1ra-1230/2016 — art. 188 alin. 2 lit. c, e, f CP

1ra-1230/2016 — art. 188 alin. 2 lit. c, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1230/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2016, în

cauza penală în privința lui

Madan Alexandru Nicolai, născut la 03 martie

1997, originar și domiciliat mun. Chișinău,

com. Bubuieci, str. V. Tereșcova, 8.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.04.2014 – 28.12.2015;

Instanța de apel: 03.02.2016 – 01.04.2016;

Instanța de recurs: 19.05.2016 – 12.10.2016.

A C O N S T A T A T:

procesul penal intentat în privința lui Madan Alexandru, pe epizoadele din 18 aprilie

2013, în care figurează partea vătămată Cațaveica Ion, a fost încetat în legătură cu

împăcarea părților.

Totodată, Madan Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 188 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, iar în temeiul art. 90

Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 (trei) ani.

Madan Alexandru, la 08 aprilie 2013, ora 21:55, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane prin atac tâlhăresc, acoperindu-și fața cu un fular și gluga de la bluză, prin

acces liber, a pătruns în magazinul alimentar amplasat pe adresa mun. Chișinău,

com. Bubuieci, str. Toader Bubuiog, 1A, unde amenințând-o pe vânzătoarea

Ababii Aurelia cu un cuțit de bucătărie, a sustras din portmoneul ce se afla în sertarul

tejghelei, bani în sumă totală de 2700 lei, astfel pricinuind părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile.

Tot el, Madan Alexandru, la 18 aprilie 2013, aproximativ la ora 01:30, acționând

de comun acord cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane prin atac

tâlhăresc, în timp ce se deplasa pe str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, cu automobilul

model „Dacia Logan”, n/î C QM 836, la volanul căruia se afla Cațaveica Ion, l-a

1

amenințat pe ultimul cu un cuțit, o altă persoană a aplicat asupra lui Cațaveica Ion,

lovituri cu un aparat cu electroșoc, iar împreună, au sustras de la Cațaveica Ion, un

telefon mobil model „Samsung”, nr. IMEI 358735040860107 la preț de 400 lei, un

telefon mobil model „Samsung”, nr. IMEI 35360605718709 la preț de 400 lei, un aparat

GPS model „Explay” cu seria 0039402451280 la preț de 1000 lei și bani în sumă de 50

lei, astfel cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de

1850 lei.

Tot Madan Alexandru, la 18 aprilie 2013, aproximativ la ora 01:30, acționând de

comun acord cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de

însușire, în timp ce se deplasa pe str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău cu automobilul

model „Dacia Logan”, n/î C QM 836, la volanul căruia se afla Cațaveica Ion, l-a

amenințat pe ultimul cu un cuțit, iar o altă persoană a aplicat asupra lui Cațaveica Ion,

lovituri cu un aparat cu electroșoc și împreună au răpit automobilul menționat,

deplasându-se cu acesta pe străzile mun. Chișinău, până ce au fost stopați pe

str. Uzinelor, mun. Chișinău de către colaboratorii de poliție.

episodul din 08 aprilie 2013, unde figurează partea vătămată Ababii Aurelia, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Madan Alexandru, recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal, să îi fie

stabilită pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că pedeapsa aplicată de prima

instanță este prea blândă.

Astfel, la individualizarea pedepsei, prima instanță a reținut drept circumstanțe

atenuante săvârșirea infracțiunii de către un minor, însă nu a luat în considerație faptul

că inculpatul Madan Alexandru a fost învinuit pe încă două capete de acuzare și anume

în baza art. art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3) Cod penal, procesul penal

fiind încetat din motivul împăcării părților.

