1ra-894/16 — art. 287 alin 1 CP

1ra-894/16 — art. 287 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-894/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016, declarat

de avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului

Stratulat Anatolie Gheorghe, născut la

17 noiembrie 1975, originar și locuitor al

r-nul Strășeni, s. Zubrești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.02.2014 - 09.11.2015;

Instanța de apel: 30.11.2015 - 18.01.2016;

Instanța de recurs: 28.03. - 28.09.2016.

C O N S T A T Ă :

Stratulat Anatolie a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, în sumă de 6000 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat de la Stratulat Anatolie în

beneficiul părții vătămate Morari Ion suma de 8000 lei.

aproximativ la ora 14:00, Stratulat Anatolie, aflându-se pe adresa str. Colina Pușkin,

4, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea

publică, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate și un comportament

neadecvat, din intenții huliganice a deteriorat geamul automobilului model

„Mercedes Benz C 180”, n/î K MI 001, care era parcat pe adresa nominalizată,

agresându-l fizic pe Morari Ion, care se afla în interiorul automobilului, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2063/D din 29 septembrie 2013,

vătămare corporală ușoară.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului Stratulat Anatolie să-i fie aplicată pedeapsa închisorii cu executarea

reală a acesteia, iar acțiunea civilă să fie admisă integral cu încasarea de la inculpatul

Stratulat Anatolie în beneficiul părții vătămate, suma de 24560 lei, cu titlu de

prejudiciu material și suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În susținerea cerințelor enunțate, apelantul a invocat, că pedeapsa stabilită

inculpatului este inechitabilă și prea blândă, în raport cu acțiunile inculpatului, ori,

prima instanță la capitolul individualizării pedepsei, nu a ținut cont de toate

1

circumstanțele cauzei și anume cea agravantă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea

fiind în stare de ebrietate.

La fel, apelantul a supus criticii și soluționarea laturii civile, considerând, că

suma de 24560 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 10000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, sunt suficiente și echitabile în raport cu suferințele fizice, psihice și

pierderile financiare ale părții vătămate.

3.1. Inculpatul Stratulat Anatolie, a contestat cu apel sentința, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare,

deoarece procurorul nu a administrat și nu a prezentat probe concludente și

pertinente, care să dovedească vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii

imputate, or, acțiunile lui Stratulat Anatolie sunt de ordin contravențional și urmau a

fi încadrate în baza art. 354 Cod contravențional.

2016, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului și admis apelul părții vătămate

Morari Ion, casată parțial sentința, în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost admisă parțial

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Morari Ion, cu încasarea de la inculpatul

Stratulat Anatolie în beneficiul părții vătămate suma de 5000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost admisă în principiu și acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

În rest sentința a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând

la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Stratulat Anatolie în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, fiind condamnat la amendă în mărime de 300 unități

convenționale în sumă de 6000 lei.

În acest sens, instanța de apel a enunțat, că vinovăția inculpatului Stratulat

Anatolie de săvârșirea infracțiunii imputate supra, s-a confirmat prin declarațiile

părții vătămate Morari Ion; martorilor S. Stoian, Gr. Gribiniuc, A. Marciuc;

procesul-verbal de constatare la locul faptei cu planșa ilustrativă (f.d. 12, 13, vol. I);

procesul-verbal de ridicare a unui fragment de lănțișor (f.d. 26, vol. I);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 30 octombrie 2013 (f.d. 29-32, vol. I).

Cu privire la motivele invocate de partea vătămată Morari Ion ce vizează

blândețea pedepsei aplicate inculpatului Stratulat Anatolie, instanța de apel a

menționat, că nu are temei de a interveni în sentința primei instanțe nici în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, or la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a fost

acordată deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Criticele formulate de partea vătămată Morari Ion prin care se susține că prima

instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal, sunt nefondate, ori, prima instanță a dat o motivare corespunzătoare,

2

argumentată și pe larg expusă la acest compartiment și sentința întru totul corespunde

prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de

apel a însușit-o.

Instanța de apel a respins argumentul părții vătămate precum că, prima instanță

urma să rețină la compartimentul individualizării pedepsei ca circumstanță agravantă

în privința inculpatului Stratulat Anatolie, faptul săvârșirii infracțiunii în stare de

ebrietate, deoarece potrivit art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, instanța de judecată este

în drept, în funcție de caracterul infracțiunii, să nu considere aceasta ca o circumstanță

agravantă și respectiv, aceasta este o prerogativă a instanței de judecată, dar nu o

obligație, după cum invocă apelantul, mai mult, săvârșirea faptei în stare de ebrietate

de către inculpatul Stratulat Anatolie a fost reținută de către instanță la constatarea

faptei.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a reținut, că

prejudiciile nepatrimoniale, denumite și prejudicii morale, constituie acele consecințe

dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă

din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.

Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei,

cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de

determinare, prejudiciile morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării

criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic,

psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate,

intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.

În rezultatul acțiunilor huliganice ale inculpatului, părții vătămate i-au fost aduse

atingeri onoarei și demnității, cât și i-au fost cauzate suferințe fizice în rezultatul

aplicării loviturilor, astfel, potrivit prevederilor art. art. 219-221, 225 Cod de

procedură penală, se impune soluționarea acțiunii civile privind încasarea

prejudiciului moral, deoarece sunt îndeplinite condițiile legale privind încasarea de la

inculpatul Stratulat Anatolie în folosul părții vătămate Morari Ion a prejudiciului

moral produs prin infracțiune.

Totodată, instanța de apel a considerat, că cuantumul prejudiciului moral în sumă

de 10000 lei, solicitat este unul exagerat, ori, pornind de la art. 41 din CțEDO, cererea

cu privire la încasarea prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă

la o îmbogățire fără temei, mai mult, condamnarea inculpatului Stratulat Anatolie

aduce în sine o satisfacție pentru partea vătămată.

În viziunea instanței de apel, repararea prejudiciului moral prin încasarea de la

inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 5000 lei, se apreciază ca fiind în

deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația

integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor

faptei asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și duratei

acestora, având în vedere și exigențele art. 3 din Protocolul nr. 7 la CțEDO.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material, instanța de apel a

admis-o în temeiul art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, iar cheltuielile de

judecată instanța de apel le-a încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate, în

sumă de 4000 lei.

3

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16) Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În susținerea cerințelor sale, apărarea a invocat că soluția instanței de apel

contravine circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, decizia este emisă contrar

principiilor de drept, unanim recunoscute, de recomandările formulate în pct. 3, 9, 14

ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a R. Moldova nr. 4 din 19 iunie

2006, „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”,

constituind o deviere discriminatorie de la practica judiciară în cazuri analogice,

adică o încălcare flagrantă și a art. 14 din CțEDO.

Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârile atacate nu

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, apărarea a menționat, că atît la faza

urmăririi penale, precum și la etapa cercetării judecătorești, partea acuzării nu a

administrat și nu a prezentat probe concludente și pertinente, care ar fi demonstrat

faptul infracțiunii, fiind constatată o contravenție și vinovăția lui Stratulat Anatolie de

săvârșirea acesteia.

De altfel, Stratulat Anatolie niciodată nu a negat circumstanțele incidentului

între el și Morari Ion petrecut la 04 august 2013, însă a menționat că cauza acestuia

constituie relațiile ostile între părți, provocate de acțiunile ilegale, abuzive și

ofensatoare ale părții vătămate față de el și ofensarea membrilor familiei lui, de

încălcarea grosolană de către partea vătămată a elementarelor norme de conduită în

societate și față de subaltern, ceea ce denotă că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Astfel, faptul conflictului, implicit a relațiilor ostile între Stratulat Anatolie și

Morari Ion nu numai că nu a fost respins, dar din contra, se confirmă prin declarațiile

inculpatului și a martorilor Stoian Sergiu, Gribiniuc Grigore, Marciuc Alexandru și în

așa mod, atât Stratulat Anatolie, cât și trei martori au confirmat două fapte importante

pentru soluționarea justă a cazului, primul că un conflict între părți totuși a existat,

adică că puteau fi relații ostile, că Moraru Ion, fiind prea sever, a mai avut conflicte cu

alte persoane, și al doilea, că ambii, partea vătămată și inculpatul au consumat băuturi

alcoolice la masă.

Mai mult, în viziunea apărării, declarațiile martorilor neinteresați confirmă

anume declarațiile lui Stratulat Anatolie și infirmă declarațiile lui Morari Ion, care în

mod contrar susține că nu a servit băuturi alcoolice, respectiv, pe lângă faptul că este

apărat de prezumția nevinovăției, conform căreia toate dubiile se interpretează în

folosul învinuitului, mai credibil pare a fi anume Stratulat Anatolie și odată ce patru

oameni infirmă declarațiile lui Morari Ion, ceea ce pe de o parte demonstrează

indubitabil că acesta totuși a servit băuturi alcoolice, adică „avea chef de conflict”, pe

de alta, denotă faptul că acesta a făcut declarații false care urmau a fi apreciate critic,

credibilitatea lui fiind îndoielnică.

