, ci pentru jaf.

Organul de urmărire penală nu a demonstrat scopul cupidat al lui Dumbravă

Nicolae, astfel acțiunile lui Dumbravă Nicolae urmau a fi calificate în baza art. 151,

152, 166 Cod penal, sau o infracțiune de samovolnicie art. 352 Cod penal.

Referitor la folosirea toporului, Dumbravă Nicolae nu a avut intenția să-l

folosească, deoarece chiar partea vătămată a declarat că a crezut că glumește, a

conștientizat că inculpatul dorea să facă focul.

A solicitat casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 23 martie 2016 cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Dumbravă Nicolae pe art. 188 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal.

2

3.2. Avocatul Sandu Sergiu, a solicitat admiterea apelului declarat, casarea

sentinței Judecătoriei Orhei din 23 martie 2016 în partea stabilirii pedepsei și

aplicarea prevederilor art. 79, art. 90 Cod penal.

A considerat că sentința este nemotivată în partea stabilirii pedepsei reale, și a

remarcat că la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu s-a condus de prevederile

art. 75 Cod penal, astfel, nu s-a luat în considerație nici gravitatea infracțiunii comise,

nici personalitatea inculpatului, și anume, faptul că inculpatul a recunoscut fapta

comisă, manifestând o evidentă căință în raport cu cele comise.

Partea vătămată nu are nici un fel de pretenții față de inculpat și acesta îi cere o

pedeapsă nonprivativă de libertate. Dumbravă Nicolae i-a restituit benevol în câteva

zile telefonul și mijloacele bănești lui Gaiduc Andrei.

Inculpatul Dumbravă Nicolae are la întreținerea sa 4 copii minori, concubina sa,

părinții săi neîncadrați în câmpul muncii și un frate minor, astfel, privarea sa de

libertate ar afecta grav familia sa de surse de existență

Mai mult, apărarea a invocat că inculpatul Dumbravă Nicolae de către

Inspectoratul de Poliție de la domiciliul acestuia se caracterizează satisfăcător, având

un comportament adecvat în societate, pe numele lui nu sunt parvenite careva

plângeri în adresa poliției, anterior nu a fost sancționat penal, și nici contravențional,

nu a fost observat în stare de ebrietate în locuri publice, la evidența medicului

narcolog și psiholog nu se află.

A considerat că instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a aplicat eficient

prevederile art. 61 și art. 75 Cod penal, or pedeapsa aplicată sub formă de închisoare

nu este una echitabilă în raport cu fapta comisă, gradul de pericol social al acesteia,

personalitatea inculpatului și circumstanțele excepționale referitor la persoana

inculpatului cât și comportamentul acestuia după săvârșirea faptei, existente la caz.

Astfel, având în vedere faptul că inculpatul a reparat benevol, până la emiterea

sentinței de condamnare, prejudiciul material cauzat prin infracțiune, a considerat

că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare, or scopul

pedepsei penale și anume restabilirea echității sociale, corijarea și reeducarea

inculpatului pot fi atinse și fără izolarea reală a acestuia de societate, la caz fiind

aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către avocatul Godoroja Irina și

avocatul Sandu Sergiu în numele inculpatului Dumbravă Nicolae, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fară echivoc, dând faptei săvârșite de Dumbravă Nicolae

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Necătând la faptul că inculpatul Dumbravă Nicolae Dumitru nu și-a

recunoscut integral vinovăția, vina acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, a fost dovedită prin probele administrate în

cadrul cercetării judecătorești și verificate în cadrul instanței de apel, și anume:

3

- declarațiile părții vătămate Gaiduc Andrei;

- declarațiile martorului Maria Matus;

- declarațiile martorului Munteanu Alexei;

- declarațiile martorului Vasilița Iurie.

De asemenea, vina inculpatului a mai fost demonstrată și prin probele

materiale care au fost verificate în cadrul instanței de apel, cum ar fi:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08 ianuarie 2016 (f.d. 22-26);

- procesul-verbal de ridicare din data de 08 ianuarie 2016, in care s-a fixat

acțiunea de ridicare de la Gaiduc Andrei, a unui telefon mobil de model „Philips S

308” (f.d.13-15);

- corpurile delicte un topor din fier cu coada din lemn cu lungimea de 68 cm,

care se păstrează in camera de păstrare a corpurilor delicte a IP Orhei si un telefon

mobil e model „Philips S 308”, care a fost restituit pentru păstrare părții vătămate

Gaiduc Andrei (f.d. 16, 18).