În opinia procurorului, pedeapsa stabilită inculpatului nu-și va atinge scopul

primordial de a preveni și a combate săvârșirea de noi infracțiuni din partea persoanelor

vinovate, deoarece prima instanță a stabilit pedeapsa, fără a da apreciere circumstanțelor

de drept și de fapt probate de organul de urmărire penală, fără a lua în considerație

faptul nerecuperării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

3.1. Avocatul Chișca Maxim în numele inculpatului, de asemenea a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea condamnării lui Madan Alexandru

în baza art. 188 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal, pe episodul din 08 aprilie 2013, în care

figurează partea vătămată Ababii Aurelia, cu rejudecarea cauzei penale pe acest episod

și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului, apărătorul a indicat că, sentința este neîntemeiată în partea

condamnării inculpatului, deoarece probatoriul administrat nu a fost supus cercetării

obiective, complete și sub toate aspectele.

În viziunea apărării, lipsesc elementele componenței infracțiunii imputate lui

Madan Alexandru, iar prima instanță urma să stabilească potrivit art. 385 alin. (1) Cod

de procedură penală, dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul.

fost respinse apelurile și menținută sentința.

2

4.1. Pentru motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat, că prima

instanță, cercetând totalitatea probelor administrate de către organul de urmărire penală,

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

concludenței, veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile lui

Madan Alexandru în baza art. art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3) Cod penal,

axându-se la adoptarea soluției probele verificate de către instanța de apel, și anume:

declarațiile părții vătămate Ababii Aurelia (f.d. 186, vol.I); a martorului Batcu Boris

(f.d. 220, vol.I) precum și materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 08 aprilie 2013 (f.d. 7-8, 10-11, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din

09 aprilie 2013 (f.d. 15-16, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 19 aprilie 2015,

conform căruia de la Madan Alexandru a fost ridicată o vestă de culoare gri cu glugă,

având inscripția „BIKK” din stofă moale, pantaloni de tip sport de culoare neagră cu

dungi liniare albe, o bucată de stofă de culoare neagră, având dimensiunile în lungime

de 80 cm și în lățime de 50 cm (f.d. 40, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 22 aprilie 2013, întocmit de către SUP a IP Ciocana, Nistreanu Artur,

conform căruia partea vătămată, Ababii Aurelia a recunoscut cuțitul nr. 2 după lungimea

lamei de aproximativ 7 cm, lățimea lamei de aproximativ 1 cm, vârful ascuțit, forma

lamei și culoarea metalică, precum că anume cu acest cuțit a fost amenințată de către

persoana necunoscută; vesta sportivă nr. 2 după culoare și inscripție și fularul sub nr. 1,

după culoare și desenele aplicate în formă de flori (f.d. 41-42, 43-44, 45-46, vol.I).

Instanța de apel, a reținut, că fapta incriminată inculpatului Madan Alexandru este

dovedită prin probe concludente și pertinente care denotă că inculpatul, la

08 aprilie 2013, aproximativ la ora 21:55, a pătruns în magazinul alimentar amplasat pe

adresa str. Toader Bubuiog, com. Bubuieci, mun. Chișinău, unde amenințând

vânzătoarea cu un cuțit, a sustras suma de 2700 lei din portmoneul ce se afla în sertarul

tejghelei.

Faptul că anume inculpatul Madan Alexandru a săvârșit infracțiunea se confirmă

prin declarațiile părții vătămate Ababii Aurelia.

Deși persoana care a săvârșit atacul tâlhăresc avea fața acoperită cu un fular și

gluga de la bluză, identificarea inculpatului a avut loc de către partea vătămată după

recunoașterea hainelor în care ultimul era îmbrăcat în momentul săvârșirii infracțiunii.

Astfel, partea vătămată Ababii Aurelia, prin procesul-verbal de recunoaștere din

22 aprilie 2013, a recunoscut vesta și fularul de culoare neagră cu care inculpatul a fost

îmbrăcat la data săvârșirii faptei, acestea fiind ridicate de către organul de urmărire

penală de la inculpat prin procesul-verbal de ridicare din 19 aprilie 2015.