În acest sens, apelantul a invocat, că relațiile între inculpat și partea vătămată

au fost provocate anume de acțiunile ilegale ale lui Morari Ion, de încălcare

grosolană de către ultimul a normelor de conduită în societate și față de subalterni.

4

La conflict nu a reacționat nici o persoană străină, în afara celor două implicate

în baza relațiilor ostile, fapt confirmat de martori, care dovedește, că ordinea publică

nu a fost tulburată în mod grosolan, nefiind prezenți careva membri ai societății față

de care ar fi fost posibil de a exprima o vădită lipsă de respect.

Totodată, recurentul a specificat, că locul public este un element calificativ al

huliganismului, o încălcare neînsemnată, mai puțin importantă, adică negrosolană a

ordinii publice, nu întrunește elementele huliganismului, deși este prezent locul

public, ori, încălcarea neînsemnată sau mai puțin importantă a ordinii publice, poate

avea loc tot într-un loc public, însă legea o califică ca huliganism nu prea grav,

potrivit art. 354 Cod contravențional, situație care urma să fie reținută în speță.

Recurentul a menționat, că chiar dacă ar fi fost formal o încălcare a ordinii

publice, oricum această încălcare este lipsită de caracterul prejudiciabil, fapt care

denotă lipsa infracțiunii, ori, circumstanțele enunțate, exclud latura subiectivă a

infracțiunii, adică intenția directă la încălcarea grosolană a ordinii publice, fiind lipsă

a obiectului și laturii obiective a infracțiunii de huliganism, ceea ce denotă absența

temeiului juridic de tragere la răspundere penală a lui Stratulat Anatolie.

Sub aspectul pct. 16 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul a

specificat, că norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine altei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție și anume

recurentul făcând referire la decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție: din 12 mai 2009, cauza penală nr. 1ra-545/09.

În final, apărarea a specificat, că contrar prevederilor legale și dreptului la un

proces echitabil, instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra argumentului invocat în

apel, prin care partea apărării, în baza art. 218 Cod de procedură penală, a solicitat

instanțelor de judecată, să emită odată cu adoptarea hotărârii și o încheiere

interlocutorie prin care faptele ilegale constatate să fie aduse la cunoștința conducerii

SRL „Media Monitoring”, privind acțiunile abuzive ale lui Morari Ion, care au condus

la consumul colectiv a alcoolului la locul de muncă și incidentul în referință.

respingerea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod de procedură

penal.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul invocă ca temei de recurs

pct. 6), 8), 12), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează –

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o

5

încadrare juridică greșită, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

În speță, Colegiul penal constată că aceste temeiuri de casare nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurent - „nu sunt

întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective.

Prin urmare, temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța

examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina

necesitatea casării hotărârii pronunțate de către instanța de apel în cauza lui

Stratulat Anatolie, ori, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul hotărârii recurate rezultă că instanța de apel corect a constatat

fapta și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate inculpatului Stratulat

Anatolie, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivându-se concluzia de

vinovăție a acestuia.

Reieșind din textul recursului, recurentul de fapt critică aprecierea probelor,

care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către instanța de apel

de competența căreia este stabilirea acesteia.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

În susținerea celor relatate, instanța de apel corect a respins argumentul

inculpatului despre nevinovăția sa, fiind combătut prin materialele administrate de

către prima instanță și just puse la baza sentinței de condamnare, ori poziția aleasă de

inculpat, prin care se susține că acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, precum și versiunea ultimului despre existența unui conflict cu partea

vătămată, este o metodă de apărare.

Prin urmare, Colegiul nu va reține argumentele recurentului precum că acțiunile

lui Stratulat Anatolie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal deoarece, conform doctrinei penale, latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

6

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de relații sociale care asigură

ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a organelor și instituțiilor de

stat publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de respect

față de societate, săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare

cu cetățenii, prin înjosirea onoarei și demnității personalității, încălcare îndelungată și

insistentă a ordinii publice, zădărnicirea activităților de masă, suspendarea temporară

a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului

obștesc etc.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe constituie atât violența psihică, cât

și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale sau fără cauzarea

prejudiciului sănătății.

Astfel, infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale –

încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiuni adiacente –

acțiune exprimată alternativ în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.

În același timp corect și nu întâmplător, instanța de apel a făcut referire la

prevederile art. 131 lit. a) Cod penal, din care rezultă că, prin fapta săvârșită în public

se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc

nu era prezentă nici o persoană, iar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului.

Acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, „spre public”, spre reacția

publicului în privința jignirii demnității publice și încălcării grosolane a ordinii

publice.

În atare situație făptuitorul poartă răspundere dacă își dădea seama și

conștientiza că încalcă grosolan ordinea publică.