Instanța de apel nu a reținut argumentul invocat de avocatul Irina Godoroja cu

privire la faptul că declarațiile părții vătămate Gaiduc Andrei urmează a fi apreciate

critic de către Colegiul penal, deoarece acestea nu sunt veridice și nu sunt confirmate

de materialele dosarului, or partea vătămată și martorii poartă răspundere penală

pentru declarații mincinoase, pe când inculpatul nu poartă nici o răspundere pentru

declarații false din care motiv instanța pune la baza sentinței de condamnare a lui

Dumbravă Nicolae declarațiile părții vătămate Gaiduc Andrei și martorilor audiați

în ședința de judecată, deoarece acestea coroborează cu celelalte probe anexate la

materialele cauzei.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut nici argumentul privind faptul că

instigatorul conflictului a fost însăși partea vătămată, acesta mințând vis-a-vis de

consumul de băuturi alcoolice, invocând că la Dumbravă acasă nu a consumat

băuturi alcoolice, mai mult declarațiile acestuia sunt contradictorii și acestea se

combat de declarațiile martorilor acuzării și anume martorul Vasilița a comunicat

că după ce i-a lăsat pe inculpat și partea vătămată în satul Lucașeuca a avut o altă

comandă la Chișinău, pe când Gaiduc a invocat la șosea a venit taximetristul cu care

a ajuns în Lucașeuca.

Relatând cele invocate supra, instanța de apel a menționat că, verificând

ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate cu prevederile de

procedură penală, nu a depistat careva încălcări de procedură la acumularea

probelor, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului, ceea ce denotă faptul

că sunt respinse argumentele invocate de către avocatul inculpatului Dumbravă

Nicolae.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibil nici argumentul invocat precum că

instanța de fond eronat a interpretat declarațiile inculpatului, or potrivit art. 24 Cod

procedură penală, părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind

învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor

lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea

cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul penal își aleg poziția,

4

modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță,

de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la

solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor

necesare.

Referitor la faptul că instanța de judecată a încadrat acțiunile lui Dumbravă

Nicoale în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, iar apărarea consideră că

condițiile propice unei amenințări reale în speța dată lipsesc, dar declarațiile părții

vătămate poartă mai mult un caracter imaginar, acesta neavând un pericol real

pentru viața și sănătatea sa și inculpatul urma să răspundă nu pentru tâlhărie, ci

pentru jaf, instanța de apel nu le-a reținut, ori de către organul de urmărire penală

a fost pus sub învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

e), f) Cod penal, fiind condamnat în baza acestui articol de către instanța de fond la

opt ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis legal și întemeiat.

Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului Dumbravă Nicolae care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

În ceea ce privește argumentul invocat de avocatul Sandu Sergiu în numele

inculpatului Dumbravă Nicolae cu privire la faptul că consideră necesar aplicarea

la speța dată a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, instanța de apel nu l-a reținut

deoarece instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, atât din punct de

vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, cât și din punct de vedere

a prevederilor legale.

Totodată, instanța de apel a considerat că, la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, adică,

de pericolul social al crimei comise de Dumbravă Nicolae, de gravitatea infracțiunii

comise care se califică ca gravă, considerând că acesta poate fi corectat și reeducat

fiind privat de libertate.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri prin care lui

Dumbravă Nicolae, să i se aplice în baza art. 79 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă sub

limita prevăzută de legea penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, invocând argumente similare celor invocate în cererea

de apel declarată împotriva sentinței primei instanțe (f.d. 124-127).

nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia, cu

menținerea deciziei.

Dumbravă Niciolae a depus o cerere cu privire la aplicarea în privința lui a

dispozițiilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prin care a

5

solicitat încetarea în faza de judecare a recursurilor ordinare a cauzei penale, pornită

în privința lui în baza art. 188 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, în legătură cu adoptarea

legii sus menționate.