Totodată, o altă probă care confirmă vinovăția inculpatului, este arma cu care a

fost amenințată partea vătămată, or potrivit procesului-verbal de percheziție din

18 aprilie 2013, de la domiciliul inculpatului Madan Alexandru, amplasat pe adresa

com. Bubuieci, str. Hrușcova, 8, mun. Chișinău, de către organul de urmărire penală a

fost depistat și ridicat din dulapul din antreu un cuțit din fier.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere din 22 aprilie 2013, partea vătămată

Ababii Aurelia a recunoscut cuțitul cu care a fost amenințată în seara zilei de

08 aprilie 2013, după lungimea și lățimea lamei, după culoarea metalică a cuțitului.

Instanța de apel a reținut și afirmația părții vătămate care a declarat că l-a

recunoscut pe inculpat după voce, statură și corpolență, iar vizualizând înregistrarea

audierii lui Madan Alexandru, i-a recunoscut glasul și ochii acestuia.

3

Declarațiile martorilor Madan Nicolae și Madan Tatiana, care au susținut în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță, că la 08 aprilie 2013, Madan Alexandru s-a

aflat acasă și a tăiat lemne cu tatăl său, au fost respinse de către instanța de apel, din

motiv că martorii în cauză sunt părinții inculpatului, aceștia fiind persoane cointeresate

ca fiul lor să nu fie supus răspunderii penale.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a menționat, că

prima instanță, corect a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 70, 75, 76, 77 Cod penal,

și anume de faptul că lipsesc circumstanțele agravante, iar în calitate de circumstanțe

atenuante se evidențiază faptul că Madan Alexandru a săvârșit infracțiunea fiind minor,

iar potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, minoratul persoanei se consideră

circumstanță excepțională.

Prin urmare, justificat prima instanță a dispus suspendarea condiționată a

pedepsei închisorii în privința lui Madan Alexandru, ținând cont de faptul că inculpatul

este la prima abatere a legii, a săvârșit infracțiunea fiind minor, poate fi recunoscut ca o

persoană ce prezintă pericol social redus.

a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul făcând referire la practica unitară a Curții

Supreme de Justiție a R. Moldova și la prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, a

menționat că pedeapsa stabilită de prima instanță și ulterior menținută de instanța de

apel, nu numai că este una nefondată, în sensul de respectare a cadrului legal de

individualizare judiciară, dar în același timp, este injustă, deoarece la stabilirea ei nu s-a

respectat criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în

funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului.

Astfel, instanța de apel la stabilirea pedepsei a ignorat faptul că inculpatul

Madan Alexandru a săvârșit o infracțiune gravă, cu amenințarea unui cuțit, totodată

acoperindu-și fața cu un fular, vina în săvârșirea infracțiunii nu a recunoscut, precum nu

a restituit nici paguba materială și morală pricinuită prin săvârșirea infracțiunii.

Subliniază recurentul, că inculpatul Madan Alexandru a fost învinuit și de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3)

Cod penal, în privința părții vătămate Cațaveica Ion, însă instanțele judecătorești au

dispus încetarea procesului penal în privința lui Madan Alexandru pe episoadele din

18 aprilie 2013, în legătură cu împăcarea părții vătămate Cațaveica Ion cu inculpatul.

În opinia recurentului, instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor au încălcat

prevederile art. 385 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece urmau să dispună

încetarea procesului penal intentat în privința lui Madan Alexandru în baza art. art. 188

alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3) Cod penal, în privința părții vătămate

Cațaveica Ion, și nu încetarea procesului penal în privința lui Madan Alexandru pe

episoadele din 18 aprilie 2013.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

4

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, se constată că, procurorul critică decizia

instanței de apel sub aspectul pct. 6), 10), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului cu privire la

blândețea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece instanța de apel menținând sentința a

indicat detaliat motivele pentru care a ajuns la această soluție, descriind în conținutul

deciziei contestate argumentele respingerii apelului declarat de către procuror privind

dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În conformitate cu art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a

unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător

din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând în

considerare personalitatea vinovatului, în cazul existenței circumstanțelor excepționale,

5

legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la

săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea

infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care

constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și

accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să

indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în

corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru

aplicarea art. 79 Cod penal.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Cu referire la speța dedusă judecății, Colegiul penal conchide, că instanța de apel

menținând sentința primei instanțe, corect a reținut, că inculpatul Madan Alexandru, a.n.