Reieșind din aceste prevederi, Colegiul penal, cu referire la cauza din speță

reține incontestabil în acțiunile inculpatului prezența deplină a componenței de

infracțiune prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal - acțiuni intenționate săvârșite de

către ultimul în locul unde era parcat automobilul părții vătămate, str. Colina Pușkin,

4, mun. Chișinău – loc public, manifestate prin deteriorarea geamului automobilului

lui Morari Ion și aplicarea violenței în privința ultimului în timp ce dormea, în timpul

zilei, ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate Morari Ion și a martorilor

Stoian S., Gribiniuc Gr., Marciuc A.; procesul-verbal de constatare la locul faptei cu

planșa ilustrativă (f.d. 12, 13, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 20 octombrie

7

2013 a unui fragment de lănțișor (f.d. 26, vol. I); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 30 octombrie 2013 (f.d. 29-32, vol. I).

În acest context, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. art. 414-417

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar motivele

recurentului nu sunt întemeiate și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea celor imputate și este apreciată de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.

Printre altele, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că, la etapa

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea

constatată de instanțele de fond, acesta fiind atributul exclusiv al acestor instanțe.

Deci, instanța de recurs nu examinează criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în cauză.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs, ori, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor de

drept procesual penal.

Astfel, argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Referitor la alegația recurentului prin care se susține că, acțiunile inculpatului

conțin elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional, Colegiul

găsește corectă concluzia instanței de apel, și anume că, infracțiunea de huliganism

are un caracter complex, incluzând ca acțiune principală - încălcarea grosolană a

ordinii publice și ca acțiuni adiacente - aplicarea violenței asupra persoanelor;

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.

Astfel, inculpatul Stratulat Anatolie, odată ce a încălcat grosolan ordinea publică,

manifestând un comportament neadecvat, din intenții huliganice a deteriorat geamul

8

automobilului în care dormea Morari Ion, a recurs și la aplicarea violenței față de

ultimul, cauzându-i vătămări corporale ușoare, ori, fapta săvârșită în cazul deferit

judecării a depășit gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În sinteză, criticele cu privire la aprecierea probelor efectuată de prima instanță,

exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu are suport legal și temeinic, în sensul

de a da o nouă apreciere probelor puse la baza condamnării inculpatului

Stratulat Anatolie, în vederea recalificării acțiunilor în baza art. 354 Cod

contravențional sau în vederea achitării acestuia.

Cât privește critica invocată de recurent precum că instanța de apel la judecarea

apelului declarat de inculpat nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată că

alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea

juridică a acțiunilor inculpatului Stratulat Anatolie sunt vădit nefondate, iar instanța

de apel, de altfel și prima instanță, corect și-au motivat soluția de respingere a

argumentelor invocate de inculpat în acest sens, ori, din toate probele examinate și

cercetate de către prima instanță și instanța de apel s-a constatat indubitabil că

inculpatul a săvârșit infracțiunea de huliganism prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod

penal.

Astfel, toate probele au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză.

Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că argumentele din recurs au

fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea

hotărârii de condamnare a inculpatului Stratulat Anatolie în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită

judecății, nu au fost admise careva erori de drept de către instanța de apel, iar

alegațiile recurentului în acest aspect sunt vădit nefondate, neavând nici un suport

probator.

Totodată, Colegiul enunță că, decizia instanței de apel este întemeiată și în

partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, în acest sens hotărârile judecătorești

nefiind contestate.

Referirea recurentului la temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de

procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat atunci

când norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare.

9

Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la invocarea

temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin

exemple elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că

instanța de recurs în cauze similare, anterior a adoptat soluții contradictorii cu cele

reținute în speța în cauză.

Astfel, Colegiul penal reține că cauza penală, la care a făcut referire recurentul în

recurs - nr. 1ra-545/09, nu are aplicabilitate speței în cauză, deoarece circumstanțele

cauzei nu sunt similare speței date, a avut ca obiect de discuție alte circumstanțe decât

cele existente în prezenta cauză or, în cauza de referință încetarea procesului penal pe

art. 287 alin. (1) Cod penal, cu atragerea inculpatului Croitoru Valeriu la răspunderea

administrativă, a fost condiționată de lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, exprimată prin lipsa intenției huliganice,

între inculpat și partea vătămată fiind prezente relațiile ostile, pe când în prezenta

speță, careva relații conflictuale între inculpatul Stratulat Anatolie și partea vătămată

Morari Ion, nu erau, fapt confirmat însăși prin declarațiile inculpatului și a părții

vătămate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Malic Gheorghe în

numele inculpatului Anatolie Stratulat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Stratulat

Anatolie Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

10