La fel, inculpatul consideră că dispozițiile Legii date pot fi aplicabile față de el,

iar procesul penal este pasibil de a fi încetat în legătură cu intervenirea amnistiei

deoarece:

- nu a fost condamnat pe viață;

- nu a comis cu intenție infracțiuni în locul de detenție;

- nu a săvârșit infracțiuni în locul de detenție;

- nu a săvârșit infracțiuni împotriva minorilor și de tortură;

- la data intrării în vigoare a Legii privind amnistia nu era cunoscut ca fiind

violator fraudulos a regimului de executare a pedepsei;

- nu are absolut nici o sancțiune disciplinară și nu a comis careva concurs de

infracțiuni.

materialele din dosarul cauzei, ținând seama de opinia expusă în referință, Colegiul

penal consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, instanța de recurs constată că

avocatul inculpatului invocă drept temei de casare, erorile de drept prevăzute la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod penal, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată din recursul declarat, că inculpatul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la

aceste aspecte, dar critică hotărârea instanței de apel în partea pedepsei și anume

solicită să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal temeiul

pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, în prezenta speță, nu este incident pentru a interveni în sensul

casării hotărârii atacate, în partea stabilirii pedepsei, deoarece instanța de apel și-a

6

motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,

75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Instanța de recurs menționează, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

În același rând, Colegiul penal remarcă și prevederile art. 75 Cod penal,

potrivit cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa

este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă

prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, instanța de apel, a luat în considerație că potrivit art. 16 Cod penal,

infracțiunea comisă de Dumbravă N. face parte din categoria infracțiunilor grave,

de persoana acestuia care se caracterizează nesatisfăcător la locul de trai, de

circumstanțele atenuante – săvârșirea unei infracțiuni pentru prima dată, are la

întreținere patru copii minori și circumstanțele agravante – săvârșirea infracțiunii în

stare de ebrietate.

Colegiul penal consideră justificate și aprecierile instanței de apel privind

modalitate de executare a pedepsei stabilite inculpatului, considerând că, cerința

avocatului inculpatului privind aplicarea în privința inculpatului prevederilor art.

90 Cod penal, este neîntemeiată.

7

Tot aici, instanța de recurs reamintește că ulterior stabilirii pedepsei potrivit

tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța

de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are

în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un

drept pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie

temei de drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri,

asupra oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

În decizia contestată, instanța de apel corect a concluzionat că scopurile

pedepsei penale nu vor putea fi atinse, dacă se va dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei închisorii.

La data de 09 septembrie 2016 au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 210

din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Potrivit art. (1) alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Repubiicii Moldova

„(1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor

condamnate care sînt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei,

perioadei de probațiune sau termenului de probă și sînt evaluate psihologic ca

prezentînd risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența

prevederilor art. 2-9, 11 și 12”.

Potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) al Legii sus menționate ,,Prevederile art. 1-9 nu

se aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una din

infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr. 985-XV din 18

aprilie 2002: … art. 188 …”.

La data de 24 octombrie 2016, avocatul Sandu Sergiu în numele inculpatului

Dumbravă Niciolae a depus o cerere cu privire la aplicarea în privința lui a

dispozițiilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prin care a

8

solicitat încetarea în faza de judecare a recursurilor ordinare a cauzei penale, pornită

în privința lui în baza art. 188 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, în legătură cu adoptarea

legii sus menționate.

Din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul

Dumbravă N. nu întrunește condițiile prevăzute la art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie

2016 și în privința lui nu pot fi aplicate dispozițiile legale deoarece infracțiunea, de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, conform art. 10 alin. (1) lit. d) al Legii

menționate, face parte din categoria infracțiunilor asupra cărora nu se aplică

amnistia.

Astfel, reieșind din cele susținute mai sus, Colegiul penal constată că,

pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal - restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atît din partea inculpaților, cît și a altor persoane, iar argumentele

invocate de către recurent sunt considerate neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Sandu Sergiu

în numele inculpatului Dumbravă Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, în cauza penală în privința lui Dumbravă

Nicolae Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 23 noiembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9