03.03.1997, la 08 aprilie 2013 - data săvârșirii atacului tâlhăresc în privința părții

vătămate Ababii Aurelia, nu avea împlinită vârsta de 18 ani.

Iar potrivit prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei

închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Astfel, reieșind din faptul că infracțiunea imputată inculpatului prevăzută la

art. 188 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal, la data săvârșirii infracțiunii prevedea pedeapsa

închisorii de la 6 la 10 ani, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave, instanțele de fond reținând minoratul inculpatului ca circumstanță

excepțională, corect au stabilit acestuia pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile generale

de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de

care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana

a fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a

Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva

impedimente.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

6

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că atât instanța de

apel cât și prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului, au ținut cont de faptul că

inculpatul este la prima abatere a legii, de lipsa circumstanțelor agravante, a săvârșit

infracțiunea fiind minor și poate fi recunoscut ca o persoană ce prezintă pericol social

redus.

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate de prima instanță,

instanța de apel verificând argumentele procurorului aduse în dezacord cu sentința,

corect le-a apreciat ca fiind nefondate și a conchis că este rațional de a stabili

inculpatului pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune.

În acest context, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

7

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Controlul asupra comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor –

comandamentul militar respectiv.

Totodată, din conținutul art. 90 alin. (4) Cod penal, rezultă că aceste prevederi pot

fi aplicate și în privința persoanelor care au săvârșit infracțiuni grave.

În acest mod, în viziunea instanței de recurs, instanțele de fond corect au apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din

circumstanțele speței rezultă că inculpatul prin comportamentul său după săvârșirea

infracțiunii și în timpul judecății s-a manifestat pozitiv, are planuri pentru viitor, iar

privarea de libertate a inculpatului la o vârstă tânără în condițiile în care are loc

formarea personalității, cu siguranță ar putea deforma personalitatea acestuia, prin

urmare în limitele legii inculpatului i-a fost acordată o șansă pentru a se reabilita față de

societate și pentru a demonstra că merită încrederea acordată de instanță.

În același context, instanța de recurs menționează că nu pot fi reținute nici

argumentele procurorului cu referire la faptul, că instanța de apel nu a luat în

considerație că, inculpatul Madan Alexandru a fost învinuit și de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3) Cod penal,

în privința părții vătămate Cațaveica Ion, însă instanțele judecătorești au dispus

încetarea procesului penal în privința lui Madan Alexandru pe episoadele din

18 aprilie 2013, în legătură cu împăcarea părților.

Or, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în

cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI

din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana

nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în

privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării,

pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

menținând sentința la compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 70, 75, 79, 90 Cod penal, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria

infracțiunilor grave, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat, la data

săvârșirii infracțiunii era minor, de lipsa circumstanțelor care agravează răspunderea

penală, de exigențele individualizării pedepsei penale și just a ajuns la concluzia că,

corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc în condițiile aplicării unei pedepse

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ce va atinge scopul restabilirii

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea de săvârșirea noilor

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Cu referire la argumentul invocat de recurent, că instanțele de judecată la

adoptarea hotărârilor au încălcat prevederile art. 385 alin. (2) Cod de procedură penală,

deoarece urmau să dispună încetarea procesului penal intentat în privința lui

Madan Alexandru în baza art. art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f), 1921 alin. (3) Cod penal,

în privința părții vătămate Cațaveica Ion, și nu încetarea procesului penal în privința lui

8

Madan Alexandru pe episoadele din 18 aprilie 2013, instanța de recurs menționează, că

deși prima instanță în dispozitivul sentinței nu a indicat expres articolul de lege în baza

căruia a fost încetat procesul penal, această omisiune nu este în măsură să modifice

soluția instanței de judecată, întrucât instanța de apel a corectat-o indicând în

dispozitivul deciziei, că se menține fără modificări sentința, în cauza penală intentată în

privința lui Madan Alexandru în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f) și art. 1921

alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Madan

Alexandru Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

9